Imnuri de slavă închinate Marii Puteri Cosmice KALI

Mama KALI

un imn de Swami Vivekananda

Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munţii
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii şi mii de umbre
Negre ale Morţii
Împrăştiind plăgi şi dureri,
Dansează nebuneşte,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respiraţia Ta,
Fiecare pas al Tău
Distruge pentru totdeauna lumile,
Tu „Timpul” a- tot- distrugător!
Vino, O mamă, vino!
Acel ce sfidează dragostea nefericită
Şi îmbrăţişează forma Morţii
Dansând în dansul distrugerii;
La acela Mama vine.


KALI - fragment din SHAKTISANGAMA TANTRA

Shakti, principiul feminin este creatorul universului,
Iar universul este forma pe care aceasta o ia;
Shakti este fundamentul lumii,
Ea e adevărata formă a oricărui corp.
Indiferent de forma pe care o ia,
De bărbat sau de femeie,
Este o formă extraordinară.
Femeia conţine forma tuturor lucrurilor;
Şi tot ceea ce trăieşte şi se mişcă în lume.
Nu există bijuterie mai preţioasă decât femeia,
Şi nici o condiţie nu e superioară celei de femeie.
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreun destin care să-l egaleze pe cel al femeii;
Nu există regat sau bogăţie
Să poată fi comparate cu o femeie.
Nu există rugăciune care să egaleze o femeie
Nu există, nu a existat şi nu va exista
Vreo formă de yoga care să se compare cu o femeie
Şi nici vreo formulă mistică sau asceză
Care să rivalizeze cu o femeie,
Nu există, nu a existat şi nu vor exista
Bogăţii mai valoroase decât femeia.

Fragment din BHAIRAVA YAMALA

Ea este însăşi Lumina Divină şi Transcendentul.
Din trupul Ei ţâşnesc mii de raze –
Două mii, o sută de mii,
Zeci de milioane, o sută de milioane –
Numărul lor nu poate fi numărat.
Datorită Ei şi prin Ea,
Toate fiinţele şi lucrurile se mişcă,
Iar prin Ea nemişcarea străluceşte.
Datorită luminii divine
A acestei Puteri Atotcuprinzătoare,
Toate lucrurile şi fiinţele sunt manifestate.

Fragment din DEVI UPANISHAD

„Mare Zeiţă, cine eşti Tu?”
Ea răspunde:
„Eu sunt în esenţa mea BRAHMAN (Absolutul sau Dumnezeu).
Din mine s-a format la începuturi lumea,
Incluzând pe Prakriti (substanţa materială)
Şi chiar Purusha (conştiinţa cosmică), Vidul şi Plinul.
Eu sunt toate formele de Fericire şi de Nefericire.
Cunoaşterea şi Ignoranţa sunt Eu însămi.
Eu sunt cele cinci elemente grosiere Panchabhuta,
Cele cinci elemente subtile Tanmatra, precum şi
Tot ceea ce aparent diferă de ele.
Eu sunt lumea întreagă.
Eu sunt Veda, precum şi tot ceea ce aparent diferă de ea.
Eu sunt tainică şi necunoscută.
Dedesupt şi deasupra, ca şi de jur împrejur, sunt EU.”

yogaesoteric

Read More

KALI, Marea Putere Cosmică a Timpului

o sinteză realizată de Verona Muntean şi Dan Bozaru “KALI este Marea Putere Cosmică a Energiei Timpului şi pentru cel care o adoră ea este cea care conferă Eliberarea Spirituală. KALI îi protejează întotdeauna şi îi inspiră pe aceia care o cunosc şi o iubesc. Pentru cei neînfricaţi KALI este cea Teribilă, Distrugătoarea Timpului. Ca întunecata Shakti a lui Shiva, KALI reprezintă spaţiul, aerul, focul, apa şi pământul. KALI duce la îndeplinire toate dorinţele fizice ale lui Shiva. Ea este posesoarea celor Şaizeci şi patru de Arte şi tot Ea este cea care produce Bucuria şi Fericirea nesfârşită a Stăpânului întregii Creaţii. KALI este Shakti (Forţa Cosmică Feminină) sub aspectul Ei Pur Transcendent. KALI este Noaptea Întunericului din care izvorăşte energia tainică a Timpului”. (KALIKA PURANA) KALI este Forţa cosmică a timpului Marea Putere Cosmică KALI, una dintre cele mai emoţionante personificări ale energiei feminine primare în drama cosmică, a câştigat o extraordinară popularitate şi este adeseori obiectul unei devoţiuni pline de fervoare în adorarea tantrică. Ea este, deloc întâmplător, simbolul puterii întruchipând unitatea transcendentului. Această Mare Putere Cosmică a ajuns să fie adorată în multele ei forme în foarte multe părţi ale lumii. Astfel, în Nepal, ea este cunoscută sub numele de Guhyakali; grecii foloseau numele de Kalli, existând pe vremuri un oraş cu numele de Kallipolis (actualul Gallipoli); în Finlanda, numele de Kalma (Kali Ma) îi este atribuit tot Zeiţei Kali; chiar şi ţiganii care au venit din India o adoră sub numele de Sara Kali; în Irlanda preistorică, preotesele se numeau Kelles, deoarece erau adoratoarele zeiţei Kele. Şi exemplele pot continua. Adorarea lui Kali este caracterizată de o constantă abandonare de sine în faţa Mamei. Prin exprimarea iubirii şi a credinţei, adoratorul obţine o mai profundă conştiinţă spirituală şi o apropiere de propriul adevăr lăuntric. Vă prezentăm succint conţinutul acestui amplu material despre Marea Putere Cosmică KALI: 1. Actul creaţiei universale. Universul întreg este scena lui Kali În cosmologia tantrică, întregul univers (macrocosmosul) este considerat ca provenind şi fiind permanent susţinut de forţele duale SHIVA - SHAKTI, principiul masculin şi cel feminin; cu toate acestea, Zeiţa Supremă spune în Devibhagavata: "În momentul disoluţiei finale (pralaya), eu nu mai sunt nici bărbat, nici femeie, nici neutră". Ea devine lipsită de formă şi atribute în acest ultim aspect al realităţii. Citiţi textul integral aici... 2. Ipostaze ale Marii Puteri Cosmice KALI Ramakrishna o descrie astfel pe Kali, în viziunea sa: "Lumea în totalitate este jucăria Mamei Divine, care sub variate aspecte se joacă cu ea. Uneori Ea este Mahakali, necondiţionată, fără formă, altă dată Ea este nemuritoarea Nitya-Kali, distinctă de opera sa. Sub un alt aspect, Ea este Smasana-Kali, fiinţa care domneşte asupra morţii, asupra distrugerii a tot. Ea este pe de altă parte Rakshya-Kali, stând în picioare în faţa noastră, gata oricând să-şi protejeze şi să-şi binecuvânteze copiii care o iubesc (adoratorii). Ea apare de asemenea ca Shyama, Mama fermecătoare de culoare albastru intens, însoţită de Dumnezeul Eternităţii şi al Infinitului." Citiţi textul integral... 3. Reprezentarea tradiţională simbolică a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI Adeseori, Kali este reprezentată, în calitatea ei de Mamă Divină Universală, fiind înconjurată de o mulţime de alţi zei şi zeiţe. Ea este în acelaşi timp ceea ce constituie grosierul şi ignobilul în Creaţie, dar de asemenea este şi rafinamentul şi subtilitatea cea mai înaltă în diferitele sfere ale Manifestării. Lipsită de orice dimensiuni şi obiectivări spaţio-temporale, ea îşi asumă totuşi nenumărate forme şi nume pentru a îndeplini dorinţele cele mai ascunse ale adoratorilor ei fervenţi. Kali este reprezentată în majoritatea ipostazelor ca având corpul de culoare neagră, ţinând în nenumăratele mâini obiecte simbolice sau făcând mudre (gesturi simbolice), cu ghirlande sau coliere cu capete de morţi în jurul gâtului, având limba scoasă şi dansând pe corpul inert a lui Shiva, în mijlocul unui rug în flăcări. Ea apare sub aspectul Morţii, transcenzând Iluzia. Citiţi aici textul integral... 4. Sadhana tantrică. Modalităţi de adorare a Marii Puteri Cosmice a timpului, KALI Marele yoghin şi eliberat Ramakrishna spunea: "În ce constă forţa unui discipol? În lacrimile sale de dor de Dumnezeu. Aşa cum o mamă nu rezistă dorinţei copilului său care plânge, tot astfel Dumnezeu acordă din plin copilului Său care plânge de dorul Lui, graţia Sa supremă." 5. Imnuri de slavă închinate Marii Puteri Cosmice KALI "Marea Zeiţă, cine eşti Tu?" Ea răspunde: "Eu sunt în esenţa mea Brahman (Absolutul sau Dumnezeu). Din mine s-a format la începuturi lumea..." 6. Yantra Marii Puteri Cosmice KALI YANTRA este o diagramă geometrică simplă în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice, a unei zeităţi sau a unei anumite energii divine din Macrocosmos. Ea este utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale, pentru a realiza fuziunea cu Conştiinţa sau realitatea acelei sfere de forţă, fiind un simbol esenţial al divinelor sale caracteristici, al puterilor sale sau al anumitor aspecte fundamentale ale acesteia. Puteţi vedea aici yantra Marii Puteri Comsice Kali... yogaesoteric

Read More

"God's Gonna Cut You Down"JOHNNY CASH

You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down

Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down

Well my goodness gracious let me tell you the news
My head's been wet with the midnight dew
I've been down on bended knee talkin' to the man from Galilee
He spoke to me in the voice so sweet
I thought I heard the shuffle of the angel's feet
He called my name and my heart stood still
When he said, "John go do My will!"

Go tell that long tongue liar
Go and tell that midnight rider
Tell the rambler, the gambler, the back biter
Tell 'em that God's gonna cut 'em down
Tell 'em that God's gonna cut 'em down

You can run on for a long time
Run on for a long time
Run on for a long time
Sooner or later God'll cut you down
Sooner or later God'll cut you down

Well you may throw your rock and hide your hand
Workin' in the dark against your fellow man
But as sure as God made black and white
What's down in the dark will be brought to the light

Read More

Viitorii senzori biometrici scanează vocea, undele cerebrale şi electrocardiograma

Uniunea Europeană finanţează cercetarea ştiinţifică pentru introducerea de noi tipuri de senzori biometrici. Dacă până acum se vorbea de amprenta digitală, scanarea retinei sau chiar ADN, următoarea generaţie de scannere biometrice vor recunoaşte fiinţele umane pe baza vocii, a undelor cerebrale şi a electrocardiogramei. Proiectul Humabio (de la Human Monitoring and Authentication using Biometric Indicators and Behavioural Analysis, Monitorizarea şi identificarea fiinţelor umane cu ajutorul indicatorilor biometrici şi analizei comportamentale) a ajuns deja în faza experimentală.

14 voluntari au acceptat să li se implanteze cipuri RFID, pentru a participa la testarea noilor metode de identificare personală. O aplicaţie declarată a acestor metode este verificarea accesului în zonele de maximă securitate, dar au fost testate şi alte aplicaţii de natură mult mai personală, care ne dovedesc că aceste tehnici nu se vor limita la asigurarea protecţiei în ariile securizate. Unul dintre sistemele testate, de exemplu, identifică pe baza datelor biometrice conducătorul unui automobil. Computerul de bord verifică atât chipul şoferului şi amprenta sa vocală, cât şi datele specifice activităţii cardiace şi cerebrale. Automobilul nu va porni în caz că şoferul nu este autentificat.

Deşi promotorii proiectului afirmă că cercetarea este orientată spre metode de identificare non-invazive, în realitate această tehnică este cea mai intruzivă dintre toate cele care au fost dezvoltate până în prezent. Printre altele, ea presupune ca implicită implantarea cipului de identificare personală cu tehnologie RFID, precum şi stocarea unui număr impresionant de informaţii de natură personală despre toţi cetăţenii. Nu ne-am mira ca, în viitor, sistemele electronice să ne limiteze accesul la anumite aparate sau vehicule, motivând că nu ne aflăm în starea adecvată

sursa

Read More

Campanie obligatorie de vaccinare împotriva gripei porcine în Franţa

Guvernul francez va cheltui aproape un miliard de euro pentru un program de vaccinare obligatorie împotriva gripei porcine, ce va fi demarat în această toamnă.
„Franţa pregăteşte un plan de luptă fără precedent pentru această toamnă, inclusiv o campanie de vaccinare obligatorie pentru toţi francezii de la vârsta de 3 luni în sus. Conform informaţiilor noastre, statul va plasa o comandă de 100 milioane de unităţi de vaccin antigripal la trei laboratoare (GlaxoSmithKline, Sanofi şi Novartis)”, afirmă jurnalista Marie-Christine Tabet de la ziarul Le Journal du Dimanche.
Anne Laude, codirector la Institute of Health de la Université Paris Descartes a declarat că: „nimeni nu ar avea dreptul, cu excepţia cazurilor clare de contraindicaţie medicală, să refuze vaccinarea”.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, o producţie de până la 4,9 miliarde de doze de vaccin împotriva „gripei porcine” este perfect realizabilă. Un program pilot de vaccinare este deja în curs de dezvoltare sub supraveghere în Uniunea Europeană.

În luna aprilie şi administraţia Obama a anunţat că a fost analizată posibilitatea de a se declanşa producţia în masă a unui asemenea vaccin, pentru care a cerut alocarea urgentă a unei sume de 1,5 miliarde dolari. Acest program va oferi americanilor trei tipuri de vaccinuri, unul pentru gripa sezonieră anuală şi două pentru H1N1. Ar fi pentru prima dată când un efort de o asemenea anvergură s-ar pune în practică.

Cei care lucrează acum în colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO – World Health Organization) pentru găsirea unui vaccin specific actualului tip de gripă porcină sunt tocmai cei de la Baxter Internaţional, companie implicată în câteva scandaluri legate de contaminarea unor vaccinuri cu virusul aviar H5N1, distribuite în 18 ţări.

sursa

Read More

Catacombele capucinilor. Nu pentru cei slabi de inima!

Palermo intr-o zi torida de august. E atat de cald incat parca si timpul solar se dilata, astrul incins ramane pironit pe veci in crucea cerului, arzand sulfuros, energie fixa, coplesitoare.

Orbit pe jumatate de lumina si ametit de fierbinteala umeda a amiezii, intr-un cartier abia afara din centrul istoric, cobori in subteran. Afunzi treptat in semiobscurul racoros al catacombelor. Pas dupa pas in adanc, sentiment care face sa imi vina in minte un vers din poemele lui Charles Baudelaire, artizanul “Florilor Raului” (si de altfel poetul preferat al adolescentei mele cu atractie plutoniana pentru straniu!): “Cobor in veci scari fara rampa…” Pentru ca in acest lacas nu stii daca e o coborare in nefiinta, ori in vesnicie!

Ne aflam la manastirea calugarilor capucini din Palermo, unde se afla “Marea Sepultura a Capucinilor”, catacombe intesate de ramasitele pamantesti a calugari, sacerdoti, barbati si femei, ale caror cadavre conservate sunt prinse in perete ca o morbida galerie a mortii.

Este un loc sacru, de aceea pozele in interiorul catacombelor nu sunt permise. Am pasit cu fiori in prima galerie, asteptandu-ma cu narile incretite la un miros straniu, de igrasie sepulcrala, un iz de uscaciune chimica si cadavre imbalsamate- in schimb aerul putea doar purta un vag parfum de neant, adica un suflu al nimicului. Inodor. Liniste sfioasa, tulburata din cand in cand doar de tipetele de teroare ale copiilor prea mici pentru o astfel de vizita, ai caror parinti nu tinusera seama de recomandari.

Cel mai vechi cadavru fixat in perete este cel al Fratelui Silvestro de Gubbio, primul inhumat in acest loc la 16 octombrie 1599 (!), impresionant mumificat, pastrandu-si aproape intact tipicul vestmant simplu al calugarilor capucini, din panza aspra de sac legata cu sfoara.

Metodele folosite pentru imbalsamarea cadavrelor sunt misterioase (doctorul Solafia duse secretul in mormant!); se stie doar ca erau bazate pe injectii cu diferite substante, sau in cazuri de epidemie cu bai de arsenic sau in var nestins. In schimb cea mai comuna metoda ramane “esicarea” (uscarea) in celule de-a lungul coridoarelor, numite “Colatoi” ( un fel de zvantare a lichidelor din corp, scurgere). Am tras cu ochiul intr-una dintre celule, imaginea sinistra a corpurilor in descompunere, practic “topindu-se” pana la schelet, intinse pe banci de piatra.

Nu mica mi-a fost mirarea sa descopar la intrare, pe peretele stang, o placuta de marmura, a carui inscriptie in litere de aur am citit-o fara a-mi crede ochilor, in limba romana: “29 NOV 1852- 29 NOV 1952: La o suta de ani de la moartea marelui patriot NICOLAE BALCESCU, romanii exilati in Italia inchina cu aceleasi idealuri in suflet”!

Studii recente ale arhivelor capucine demonstreaza ca marele Nicolae Balcescu, in exil in Palermo, fu ingropat intr-o groapa comuna intr-un alt sit din Cimitirul Capucinilor (cel putin asa mentioneaza istoricul manastirii).

(coincidenta a facut ca la urmatorul reper turistic pe care mi-l propusesem in Palermo, Palatul Butera de pe strada cu acelasi nume, sa nimeresc exact la casa memoriala Nicolae Balcescu, casa in care isi desfasura ultimele activitati si muri in exil…Incredibil, am ramas impresionata de potrivirea faptelor, involuntar pe urmele maretului revolutionar de la 1848…)

Continui pe coridoare, ca niste cavouri deschise unde poti privi cutremurandu-te chipul schimonosit al mortii, siruri de schelete imbracate sau cadavre mumificate, cu craniul infundat pe alocuri, cu smocuri de par cu impresia ca daca l-ai atinge s-ar pulveriza intr-o clipita…Sicrie cu copii, ca niste papusi de ceara, in hainutele vremurilor de atunci (bambina Rosalia de doi anisori, 1918-1920 are inca parul legat cu o funda mare pe crestet si o expresie dulce, ca in alunecarea lina in somnul unei dupamieze)…

Coridorul femeilor, cu o sectiune speciala, sub inscriptia “…Urmeaza Mielul Domnului oriunde ar merge…Sunt fecioare”, patru cadavre de femei din care au mai ramas doar craniile, si rochiile de epoca de la 1700-1800: matase destramata si bonete de dantele, gulere brodate cu ghirlande de flori…Apoi neveste regretate, precum Concetta Reginella, 27 de ani, “sotie neasemuita, care isi lasa iubitorul sot la doar noua luni dupa casatorie…”

Baroni, chirurgi, preoti, soldati, artisti- dintre care cel mai rasunator este numele pictorului Velasquez, impartind suspendati sau in cosciuge deschise tacerea si obscuritatea, trupuri ofilite parasite de suflet, marturie pentru ingusta trecatoare ce desparte cele doua lumi- a mortilor si a viilor!

Pe langa lirica funesta a lui Baudelaire sau nuvelele morbide ale lui Edgar Allan Poe sau Gala Galaction, cu care imi infierbantam imaginatia in copilarie, acest lacas imi aduse cumva aminte de momentele in care rasfoiam cu sumbra satisfactie albumul cu picturile lui Georges de la Tour(1593-1652): in special seria Magdalenelor, Magdalena cu lumanare si craniu (prima poza a acestui post!), ascetii costelivi din ale caror priviri izvora fervoare mistica, patimile sfintilor-

In catacombe, ca o voce de dincolo:

“Si noi am fost ca voi, si voi veti fi ca noi”…

sursa raluca zenga

Read More

Care este legatura dintre Muzica si Kabbalah

Muzica si Kabbalah ... sursa www.shanti-spirit.ro

Care este legatura intre ele? Orice om are o conceptie despre ce este muzica, dar nu toata lumea stie ce este kabbalah.

Esenta Kabbalah este invaluita in mister, caci nu todeauna a fost interes pentru Kabbalah. Conform legendelor, numai anumiti kabbalisti, mekubalim, invatatii, cunosteau secretele sale care pot controla lumea noastra si lumile spirituale care influenţează lumea noastra, dezvaluind trecutul, prezentul si viitorul.

Kabbalah este Stiinta Structurilor Universurilor, a legilor de dezvoltare ale Lumii Spirituale si lumii noastra, si a legilor Scopului omului.

Kabbalah este o Stiinta a impactului dorintelor umane din jurul lumii.

Toate cartile kabbalisticee sunt scrise in limba sentimentelor si dorintelor. Acest limbaj este unic si strict stiintific, folosind grafice, formule si diagrame. Acestea explica cum se modifica dorintele noastre in scopul de a influenţa telul intregii omeniri. Prin astfel de scheme si grafice, Kabbalah descrie sentimentele, sufletul persoanei.

Muzica, de asemenea, vorbeste persoanei, intr-o limba a sentimentelor si emotiilor si ca atare, este aproape de Kabbalah.

Ce este muzica? Este o emotie capturata intr-o anumita desfasurare. Numai muzica poate transmite procesul de transformare al sentimentelor in decursul timpului. De aceea, pentru cei care inca nu au perceput Lumea Spirituala, muzica de Kabbalah ofera o anumita analogie cu impresia asupra spiritualitatii, resimtite de catre Kabbalist.

Sentimentele cele mai evaluate ale persoanei, se vor delecta cu atat mai mult cu ceea ce poate fi auzit.

In muzica, o persoana sensibila poate deschide o intreaga lume pentru sine, prin stari emoptionale diferite, de la fericire la tragedie. Si cu cat mai mult isi dezvolta sentimentele, cu atat mai complicat va fi sensul pe care-l transmite muzica.

In acelasi fel, cel care studiaza Kabbalah isi cultiva in interior instrumente adecvate unei atotcuprinzatore spiritualitati, acel spiritual prin care informatiile pot fi percepute. La fel ca un muzician care privind notele aude muzica prin intermediul senzatiilor interioare, un Kabbalist in timp ce citeste texte Kabbalistice, simte Lumea Spirituala in interiorul sau.

O persoana foarte spirituala, cand prima senzatie de spiritualitate este evidenţiata, este plina de recunostinta catre Creator. Incepe sa simta aceasta mare putere si vede cum aceasta l-a adus dintr-o moarte – final al existentei, intr-un Infinit, o Lume ireprosabila, de absoluta constientizare si perfectiune. Aceasta este senzatia pe care Rav Baruch Ashlag (Rabash) o transmise prin muzica sa pe cuvintele din Psalmul:

Iti multumesc ca mi-ai salvat sufletul de la moarte

Ochii de lacrimi

Picioarele mele, de la intrarea in iad.

Cei mai mari Kabbalisti care au scris carti sfinte au descris secretele universului, si avem de asemenea privilegiul de a fi primit melodiile create de marii Kabbalisti Yehuda Ashlag si fiul sau Ashlag Baruch. Prin limbajul sentimentelor, melodiile lor exprima senzatii spirituale si informatii.

Rav Yehuda Ashlag a atins toate secretele universului lui si le descrie in compozitiile sale - Sulam (Scara), Comentariu la Zohar. Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot) ... si aceasta lucrare este, de asemenea, imbogatita cu melodii.

Existenta locatiei sufletului in Lumea Spirituala este mentionata ca radacina; Radacinile diferitelor suflete; Suflete coborate in lumea noastra si intrupate in corpuri. Radacinile diferitelor suflete, in relatie cu obiectivele pe care fiecare suflet trebuie sa le completeze(corecteze) in lumea noastra, difera, de asemenea. De aceea, fiecare corp

nu este mai mult decat un mecanism pentru completarea planului de dezvoltare al sufletului.

Persoana incepe sa se simta atrasa de spiritualitate, in lupta cu radacina lui spirituala, in dorinta de a atinge chiar acum, pentru a fi in masura sa simta toate Lumile, astazi, in timp ce inca mai traieste in lumea asta. Muzica Intelepciunii Kabbalah dezvaluie si dezvolta potentialul spiritual al omului.

Melodiile Kabbalistice nu sunt supuse unei tipice analize muzicale. Din punct de vedere al muzicii clasice, aceste melodii pot parea banale ca structura si limbaj muzical. Dar acele persoane cu inclinatie pentru ascensiunea sufletelor lor in aceasta viata, care doresc sa atinga Lumea Superioara si intreg universul, simt in aceasta muzica ceva care pare sa ii intoarca in ceva neexplorat.

Nu stim cum este structurata intelegerea noastra muzicala. De ce simt un acord major, altfel, ca sensibilitate si culoare emotional, fata de unul minor? De ce simtim (o melodie in)tonalitate majora, ca ceva mai luminos, mai deschis, si mai fericit decat cea minora?

Multi muzicieni cu auz muzical perfect pot vedea culori in note, acorduri, si tonuri. Nimeni nu stie cum si de ce apar in noi astfel de asociatii de culori, sunet, gust, si senzaţii. Nimeni nu cunoaste structura receptorilor nostri, care percep informatii absolut imateriale.

Kabbalistii inteleg totusi, modul in care aceste dispozitive de lucru sunt determinate in noi, pentru ca stiu structura sufletului. Ca atare, Kabbalistii pot descifra informatii spirituale in sunetele muzicale. Acesta este motivul pentru care muzica Kabbalei este un mijloc de infuzare in lumea interioara a persoanei, a informatiilor din tot ce il inconjoara.

Continutul muzicii lumii noastre este conectat la senzatiile si emotiile pamantesti, personale ale compozitorilor. Compozitorii au aspirat intotdeauna, sa reflecte in muzica, situatiile Creatiei, dar aceste incercari nu au depasit niciodata simpla presupunere sau sentimentul, trairea personala.

Numai melodiile scrise de Kabbalisti ne permit de fapt sa percepem senzaţia de eternitate, senzatiile sufletului in miscare, impingandu-ne la intelegerea esentei noastre ca parte dintr-un univers etern.

Muzica Kabbalei este scrisa de catre marii Kabbalisti, ca expresie a senzatiilor lor spirituale. Aceasta muzica este, inerent, situata la un inalt nivel spiritual.

O senzatie spirituala nu poate fi uitata. Ceea ce a fost o singura data interpretat si simtit ramane si se poate repeta in orice moment. Acest sentiment poate fi folosit si transfigurat mai tarziu, creand cele mai rafinate nuante ale emotiei. In fiecare melodie este o alta senzatie, corespunzatoare fiecarei stari spirituale particulare. Avand in vedere nivelul de elevare al compozitorului, fiecare melodie vorbeste de eteric, deoarece revelarea Lumii Spirituale este pentru Eternitate si Perfectiune.

A SOUL MATE
Yedid nefesh av harachman Meshoch avdecha el retzonecha Yarutz avdecha kmo ayala Yishtachave el mul hadarecha	My soul mate, Merciful father Pull me your servant towards you Your servant will run like a doe And bow in front your grace

Read More

INIMA SOARELUI SI A LUNII

Nyida Mélong este o practica ce ne invata despre natura iluminata intrinseca a iubirii, si subliniaza dinamica interpersonala ce este gloria innascuta a nostra ca barbati si femei.

‘Nyida Mélong’ inseamna ‘reflectarea mutuala a Soarelui si Lunii’ – acestea fiind simbolurile sexelor. Intr-o relatie, ne reflectam cea mai intima natura. Ne vedem pe noi si il vedem pe celalalt asa cum nimeni altcineva nu poate. Aceste relflexii pot fi distorsionate si oribile, sau pure, clare si datatoare de energie, conform naturii noastre, cu care percepem.

Paradoxul si pasiunea iubirii romantice ne dau oportunitati neegalate- atit pentru mizeria neurotica cit si pentru extazul iluminarii. Nyida Mélong illumineaza: problemele pe care le intilnim deseori in relatiile noastre; motivele pentru care nu sintem impliniti, in timp ce nu putem sa implinim nevoile emotionale ale partenerului; si modurile in care o iubire romantica poate degenera in cruzime, indiferenta sau agatare.

Nyida Mélong se poate si revela ca iubirea romantica fiind o analogie a iluminarii, cel mai usor de gasit si atins in viata cotidiana; vidul si bucuria ca baze ale unei relatii romantice; practica luarii iubitului ca fiind gurul tau-invatatorul divin; si posibilitatea practica de a continua palpitatiile delicioase initiale ale indragostirii in timp, perpetuindu-le.

“A te indragosti inseamna a gusta energia existentei si non-existentei. A te indragosti este a merge mai departe de granitele pe care le-am trasat in jurul nostru. Pentru a experimenta adevaratul sens al unei relatii pline de iubire trebuie sa traim cu o verva impecabila si cu o vivacitate stralucitoare fiecare moment.”

Ngak’chang Rinpoche

Read More

MEDITATII TANTRICE

Pentru a descoperi adevarata natura amintii care este Vidul, exista diferite meditatii tantrice.

Citeva dintre metodele meditatiei tacute sint shi-nè si lhatong.

Scopul primar al acestora este sa cistigam o intelegere prin experienta a naturii gindurilor, a constientei si a relatiei lor cu realitatea. Pe aceasta baza ne putem elibera de obiceiuri personale destructive si sa gasim claritate crescuta, energie creatoare, empatie, calm si bucuria vietii.

Tantra ne arata cum conditii fundamentale ca a trai, a respira, a iubi, a ride, a plinge sint forme de baza pentru meditatie.

Tantra ne arata cum putem sa fim ne-iluminati prin tipare neurotice si de reactie emotionala fata de natura noastra care este Spatiul Vid, in loc s-o recunoastem.

Meditatia transmuta cele 5 elemente si nevrozele asociate lor: teritorialitate, agresiune, nevoie, anxietate si depresie, in cele 5 intelepciuni elementare corespondente-generozitatea, claritatea, compasiunea/aprecierea, implinirea si libertatea/lipsa de atasament.

Practica tantrica invata printre altele cum sa ne vizualizam ca buddha, ceea ce reprezinta natura noatra originara, pura si perfecta. Prin unirea cu lama, ne unim mintea cu cea nonduala a tuturor buddhas iluminati.

Read More

IMNUL EMIGRANTULUI ROMAN

sursa visurat

Read More

TANTRA

Buddhismul Tantric foloseste energiile la indemina ale agoniei si extazului, dorintei si urei, lacomiei si paranoiei, pentru a ne transforma confuzia in iluminare.

Tantra este o nebunie pozitiva, este bunatate exprimata ca o iesire temperamentala. Tantra conjura cu ajutorul electricitatii fiintei umane: voltajul inalt ce sfirie intre Vid si Forma.

Tantra este alchimie si transformarea formelor confuze si neurotice ale emotiilor elementare in echivalentul lor iluminat.

Tantra este calea scurta a budismului-linia directa catre virf. Calatorii pe munte iau deseori drumul mai lung si circula in jurul virfului impovarati de echipamentele grele dar sigure ale filozofiei codificate si eticii.

Tantra o ia in sus fara masti de oxigen iar cataratorii sint goi. La virf ei gasesc eliberarea-libertatea de dominarea emotiilor conflictuale, de rolurile cu care s-au obisnuit si de asteptarile limitative. Ei urca rapid, dar uneori pot cadea.

i

Read More

REINCARNAREA IN KABBALAH

Read More

ELEFANTUL PICTOR

Read More

EMINESCU SI MISTERUL MORTII SALE-partea a 2 a

Nae Georgescu: Să o luăm pe rând. Iubit a fost. A avut şi prieteni şi duşmani. Este instituţionalizat de la sine, dar nu e un institut Eminescu. Asta e o carenţă a noastră. Suferim de această boală. Noi am ratat secolul 20. Noi nu avem o enciclopedie românească. Noi, dacă vrem să ştim ce s-a întâmplat la cotul Donului, care a fost cea mai mare înfrângere a poporului român de la Burebista, trebuie să consultăm o enciclopedie rusească, poloneză, rusească. Dar una românească nu. Şi o naţiune se defineşte prin instituţii, nu neapărat prin nivel de dezvoltare. Aia e calitatea ei, dar se defineşte prin instituţii.
Radu Moraru: Eu cred că avem prea multe valori, prea multe talente. De-aia nu avem instituţii.
Nae Georgescu: Dar iubit, Mihai Eminescu a fost, chiar în timpul vieţii.
Radu Moraru: Credeţi că l-a şi înnebunit gloria?
Nae Georgescu: Era foarte orgolios. Cât e nebunie, oboseală, stres, cât e intoxicare, pentru că domnul doctor ne explica cu mercurul, nu ştim.
Napoleon Săvescu: Este o crimă că s-a făcut.
Nae Georgescu: Ăsta era tratamentul. Dar în două momente diferite, în 1883 la Viena şi în 1885 la Iaşi... La Viena, unde e doctor Freud, are o scrisoare către o prietenă a lui în care îi explică tratamentul pe care îl aplică pacienţilor lui. Şi spune: „Draga mea, omul acesta în afară de socializare şi masă, nu le dă nimic”. Deci fără niciun fel de medicament, în 3 luni de zile Mihai Eminescu revine. Napoleon Săvescu: A fost dezintoxicat.
Nae Georgescu: La fel se întâmplă şi la Iaşi. Radu Moraru: Asta e fotografia când era spre sfârşitul vieţii.
Nae Georgescu: Grija doctorului de la Botoşani asta era: antidotul. Când a venit Mihai Eminescu la Bucureşti în ’88 cu Veronica Micle, grija lui asta era, că trebuie să meargă la Hale, să îşi facă băile, să facă curele nu ştiu dacă pentru dezintoxicare, dar tratamentul implica mercur şi acest antidot.
Radu Moraru: Dar până la urmă încercau să îl vindece?
Napoleon Săvescu: Întreb eu, retoric, dacă astăzi oamenii îşi scot micile plombiţe cu mercur pentru că te poţi intoxica, dar să îţi administreze zeci de grame de mercur?
Radu Moraru: Dar nu ăsta era tratamentul de epocă?
Nae Georgescu: Da. Problema e că diagnosticul nu e corect.
Radu Moraru: Ştim sigur că nu e corect?
Nae Georgescu: Ştim sigur. Primul lucru care s-a făcut la autopsia lui, i s-a cântărit creierul. Or, creierul lui este de 1445 de grame, cât al lui Schiller. Or, sifilis, prin asta este... că de aia s-a şi cântărit creierul, sifilisul consumă celula nervoasă. Bolnavii de sifilis pierd 3-4 sute de grame de creier.
Radu Moraru: Deci putem să spunem că prima legendă otrăvită, care ni s-a livrat...
Nae Georgescu: Cade imediat.
Radu Moraru: Dar vreo altă boală venerică putea să aibă?
Nae Georgescu: Putea. Eu nu mă pricep la boli.
Radu Moraru: El îi spune ceva Veronicăi într-o scrisoare, de o boală ruşinoasă. Nae Georgescu: Nu. E vorba de altceva. Au ieşit la iveală scrisorile acum. Ei au avut un copil. L-a avortat Veronica. Nu de asta e vorba. E vorba de faptul că ea a rămas însărcinată. Se poate descifra din scrisori.
Radu Moraru: Dar ei nu au vrut să aibă un copil.
Nae Georgescu: Nu aveau cum să aibă. Era complicat.
Napoleon Săvescu: Era copilul lui Eminescu sau al lui Caragiale?
Nae Georgescu: Nu. Cu Caragiale e altceva. Pe scurt. După acest avort ei se ceartă. Ea l-a cerut în căsătorie pe el pentru că râdea lumea de ea că e cu burta la gură, aşa.
Radu Moraru: Da.
Nae Georgescu: El era în vârful piramidei politice, era anul de vârf al lui, spera să devină deputat. I-a spus că nu se poate. S-au certat. Un an de zile nu vorbesc. Şi sunt scrisorile ei. Printre altele ea spune: „Domnule Eminescu, m-ai abandonat, ţi-ai bătut joc de mine. Am să mă răzbun. Am să dau la presă tot ce mi-ai povestit mie că se petrece în conclavul lui Titu Maiorescu”.
Radu Moraru: Deci îl trădează rău pe Eminescu.
Nae Georgescu: S-ar putea ca să fie ceva prin presa română, un asemenea documentar. Şi ea îi dă scrisorile astea lui Caragiale. Caragiale, văzând despre ce e vorba, nu acţionează. Şi nu i le mai dă înapoi, nici ei, nici lui. Discuţia pe care o ştim noi este că Eminescu îi spune: „ Cere-i scrisorile canaliei!” Despre ce scrisori e vorba? Lumea crede că e vorba despre scrisorile ei către Caragiale. E vorba de scrisorile pe care Eminescu le-a scris Veronicăi Micle şi pe care ea le-a dat lui Caragiale. Şi s-a fabulat pe această poveste.
Radu Moraru: Poveste de dragoste. Dar nu a fost?
Nae Georgescu: Poate a fost, dar nu aceste scrisori o justifică.
Radu Moraru: Dar ce poveste atât de compromiţător Eminescu?
Nae Georgescu: Este o asemenea scrisoare compromiţătoare, tot către Veronica Micle, în care Eminescu îi descrie ce se întâmplă la Palatul Peleş, cum toate doamnele de onoare ale reginei sunt într-un fel de horă nupţială cu ofiţerii din camera de gardă. Regele află şi iese un scandal. Or, asta nu se spune în presă. Era vorba de amor în grup şi destul de dubios, lucruri pe care Eminescu le povesteşte Veronicăi Micle. Cam aşa ceva povestea şi despre ce se întâmplă. Acum nu ştim. Se presupune ca aceste scrisori să se afle în arhiva lui Şerban Cioculescu. El are multe arhive de la Caragiale. El a lansat zvonul relaţiei Caragiale – Veronica. Radu Moraru: Dar ei s-au împăcat?
Nae Georgescu: După un an de zile, Veronica vine la el, se împacă şi de aici urmează o căsnicie secretă. Practic, Veronica e soţia lui, la modul ideal. Ea îşi trimite una din fete la Botoşani, profesoară, şi ea vine la Botoşani foarte des, unde se afla şi Eminescu. Ea îl ia pe Eminescu în 1888 la Bucureşti. Se pare că Eminescu avea interdicţie de a mai intra în Iaşi.
Radu Moraru: Foarte multe emailuri primim. Ajungem imediat la 1889. Cineva ne întreabă dacă e adevărat că în perioada 1883-1889 Eminescu nu a mai scris nimic?
Nae Georgescu: Cum să nu? Acesta e argumentul că nu e vorba de boală. În perioada aceasta el a scris vreo 2 mii de pagini, traduceri foarte multe, e drept. Plus poezii. Sunt 6 poezii importante pe care le publică. Se aruncau foarte multe din hârtiile lui. În halatul lui din spital au fost găsite două poezii.
Radu Moraru: Aşa arăta în 1884. Dar ce s-a întâmplat cu creierul?
Nae Georgescu: Păi dacă nu a ieşit proba, că nu a fost bolnav de sifilis, nu a mai fost interesat nimeni.
Napoleon Săvescu: A fost lăsat...
Nae Georgescu: S-a stricat. A fost aruncat la gunoi. Dar trebuie să ştiţi că această autopsie a fost făcută cu public. A fost de faţă primul procuror al judeţului Ilfov, prefectul judeţului.
Napoleon Săvescu: S-a făcut la cererea lui Titu Maiorescu.
Nae Georgescu: Da. Pentru că a vrut să demonstreze că asta a avut.
Napoleon Săvescu: Nu a reuşit.
Radu Moraru: La un moment dat se ştie şi de acel atac asupra lui Mihai Eminescu cu o piatră, dar asta după publicitate! Am revenit. Pentru Larisa, aşa este, nu s-a născut pe 15 ianuarie, ci pe 20 decembrie.
Napoleon Săvescu: Da. Dar a fost înregistrat atunci pentru că era sfârşitul anului. Nae Georgescu: Deci registrul pe anul 1849 fusese închis, iar în 1850, pe 21 ianuarie, când a venit să îl boteze pe copil, preotul a ales o zi de naştere, care era o rubrică simbolică. Deci certificatul era de botez, nu de naştere.
Radu Moraru: Bun. Ce ştim despre acel pacient care îl atacă?
Nae Georgescu: Petrea Poenaru, tenor, profesor de muzică pe la Craiova. Întâi îl loveşte cu o pietricică pe 9 iunie, când se joacă cu o praştie, iar pe 15 iunie, când Mihai Eminescu iese în grădină să se plimbe, pe la spate, acelaşi Petrea Poenaru, vine cu o cărămidă mare şi îl loveşte în ceafă. Mihai Eminescu cade în braţele unui prieten şi moare într-o jumătate de oră. E dus în spital. Doctorii spun că nu spune nimic. Iar doctorii declară decesul în noaptea de 15-16 iunie. Declaraţia oficială a doctorilor este că s-a sculat pe la ora 3 noaptea, a băut un pahar de lapte, s-a aşezat pe pat şi a murit.
Radu Moraru: Nu se spune nimic de lovitură?
Napoleon Săvescu: Asta din dorinţa de a nu se afla că într-o clinică a lui Şuţu cineva poate să fie omorât.
Nae Georgescu: Toată lumea ştie. Deci Arieta ştie de această piatră, de Petrea Poenaru, generaţia Iorga ştie. Această variantă oficială, cu elivipelul, este instaurată prin tradiţia George Călinescu. El nu mai ia în consideraţie această întâmplare cu Dumitru Coşmănescu, în braţele căruia Eminescu a murit. Acest Dumitru Coşmănescu, frizerul lui Eminescu, care are un text superb în Universul, pe aceeaşi pagină unde el publică textul lui, are şi George Călinescu un text despre Mihai Eminescu. Călinescu scrie despre Veneţia, un sonet al lui Eminescu, iar Coşmănescu scrie această amintire. Călinescu nu îl aminteşte nicăieri pe Coşmănescu. Numai în ultima ediţie a sa, în note, dă şi trimiterea la Universul. Radu Moraru: Dar putea să fie o comandă, o manipulare?
Nae Georgescu: Trebuie să discutăm responsabil. George Călinescu...
Radu Moraru: Nu, de profesorul care i-a dat cu piatra în cap?
Nae Georgescu: Nu ştim. Familia Leca este foarte răspândită, o ramură e în Oltenia. Poenaru face parte din această ramură din Oltenia. Tot ce pot să spun este că mult timp am crezut că este fostul soţ al Cleopatrei Leca Poenaru şi că ar fi o gelozie. Şi ea era actriţă, însă nu suntem siguri.
Napoleon Săvescu: Şi frizerul cum îl descrie pe Eminescu?
Nae Georgescu: Ca un om normal.
Napoleon Săvescu: Care în acel moment recita, cânta.
Nae Georgescu: Da. Recita, cânta „Deşteaptă-te române!” Mai sunt şi alţi prieteni care povestesc că au fost la el, cine spune că a primit o poezie şi pe spatele ei era scris „Deşteptă-te române!”
Radu Moraru: Dar el de ce stătea internat?
Nae Georgescu: Avea interdicţie. El s-a internat ca să primească acea pensie. El avea o pensie votată în 1888 la Camera Deputaţilor, pentru care fuge în Bucureşti, crezând că a şi câştigat-o. Era 250 de lei pe lună. O votează şi Senatul, dar cade Guvernul. Noul Senat o votează şi el şi mai trebuia să pună regele Carol apostila să apară în Monitorul Oficial. Şi se tergiversează această semnătură din decembrie 1888 până în februarie. Abia când Mihai Eminescu e în spital, şi spitalul cere bani pentru întreţinerea lui, se pune problema pensiei.
Radu Moraru: Dar el ajunsese atât de sărac?
Napoleon Săvescu: Eminescu nu a fost sărac cum îl crede lumea. Era un om îmbrăcat elegant, frumos, însă spre sfârşitul vieţii, eu cred că din cauza intoxicaţiei cu mercur comportamentul lui s-a schimbat.
Cristian Aldea Teodorovici: Şi mai avea alte surse băneşti?
Nae Georgescu: E un capitol separat. E vorba de chetele făcute pe Mihai Eminescu. Cât timp a fost la Botoşani s-a îngrijit de el Cornelia Emilian, din grupul profesorilor universitari de la Iaşi. E vorba de mii de lei. Era cât pe-aci să îi cumpere o casă în Botoşani, lângă doctorul Liţă, dar a fugit şi nu a mai apucat să o mai cumpere. În orice caz, el pleacă la Bucureşti cu vreo câteva mii de lei bune. Există, în scrisorile Arietei, toată această contabilitate. Nu se poate vorbi de sărăcie, e vorba de mândria de a avea acea pensie. E votată de deputaţi, de senatori, regele a întârziat şi când e în spital i se dă acea pensie.
Napoleon Săvescu: Vă referiţi la Carol I. El nu poate să uite ce îi făcea Eminescu. Radu Moraru: A luat vreun premiu în timpul vieţii?
Napoleon Săvescu: Carol a refuzat să i-l dea lui şi l-a dat lui Alexandri.
Nae Georgescu: El a avut o relaţie specială cu regina Elisabeta. Vreau să vă spun că există o carte de poezii, se numeşte „Poeţi români”, în 1881, de Carmen Silva, când Mihai Eminescu e glorios. Această antologie cuprinde 22 de poezii de Mihai Eminescu, traduse în limba germană, şi 24 de poezii de Alexandri.
Napoleon Săvescu: Vă referiţi la o relaţie specială? Carmen Silva îl aprecia?
Nae Georgescu: I-a tradus cartea.
Radu Moraru: Dar nu avea o relaţie mai mult decât această relaţie? Nu aveau şi o relaţie de dragoste.
Nae Georgescu: Într-o scrisoare, Veronica Micle, când citeşte poezii de dragoste în Convorbiri Literale, îi spune lui Eminescu: „Vai dragul meu, tocmai la regină, atât de mult ţinteşti? Şi pe asta să fiu geloasă?”
Radu Moraru: Dar cred că în glumă.
Nae Georgescu: Asta e. Vreau să vă spun că această antologie a fost mult comentată în spaţiul germanic. Şi vreau să vă spun că este o propagandă a palatului pentru o platformă de ambasador pentru Mihai Eminescu. El a lucrat la ambasada din Germania, în tinereţe.
Radu Moraru: Da. Eu zic că am deschis o serie frumoasă de emisiuni. Aş vrea să îl întreb pe final pe Cristofor dacă şi el cântă? Ce cânţi?
Cristian Aldea Teodorovici: Da. Cânt încă de la 5 ani. Părinţii mi-au dat puţin avânt în asta şi după a urmat o perioadă mai complicată după ce s-au dus ei, când aveam 10 ani. A trebuit să mă regăsesc. Am încercat şi muzică uşoară puţin. Am făcut Conservatorul Bucureşti, la canto clasic. De vreo 4 ani am început să compun şi eu piese. Lucrez mai multe stiluri, chiar dacă mulţi mi-au spus că stilistica e mult diferită. Merge de la pop San Remo, până la jazz şi tot felul de piese de genul acela. Dar piesele părinţilor o să le cânt toată viaţa. Mulţi mă mai întreabă dacă o să mai duc şi eu steagul acela al cântecelor patriotice. Nu cred că e foarte potrivit peisajul de acum.
Napoleon Săvescu: Te referi la ce se întâmplă în Moldova?
Cristian Aldea Teodorovici: Da. Poate şi a tinerilor care sunt puţin mai indiferenţi.
Napoleon Săvescu: Nu au fost indiferenţi deloc, s-au luptat. A fost o revoluţie a celor tineri.
Cristian Aldea Teodorovici: A fost.
Radu Moraru: Da. Acolo s-ar putea să se fi întors într-un fel. Ai crescut cu bunica? Cristian Aldea Teodorovici: Cu bunica şi bunicul mamei. Ai tatălui au decedat când el avea 10 ani. A fost o istorie mai complicată. Tata a avut 5 fraţi, din care a rămas doar unul.
Radu Moraru: Tragic destin. Poate facem într-o seară un remember.
Cristian Aldea Teodorovici: Eu mi-aş dori foarte mult să facem şi un spectacol, pentru că am făcut spectacolul acesta în memoria lui Grigore Vieru, acum o lună, şi ar fi extraordinar să facem acum la Bucureşti, pentru toţi cei care au ascultat muzica dânşilor.
Radu Moraru: Da. Mulţumesc pentru prezenţa în emisiune. Hai să ascultăm „Maluri de Prut”. Să fiţi iubiţi. Ne revedem mâine de la orele 20!

(Prin Monitoring Media: B1TV – Naşul, Ora 20:00)

Cu multumiri pentru B1 TV si colegii de la NASUL
sursa roncea

Read More

EMINESCU SI MISTERUL MORTII SALE-partea 1

EMINESCU si misterele mortii sale, la NASUL Radu Moraru de la B1TV, la 120 de la uciderea romanului absolut, descalcita de profesorul NAE GEORGESCU

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Invitaţii mei cu siguranţă au ce să spună despre un subiect atât de important al istoriei europene aş spune, nu doar al istoriei româneşti. Vi-i prezint, îi las să vorbească, nu spun nimic toată emisiunea, şi la sfârşit veţi trage concluziile. Domnul doctor Napoleon Săvescu, Cristian Aldea Teodorovici, fiul Doinei şi al lui Ion Aldea Teodorovici, un debut la emisiunea „Naşul” şi domnul Nae Georgescu, scriitor, profesor universitar doctor, autorul unor cărţi foarte interesante. Una din ele e legată de boala şi moartea lui Mihai Eminescu. A doua ediţie va apărea probabil în aceste zile. Am zis să intrăm în atmosferă, şi colegii mei au ales o piesă foarte frumoasă. Hai să urmărim această piesă. E o chestiune tehnică. Viruşii de la concurenţă au intrat pe post. Hai să vedem acum. Am revenit. Nu a fost exact ce mi-aş fi dorit. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Cert este că sunt doi oameni pe care i-am iubit foarte mult, doi oameni care l-au cântat pe Mihai Eminescu. Şi ei au avut o moarte misterioasă pentru noi. Tu ţi-ai explicat-o vreodată? Ştii mai multe?
Cristian Aldea Teodorovici: Am avut doar vise ciudate. Se făcea că au trecut printr-un foc. Era o simbolică. Singura chestie mai ciudată a fost un telefon pe care bunica mea l-a primit. Ea a început să facă investigaţii mai serioase. A fost un telefon la care i s-a spus că dacă ţine la viaţa mea ar trebui să se lase. Cam asta a fost tot.
Nae Georgescu: Dar acest tip de accident se experimentează? Pentru că mor cei din spate şi cei din faţă se salvează.
Cristian Aldea Teodorovici: Da. A fost o chestie ciudată.
Nae Georgescu: Au mai fost accidente similare?
Radu Moraru: Eu nu am mai auzit de asemenea accidente în care cei din spate mor, cei din faţă trăiesc.
Cristian Aldea Teodorovici: Şi mai sunt câteva subiecte. Nu le-a fost acordat primul ajutor. Mama a murit pentru că nu i-au fost administrate preparate antidurere sau cam aşa.
Radu Moraru: Îngrozitor! Vorbim de Mihai Eminescu. S-au spus foarte multe poveşti. Şi noi, românii, l-am omorât în fel şi chip pe Mihai Eminescu.
Nae Georgescu: Da. Sunt Zilele Eminescu şi într-un fel e bine că mai vorbim din când în când de Mihai Eminescu. El este foarte vast. E cel mai publicat scriitor român, cel mai comentat scriitor român. Sunt biblioteci întregi cu cărţi despre Eminescu. Deci este, în primul rând, o informaţie de parcurs. Este apoi arhiva cu imagini a lui Eminescu, imagini din cărţi, din mass-media. Este apoi propaganda pentru sau împotriva lui Mihai Eminescu. Foarte mult de spus.
Radu Moraru: Aş vrea să îl întreb pe domnul doctor Napoleon Săvescu, cel care e autorul unui mare eveniment. Duminică sunteţi aşteptaţi cu toţii în Parcul Herăstrău, la Teatrul de Vară, Eminescu Show, la orele 16. De ce Eminescu?
Napoleon Săvescu: Pe 15 iunie se împlinesc 120 de ani de la moartea lui. Mihai Eminescu nu e numai poetul neamului, nu e numai ziaristul care ne-a ajutat să înţelegem fenomenele din timpul lui cu privire la politica ţării. E politicianul care a suferit primul repercusiunile gândirii sale, care a fost împotriva celei de atunci. Mă refer, împotriva a ce dorea regele Carol să se întâmple.
Radu Moraru: Deci era un opozant?
Napoleon Săvescu: Eu aş putea spune că am iniţiat această mişcare dacologică. Faptul că îl comemorăm pe Mihai Eminescu se datorează faptului că el a spus: „În România, totul trebuie dacizat”. Opera lui cuprinde foarte multe subiecte cu privire la daci, geţi şi această perioadă istorică. Dintr-o dată am dorit ca Mihai Eminescu să fie cel care îl comemorăm şi ne-a fost teamă că Ministerul Culturii, Academia vor fi mult mai puternici. Am descoperit că suntem aproape singurii care îl comemorăm.
Radu Moraru: E criză economică.
Napoleon Săvescu: Absolut. Asta se va întâmpla nu numai în Herăstrău. Fundaţii ale Reînvierii Daciei îşi aduc contribuţia la acest eveniment. Trebuie să îi mulţumesc directorului Teatrului de Comedie, domnului Alexandru Arşinel, care ne ajută, Primăriei Capitalei, domnului George Constantin Păunescu şi tuturor celor care se luptă ca acest eveniment să fie un succes.
Radu Moraru: Deci duminică, la ora 16 sunteţi invitaţi.
Napoleon Săvescu: În plus, la Cercul Militar se deschid uşile pentru cei care vor să fie prezenţi la Congresul de Dacologie cu acest subiect, Eminescu. Iar marţi, la Odeon vom continua acest congres.
Radu Moraru: Ajungem la subiectul de astăzi. S-au lansat multe zvonuri despre moartea, boala lui Mihai Eminescu. Ştim că este un articol în presa vremii, în care se vorbeşte de un atac la adresa lui Mihai Eminescu.
Nae Georgescu: Da. Dar mai întâi să vă spun de acest an 2009. Deci acum sunt 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, dar mai sunt 100 de ani de la 1909, când e prima mare campanie pro-Mihai Eminescu. Şi după câte ştiu eu, la Dumbrăveni se organizează o serbare destul de importantă, la Bacău, la Bârlad şi mai ales la Galaţi.
Radu Moraru: Cam târziu s-au prins ai noştri.
Nae Georgescu: Au trebuit 20 de ani. E un moment semnificativ. Atunci se punea şi prima problemă a imaginii, cum îl înţelegem, cum îl percepem, cum îl lăsăm. Anul 1909 a fost un an de polemică cumplită pe tema ziaristicii eminesciene. Nicolae Filipescu, redactor la Epoca, primul eminescian politic al nostru, aduce în actualitate... el e un personaj de legendă, a înfiinţat Şcoala de ofiţeri. E cel care a impulsionat armata română în primul război. Din păcate, nu a avut norocul să treacă de primul război. A fost un mare patriot. E primul eminesciolog. România revendică, în 1909, activitatea politică a lui Mihai Eminescu. Publică masiv textele lui Mihai Eminescu. I se răspunde în ziarele liberale şi se iscă o polemică de toată frumuseţea, pe Mihai Eminescu – gazetar. Este o polemică care se duce şi astăzi.
Radu Moraru: Dar hai să ne întoarcem la acel moment.
Napoleon Săvescu: Trebuie să ştiţi că atunci România nu era România de astăzi. Abia se uniseră două dintre vechile provincii ale vechii Dacii: Moldova şi Valahia. Transilvania încă nu venise la patria-mamă. Mihai Eminescu a fost un adevărat luptător pentru a aduce românii din Transilvania alături de noi. A înfiinţat Societatea Carpaţi, care a militat pentru asta. El a călcat în picioare nu numai decizia lui Titu Maiorescu, care dorea să îi părăsească pe românii din Transilvania, dar şi pe Carol I. I-a antagonizat astfel încât la un moment dat au fost nişte probleme politice naţionale. Pentru 48 de ore, României i s-a declarat război de către Germania, totul din cauza lui Mihai Eminescu. În acel moment, Titu Maiorescu a hotărât că Eminescu trebuie să fie eliminat. Dacă i-a spus asta Carol I, nu ştiu.
Radu Moraru: Eliminat, în ce sens?
Napoleon Săvescu: Să dispară din viaţa politică, pentru că el era cel urmărit de spionii Austro-Ungariei.
Nae Georgescu: Lucrurile sunt foarte nuanţate. Se poate discuta şi aşa, dar aş vrea să intrăm în miezul lor. E vorba de destinul României. A fost un moment politic foarte important, un moment de alegere, ori, ori. Acest ori politic ne-a adus la prosperitate.
Radu Moraru: Şi Mihai Eminescu a pus în pericol prosperitatea?
Nae Georgescu: Nu Eminescu, sau nu numai el. Dar în contextul acestei alegeri politice, au fost şi multe opoziţii. A trebui să se aleagă: mergem cu Franţa sau cu Germania. Şi cei care au fost împotrivă au căzut victime. Dar aceste lucruri trebuie argumentate, dar nu sunt duse până la capăt.
Radu Moraru: Ştiu, dar întrebarea multora este dacă el a fost ajutat să moară, a fost împins?
Nae Georgescu: Ce vorbim noi acum s-a întâmplat în 1883, începutul declinului. Pentru Mihai Eminescu urmează 6 ani de zile foarte grei. De-aia eu am numit cartea „Moartea şi zile”. Aşa se spunea în epocă.
Radu Moraru: Care e ziua respectivă? 28 iulie 1883.
Nae Georgescu: Acum se cam rup relaţiile diplomatice. Acum Austro-Ungaria cere reparaţii, Germania face presiuni, acum se fac nişte expulzări. Este expulzat Emil Gally fără motivaţii, pierde avere. Şi tot în aceeaşi zi noi ştim că a înnebunit Mihai Eminescu. În această ziuă s-au petrecut şapte evenimente. Societatea Carpaţi a fost desfiinţată cu mână militară, s-au făcut întruniri politice la casa lui Stătescu, pentru că Guvernul era în concediu. Monitorul Oficial transmite ştiri despre pretenţiile Austro-Ungariei. E o zi politică foarte înfierbântată. Şi căderea lui Eminescu se inseriază acestor măsuri ale statului. Deci căderea lui Mihai Eminescu nu e tocmai o boală, e o consecinţă a acestor evenimente politice.
Radu Moraru: Dar el a fost ridicat de poliţie în ziua respectivă, seara?
Nae Georgescu: Deci nu într-o zi, toate aceste trei zile, 24, 25, 26, 27 e vorba de 4 zile în care Eminescu e urmărit de poliţie. El a fost ridicat de 4 ori de poliţie, însă nu a putut să fie reţinut pentru că a intervenit de fiecare dacă câte cineva. Iar a 4-a oară, pe 28 iulie, lucrurile s-au pus la punct cu doctori, cu toată lumea.
Napoleon Săvescu: Explicaţi mai clar. Deci Maiorescu primeşte un bileţel...
Nae Georgescu: Maiorescu reuşeşte să facă legătură cu Şuţu, cu Alexandru Şuţu, ca să îl poată duce în mod legal.
Napoleon Săvescu: El primeşte un bilet de la cine?
Nae Georgescu: De la soţia lui Slavici.
Napoleon Săvescu: Da. Care se plânge că Mihai Eminescu a înnebunit. Fără să verifice nimic, să vadă dacă e bolnav sau nu, Maiorescu se duce la Şuţu şi plăteşte să fie internat Mihai Eminescu, care apare foarte ciudat.
Nae Georgescu: Da. Şi Maiorescu pleacă imediat din ţară.
Napoleon Săvescu: Maiorescu dă ordin ca Mihai Eminescu, dacă soseşte la Timpul, să fie dus la casa de nebuni. Eminescu, în loc să se ducă la Timpul, se duce chiar la Maiorescu acasă să se plângă. Maiorescu îi dă chiar bani să se ducă la o întrunire cu alţi patrioţi români. De acolo un oarecare, viitorul Nino Ventura al lui Caragiale, îl îndeamnă pe Mihai Eminescu „Hai să îl omorâm pe Carol I”. Carol I, neexistând în acel moment la Cotroceni, îl îndeamnă spre acel loc.
Nae Georgescu: Asta e problema. Carol nu era la Cotroceni. Deci Carol a plecat din Cotroceni la Sinaia pe 24 iunie. Deci era imposibil ca Mihai Eminescu, ziarist, să nu ştie că regele nu era la Cotroceni.
Radu Moraru: Dar e adevărat că Mihai Eminescu avea un pistol şi că se ducea la Cotroceni?
Nae Georgescu: Sigur. Avea motiv să aibă un pistol. Regele Carol, prin graţiere regală, se eliberase din puşcărie cei trei: Cârlova, Diaconu şi Pietraru. A fost un atentat la viaţa lui Brătianu în 1880. Un atentat pe care se pare că l-a pus la cale primul-ministru. Cei trei atentatori au fost arestaţi şi poliţia a vrut să îi facă scăpaţi. Iar campania de presă a ziarului Timpul, al lui Mihai Eminescu, obligă poliţia să îţi facă datoria. A fost o campanie de presă furibundă a lui Mihai Eminescu. Atunci Mihai Eminescu preia direcţia ziarului Timpul. Or, ei fuseseră graţiaţi pe 15 mai. Avea motiv să aibă pistol. Pistolul acesta îl avea la Iaşi.
Radu Moraru: Deci Eminescu se simţea ameninţat pentru că ştia ce campanie a dus? Ştia că aceşti atentatori, fiind ziarist omul, erau cam înţeleşi cu Brătianu şi omul avea pistol, ştiind că s-ar putea să fie o comandă pentru ăştia trei să îl cureţe.
Napoleon Săvescu: Trebuie să îl vedem şi în contextul vârstei. Era un băiat de 32 de ani, un patriot.
Nae Georgescu: Dar nu e un lucru ciudat că avea un pistol. El notează în jurnalul lui asta. Se simţea agresat.
Napoleon Săvescu: Dar de acel ministru al Austro-Ungariei, von Mayer, care spune în nota informativă că „sarcina lui Eminescu era refacerea Daciei Mari”?
Nae Georgescu: Societatea Carpaţii milita pentru unirea, prin forţă, prin mare, pentru cucerirea Ardealului.
Radu Moraru: Deci să zicem că Mihai Eminescu era tratat ca extremist de Austro-Ungaria.
Nae Georgescu: Da. La această Societate, Mihai Eminescu vine cu ideea să se împartă harta Daciei Mari la tinerii din Ardeal, ca să se obişnuiască cu ideea.
Napoleon Săvescu: Şi toţi se întorc înapoi în Ardeal.
Nae Georgescu: E foarte urmărit. Această Societate este penetrată, cum se spune astăzi. Acest Ogăşanu, într-o notă informativă către cancelaria de la Viena, pentru că el făcea note informative, şi sunt vreo 30 de astfel de rapoarte care îl privesc pe Mihai Eminescu.
Radu Moraru: Deci el era foarte influent şi era periculos.
Nae Georgescu: Deci în această notă se spune că Ogăşanu a fost şi în solda poliţiei austriece.
Radu Moraru: Bun, dar ei nu au vrut doar să îl omoare, au vrut doar să îl scoată nebun.
Napoleon Săvescu: Nu. Aici cred că a intervenit Maiorescu. Eminescu era iubit de români. Nu putea să îl bage la puşcărie. Atunci s-a optat pentru a-l declara nebun.
Radu Moraru: Sau a vrut să îl scape de moarte, izolându-l undeva.
Napoleon Săvescu: Maiorescu era supărat pe Eminescu din mai multe motive. Unul din ele era relaţia lui cu Veronica Micle. Ea a fost martoră, la 14 ani, împotriva lui Maiorescu, când acesta a abuzat o femeie. El a urât-o pe Veronica Micle. Când ea a rămas văduvă şi Eminescu a declarat că va fi viitoarea lui soţie, asta probabil că l-a antagonizat foarte mult pe Maiorescu. În plus, Maiorescu, care făcea parte din PC, a lansat în anul 1882 manifestul în care spunea că trebuie sacrificaţi românii aflaţi sub influenţa Imperiului Austro-Ungar. Şi pentru asta Mihai Eminescu l-a criticat cât a putut.
Nae Georgescu: Viziunea lui Maiorescu era pe ideea alianţei cu Austro-Ungaria. Într-o asemenea alianţă, condiţia principală era să renunţi la pretenţii teritoriale asupra Ardealului. Deci Austro-Ungaria şi Germania, în compensaţie, îndeamnă pe România să îşi arunce privirea spre sudul Dunării. Cam acesta era trocul: renunţaţi la Ardeal, Imperiul Otoman cade, şi luaţi-vă românii de acolo. Asta e teoria lui Tache Ionescu. România avea nevoie de alianţă.
Radu Moraru: Iar Mihai Eminescu îi încurca pentru că el stârnea populaţia împotriva acestor politice.
Nae Georgescu: El dorea orice, mai puţin Austro-Ungaria.
Napoleon Săvescu: El a militat pentru unirea cu ţara.
Nae Georgescu: Trebuie să înţelegem lucrurile aşa cum sunt. Austria, Viena a avut bunăvoinţa să le ofere. Unele din ele se găsesc în copii incredibile.
Radu Moraru: Deci să spunem că Mihai Eminescu e unul din primii urmăriţi de către serviciile secrete ale Austro-Ungariei.
Nae Georgescu: Cel mai important.
Napoleon Săvescu: Asta pentru că planurile lui vizau contracararea consecinţelor unei alianţe ale Casei Regale cu lumea germană, proiecte considerate atunci subversive, mergând până la răsturnarea lui Carol I.
Radu Moraru: Dar nu era agent rus?
Napoleon Săvescu: A vorbit de barbarii ruşi aşa de clar, că chiar ţarul a fost împotriva lui.
Nae Georgescu: Motivul care trebuie invocat aici sunt alegerile. 1883 înseamnă alegerile pentru Constituantă. Aceste alegeri sunt câştigate de liberali cu majoritate zdrobitoare, de Brătianu. Or, Maiorescu, Carp, Rosetti, deci toţi junimiştii, intră de partea liberalilor. Mihai Eminescu nu. El rămâne cu Lahovari şi Kogălniceanu. Deci sunt în tabere diferite. Şi acel PC invalidarea alegerilor.
Radu Moraru: Curvă, politica românească dintotdeauna. Deci în 28 iunie 1883, el e reţinut de organele de poliţie când era în baie.
Napoleon Săvescu: El s-a încuiat acolo când a auzit că vine poliţia.
Radu Moraru: I-au pus cămaşa de forţă.
Napoleon Săvescu: E foarte ciudat. Nu am auzit niciodată ca poliţiştii să umble pe stradă cu cămăşi de forţă.
Nae Georgescu: De aia vă spun că este posibil, din cercetările mele deduc că e vorba de arestări succesive a lui Mihai Eminescu, iar aceasta e cea care a reuşit. Deci amintirile lui sunt că regele plecase la palat pe 24 iunie. Chestia e că pe 25 iunie, la ora 1 noaptea, e un manuscris pe care îl face Eminescu cu prietenul lui Sântion, cum că se va face un pod peste Dunăre şi regele Carol va fi şi regele Bulgariei. Bănuiesc că, fiind eliberat Eminescu, ei au sărbătorit evenimentul. Este apoi o altă amintire, care iar nu corespunde cu astea, în care se spune că Eminescu a fost luat şi aruncat în dubă, în pantaloni, pe la prânz. Deci nu corespunde cu procesul-verbal al căpitanului Niculescu, care spune „gol l-am dus”. Deci fără haine.
Napoleon Săvescu: E ciudat că Ventura nici nu e trecut în proces.
Radu Moraru: Dar sunt unele păreri cum că Maiorescu ar fi vrut să îl ajute. Cineva spune că l-a trimis în Germania.
Napoleon Săvescu: A fost prea târziu.
Radu Moraru: Acolo a fost internat. După ce şi-a revenit, a revenit în ţară. În timp ce era internat poartă un dialog cu un alt pacient de la spital, în care Mihai Eminescu îi spune pacientului respectiv că în mintea sa se află un diamant. Pacientul îl urmăreşte pe Eminescu şi îl loveşte cu o piatră în cap.
Napoleon Săvescu: Să ne oprim puţin ca să înţelegem cum s-a ajuns la momentul acesta. Mihai Eminescu, când a fost internat, a fost declarat că ar suferi de sifilis, care a fost o minciună. Ca urmare i s-a aplicat un tratament dur. I s-a dat mercur.
Radu Moraru: Dumneavoastră sunteţi medic, puteţi să ne spuneţi.
Napoleon Săvescu: Or, se ştie că astăzi, dacă ai plombe cu mercur ţi se recomandă să le scoţi pentru că poţi să faci intoxicaţie. Or, lui i se turna pe gât mercur. Mercurul are efecte nu pentru sifilis, dar efecte centrale care modifică comportamentul. Deci el, după ce a fost otrăvit, comportamentul lui nu a fost ca cel dinainte. Asta s-a datorat celor care au vrut ca Mihai Eminescu să fie aşa. Ca o dovadă că el a fost iubit am luat o epigramă scrisă de Macedonski, care s-a bucurat că Mihai Eminescu a fost închis şi a scris o epigramă. Au urmat apoi manifestări la casa lui Macedonski, înjurat, scuipat prin cafenele. A trebuit să fugă.
Radu Moraru: Dar acum nu trebuie condamnaţi. Ca şi astăzi, când e înjurată o valoare...
Nae Georgescu: Epigrama lui Macedonski e în Literatorul. Dar e preluată imediat de acelaşi Grigore Ventura. El face tam-tam. El spune: „Iată ce spune Macedonski despre Eminescu. Îl consideră un om mort”. Deci este campania lui Ventura împotriva lui Macedonski. Şi cu prilejul acestei campanii se anunţă că Mihai Eminescu a înnebunit. Nu s-a spus până atunci că a înnebunit. Public nu s-a declarat că e nebunie. Or, declaraţia o face Ventola citând o epigramă a lui Macedonski.
Radu Moraru: Dar mai fusese o notiţă că e bolnav.
Nae Georgescu: Toate ziarele dau ştirea.
Napoleon Săvescu: E bine de ştiut cine e Ventura. O mică licheluţă.
Nae Georgescu: E puţin spus. E un nume foarte important. Ştiţi ce spune el la moartea lui Mihai Eminescu? „Acest om a fost şi ziarist. Să uităm ziaristica. Ziaristica nu face două parale. Ne obligă pentru o coajă de pâine. El a fost numai poet”.
Radu Moraru: L-au făcut varză pe Mihai Eminescu şi în timpul vieţii şi după. Luăm o scurtă pauză şi după ne întoarcem. Publicitate! Am revenit. Cineva ne-a trimis un fragment din „Scrisoarea I”. Cât de actual e Eminescu. Ce spune Marilena e că mormântul lui arată deplorabil.
Nae Georgescu: Nu e adevărat. Mormântul arată foarte frumos. E mereu acoperit de flori. Mereu e aprinsă o candelă.
Radu Moraru: Deci avem grijă de Mihai Eminescu?
Napoleon Săvescu: Dar în grija cui este?
Nae Georgescu: Nu ştiu, sunt problemele domnului Miron Manega. Avem o teorie întreagă, o campanie de presă. Sunt nişte bani daţi primăriei. Primăria ar trebui să... ar trebui să fie vorba de un milion de euro.
Radu Moraru: Ar trebui să avem mai multă grijă de valori, adică să fie îngrijit mormântul nu din milă publică, ci instituţional. Francezii fac asta destul de bine. Le iese. Eu am o întrebare. De ce un om atât de profund, care a reuşit să radiografieze societatea românească, politica românească, care a reuşit să scrie atât de adânc, de frumos şi de periculos, nu a fost iubit, a fost controversat şi au trebuit poate 100 de ani până să îl recunoaştem drept cel mai mare poet?
Napoleon Săvescu: Îl recunoaştem?
Radu Moraru: Să zicem că da.

Read More