Saturday, October 9, 2010
Iată ce drepturi şi obligaţii aveţi când mergeţi cu taxiul
Circulaţi des cu taxiul? Aţi observat nu de puţine ori că şoferul fumează, vorbeşte la telefon sau ascultă muzică destul de tare, fără să-i pese că în autoturism sunteţi şi dv.? Ei bine, conform Legii Taximetriei nr. 265/2007, trebuie să ştiţi că şoferul are anumite obligaţii. Iată care sunt acestea:
√ să aibă o ţinută corespunzătoare, un comportament civilizat şi preventiv în relaţia cu clientul;
√ să nu refuze clientul în efectuarea unei curse în interiorul localităţii şi să respecte solicitările legale ale acestuia;
√ să oprească pe traseu la semnul clientului, când se află în poziţia de operare;
√ să elibereze clientului bonul la finalul cursei, pe baza căruia va încasa contravaloarea prestaţiei efectuate;
√ să transporte clientul la destinaţie pe traseul optim sau pe traseul solicitat ori convenit cu acesta;
√ să nu fumeze şi să nu utilizeze mijloacele audio/video fără acordul clientului.
Puneţi-vă centura dacă circulaţi pe scaunul din dreapta!
E bine de ştiut că, atunci când urcă într-un taxi, şi clienţii au anumite obligaţii pe care trebuie să le respecte. Iată câteva dintre acestea:
√ să nu ocupe scaunul de lângă taximetrist dacă nu poartă centura de siguranţă;
√ să nu provoace sau să nu dezvolte stări conflictuale cu taximetristul în timpul desfăşurării cursei respective;
√ să achite preţul transportului executat;
√ să solicite, să preia şi să păstreze bonul la coborârea din taxi;
√ să nu plătească serviciile pe care le-a realizat taximetristul decât în limita sumei totale prevăzute în bonul clientului.
JACK KEROUAC'S ESSENTIALS
Belief and Technique for Modern Prose, a list of thirty "essentials".
"The only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones who never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn, like fabulous yellow Roman candles exploding like spiders across the stars, and in the middle, you see the blue center-light pop, and everybody goes ahh..."
- Scribbled secret notebooks, and wild typewritten pages, for your own joy
- Submissive to everything, open, listening
- Try never get drunk outside your own house
- Be in love with your life
- Something that you feel will find its own form
- Be crazy dumbsaint of the mind
- Blow as deep as you want to blow
- Write what you want bottomless from bottom of the mind
- The unspeakable visions of the individual
- No time for poetry but exactly what is
- Visionary tics shivering in the chest
- In tranced fixation dreaming upon object before you
- Remove literary, grammatical and syntactical inhibition
- Like Proust be an old teahead of time
- Telling the true story of the world in interior monolog
- The jewel center of interest is the eye within the eye
- Write in recollection and amazement for yourself
- Work from pithy middle eye out, swimming in language sea
- Accept loss forever
- Believe in the holy contour of life
- Struggle to sketch the flow that already exists intact in mind
- Don't think of words when you stop but to see picture better
- Keep track of every day the date emblazoned in yr morning
- No fear or shame in the dignity of yr experience, language & knowledge
- Write for the world to read and see your exact pictures of it
- Bookmovie is the movie in words, the visual American form
- In praise of Character in the Bleak inhuman Loneliness
- Composing wild, undisciplined, pure, coming in from under, crazier the better
- You're a Genius all the time
- Writer-Director of Earthly movies Sponsored & Angeled in Heaven
CASELE DE PAMINT
Temperaturile din ce in ce mai ridicate devin uneori insuportabile si ne determina sa apelam la instalarea in locuinte a unor sisteme de ventilatie si de izolatie. Studiile facute de un cercetator american au demonstrat, insa, ca termopanele si aerul conditionat afecteaza organismul, iar aerul din interior devine chiar mai poluat decat cel de afara.
Vaporii emanati de vopseaua de pe pereti, de lacul de pe podele sau din mobilierul modern din PAL si PFL, contin un gaz nociv, insesizabil, care retinut intre termopane, ne macină plamanii, ne corodeaza caile respiratorii si ne aburesc corneea. Aerul conditionat, recirculat prin conductele pline de praf si microorganisme, poate produce alergii grave, mai ales persoanelor sensibile.
Toate aceste "facilitati" sunt, de fapt, modalitati costisitoare de a ne ingreuna traiul, desi pe termen scurt efectele pot parea benefice. Ca in mai toate domeniile, fericirea este ca exista intotdeuna o metoda alternativa.
Catalogate drept "locuintele saracilor", casele din chirpici sau paianta par a fi, insa, cele mai sanatoase case si, totodata, cele mai rezistente la cutremur. Ca si materiale de constructie, chirpiciul sau painata sunt buni termoizolatori, primind caldura cu greutate si cedand-o lent. Lemnul, lutul si paiele - cele care stau la baza construirii unor astfel de case - sunt materiale ecologice, naturale, oferind un mediu interior sanatos, benefic.
Structura de rezistenta a caselor din chirpici este facuta din furci de lemn si impletituri de nuiele, in care se bate lutul cu paiele, or, se stie ca lemnul este foarte elastic, locuinta avand o mai mare rezistenta la cutremure decat a caselor construite pe structuri din beton sau caramida. Un alt avantaj incontestabil al caselor din chirpici sau din painata il reprezinta costul scazut al acestora.
Daca excludem ideile preconcepute si pretentiile impuse de contemporaneitate, dezavantajele unor constructii de acest fel sunt minore:
- casele din chirpici sau paianta nu suporta etajarea si nici modificarile ulterioare (cum ar fi recompartimentarea) - constructia fiind un tot bine inchegat;
- daca nu sunt intretinute o perioada mai lunga de timp intra intr-un proces de degradare greu de controlat.
Pentru a le conferi un aspect modern, casele din lut pot fi modificate si decorate conform standardelor actuale. Astfel ca: peretii, de obicei, construiti din craci uscate sau impletituri pe care se "bate" pamantul amestecat cu paie si balegar sau din caramizi de chirpici pot fi acoperiti cu finisaje moderne. In functie de buget puteti apela la o metoda simpla si deloc costisitoare, care consta in aplicarea pe pereti a unei plase de Buzau peste care se pune mortar si se tencuieste sau la una mai pretentioasa, cum ar fi tehnologia Tadelakt.
Tadelakt este o tehnica traditionala marocana, un fel de calcar special care se aplica sub forma de tencuiala, se compacteaza cu o piatra speciala de ceramica si, prin finisarea cu sapun si ceara se obtine o suprafata fascinanta, cu un luciu natural.
Foarte important este sa existe in toate incaperile podele din sapa de beton armat, peste care puteti aplica orice finisaje doriti, de la dusumeaua traditionala la parchetul laminat, mocheta, linoleum sau gresie.
Cat priveste amenajarea interioara puteti opta pentru oricare stil decorativ, conditia esentiala fiind aceea de a combina elementele astfel incat ele sa se armonizeze si sa creeze atmosfera dorita.
RETETA COREEANA ANTI CANCER
In Coreea de Nord nu se moare de cancer. Motivul este extrem de simplu, si anume o reteta contra cancerului care este folosita de toti cei care au ghinionul sa sufere de aceasta boala teribila. Reteta este urmatoarea:
Se ia un pui de gaina mare, cu pene negre si dupa ce se taie, se curata si se arunca maruntaiele, capul cu gatul si labele, se face o crestatura in interiorul pasarii (de-a lungul sternului, de la iades pana jos), crestatura in care se introduce continutul a 22 capsule Ginseng. Puiul se pune intr-un vas fara apa deoarece medicamentul trebuie sa fiarba numai in sucul pasarii, care, la randul lui, se pune intr-o oala cu apa, deci se fierbe in aburi. Se lasa pe foc aproximativ 4 ore. (Sa se probeze carnea daca este fiarta.) Se scoate apoi pasarea si se imparte in 3 portii. Pentru fiecare zi o portie. In saptamana urmatoare, se repeta procedeul.
Aceasta este prima parte a retetei.
Partea a doua:
Intr-un borcan curat se pune 1/2 kg miere de albine nefalsificata, indiferent din ce flora este. Borcanul se pune intr-un vas cu apa. La foc mic se incalzeste mierea, amestecand-o tot timpul, pana ajunge la temperatura de 40°C. (temperatura aceasta este cea care se afla in stupul de albine). Se ia temperatura cu un termometru special.
Pe la 39°C, se scoate borcanul din apa si se amesteca mierea mai mult timp, pentru ca temperatura se ridica in 2-3 minute. Daca depaseste 40°C, se infasoara cu un servet rece si ud, ca sa ajunga la aceasta temperatura. In caz ca n-a ajuns, se mai pune la incalzit pe bain-marie, apoi se adauga continutul altor 22 de capsule de Ginseng. Continutul capsulelor este un fel de nisip maroniu. Se infasoara apoi borcanul cu o hartie de ziar (borcanul trebuie sa fie legat cu celofan) si se lasa la macerat timp 45 de zile.
Tratamentul consta in administrarea zilnica a unei lingurite de miere (dupa ce mai inainte se amesteca) de trei ori pe zi, cu o ora inainte de cele trei mese principale. Acest tratament se ia tot restul vietii, pentru ca Ginsengul inchide si strange celulele canceroase si nu le mai da voie sa se inmulteasca. Oricat de bine s-ar simti bolnavul, nu are voie sa intrerupa tratamentul. Este interzisa consumarea ridichilor, la fel ca si contactul sexual, timp de 30 de zile.
sursa incasa
RETETA SAPUN NATURAL
Pielea este prima aparare in fata oricarei invazii din exterior, care ar putea dauna organismului. De aceea este considerata si cel de-al treilea rinichi, deoarece prin pori se elimina toxinele la fel ca prin rinichi. Pentru ca pielea intra in contact cu diferite substante toxice, este foarte important sa i se acorde atentie speciala.
Daca pastrati o dieta simpla si folositi produse adecvate ingrijirii corporale veti avea un sistem imunitar mult mai puternic, care va putea lupta eficient cu virusii si bacteriile cu care zilnic pielea intra in contact. Astfel unul dintre modurile in care puteti incepe sa aveti un stil de viata mai sanatos este prepararea propriului sapun.
Procedura nu este deloc complicata si dureaza aproximativ o ora si jumatate. Cum se face sapunul minune :
Pentru prepararea sapunului de casa nu aveti nevoie decat de cateva ingrediente foarte simple. Aveti nevoie de:
- o lingura de lemn,
-un borcan de sticla de 5 litri cu gura larga,
-mai multe recipiente (pentru turnarea sapunului),
-o oala emailata( de inox)
- si un termometru.
Aceasta reteta de sapun este recomandata pentru pielea uscata sau sensibila. De asemenea, acest produs se poate folosi si la spalarea hainelor sau ale bebelusilor care au pielea mai sensibila. Ingredientele pentru trei kilograme de sapun sunt:
*300 g de cristale de soda caustica,
*4 cani cu apa rece,
*800 ml de ulei de nuca de cocos,
*1 litru de ulei de masline,
*3 cani de grasime vegetala (ulei de palmier),
*o lingura cu ulei parfumat, in functie de preferinta fiecaruia: menta, vanilie, trandafir etc.
Se amesteca soda cu apa rece in borcanul de sticla, pana ce cristalele s-au dizolvat. Puneti grasimea in oala emailata si topiti-o, dupa care adaugati uleiul de masline si cel de cocos. Temperatura adecvata pentru preparare este de 35-37 de grade. Adaugati usor uleiurilor solutia de lesie, amestecand mereu, aproximativ 30 de minute. Inainte de a-l turna in forme adaugati uleiurile parfumate. Acoperiti formele cu o patura groasa si puneti-le pe o suprafata plana.
Ii puteti da sapunul formele pe care le doriti: inimioare, cuburi, stelute etc. Printre ingredientele sapunului de casa mai puteti adauga si plante medicinale, pe care le puteti pregati cu o zi inainte, sub forma de decoct sau colorant natural pentru a avea un aspect extrem de atractiv.
Pentru a oferi un cadou minunat celor apropiati, alcatuiti un cos cu sapun de casa, o sare de baie si un burete. Vor fi cu siguranta surprinsi si incantati!
SURSA
WELL WELL WELL=DUFFY
In urma cu mai putin de o saptamana v-am prezentat noul single al lui Duffy. Ei bine, astazi puteti vedea si videoclipul piesei “Well Well Well“.
Filmarile au avut loc pe 30 septembrie in Oxford, sub indrumarea lui John de Borman (care a lucrat la filmul An Education). Duffy apare intr-o ipostaza indrazneata, foarte sexy care aprinde imaginatia barbatilor, mai ales prin miscarile de dans. Curious enough?
sursa divercitycafe
Le-am dat religia, legendele, arta si medicina
Orfeu (în limba greacă: Ορφεύς = Orfeus ) este un erou din mitologia greacă, fiul regelui trac Oeagrus şi al muzei Calliope. După Pindar, tată îi era zeul Helios-Apollo, care i-a dăruit lira, instrument creat de ingeniosul Hermes. Cântăreţ desăvârşit, personajul a devenit cu timpul arhetipul artistului.
Legenda
Fiul regelui trac, originar din regiunea munţilor Rodopi, a fost asemenea lui Tamiras şi Heracles instruit de fratele său Linos în arta cântului, dobândind în ea o inegalabilă măiestrie. Muzica lui fermeca orice fiinţă, chiar şi stâncile erau clintite din loc de cântul lui. Nu este deci de mirare că Orfeu a fost de mare ajutor argonauţilor, la a căror expediţie a participat, domolind marea furtunoasă datorită puterii de a stăpâni prin arta lui elementele naturii.
Conform istoriografului Diodor nu cântul, ci ruga fierbinte a fost cea care-i aduse izbăvirea (Istorii 4, 43,1s.). În versiunile mai vechi, Orfeu este recrutat de argonauţi pentru a acoperi ademenirile sirenelor cu propriul său cânt.
După despărţirea de ortacii lui Iason cântăreţul s-a îndrăgostit de nimfa Euridice, dar fericirea sa alături de aceasta a fost de scurtă durată. Există două versiuni ale morţii nimfei din cauza muşcăturii unui şarpe veninos. După Vergiliu, Euridice era râvnită de Aristaeus, care, urmărind-o o dată, o făcu să calce în goana ei pe un şarpe. Ovidiu povesteşte că nenorocirea ar fi avut loc pe când nimfa culegea flori cu suratele ei, naiadele.
Orfeu o plânse îndelung şi, nesuportând până la urmă despărţirea, coborî în infern să o caute. El reuşi, cântând, să înmărmurească întregul Tartar şi să-l înduplece chiar pe zeul Hades să-i dea iubita înapoi. Consimţământul de a o însoţi pe Euridice pe calea spre lumea pământenilor, alături de călăuzitorul sufletelor, Hermes, i-a fost dat cu condiţia de a nu se uita nicio clipă la ea.
Orfeu nu reuşi, frământat de temeri cum era, să respecte această condiţie; când mai avea doar un pas de făcut pentru a ieşi la lumina zilei, el îşi întoarse capul şi îşi pierdu astfel iubita pentru a doua oară. În pofida rugăminţilor eroului, care a rămas îndelung timp (la Vergiliu şapte luni, la Ovidiu şapte zile) în preajma râului Styx, înduioşând cu lira lui toate animalele sălbatice, Hades nu a mai eliberat-o pe Euridice.
Singur şi îndurerat pentru tot restul vieţii, Orfeu şi-a găsit până la urmă pe meleagurile natale sfârşitul, fiind sfâşiat în bucăţi de menade, preotesele trace ale lui Dionis. Acestea erau mânioase pe el pentru că nu a participat la cultul lor orgiastic. După Ovidiu, capul şi lira sa au fost aruncate în râul Hebrus şi purtate pe marea Egee până pe ţărmul insulei Lesbos.
Acolo, capul fu cât pe ce să fie înghiţit de un dragon, împietrit până la urmă de către Apollo. Deoarece capul nu încetase să cânte, i se înălţă acolo un oracol (Philostrat în „Heroicos” şi „Vita Apollonii”, Pausanias 9, 30,5). Insula deveni în acest fel leagănul poeziei lirice. Lira însǎ fu ridicatǎ de zeii olimpieni în cer, unde formeazǎ constelaţia cu acelaşi nume.
Originile tracice ale mitului
Izvoarele legendei afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Însăşi arta cântului provenea în accepţia vechilor greci din Tracia. Arrian pomeneşte în istoria dedicată patriei sale, Bithynica din secolul al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare şi născocitoare de melodii.Numele acesteia îl poartă ţinuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din Bithynica). Rădăcina indogermanică „per-/pir/per(k)” semnifică „stânca”, „piscul” sau "piatra", ceea ce denotă cultul tracic al unei divinităţi a munţilor, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros şi a fost venerat chiar şi în epoca Imperiului Roman sub forma de "Heros equitans", a unui războinic trac călare, reprezentat uneori pe pietrele funerare romane.
Toponimul Pirin/Perin al munţilor din sud-vestul Bulgariei este derivat din numele acestui zeu, care devine sub influenţa elenă Sabazios. Acest zeu al luminii zămisleşte apoi cu Zeiţa Mamă pe sacerdotul cultului său, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu şi cu Zamolxis, acesta din urmă fiind numit şi „Orfeul nordic”.
Nota privitoare la Calaretul trac sau Heros equitans sau Heron (in latina).
Acesta avea urmatoarele atribute: Invictus (Nebiruitul), Aeternus (Veşnicul), ΚαταχΘδνιος (Stăpânul morţilor), Κτvξστης - Întemeietorul de neamuri
Pe un obelisc egiptean, amplasat initial in Heliopolis, putem gasi urmatoarele inscriptii:
" Apollo the mighty, the blazing son of Helios, whom Helios has chosen, and Ares the valiant has favoured; whose good things last for ever, whom Am- mon loves ; who fills the temple of the Phoenix with good things, to whom the gods have given length of life; Apollo the mighty, the son of Heron, to Rha- mestes the king of the world, who has protected Egypt by conquering foreigners ; whom Helios loves, to whom the gods have given long life, the lord of the world, Rhamestes of eternal life."
Apolo cel mare, fiul stralucitor al lui Helios, pe care Helios l-a ales, si Ares cel curajos l-a favorizat: ale carui fapte bune sunt nemuritoare, cel pe care Am-mon il iubeste; care umple templul Phoenixului cu lucruri bune, cel caruia zeii i-au dat viata lunga; Apolo cel mare, fiul lui Heron, lui Rha-mestes regele lumii, care a protejat Egiptul de atacurile strainilor; pe care Helios il iubeste, careuia zeii i-au dat viata lunga, stapanul lumii, Rhamestes al vietii vesnice.
" Apollo the strong, he who stands upon truth, the lord of the diadem, who possesses Egypt in glory, who has adorned the city of the sun, and founded (ym'o-cis) the rest of the world - si a intemeiat restul lumii, and has greatly honoured the gods established in the city of Helios, whom Helios loves.""
This says Helios (the sun) to King Rhamestes; we have given to thee all the world to reign over with joy—thee whom Helios loves and Apollo: the strong truth-loving son of Heron, born of the gods, the founder (ktiot^s) of the world whom Helios has chosen, strong in war, King Rhamestes, to whom the whole earth is subdued with strength and courage : King Rhamestes of eternal life."
Deci si la egipteni avem legatura Heron-Helios-Apolo, numai ca aici Apolo este numit fiul lui Helios/Heron. Heron sau Helios sau Apolo fiind tatal lui Orfeu.
Iata cum am legat mitologia greceasca, latina si cea egipteana de cea tracica sau dacica. Nu de alta, dar, ca sa vezi, Orfeu a fost totusi rege trac, fiul regelui trac Oeagrus. Orfeu este "arhetipul artistului", iar nimfa Tracia stia plantele vindecatoare - medicina tracica era celebra, se pare. Am incheiat pledoaria.
sursa romaniadacia
POEZIE INITIATICA-GEMENII DE EMINESCU
Gemenii de Mihai Eminescu |
O candelă subţire sub bolta cea înaltă
Lumină peste regii cei dacici laolaltă,
Cari tăiaţi în marmur cu steme şi hlamide
Se înşirau în sală sub negrele firide,
Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit
C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit.
Iar chipu-i cel din urmă în lungul şir de regi
Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înţelegi.
Deodată crâşcă fierul în dosu-unei firide.
A unei tainiţi scunde intrare se deschide,
De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână,
Ce ţine o făclie aprinsă de răşină,
Care îi bate-n faţă şi-i luminează chipul...
Pe-un stâlp tăiat, orlogiul îşi picură nisipul.
Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni
Ca umbra cu fiinţa sunt amândoi asemeni
Încet înaintează, făclia şi-o ridică
Ş-urechea aţiind-o el asculta: ,,Nimică!
Un ceas mai am, şi iată că voi ajunge-n fine
Atât de sus în lumea creată pentru bine.
Creată pentru bine ne spun cărţile vechi,
De mii de ani ne sună legenda în urechi...
Şi am văzut virtutea găsind a ei răsplată,
Ce nu numai de oameni de zei e-nvidiată,
Răsplată prea frumoasă: un giulgi şi patru scânduri.
De când văzui aceasta, am stat mereu pe gânduri:
Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară
Să trec murind de sete pentru-o aşa comoară?
Pe când c-un om în lanţuri de-i frate chiar, ce-mi pasă
Dacă-l împing în laturi? O cale luminoasă
Nainte-mi se deschide? L-am dat deci la o parte,
De-ale virtuţii bunuri să aibă singur parte.
Ei! Lumea-i împărţită în proşti şi în şireţi,
Iar patimelor rele viclenii le dau preţ.
Sămânţa roditoare se cade ca să sameni.
Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni.
Voieşti ca să se-nchine cu toţi l-a tale oase,
Atunci învie-într-înşii pornirea duşmănoasă,
Invidia şi ura botează-le virtuţi,
Numeşte-erou pe-un gâde ca fierul să-i ascuţi,
Pe cel viclean şi neted numeşte-l înţelept,
Nebun zi-i celui nobil şi simplu celui drept,
Din patimi a mulţimii fă scară la mărire
Şi te-or urma cu toţii în vecinică orbire.
Cu laude mângâie deşertăciunea lor,
Din roiuri risipite vei face un popor
Şi sigur fii la rele de-a pururea urma-va,
Cu sânge şi cenuşă pământul presura-va...
Fereşte-te de una, să te păzească ceriul,
Să nu te-mping-un demon a spune adevărul.
A spune: că nu-s vrednici decât de-adânc dispreţ,
Că pentru-o vorbă goală jertfeşti a lor vieţi,
Că-n tine nici îţi pasă măcar de-ale lor păsuri,
Că cu a lor micime de suflet tu îi măsuri,
Că lauda, cu care i-ncarci e o ocară,
Că tot ce e ca dânşii e vrednic ca să piară."
Deodată iar ascultă... se îmflă a lui nări,
Aude glasuri multe şi paşi urcând pe scări,
Iar uşa de la mijloc dă aripele-n laturi,
De intră voievozii de ţări şi de olaturi,
În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moşneagul,
Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul
De aur şi-l ridică: ,,Brigbelu, iată ora
Că-n numele mulţimii şi-n faţa tuturora,
Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare
Şi dacă nici acuma din umbră-i nu răsare,
Să-ţi oferim coroana, căci legea ne prescrie
Ca peste-un an nici tronul deşert să nu rămâie,
Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită".
Pe un tripod s-aduce căţuia aurită.
Cu făclii stinse-n mână-n genunche cad oştenii,
Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii.
De fumul lor albastru se împle bolta naltă,
S-acopere mulţimea, iar flăcările saltă,
Toţi în genunchi cu groază ascultă în tăcere
Iar preotul începe cu glas plin de durere:
,,În numele Celůia, al cărui vecinic nume
De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume,
Când limba-i neclintită la cumpenile vremei,
Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei
Regeşti, şi pentru dânsa te chem dacă trăieşti
O, Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde eşti."
Pe ochi ţiind o mână făcliile-şi întind,
La sfântul foc din mijloc cu toţi şi le-aprind.
Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaier,
Iar braţele ridică făcliile în aer.
Iar preotul smunceşte c-o mână pânza fină
Ce-acopere statua de marmură senină
Şi ţesătura neagră de-un fin şi gingaş tort
Lăsând să cadă-n flacări, şopteşte-adânc: E mort!
Brigbelu se repede-n fereastă şi priveşte.
O mare de lumină pe-o clipă îl orbeşte,
El vede mii de facle lucind şi mii de suliţi,
Mulţimea şi ostaşii se-mping vuind pe uliţi,
Iar negre tac deasupra a capiştelor bolţi
Ş-ale cetăţii ziduri c-un turn la orice colţ.
S-a strecurat mulţimea şi sala-i iar pustie.
Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie...
Adânc fugiră ochii în cap, pierit e chipul,
Orlogiul în uitare demult şi-a scurs nisipul,
Când iată o femeie mai albă ca omătul,
Ieşind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul,
Priveşte cum din discul de aur iese fum
Şi zice rar şi rece: Eşti mulţămit acum?
Atuncea el tresare şi ochii învârteşte.
Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuieşte:
,,O, vino mai aproape, aproape l-al meu piept,
Odor cu păr de aur şi ochiul înţelept.
Ca zece morţi deodată durerile iubiri-s,
Cu-acele morţi în suflet eu te iubesc, Tomiris."
,,Dar lasă-mă ea strigă. Ce galben eşti la faţă,
Suflarea ta mă arde şi ochiul tău mă-ngheaţă.
Ce mă priveşti atâta? A ta căutătură
Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură.
Ce ochi urât de negru! Cum e de stins şi mort!
Închide-l, ah, închide-l privirea ta n-o port..."
,,Dar, mă iubeşti, Tomiris tu mă iubeşti atât,
Precum pe al meu frate nicicând nu l-ai iubit."
,,Da, simt că în puterea ta sunt, că tu mi-eşti domn
Şi te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt că l-a ta privire voinţele-mi sunt sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de şerpe,
Fugi, fugi în lumea largă! Mă faci să-nnebunesc,
Căci te urmez şi totuşi din suflet te urăsc".
El o cuprinde... Faţa ei albă atuncea piere
Şi gura ei se strânge de-o stranie durere.
Ea ar ţipa şi glasul în gât i se îngaimă.
Ea îl sorbea cu ochii, deşi murea de spaimă...
Şi cum stau mână-n mână... tresar, tot mai aproape
Se strâng şi peste ochii-i îşi lasă-a ei pleoape.
Din tainiţă adâncă părea c-aud un vaier.
Deasupra ei Brigbelu, nălţând făclia-n aer,
Îi zise:,,O, iubito, din nou ţi se năzare."
Iar ea mereu ascultă, ş-aude i se pare:
,,Se clatin visătorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt!"
[modifică] II
Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă,
Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă.
Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră,
Pe când intrară oaspii sub bolţile-i de piatră.
În capul mesei şade Zamolxe, zeul getic,
Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic.
În dreapta lui sub vălul de ceaţă mândrul soare,
În stânga-i şade luna sfioasă, zâmbitoare...
Din sale depărtate pătrunde zvon de armă.
Prin el cimpoiul scitic porneşte dulcea-i larmă,
Trezind greoiul ropot de danţ, căci la un loc
Toţi oaspeţii mai tineri loveau baltage-n joc,
Iar tinerele fete cu ei jucând de-a valma
Se-nvârt şi se mlădie uşor sunând cu palma.
La mijlocul de masă pe tronu-i şade el
Cu plete lungi şi negre, întunecos, Brigbel.
Şi răzimat pe spată al zeilor fiastru
Privea-n ochii miresei al cerului albastru.
Frumoşi ca două basme, izvoarele uimirii-s,
În păru-i lung de aur se învălea, Tomiris.
Încolo, voievozii, boiarii după treaptă
Şoptesc cu admirare în barba înţeleaptă
Când spune cântăreţul poveşti din alte vremuri,
De regi de-a căror fapte te miri şi te cutremuri.
Spunea cum din deşerturi, ce nu mai au hotară,
Venit-au de la Nilul cu tainice izvoară,
Pe negrele corăbii cu mii de mii gloate,
Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate.
Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur,
Tezeu, să cate lâna cu miţele de aur.
Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe
Clădind pe Istru poduri Dariu al lui Istaspe,
Un rege, ce în lume nu-şi găsea loc să-ncapă,
În Dacia venise, cerşind pământ şi apă.
Şi povestea bătrânul de neamuri curgând râuri,
Din codri răsărite, ieşite din pustiuri
Şi cum pieriră toate pe rând precum veniră
Şi cum cătând norocul mormântul şi-l găsiră.
Şi pe când toţi ascultă, chiar regii din firide,
Cu gura-n pumn ghiduşul se strâmbă şi tot râde.
Cu mutra lui de capră şi trup schilod de faun
Îşi târâie piciorul ţinându-se de scaun.
Se clatin visătorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu umbra lată cu flori pân-în pământ
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt.
Deodată-n fundul salei, apare sub un arc,
Cu stânga răzimată de spada-i de monarc.
Nebunul Sarmis care-i cu craiul frate geamăn
Ca umbra cu fiinţa-i ei amândoi s-asamăn.
Dar galben e la faţă şi ochii ard în friguri
Şi vânătă-i e gura. El vine cu paşi siguri
Şi pe pumnaru-şi scapă Brigbel mâna regală.
Din tron pe jumătate cu furie se scoală...
Nebunu-nalţă dreapta, se uită lung la el
Cu mâna pe pumnaru-i încremeni Brigbel.
Şi ca să înţeleagă nainte-i ce se-ntâmplă
Nebunu-şi trece mâna la ochi, apoi la tâmplă,
Se uită turbur, pare că şi-ar aduce aminte
De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte.
Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă,
El noaptea cea eternă din evii-i o recheamă,
Arată cum din neguri cu umeri ca de munte
Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte
Şi decât toată lumea de două ori mai mare,
Îşi pierde-n ceruri capul, în jos a lui picioare.
Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceaţă,
Cum din adânc ridică el universu-n braţă,
Cum cerul sus se-ndoaie şi stelele-şi aşterne,
O boltă răsărită din negure eterne,
Şi decât toată lumea de două ori mai mare
În propria lui umbră Zamolxe redispare.
,,Priviţi-l cum stă mândru şi alb pe naltu-i jeţ!
El îmflă răsuflarea vulcanului măreţ,
Dacă deschide-n evii-i el buza cu mânie
Şi stelele se spulber ca frunzele de vie;
El mână în uitare a veacurilor turmă
Şi sorii îi negreşte de pier fără de urmă.
Dacă se uită-n mare, ea tremură şi seacă.
De-şi pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă.
Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată
Un chip mai blând, mai gingaş decât ăst chip de fată!
Gândirea ta, divine, abia putu s-adune
Din mii minuni din lume o singură minune,
Căci numai ţie singur îţi fuse cu putinţă
S-uneşti atâta farmec cu-atâta necredinţă...
Dar nu ţi-o cer, tot darul ţi-l zvârl iar la picioare.
De-a lumii tale bunuri privirea azi mă doare...
Nici vin să-mi cer coroana, nici ţara mea. O dărui
Făşii s-o rup-oricine şi cum îi place-oricărui.
La ce-aş mai cere-o ţară, în care nu-i credinţă,
Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putinţă!
Rebel! făcuşi din sceptru unealtă de ocară
Ş-ai dat tu însuşi pildă din om să fie fiară.
Eu lumii trebuit-am, dar ţie-ţi trebui ea,
Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea,
Tu eşti din a ei milă stăpân şi s-o urmezi
Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-aşezi;
Ca nu de vro suflare pe dânsul să te clatini
Căta-vei să iei ochii prosteşti cu nouă datini.
Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,
Ca neamului să-i deie naravuri mai spoite,
S-arate cum moşnegii, îmbălsămiţi ca mumii
Întrec şi tineretul în scandelele lumii!
Strămoşi pierduţi în veacuri, rânduitori de cete,
Coroana mea ş-a voastră e plină azi de pete.
O, voievozi ai ţării, frângeţi a voastre săbii
Şi ciuma în limanuri să intre pe corăbii.
Puteţi de-acum să rumpeţi bucăţi a mele flamuri,
Mânjit pe ele-i zimbrul adunător de neamuri,
De azi al vostru rege cu drag va să îngroape
Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.
Ş-acum la tine, frate, cuvântul o să-ndrept,
Căci voi să-ngălbenească şi sufletu-ţi din piept
Şi ochii-n cap să-ţi sece, pe tron să te usuci,
Să sameni unei slabe şi străvezii năluci,
Cuvântul gurii proprii, auzi-l tu pe dos
Şi spaima morţii intre-ţi în fiecare os.
În orice om un duşman să ştii că ţi se naşte,
S-ajungi pe tine însuţi a nu te mai cunoaşte,
De propria ta faţă, rebel, să-ţi fie teamă
Şi somnul vameş vieţii să nu-ţi mai ieie vamă.
Te miră de gândirea-ţi, răsai la al tău glas,
Încremeneşte galben la propriul tău pas,
Şi propria ta umbră urmând prin ziduri vechi,
Cu mânile-ţi astupă sperioasele urechi,
Şi strigă după dânsa plângând, muşcând din unghii
Şi când vei vrea s-o-njunghii, pe tine să te-njunghii!...
Te-aş blestema pe tine, Zamolxe, dară vai!
De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai.
Durerile-mpreună a lumii uriaşe
Te-ating ca şi suspinul copilului din faşe.
Învaţă-mă dar vorba de care tu să tremuri,
Sămănător de stele şi-ncepător de vremuri.
Tomiris! vis de aur în viaţa-mi, să te cert?
Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ţi le iert!
e să te blestem oare? Căci visul mângâios
A trebuit să piară... Prea, prea era frumos.
Cu-amor atât de fără de margini şi de-nalt
Nu se cădea să ţie un om la celălalt.
Prea nu aveam în lume nici sfânt, nici Dumnezeu,
Prea ne uitasem astfel de tot şi tu şi eu.
Cereasca fericire nu se putea să ţină,
Nu se cădea s-o aibă o mână de ţărână,
În lumea de mizerii şi lacrimi nu e loc
Pentru atâta milă şi pentru-atât noroc...
De-aceea-n codri negri mă-ntorc să rătăcesc.
În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuiesc,
Privesc cum peste frunze uscate fără urme
Aleargă zimbrii negri şi cerbii fug în turme,
Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării
Privesc în iarba-naltă sirepii albi ai mării.
Se clatin visătorii copaci de chiparos
Cu ramurile negre uitându-se în jos,
Iar tei cu frunză lată, cu flori pân-în pământ,
Spre marea-ntunecată se scutură de vânt."
[modifică] III
Prin salele pustie un om în neagră haină
Temându-se de paşii-i, se strecură în taină.
Sub mantia lui lungă ascunde un pumnar,
Tot îndărăt priveşte cu spaimă şi amar
El râde... Se repede spre umbra-i ... umbra sare.
Din dreptul unor ziduri, încet ea iar apare...
Asupră-i se repede şi iar se dă-napoi:
,,O, Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi!
Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la luptă că te chem?
Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem!"
Ş-atuncea iar răsare şi faţa-i slabă piere,
Şi ochiul fix se uită cu spaimă şi durere:
,,O, inima mea laşă, de ce-nlemneşti în sân,
Sfârşeşte! Şi pumnarul îmi scap-acum din mâni...
Dar îl voi strânge bine... Stai... stai, nebun mişel..."
Loveşte crud o dată şi cate mort Brigbel.
AZI IN IERUSALIM
Doi copii palestinieni au fost loviţi cu maşina de un evreu din Ierusalimul de Est, în încercarea acestuia de a scăpa de pietrele aruncate de minori.
Întreaga scenă a fost surprinsă de camerele jurnaliştilor pentru că de obicei, după rugăciunile de vineri, cartierul Silwan din Ierusalimul de Est, în care s-a petrecut incidentul, devine scena confruntărilor între tinerii palestinieni şi forţele israeliene de securitate.
Câţiva tineri palestinieni aşteptau la o curbă maşinile care se îndreptau către o zonă locuită de evrei, pentru a le ataca cu pietre. Autorul accidentului este, întîmplător, un lider local de dreapta care apără interesele coloniştilor evrei din Ierusalimul de est.
Acesta se îndrepta spre casă, însoţit de fiul său, când palestinienii i-au atacat maşina cu pietre. În urma accidentului, copilul care a fost luat pe capotă s-a ales cu o fractură de braţ, iar celuilalt i-au fost scoase din corp mai multe cioburi din parbrizul vehicululului.
Israelianul de la volan a fost reţinut şi eliberat pe cauţiune, iar poliţia israeliană anchetează în continuare incidentul. Unii jurnalişti de la faţa locului susţin în relatările lor că mai mulţi colegi de breaslă i-au întărâtat pe copii să atace maşina ca să aibă ceva interesant de filmat.
Opinia mea-in sfirsit cineva le-a aratat mucosilor care se joaca de-a Intifada ca trebuie sa RESPECTE VIATA ALTORA.
10 STARS
Cura de toamna cu sucuri naturale de legume si fructe
Generalitati
* Sucurile se obtin din legume si fructe proaspete, de buna calitate, cultivate cu ingrasamant natural, curatate, spalate si stoarse prin centrifugare.
* Sucurile se prepara zilnic, ca sa fie proaspete, conditie esentiala pentru calitatea lor. Se poate prepara intr-o singura repriza toata cantitatea necesara pentru o zi si se pastreaza la rece, la frigider, in sticle inchise, astupate, de unde se scoate in portii de cate o cana (150-200 ml), cu o jumatate de ora inainte de a fi consumat, pentru a se incalzi la temperatura camerei.
Sucurile nu se fierb, nu se incalzesc la foc, nici nu se folosesc re
Prin expresiile crud si cruditati, nu se intelege faptul ca vegetalele trebuie sa fie necoapte (de exemplu, prin mar crud nu se intelege mar acru), ci faptul ca vegetalele nu sunt prelucrate.
Directii de tratament
* Pentru intarirea sistemului imunitar si vindecarea unor boli cronice, cura cu sucuri tine doua luni.
* Pentru cancer, diabet, dereglari hormonale, cura de sucuri dureaza intre 6 luni si un an, pana la vindecarea totala. Cura cu sucuri nu este exclusiva, ci dublata de o alimentatie bazata pe cruditati. Dupa terminarea curei, se introduc, treptat, si alte alimente naturale, bogate in enzime: germeni de grau, lapte nefiert, galbenus de ou, zarzavat fraged, embrioni de seminte, lactate preparate in casa din lapte crud, integral, de la tarani.
* Alte alimente necesare in cura de cruditati: 1 kg grau cu putere de germinare; seminte de in, nuci (nedecorticate); seminte de floarea-soarelui (decorticate); hrisca; diferite soiuri de nuci; plante aromate; drojdie de bere; faina de soia; sare de mare; ulei de floarea-soarelui, masline, in, presat la rece; usturoi mult si ceapa.
* In timpul curei cu sucuri se interzic total sarea, indulcitorii artificiali, painea din comert. Este permisa doar painea preparata in casa.
Reteta ideala de sucuri
Cantitatile reprezinta cantitatea de sucuri necesare pentru o zi: 500 ml morcov, 200 ml telina, 150 ml varza alba, 90 ml castravete, 60 ml pastarnac, 60-120 ml patrunjel, 90 ml gulie, 60-120 ml salata, 90 ml sfecla rosie (se bea imediat singur sau amestecat cu suc de morcovi), 50 ml cartofi - baut imediat neamestecat cu n
Observatii
a) Sucul de sfecla rosie se pastreaza si la frigider. Se face separat si se bea recomandat imediat, dar merge si pastrat la frigider cateva ore.
b) Sucul de mere se va bea inaintea mesei, de exemplu la orele 10 si 16. Se poate continua tot timpul curei pana la vindecare. (In boala leucemiei se poate mari cantitatea de suc de sfecla rosie pana la 300-400 ml/zi - numai cine suporta)
c) In bolile de nervi se poate mari cantitatea de suc de telina pana la 350-400 ml/zi, timp de doua luni.
d) Pentru ulcer, gastrite, colite, sucurile vor fi compuse din: morcovi, telina, varza alba, castravete, cartofi.
e) Pentru bolnavii cu metastaze, cu dureri mari, care vomita, se vor folosi pentru inceput numai sucurile pe care acestia le suporta (cantitatile nu vor fi obligatorii pentru cei care nu suporta).
f) Sucurile se beau cu inghitituri rare, bine amestecate cu saliva.
g) Nu se pastreaza de pe o zi pe alta.
h) La copiii sub 14 ani se administreaza o patrime din doza adultului.
i) Sucurile se pot bea separat sau amestecate dupa gust, cu exceptia sucurilor de sfecla si de cartofi care se beau separat. Nu se amesteca sucurile de legume cu sucuri de fructe, pentru ca dau balonari.
Apa de tarate de grau
Dupa terminarea curei de sucuri, ca bautura se foloseste apa de tarate de grau.
Reteta: 5 linguri tarate proaspete de grau la 1 litru de apa rece se tin de seara pana dimineata la loc racoros. A doua zi se consuma zeama (apa de tarate). Se agita sticla din cand in cand si se strecoara. Se prepara zilnic, sa fie proaspata, cu apa de izvor sau de fantana buna. In timpul curei de sucuri si cruditati se bea apa de izvor, nu apa minerala.
ELENA NITA IBRIAN