Multi dintre noi, fiind prezenti la Taina Nuntii, ramanem mirati sa auzim ca Biserica vesteste ca barbatul este cap femeii. Mai mult, ni se atrage atentia ca “femeile trebuie sa se supuna barbatilor” (Efeseni 5, 22). Si asa se face ca plecam de la aceasta Taina, cu gandul ca barbatul este superior femeii.
Nu mai suntem atenti la continuarea acelei marturisiri: “barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau”. Aceasta continuare ne descopera ca barbatul devine si el un fel de mantuitor al trupului femeii. Si in acest sens se cere ca femeia sa se supuna capului sau, pentru ca acesta ii poarta de grija.
Dar in afara casatoriei barbatul nu poate fi cap al femeii, dupa cum nici Hristos nu este capul oricarei persoane. Caci El nu poate fi cap celor care nu apartin trupului Bisericii si nu sunt madulare ale ei.
Barbatul este cu adevarat cap, numai in momentul in care se indreapta spre femeie cu iubirea care "nu cauta ale sale” (1 Cor. 13, 4-5). Iar aceasta iubire izvoraste din Hristos, nu in afara Sa. Cu alte cuvinte femeia trebuie sa se supuna barbatului, numai in masura in care barbatul este unit cu Hristos. Ea nu trebuie sa se supuna in orice imprejurare, de exemplu atunci cand acesta savarseste adulter.
Daca barbatul se supune total vointei dumnezeiesti, si femeia se poate supune barbatului ei fara retineri, de vreme ce barbatul nu mai face voia sa, ci voia lui Dumnezeu. Barbatul care nu se impartaseste de iubirea Mantuitorului, nu poate oferi sotiei sale iubirea pe care este dator sa o daruiasca. Iar sotia care nu cunoaste ascultarea Bisericii fata de Hristos, este lipsita de puterea de a se supune sotului ei.
Barbatul fiind cap femeii, precum Hristos Bisericii, este dator sa se jertfeasca pentru aceasta, asa cum a facut-o Hristos pentru Biserica. Faptul ca barbatul este numit cap al femeii, nu inseamna ca i se acorda privilegii. Dimpotriva, acest atribut nu implica o pozitie avantajoasa, caci datoria de a iubi este mai mare decat datoria de a te supune.
In cadrul Tainei Casatoriei se citeste pericopa evanghelica in care este prezentata minunea de la Nunta din Cana Galileii, unde apa a fost prefacuta in vin (Ioan 2, 6). Este de retinut ca vinul nu a aparut din nimic, ci prin preschimbarea apei. Acest lucru ne descopera ca si mirii sunt pusi intr-o relatie noua, de jertfire a unuia fata de altul si nu de subordonare a unuia fata de celalalt.
Lumea aceasta intinata de pacat, nu se va schimba decat dupa ce se va transforma, precum a fost transformata apa in vin la Nunta din Cana Galileii. Iar aceasta prefacere nu se poate face in afara casatoriei, ci in cadrul ei.
sursa crestinortodox.ro
6 comments:
No comment!!!!!!!
haha
mihaela vezi ca niciodata nu pot lasa comentarii la tine pe blog pentru ca verificarea cuvintelor da eroare si nu-mi permite sa postez...scoate-o, si asa e enervanta si inutila
Multumesc
Tare frumos. M-a cucerit :)
un punct de vedere interesant, intr-adevar
Post a Comment