 Manastirea Mraconia Manastirea Mraconia se afla in comuna Duhova din judetul Mehedinti, la o distanta de 15 kilometri vest fata de orasul Orsova. Mai concret, aceasta se afla pe malul stang al Dunarii, care formeaza in acel loc, cel mai frumos defileu de pe tot intinsul ei, defileu intins intre Orsova si Moldova Noua. Manastirea Mraconia a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, caci datorita arhitecturii reliefului, prin ingustimea din loc in loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultana a doua vase. Aceste ingustari si largiri maxime ale fluviului au primit numele de "cazanele Dunarii", dupa parerea multora, locul fiind cel mai frumos loc din tara. Locul pe care a fost ridicata aceasta se numea "la balon", datorita punctului de observatie de acolo. Manastirea Mraconia a fost cunoscuta si ca manastirea din Valea Dunarii sau de la Ogradena Veche, o comuna din apropiere. Cuvantul "Mraconia" inseamna "loc ascuns" sau "apa intunecata".
Manastirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, incepand de la pustiirea navalitorilor, plata peschesului, stapaniri straine si pana la a fi inghitita de apa. Actuala manastire este ridicata pe locul fostei manastiri Mraconia, ridicata in valea cu acelasi nume. Manastirea initiala a fost ridicata in anul 1523 sub jurisdictia Episcopiei de la Varset de catre dregatorul regiunii de granita a Caransebesului si Lugojului, banul Nicola Garlisteanu. Biserica a primit hramul Sfantului Prooroc Ilie.
Dupa unele marturii documentare, manastirea Mraconia a existat inca de pe la jumatatea secolului al XV-lea. Se crede ca a fost ctitorita in anul 1453 si refacuta dupa anul 1800. Atestata documentar de la 1453, Manastirea Mraconia este distrusa in timpul razboiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 si 1792, fiind refacuta si demolata din nou in 1968. Astfel, renumitul cronicar Nicolae Stoica din Hateg, fost protopop al Mehadiei, scria intr-o cronica din anul 1829 ca "de frica turcilor, si indeosebi dupa batalia nefericita de la Varna si dupa ocuparea Constantinopolului in 1453, calugarii de la Mraconia s-au refugiat la Orsova". Desi in decursul timpului manastirea Mraconia a fost degradata si daramata, in anul 1788 aceasta era inca locuita, iar in anul 1800, tencuiala interioara inca era vizibila. In anul 1823 s-a gasit, intre ruinele manastirii, sigiliul vechiului locas care prezinta inscriptia slavona: "Peceat manastirea Lubostinie Hram Uspenia Presvistaia Bogaraditi Leto 1735". O alta descoperire a fost facuta in anul 1853, cand s-a mai gasit sub ruine o icoana a Maicii Domnului, dusa mai tarziu la o expozitie din Viena de pictorul Victor Schram din Munchen. Ca urmare a constituirii unui Comitet de actiune, din anul 1931 s-a inceput reconstruirea manastirii si, datorita activitatii intense a monahului Alexe Udrea, in anul 1947 s-a ajuns la ridicarea din nou a bisericii si acoperirea ei cu sindrila. Nu cunoastem cat de departe s-a ajuns cu constructia, dar se stie ca ruinele ei au fost acoperite de apele Dunarii, retinute in perimetrul lacului de acumulare de la Portile de Fier. Construirea hidrocentralei de la Portile de Fier I realizata in anul 1967 a facut ca asezamantul sa fie demolat, ruinele sale fiind inundate de apele Dunarii. Manastirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruita in alt loc. Datorita soartei sale, aceasta a ajuns sa fie cunoscuta sub numele "Manastirea de sub ape, Mraconia". Dupa anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut initiativa reinfiintarii Manastirii Mraconia. In anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, iar in anul 1995, cu binecuvantarea P.S. Nestor Vornicescu si cu aprobarea Sfantului Sinod, se reinfiinteaza acest asezamant. Persoana desemnata sa se ocupe de zidirea bisericii a fost preotul Cristian Tartea, transferat de la parohia Dubova. Lucrarile au fost terminate in 1999-2000. Actuala biserica poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfanta Treime. Biserica este din zid de caramida, in forma de cruce. Este compartimentata in altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Manastirea Mraconia are o obste de calugari. De la biserica initiala, care acum se afla sub apele Dunarii, se mai pastreaza doar usile imparatesti si o candela - in muzeul parohial de la Eselnita. | |||
Părintele Arsenie PAPACIOC: „Să muriţi şi să înviaţi în fiecare zi!”Ţara Românească va avea un mare rol în istoria pământului ăstuia
- Basarabia e şi-un tampon între noi şi ruşi, care ne mai fereşte. Ruşii un popor fără fund. Şi ungurii sunt foarte primejdioşi. Câinoşi. Eu am fost primar al Zărneştiului. Dom'le, toate fabricile erau conduse numai de unguri. Şi s-a întâmplat de s-a făcut o mişcare în favoarea lor, în Ardeal. Au îndrăzneală de stăpân. Un popor foarte primejdios. Şi acum, ei, care sunt intruşi, vor să pună mâna pe Ardeal.Cipurile reprezintă o mare primejdie!
- Ehei, asta-i o mare primejdie, dragă! Nu credeam să înceapă aşa de curând. Fără discuţie, nu trebuie acceptat cu niciun chip! ...Mă întreabă oamenii: „Ce facem?”, eu le spun: „Dom'le, eu nu accept. Atâta pot să vă spun!”. Vor să ne bage cipul în piele, în cărţile noastre de identitate. O mare primejdie!Niciun soldat nu s-a îmbrăcat în haine soldăţeşti să fie înfrânt
Însă, dragii mei, eu am fost militar. Şi un maior, Arthur Popescu, mă ţinea pe lângă el. Comanda un batalion. Era ofiţer superior. Făceam strategii militare. După ce-a murit, am raportat generalului că am preluat comanda batalionului. În armată n-ai cum să stagnezi. Nu trebuie să ştie inamicul lipsurile tale. Şi, dacă se poate, să ştii şi ce gândeşte el. A rămas uimit generalul. Mai mult decât atât! Am cerut o intervenţie pe dreapta, cum era poziţia. Eram pe poziţii militare, nu pe vârful crestei. Acolo te reperează, ştiţi? Şi, până la urmă, s-a terminat, m-a chemat şi m-a îmbrăţişat generalul. Mi-a zis: Dacă te fac general, primeşti? Zic: primesc, dar nu mă faceţi.Să ne simţim cotul unul la altul
Marea greşeală strategică este că nu facem unitate durabilă între noi în momentul istoric pe care îl trăim. Ne arătăm pozele unul la altul. În sfârşit, avem avantajul ca să ne pomenim în rugăciune, ăsta e un mare lucru. Dar nu putem caracteriza un călugăr sau un creştin după amănunte. E foarte complex. E foarte complicat un om simplu, zice Dostoievski. Aşa să ne ajute Dumnezeu, mă bucur că ne cunoaştem, şi sper să nu fie numai atât.E nevoie de luptători de front, nu de teorii
- Vă mulţumim mult! Şi să ne ajute Dumnezeu si cu cipurile astea, să ne împotrivim...Şi Iuda ar fi putut fi iertat, dacă se pocăia!
Noi nu putem face o greşeală pe care a făcut-o Sfântul Apostol Petru, să te lepezi de Hristos. S-a lepădat, dar s-a căit. Şi a fost iertat! Şi Iuda ar fi putut fi iertat, dacă se pocăia!
| |  Undeva în apropiere de Cercul polar, între Marea Groenlandei şi Atlanticul de Nord, pe o insulă clădită din joaca focului şi a apei, a vulcanilor şi a gheizerelor, oamenii trăiesc şi astăzi în bună vecinătate cu elfii, cu zânele şi cu îngerii. Ceea ce vă spun nu este o poveste, ci se petrece într-o ţară europeană marcată în orice atlas geografic: Islanda.Când am ajuns la Festivalul de Film Transilvania şi am intrat în sala unde urma să ruleze “Ancheta asupra lumii invizibile”, mi-am făcut un rezumat al informaţiilor pe care le deţineam despre Islanda. Vulcani, gheizere, capitala Reykjavik şi cântăreaţa de muzică pop Bjork, cea care a luat premiul pentru cea mai bună actriţă la Cannes în 2000- cam asta a fost tot ce am găsit în “arhivă”. Filmul documentar al lui Jean Michel Roux are însă darul de a deschide poarta către sufletul poporului islandez, căruia i-am descoperit puritatea şi o rară frumuseţe. De aceea, mi-am dorit să ştiu mai multe despre el şi despre ţinutul fabulos pe care îl locuieşte. Situat la îmbinarea plăcilor tectonice eurpeană şi americană, teritoriul acestei ţări este adeseori remodelat de cutremure şi de erupţii vulcanice. Istoria sa a început la sfârşitul secolului al IX- lea, când fermierii norvegieni şi vikingii i-au populat ţinuturile sălbatice, aducând şi celţi din Irlanda. În anul 930 ei au format prima adunare democratică din Europa, Althing (Parlamentul Irlandez). Cei 283.000 de locuitori ai Islandei vorbesc şi astăzi aproape la fel ca strămoşii lor: vechea limbă scandinavă. Tot lor le aparţine recordul de a fi ales prima femeie preşedinte, Vigdis Finnbogadottir, care a condus ţara din 1980 până în 1996. Oricât ar părea de ciudat, Islanda nu are o reţea de cale ferată; transportul se face cu maşini, avioane sau nave. Islandezii se pot însă mândri cu un nivel de alfabetizare al populaţiei de 100% (99,9% dacă e să fim riguroşi...), cu un nivel de sărăcie al populaţiei de 0%, dar şi cu extinderea tehnologiilor moderne în toate domeniile. Deşi toate aceste lucruri deja spun despre ei că sunt „altfel”, totuşi ceea ce îi deosebeşte, la modul emblematic, de alte naţii, este credinţa lor în existenţa fiinţelor supranaturale, pe care le numesc „poporul ascuns”. Un oraş în mai multe dimensiuni  Conform sondajelor, 10% dintre islandezi sunt convinşi că îşi împart insula cu elfii, alţi 10% neagă această idee, în vreme ce majoritatea de 80% consideră că existenţa fiinţelor invizibile este o posibilitate demnă de luat în seamă. Hafnarfjordur, un mic port aflat în apropiere de capitala Reykjavik, pare a fi locul în care oamenii convieţuiesc în cea mai deplină armonie cu aceste fiinţe subtile.Ei au contactat-o pe Erla Stefansdottir, profesoară de pian şi clarvăzătoare, pentru a le desena o hartă mai specială. Astfel, una dintre atracţiile turistice ale micului port islandez este o plimbare pe la „căsuţele elfilor”. Primarul din Hafnarfjordur, Magnus Gunnarsson, s-a arătat mândru de documentul ce atestă lumea invizibilă din oraşul pe care îl conduce. Foarte încântat de simpaticii lor vecini, el a declarat că „în felul acesta, şi turiştii vor putea descoperi că în oraşul nostru, alături de locuitorii obişnuiţi, trăiesc şi fiinţe supranaturale”. Întrebată cum este posibil ca în acelaşi spaţiu să convieţuiască oameni şi elfi, clarvăzătoarea Erla a explicat că lumea are mai multe dimensiuni. De exemplu, spune ea, „într-o pădure montană pot trăi tot feluri de creaturi: elfi, gnomi, pitici, zâne. Ele nu sunt observate de oameni deoarece au o frecvenţă de vibraţie diferită de a noastră, care corespunde planurilor eteric sau, uneori, astral. Este posibil chiar ca aceste fiinţe, cel mai adesea inaccesibile vederii umane obişnuite, să nu se perceapă unele pe altele, tot din cauza nivelelor lor de vibraţie diferite.” Dar Erla a văzut elfi încă de când era copil şi atunci era convinsă că acesta este un lucru obişnuit. „Până la 6-7 ani, copiii văd mai multe decât adulţii. Cred că foarte mulţi dintre ei au tovarăşi de joacă invizibili, dar nu realizează că sunt elfi.” O fetiţă de 9 ani, Audur Gudmundsdottir, povesteşte cu convingere cum se joacă ea cu elfii, care au cam jumătate din înălţimea ei.Într-o zi a căzut când se zbenguia pe afară, iar o femeie-elfă i-a deschis uşa casei ei, aflată într-o piatră mai mare, şi i-a dat să mănânce o prăjitură în formă spiralată şi să bea un suc de banane mai deosebit. Audur îşi descrie cu însufleţire prietenii despre care spune că sunt foarte discreţi, ies doar noaptea şi niciodată în timpul zilei. Mama ei, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor, un mic obiect metalic cu crestături, nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Şi mărturii ca acestea poţi întâlni la tot pasul în Islanda. Oficialităţile le protejează locuinţele  În ultimii ani inginerii constructori au fost de mai multe ori nevoiţi să refacă planurile autostrăzilor numai pentru a ocoli locuinţele elfilor. De asemeni, edilii primului mall au avut grijă să monteze cablurile electrice şi alte instalaţii subterane cât mai departe de presupusele sălaşuri ale gnomilor şi feelor. Cuplurile care plănuiesc să-şi ridice o casă apelează şi ele la persoane cu percepţii extrasenzoriale, pentru a se asigura că locul nu este deja ocupat... În Islanda aceste precauţii nu sunt privite ca excentricităţi, ci ca simple precauţii.„Alături de noi trăiesc nenumărate creaturi nevăzute, care folosesc ca porţi de trecere în lumea lor eterică pietre şi stânci mai mari din lumea noastră fizică”, spune Brynjolfur Snorrason, fermierul clarvăzător specializat în indicarea zonelor locuite de „poporul ascuns”( huldu folk). El este adeseori consultat de antreprenorii de construcţii care nu vor să intre în conflict cu micuţii lor vecini supranaturali. „Poate este o ţară mai deosebită”, spune Arni Bjornsson, şeful departamentului de studii etnologice de la Muzeul Naţional al Islandei. „Chiar şi cei mai sceptici ingineri, care susţin că nu cred în superstiţii, preferă să ocolească movilele şi pietrele despre care clarvăzătorii spun că sunt locuite de elfi, decât să le distrugă şi să rişte astfel să-i supere pe cei nevăzuţi.” La începutul anului 1999, de pildă, Agenţia pentru construcţia drumurilor din Islanda a trebuit să modifice proiectul iniţial al unei noi şosele ce pornea de la Reykjavik, după ce a avut loc un protest al locuitorilor zonei, pentru că traseul ar fi deranjat locuinţa unor elfi de sub o stâncă. „Câtă vreme oamenii sunt convinşi de realitatea lumilor subtile şi a elfilor, noi căutăm să respectăm credinţele tuturor”, a spus Viktor Ingolfsson, un oficial de la Administraţia drumurilor publice. „Dacă aceasta presupune să ocolim o piatră a elfilor, ne acomodăm la această cerinţă.” Constructorii de drumuri ţin cont de aceste indicaţii ale clarvăzătorilor şi datorită faptului că s-au convins de mai multe ori de efectele nefaste pe care le are încălcarea lor. Sunt binecunoscute cazurile de defectare a maşinilor şi echipamentelor de construcţii sau de îmbolnăvire subită a celor care au mutat în mod brutal pietre ale elfilor. „Pentru cei mai mulţi oameni, poporul ascuns este plin de blândeţe”, explică Magnus Skarphedinsson, profesor la Şcoala de Studii Elfice şi expert în Elfi. „ Dar dacă sunt agresaţi, este posibil să se petreacă lucruri mai puţin plăcute. Fie că proiectul va costa foarte mult, fie că unii muncitori se îmbolnăvesc. Aşa că nu e recomandat să-i superi pe elfi.” Au susţinere la nivel prezidenţial  Fosta preşedintă a Islandei (în perioada 1980- 1996), Vigdis Finnbogadottir, nu exclude nici ea prezenţa fiinţelor subtile pe harta invizibilă a ţării sale. Cu multă diplomaţie, ea aduce un argument imbatabil: „ Nu am văzut elfi şi nici fiinţe invizibile. Nu am întâlnit încă o fantomă, deşi am auzit adesea vorbindu-se despre ele. Acest gen de credinţă nu mai există în Franţa sau în Spania, pentru că acestea sunt ţări catolice. Catolicismul este atât de puternic, încât nu mai lasă loc pentru alte credinţe. În Evul Mediu, islandezii au adaptat catolicismul pentru a se potrivi cu moştenirea lor păgână şi au continuat să spună poveşti despre fiinţe supranaturale, elfi şi fantome. Existenţa elfilor, a fantomelor, a extratereştrilor şi a vieţii de după moarte nu a fost niciodată dovedită. Este la fel ca şi în cazul lui Dumnezeu. Nimeni nu a dovedit că El există, dar nici contrariul.”Actualul preşedinte al Islandei, Olafur Ragnar Grimsson, are şi el o explicaţie a prezenţei poporului ascuns: puternicul sentiment al singurătăţii şi al izolării, caracteristic islandezilor. „Islandezii au fost întotdeauna puţini la număr, de aceea în timpurile străvechi ei şi-au dublat numărul cu personaje invizibile din legendele cu elfi şi zâne”, a afirmat el într-un interviu acordat la reşedinţa prezidenţială de la Bessastadir. Paranormalul e la el acasă În fiecare ţară există mediumi, clarvăzători şi susţinători ai fenomenelor paranormale, precum şi publicaţii de profil, instituţii care studiază ştiinţific aceste domenii. Islanda este însă ţara în care paranormalul şi invizibilul se află la ele acasă. Foarte multe persoane văd şi comunică fără nici o greutate cu elfi, cu îngeri sau cu fantome ale persoanelor decedate. Clarvăzătoarea Erla Stefansdottir explică esenţa acestui fenomen: „Oamenii consideră că e absolut firesc să călătorească dintr-o ţară în alta şi să cunoască alte popoare. Dar li se pare ciudat să exploreze dimensiunile subtile şi diferitele planuri pe care existăm ca fiinţe. Structura noastră seamănă cu cea a cepei, este stratificată. Învelişurile devin tot mai subţiri pe măsură ce te apropii de nucleu. Iar omul devine din ce în ce mai frumos, cu cât îl cunoşti mai în profunzime. Întâi vedem corpul fizic şi aura sa, culorile emoţiilor şi atitudinea socială. Aceste straturi formează personalitatea, în spatele căreia se ascunde sufletul. Iar dincolo de suflet se află cea mai intimă structură a omului, Sinele, „izvorul memoriei”. Acesta este nucleul fiinţei umane, acea părticică din Soarele Divin. Dacă toate aceste elemente sunt conectate, noi atingem perfecţiunea şi devenim una cu Dumnezeu. Devenim mai luminoşi decât cea mai strălucitoare lumină electrică.” Cine sunt elfii?  Creaturi fantastice din mitologia germană, elfii au supravieţuit în folclorul nord-european. Se consideră că la origine erau o rasă de zei ai naturii şi ai fertilităţii. Sunt înfăţişaţi ca femei şi bărbaţi tineri, de înălţime mică, foarte frumoşi. Sălăşluiesc în păduri, în alte locuri din natură, sub pământ, în izvoare sau pârâuri. Ei trăiesc mai mult în comparaţie cu oamenii, nu îmbătrânesc niciodată şi a uputeri magice.În mitologia scandinavă sunt cunoscuţi elfii luminoşi care trăiesc în al treilea cer, cei întunecaţi şi elfii negri. Aceştia din urmă sunt fierari pricepuţi, iar în mitologia germană sunt confundaţi cu piticii. Un exemplu de astfel de elfi cunoscători ai artei transmutării şi a prelucrării metalelor sunt nibelungii. Elfii din mitologia scandinavă au supravieţuit în special în varianta unor femei strălucitor de frumoase, care vieţuiesc în pădure, conduse de un rege-elf. Se spune că pot fi văzute noaptea, dansând prin poieni. Dansurile feelor lasă în iarbă urme circulare, care sunt adeseori asimilate cu cercurile din lanuri. Dacă un om priveşte dansul lor, timpul se comprimă atât de mult încât anii devin ore. Acest fenomen se reflectă şi în lucrarea „Stăpânul inelelor” a lui Tolkien, atunci când personajele plecate în căutarea inelului ajung în Regatul Elfilor, Lothlorien, şi constată că acolo timpul se scurge mult mai încet decât în lumea fizică. De altfel, personajele elfi ale lui Tolkien sunt inspirate din mitologia scandinavă şi celtică. Mărturii Brynjolfur Snorrason (fermier şi vindecător)  „ Când eram copil, obişnuiam să mă joc cu elfii şi cu ...spiritele celor trecuţi Dincolo. Eram diferit de cei de vârsta mea, aşa că nu prea vorbeam despre asta. Şi copiii mei se simt grozav împreună cu fiinţele invizibile.Unul dintre ei se joacă mereu cu frăţiorul lui geamăn care a murit. Îi pot vedea clar pe amândoi. Toţi cei şase copii ai mei sunt clarvăzători. Legat de asta cred că atitudinea părinţilor este decisivă: dacă le spui copiilor că nu există clarviziune, această aptitudine nu se va mai dezvolta. Mi se întâmplă uneori să confund lumea aceasta cu cealaltă. Aşa că, pentru orice eventualitate, ca oamenii să nu creadă că sunt nebun, soţia mea îmi interzice să vorbesc în public cu entităţile invizibile. Unele dintre ele arată ca oamenii, altele sunt doar forme colorate.”Joga Johannsdottir (maseuză) „ Aveam 11 ani pe atunci, mă aflam pe deal, când am văzut o femeie dispărând într-o piatră. Era normal proporţionată, dar nu mai înaltă decât un copil de 6 ani. N-am încercat niciodată să conving pe nimeni că ceea ce am văzut este real.” Gudrun G. Bergmann (scriitoare şi ghid turistic) „Potrivit mediumilor, una dintre aceste două pietre reprezintă o biserică a fiinţelor nevăzute, iar cealaltă este o bibliotecă. Aici locuiesc creaturi străvechi. Vara trecută meditam în faţa stâncii- bibliotecă. Am văzut o fiinţă de-o şchioapă ieşind din piatră. Arăta ca personajul Yoda din războiul stelelor, cu un cap mare, care este simbolul înţelepciunii. El este păstrătorul cunoaşterii din piatră. Secretul Islandei se află în natură, o imensă carte pe care trebuie s-o descifrăm. |
Ne-a făcut cu mâna, a mers cred că vreo câţiva metri, apoi a dispărut de parcă n-ar fi fost niciodată în locul acela
la mai bine decât Sibiul unde m-am născut şi locuiesc, dar n-am dat de strada cu pricina… De curând am răscolit toate hârţoagele din biblioteca oraşului şi am dat de o schiţă a unei străzi care arăta exact ca cea pe care trecusem eu… Numai că strada respectivă existase până în anul 1780, când fusese mistuită de un incendiu!... Tot în documentele acelea scria că nu scăpaseră cu viaţă decât trei dintre locuitorii străzii respective!... Spuneţi-mi sunt eu nebun? Cum aş fi putut eu să trec, în 1992, pe o stradă care nu mai exista din 1780? Cum se poate explica asta?...”
| | Vă recomandăm să urmăriţi cu atenţie următorul videoclip postat recent pe site-ul disclose-tv, sub titlul „O intrare către faţa interioară a pământului”.
Imaginile filmate din satelit în partea de nord a Antarcticii evidenţiază două găuri stranii, având o distanţă de aproximativ 8 km între ele. În imaginile deosebit de clare obţinute cu programul Google Earth este vizibil că aceste orificii întunecate nu sunt nişte simple forme de relief. Adepţii teoriei „pământului gol” (hollow earth, în limba engleză) sunt deosebit de entuziasmaţi de această descoperire, care evidenţiază, în viziunea lor, nişte porţi secrete de intrare către faţa interioară a pământului. Teoria pământului gol susţine că pământul nu este o sferă plină, aşa cum afirmă teoria ştiinţifică general acceptată la ora actuală, ci o sferă goală, având un soare interior şi o suprafaţă interioară locuibilă, unde există o civilizaţie avansată. Conform acestei teorii, pământul are două deschizături de mari dimensiuni la poli, dar şi alte tunele de acces sau porţi de intrare secundare către lumea interioară a pământului. Puteţi verifica şi dvs. corectitudinea acestor imagini pe Google Earth. Prima intrare are dimensiuni de peste 100 de metri, iar cea de-a doua în jur de 25-30 de metri. Desigur, nu ne-ar mira dacă în scurt timp vom auzi o teorie ştiinţifică de ultimă oră care să ne explice că aceste găuri sunt o simplă iluzie optică...              |
| |  După datele de care dispunem, ultimele detalii ale planului francmasonic de subjugare completă a Europei au fost puse la punct la data de 4 decembrie 1989, cu ocazia întâlnirii secrete de la Malta dintre statele aliate: Rusia (reprezentată prin Gorbaciov), Statele Unite ale Americii (reprezentate prin Bush senior), Anglia şi altele.Această întâlnire a vizat toate ţările foste comuniste din sfera de influenţă sovietică şi a urmărit aceleaşi scopuri pentru fiecare dintre ele: 1 – Restructurarea pe modelul « perestroika » aplicat de Gorbaciov în Uniunea Sovietică, adică înlocuirea cetăţenilor sovietici îmbătrâniţi din instituţiile statelor respective cu alţi cetăţeni sovietici-ruşi (şi pe cât posibil şi de alte naţionalităţi) mai tineri şi mai receptivi la schimbările ce vizează impunerea noii ordini mondiale şi a globalizării. 2 - Arestarea, judecarea şi eventual suprimarea, în cazul rezistenţei, a foştilor conducători din ţările comuniste, respectiv Ceauşescu, Miloşevici şi alţii. Amintim aici că SUA au invadat Republica Panama, deoarece preşedintele Republicii Panama, Manuel Noriega, impusese noi taxe pentru navele care treceau prin canalul Panama. Noriega a fost capturat şi dus în SUA, iar apoi, tot acolo, a fost judecat şi închis sub pretextul traficului de droguri şi arme. Însă americanii sunt cei mai mari traficanţi de arme şi droguri din lume, dar şi consumatori de droguri. Mai întâi SUA s-au folosit de Noriega, pentru ca apoi, când acesta a schiţat un gest de independenţă, să se descotorosească imediat de el. De asemeni, cântăreţul John Lennon voia să facă public faptul că, la toate concertele sale, agenţii CIA vindeau droguri tinerilor care participau la spectacol, după care alţi agenţi CIA veneau şi îi arestau pentru trafic de droguri. John Lennon a fost apoi asasinat la comanda CIA. La fel, cu câtva timp în urmă, a „transpirat“ ştirea că CIA a vândut droguri din depozitele sale cetăţenilor din Los Angeles, oraş cu o populaţie de câteva zeci de milioane de locuitori. După aceea, în acest oraş a început un adevărat război civil, pentru care a fost necesară intervenţia armatei. Acţiunea CIA s-a soldat cu mii de morţi, răniţi şi arestaţi. Aceste acţiuni constituie o altă faţetă a planului de exterminare a fiinţei umane pus la cale de secta satanică a francmasoneriei mondiale. 3 - Destrămarea Yugoslaviei şi a Cehoslovaciei.  La destrămarea Yugoslaviei a contribuit, printre alţii, până şi Vaticanul, prin Papa Ioan Paul al II-lea, susţine ziaristul Jaques Merlino, în cartea „Les verités Jougoslaves ne sont pas toutes bonnes à dire“, apărută la editura Albin Michel, Paris, 1993. În această carte, la pagina 84, el afirmă:„Banca Vaticanului a vărsat 1.988.300 dolari, prin intermediul Institutului pentru răspândirea religiei, pentru cumpărarea de arme din Beirut şi oferirea acestora Croaţiei.“ La vremea scrierii cărţii, ziaristul Jaques Merlino era redactor şef adjunct al Televiziunii naţionale franceze pentru canalul France 2, post pe care l-a pierdut după publicarea cărţii, iar lucrarea sa este prefaţată de generalul M. Gallois, un personaj credibil şi bine informat. Ca o paranteză, o dată cu intrarea în vigoare a Constituţiei române din 2003, în conformitate cu care cetăţenii străini din întreaga lume care au suficienţi bani pot cumpăra păduri, terenuri şi case în România, după ce acestea au fost, oricum, confiscate cetăţenilor români de serviciile secrete (SIE - Serviciul de Informaţii Externe, SRI – Serviciul Român de Informaţii, subordonat KGB-ului sovietic, DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei) şi clasa politică în ultimii 15 ani de zile. Aceasta înseamnă, în realitate, destrămarea României, prin deposedarea cetăţenilor ei, sărăciţi, jefuiţi şi minţiţi sistematic de toate regimurile care s-au perindat la conducerea ţării. 4 - Pulverizarea şi distrugerea industriei şi economiei acestor ţări şi înfiinţarea altei industrii şi economii, în care agenţii secreţi autohtoni şi străini să profite şi să conducă, iar cetăţenii popoarelor respective să fie sclavii şi balastul lor, prin restructurări aberante, privatizări trunchiate şi ilegale şi prin disponibilizări abuzive. Trebuie făcută precizarea că România, cu industria şi economia de dinainte de decembrie 1989, a fost capabilă să-şi plătească datoriile la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Banca Mondială, iar în România nu existau şomeri. 5 - Confiscarea resurselor naturale ale solului şi subsolului de către grupuri de interese controlate de FRANCMASONERIA mondială. 6 - Transformarea ţărilor comuniste, mai sărace, în pieţe de desfacere pentru produsele de proastă calitate din Occident. 7 - Obţinerea de spaţii pentru deversarea deşeurilor chimice, bacteriologice şi nucleare, lucru care deja s-a realizat în multe din câmpiile, pădurile şi apele României. O cisternă plină cu deşeuri chimice sau bacteriologice aruncată în România se plăteşte cu un milion de dolari. 8 - Epurarea etnică a populaţiei autohtone din aceste ţări cu ajutorul poliţiei, justiţiei şi a parchetului, desfiinţarea locurilor de muncă, lipsa salariilor, a pensiilor şi a medicamentelor. Aici intră de asemenea înfiinţarea jocurilor de tip mafiot-FRANCMASONIC, cum ar fi la noi Caritasul, apoi „ţepele“ de tipul SAFI (în care au fost implicaţi Adriean Videanu, Viorel Cataramă, şi alţii), FNI, GELSOR, SOVINVEST şi altele. Îl putem aminti tot aici şi pe Sorin Ovidiu Vântu, unul dintre personajele-cheie aflate în spatele acestor afaceri oneroase, care s-a îmbogăţit pe spinarea a sute de mii de români care şi-au pierdut agoniseala de o viaţă la FNI sau Caritas.  În data de 9 mai 2005, la Moscova, au avut loc manifestaţii internaţionale cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la victoria aliaţilor - Uniunea Sovietică, Statele Unite, Marea Britanie şi altele - împotriva nazismului german.După cel de-al doilea Război mondial, Uniunea Sovietică, Statele Unite, Israelul şi altele, au participat la deportarea cetăţenilor români, unguri, polonezi şi alţii, în Siberia sovietică-rusă, evreii afirmând însă, după Lovitura de Stat din Decembrie 1989, că şi România a participat la Holocaust. Arestările, torturile şi crimele din perioada comunistă au fost opera aliaţilor, altfel spus a ruşilor, a americanilor, etc., iar astăzi aliaţii practică aceleaşi atrocităţi ca în perioada comunistă cu cetăţenii din Cecenia, Afganistan, Irak şi din alte colţuri ale lumii. Pe 5 iunie 2005, organizaţia Amnesty International (AI), prin directorul său executiv William Schulz, acuză SUA că a format un arhipelag de închisori secrete în toată lumea, în care se comit acte de tortură. Astfel, într-un interviu acordat postului american de televiziune Fox News, William Schulz afirmă că: „Oamenii dispar pur şi simplu, sunt deţinuţi pe o perioadă nedeterminată, în mod secret, fără a avea acces la un avocat, la sistemul juridic şi fără a putea lua legătura cu familia.“ Vom face aici observaţia că sistemul acţiunilor fără acoperire, care sunt emise de unele societăţi comerciale, constituie de fapt un jaf naţional şi o prostire pe faţă, prin intermediul căruia ne furăm căciula unii de la alţii. Anumitor societăţi le cresc acţiunile la Bursa de Valori pe vorbe. Nu există nimic real. Să dăm un exemplu care lămureşte mecanismul ascuns al unei astfel de „inginerii“. În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu şi cumpără acţiuni în valoare de 1.200.000 (un milion două sute de mii) de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de 10 ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeşte 12.000.000 (doisprezece milioane) dolari. Peste trei zile, plăteşte suma de 1.200.000 (un milion două sute de mii) dolari şi rămâne cu 10.800.000 (zece milioane opt sute de mii) dolari în numai câteva ore. Prin urmare, se poate constata cu uşurinţă că aceste escrocherii, aceste şmecherii, aceste găinării financiare FRANCMASONICE de mari proporţii l-au îmbogăţit pe Dan Voiculescu, odată cu gaşca lui din Comerţul Exterior, SIE şi SRI-KGB, DIA şi altele. Pentru asta l-au înlăturat pe Ceauşescu şi au ucis zeci de mii de cetăţeni ai României în decembrie 1989. Cum cresc acţiunile la Petrom? Prin scumpirea petrolului la staţiile Peco, indiferent dacă preţul petrolului pe piaţa mondială creşte sau scade. Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom nu plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică, iar cetăţenii României, după lovitura de stat din decembrie 1989, au devenit sclavii şi supuşii lor, având salarii şi pensii de mizerie şi fiind lipsiţi de medicamente.  Această jefuire şi prostire naţională prin Bursa de Valori este la noi doar în faza de început, însă în SUA, de exemplu, un salariat „avizat“ al Bursei de Valori poate câştiga într o singură secundă 400.000.000 dolari.La festivităţile de la Moscova din mai 2005 a fost invitat şi regele Mihai, cel care a trădat România în anul 1944, după ce a dat ordin armatei române să întoarcă armele împotriva soldaţilor germani şi a lăsat poporul şi statul român pe mâinile ruşilor-bolşevici criminali şi ale aliaţilor lor, americanii, care au participat la deportarea cetăţenilor români din România şi Moldova în Siberia sovietică. Aliaţii i-au umplut regelui Mihai garnituri de trenuri cu aur, bijuterii, tablouri şi alte bunuri pentru a-l determina să abandoneze România şi poporul român. Acum, după reinstaurarea KGB-ului sovietic rus în România, după Lovitura de Stat din decembrie 1989, regele Mihai este alături tot de ruşi şi de aliaţii lor. Înainte de decembrie 1989, regele Mihai transmitea mesaje poporului român de la postul de radio Europa Liberă în care instiga poporul român la revoltă împotriva lui Ceauşescu şi a comunismului sovietic. George Bush junior, preşedintele SUA, se lăuda în 2005 că a „organizat Revoluţiile [n.a. loviturile de stat] din întreaga lume.“ La fel a făcut şi comunistul stalinist şi sinistrul francmason Silviu Brucan care declara în 1993 că a „organizat Revoluţia [n.a de fapt lovitura de stat] din decembrie 1989“. Iar la Summitul ţărilor baltice din 2005 Bush junior susţinea că „Revoluţiile [n.a. loviturile de stat] reprezintă politica de stat a Americii.“  Aceste lovituri de stat internaţionale, planificate de FRANCMASONERIA mondială şi îndreptate împotriva statelor şi popoarelor foste comuniste din sfera de influenţă sovietică, vizau mai cu seamă ţările care nu mai aveau datorii la FMI şi la Banca Mondială, precum România, care astfel nu mai putea fi controlată şi jefuită prin sistemul oneros de dobânzi şi prin impunerea unor măsuri economice străine de interesele locuitorilor săi. Bush junior este şi el membrul sectei satanice a francmasoneriei, ceea ce îl face un criminal internaţional. El spune adevărul pe jumătate în ceea ce priveşte Revoluţiile de care vorbeşte. Acestea au fost în realitate lovituri de stat internaţionale, ale grupărilor mondialiste, în care au murit zeci de milioane de oameni nevinovaţi, şi nu au fost organizate de Bush junior ci de către o clică masonică, din care face parte şi tatăl său, George Bush senior (cel care a declanşat Războiul din Golf), şi asta cu mult înainte de a ajunge Bush junior preşedintele SUA. Loviturile de stat internaţionale sunt realizate prin intermediul politicienilor aserviţi aliaţilor - americani, ruşi, etc. - dar sunt finanţate de fapt de FRANCMASONERIA mondială, care dispune de fonduri imense. În această direcţie, trebuie făcută precizarea că neamul Bush este demult implicat în finanţări criminale, care au fost efectuate inclusiv în timpul celui de-al doilea război mondial. Prescott Bush, tatăl lui George Bush senior şi bunicul lui Bush junior, făcea parte din consiliul de administraţie al băncii Brown Bos Harriman Bank, aparţinând fraţilor FRANCMASONI - unii dintre ei de origine evreiască - cum ar fi Averell şi Roland Harriman, care, plini de viclenie, au finanţat atunci, prin Union Bank, Germania, iar prin Brown Bos Harriman Bank i-au finanţat pe sovietici. Este revelator pentru modul demoniac de a acţiona al masonilor maniera în care s-a procedat cu Irakul. Înainte de declanşarea războiului din Golf, a avut loc la un moment dat o discuţie între Saddam Hussein şi ambasadoarea SUA acreditată la Bagdad - Statele Unite şi Irakul fiind aliaţi în războiul dintre Irak şi Iran - în care Saddam i-a spus ambasadoarei că guvernul din Kuweit are să-i plătească o datorie imensă, de miliarde de dolari, pe care nu vor să o restituie. Ambasadoarea l-a sfătuit atunci pe Saddam să atace Kuweitul pentru a recupera datoria. Saddam a invadat Kuweit-ul, ambasadoarea americană a fugit în SUA, iar Bush senior şi aliaţii au avut astfel un pretext să atace Irakul şi să-i confişte petrolul. Acest articol, publicat cu acordul autorului, este un fragment din cartea Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale |
| | ||||||
|
Un avion de pasageri, care a dispărut fără urmă în anul 1946, pe traseul Rio – Havana, a aterizat în luna decembrie 1993, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul său se aflau 36 de schelete.
Prima parte a acestui articol: 
În cazul unor arsuri minore, o acumulare de argint coloidal în organism poate grăbi vindecarea, reduce posibilitatea infecţiilor şi a cicatricelor. 
Începând cu al doilea război mondial, odată cu descoperirea şi producerea pe scară largă a antibioticelor, argintul coloidal şi alte remedii naturale au început să fie descurajate şi au ieşit din sfera preocupărilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutică s-a ocupat îndeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut.
Ne întrebăm ce „dovezi ştiinţifice” în favoarea argintului coloidal dorea FDA când a luat decizia să-l interzică, de vreme ce a putut afirma, într-o hotărâre oficială, că „utilizarea fără discernământ a soluţiilor coloidale de argint a dus la cazuri de Argyria, decolorarea permanentă a pielii şi a ţesuturilor profunde, de culoare albastră-gri.”, fără a avea nici cea mai mică dovadă! 
Neavând acces la aparatură sofisticată de testare, unii entuziaşti ai argintului coloidal au început să şi-l producă singuri. Astfel, deşi nu vor avea posibilitatea de a cunoaşte cu precizie rezultatul, vor putea avea o idee destul de bună asupra lui, controlând procesul şi calitatea ingredientelor. Astfel, ei pot fi siguri că obţin un argint coloidal real, precum cel descris în literatura de specialitate.
Controlul curentului electric poate avea ca rezultat modificarea mărimii particulelor şi a vitezei de reacţie. Valorile mici ale curentului electric produc, în general, particule de dimensiuni mai mici. Pe de altă parte, curenţii mici determină o viteză mică de fabricaţie a argintului coloidal, deci el se va produce într-o perioadă de timp mai îndelungată. Astfel, pentru a produce o anumită cantitate de argint coloidal de calitate, sunt necesare instalaţii mai mari sau mai multe decât pentru cel de calitate mai slabă. Dacă nu există posibilitatea controlării/măsurării curentului, cercetătorul Peter A. Lindermann recomandă folosirea unei surse de tensiune de aproximativ 30V sau un set de baterii înseriate pentru a obţine 36V. În această variantă, procesul trebuie oprit dacă în jurul electrozilor apar culori mai închise decât galbenul, ceea ce ar indica apariţia particulelor de dimensiuni peste 50nm.
Există mulţi producători ce fabrică argint coloidal de diferite calităţi şi concentraţii. Criteriile de determinare a calităţii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentraţia şi costul.
O altă metodă de testare implică adăugarea de acid, bază sau sare peste soluţia respectivă de argint coloidal. Dacă lichidul conţine substanţe care nu reacţionează cu electrolitul adăugat, nu se petrece nimic nici după câteva zile. Dacă soluţia reacţionează cu electrolitul – bază cu acid, de exemplu – se observă imediat o transformare – în culoare, de exemplu. Dacă lichidul testat este într-adevăr argint coloidal (sau altă dispersie coloidală hidrofobă), atunci, într-o primă fază, nu se observă nimic iar mai apoi, în decurs de câteva minute sau ore, lichidul se clarifică, deoarece particulele de coloid îşi vor pierde sarcina electrică superficială pozitivă şi se vor putea aglomera în particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cădea apoi pe fundul vasului unde, în general, se disting foarte greu pentru o concentraţie mică de argint. 
