Trimite pe Yahoo! messenger
Posteaza pe Twitter
Posteaza pe Facebook
În anul 1870 un general britanic împreună cu garnizoana sa urca pentru prima dată pe valea râului Hunza, o zonă uitată de timp ascunsă în ungherele muntoase de la nord-estul Indiei de atunci. Întreaga omenire se afla în faţa unui miracol care sfida regulile ştiinţei oficiale.
Dar cea mai mare surpriză a medicinei moderne a avut loc în urma investigării cazurilor des întâlnite în care „mamele” aveau 60-70 ani şi „taţii” 70-90 de ani. Pare incredibil nu? Explicaţia pare să fie faptul că locuitorii acestui ţinut beau apă provenită de la un gheţar albastru vechi de mii de ani.
Căutând să afle de ce apa Hunza nu îşi modifică proprietăţile de-a lungul timpului dr. Patric Flanagan a descoperit că această apă conţine un mineral aflat sub forma unor biluţe extrem de mici având diametrul de 5 nanometri, de 2000 de ori mai mici decât o globulă roşie, care au un potenţial electric foarte ridicat, numit potenţial Zeta.
Se pot bea tone de apă cu tensiunea superficială de 73 dyn/cm, de ex. apa curentă de la reţea, dar dacă lipsesc micronutrienţii care să o convertească la 45 dyn/cm, se poate ajunge la deshidratare la nivel celular.
Microhidrina creşte caracterul bazic al lichidului intracelular reprezentând astfel o serioasă barieră în calea degradării ţesuturilor şi a accelerării procesului de îmbătrânire. Ea oferă un număr uriaş de electroni dând calităţi antioxidante dietei folosite şi reduce presiunea superficială a lichidelor până la valori aproape egale cu presiunea superficială a sângelui uman.
În septembrie 1996, o misteriosă poartă uriaşă a fost descoperită în regiunea montană Hayu Marca din partea de sud a statului Peru. Hayu Marca, aflată la 35 de kilometri de oraşul Puno, este cunoscută de localnici sub denumirea de „Oraşul zeilor” şi nu a fost complet explorat din cauza terenului montan accidentat. Deşi nu s-a descoperit vreun oraş în acea zonă, multe formaţiuni stâncoase seamănă cu clădiri şi cu structuri artificiale.
După descoperirea porţii, Mamani a contactat autorităţile arheologice din Puno, La Pay şi Lima, şi în scurt timp zona a fost asaltată de arheologi şi istorici specialişti în civilizaţia incaşă. S-a descoperit că indienii nativi din zonă aveau o legendă despre „Poarta către Ţara Zeilor”.
Unii oameni care au atins această poartă susţin că au simţit un curent energetic foarte puternic şi că au experimentat „viziunea stelelor, coloane de foc” şi au auzit „sunetele unei muzici ritmate neobişnuite”.de Luminiţa Soare
Magnificul complex de temple Angkor Wat, supranumit „A opta minune a lumii” este considerat a fi cea mai mare structură de edificii religioase descoperite de arheologi până în prezent. Numele de Angkor Wat poate fi tradus drept „Oraşul Sfânt, care este un templu”. Datând de la începutul secolul al XII-lea, grandoarea arhitecturală a complexului de la Angkor Wat corespunde stilului clasic al templelor dinastiei imperiale Khmere, bazat pe arhitectura din sudul Indiei antice. Imperiul Khmer (802-1431) a fost unul dintre cele mai puternice imperii din Asia de Sud. Pornind din zona care corespunde teritoriului actual al Cambodgiei, acesta s-a expansionat treptat, cuprinzând Thailanda, Laos, Vietnam, Malaezia.
Cea mai mare moştenire lăsată de khmeri este Angkor Wat, care era capitala imperiului în perioada sa de maximă înflorire. Bernard Philippe Groslier, un faimos arheolog francez, a scris despre acesta: „Poporul Khmer a preluat foarte mult de la indieni, începând cu sistemul de irigaţii, astronomie şi până la zeul SHIVA. Apoi, împăraţii khmeri au construit Angkor-ul. Ei erau stăpânii acelor timpuri. Totul era minunat, pacea, ordinea şi bogăţia domneau pretutindeni. Oamenii aparţinând castei brahmanilor erau respectaţi. Erau construite unele dintre cele mai minunate temple.”
Locuinţa sfântă a lui VISHNU
Angkor Wat se numea iniţial VRAH VISHNULOKA (lăcaşul paradisiac al lui VISHNU), împăratul khmer Suryavarman (1113-1150) consacrând oraşul templu zeului hindus VISHNU. În tradiţia tantrică, VISHNU este considerat a fi forţa menţinătoare a vieţii, zeul erotismului, al apei, abundenţei materiale şi împlinirii spirituale. Complexul de temple de la Angkor Wat acoperă o distanţă de patru kilometri pătraţi, cuprinzând peste 100 de monumente şi temple, sculpturi, statui şi basoreliefuri.
Fiind orientat către vest, el este construit astfel încât să reprezinte Muntele Meru, axa centrală a lumii sau Casa Zeilor, în tradiţia hindusă. Înaltele turnuri ale edificiului au formă de boboci de lotus, acesta fiind unul dintre simbolurile zeului VISHNU. Angkor Wat este impresionant atât din punctul de vedere al dimensiunilor sale, cât şi din cel al detaliilor.
Basoreliefurile ilustrează scene din MAHABHARATA şi RAMAYANA reprezentate fidel, conform scrierilor sanscrite hinduse. Exploratorul francez Henri Moulot este primul european care, în secolul XIX, a familiarizat Occidentul cu existenţa Angkor Wat-ului. El scria: „Această construcţie rivalizează cu templul lui Solomon, fiind cu siguranţă înălţată de către un Michelangelo al antichităţii. Este mai măreaţă decât orice ne-au lăsat nouă grecii sau romanii.”
Basoreliefurile ilustrează scene din MAHABHARATA şi RAMAYANA reprezentate fidel, conform scrierilor sanscrite hinduse. Exploratorul francez Henri Moulot este primul european care, în secolul XIX, a familiarizat Occidentul cu existenţa Angkor Wat-ului. El scria: „Această construcţie rivalizează cu templul lui Solomon, fiind cu siguranţă înălţată de către un Michelangelo al antichităţii. Este mai măreaţă decât orice ne-au lăsat nouă grecii sau romanii.”
Paradisul Zeilor
Legenda spune că Angkor Wat nu a fost construit de mâini omeneşti, ci că însuşi INDRA, Domnul Zeilor, a coborât pe Pământ pentru a ridica templele. Iniţial, toate cele nouă cupole erau placate cu aur, iar cele peste 1800 de sculpturi reprezentând APSARAS-uri (nimfe celeste din paradisul lui INDRA, corespunzând elementului apă, în tradiţia hindusă) erau bogat împodobite şi colorate. Altarul central al lui VISHNU conţinea o statuie de aur a Zeului pe vehiculul său, vulturul GARUDA. Această statuie era purtată afară din sanctuar cu ocazia procesiunilor religioase.
Influenţa tradiţiei tantrice hinduse
În comparaţie cu alte ţări care au preluat elemente din tradiţia spirituală indiană de-a lungul timpului, Cambodgia nu minimalizează influenţa indiană asupra culturii locale. Prinţul Norodom Sihanouk al Cambodgiei a spus despre legăturile care există de 2000 de ani între cele două state:
„Pe scurt, aş putea spune că India a fost pentru noi, ceea ce Grecia a constituit pentru occidentul latin.” S-a scris foarte puţin despre hindusimul tantric Khmer, deşi mărturiile arată că TANTRIKAS (practicanţii tantrici) erau deja prezenţi pe teritoriul Cambodgiei în perioada Evului Mediu.
„Pe scurt, aş putea spune că India a fost pentru noi, ceea ce Grecia a constituit pentru occidentul latin.” S-a scris foarte puţin despre hindusimul tantric Khmer, deşi mărturiile arată că TANTRIKAS (practicanţii tantrici) erau deja prezenţi pe teritoriul Cambodgiei în perioada Evului Mediu.
Din descoperirile cercetătorilor şi arheologilor, tantrismul era cunoscut de poporul khmer, alături de shivaism, vishnuism şi budismul MAHAYANA. De cele mai multe ori se menţionează asocierea sa cu regalitatea şi elita imperiului. Câteva imagini ale lui SHIVA sugerează că acesta era adorat într-un mod tantric de către khmeri, mai ales în perioada Angkor Wat-ului. Cercetătorii şi arheologii ne spun că textele şivaite tantrice erau folosite pentru a celebra cultul personal al împăraţilor khmeri, numit DEVARAJA.
O inscripţie purtând numele de Sdok Kak Thom, care datează din anul 1052, ne revelează faptul că LINGAM-ul regal a fost consacrat prin anumite ritualuri religioase şi astfel, împăratul Jayavarman II (cel care a construit Angkor Wat) a fost proclamat CHAKRAVARTIN (conducător universal).
O inscripţie purtând numele de Sdok Kak Thom, care datează din anul 1052, ne revelează faptul că LINGAM-ul regal a fost consacrat prin anumite ritualuri religioase şi astfel, împăratul Jayavarman II (cel care a construit Angkor Wat) a fost proclamat CHAKRAVARTIN (conducător universal).
„Zeiţele uitate” şi adorarea principiului feminin
De mai bine de 1000 de ani, Zeii şi jungla cambodgiană protejează unul dintre cele mai mari mistere arheologice de pe Terra: existenţa tăcută a peste 1800 de sculpturi ale unor „Femei Sacre” ce împodobesc Angkor Wat. Fiecare diferită faţă de cealaltă, reprezentând mai multe tipuri de frumuseţe feminină, APSARAS sau DEVATA, cum mai sunt ele numite, impresionează vizitatorii prin viaţa care pare să le anime.
Nimeni nu ştie cine erau femeile misterioase şi fascinante de la Angkor Wat şi ce rol aveau ele în cadrul imperiului khmer. Nimeni nu poate spune exact dacă APSARAS-urile au rolul de gardieni ai templului, sau doar decorează zidurile acestuia. Sau poate chiar structura templelor Angkor Wat glorifică aceste femei, prin faptul că sunt expuse într-un loc atât de vizibil. Din păcate, până de curând, singurul studiu al sculpturilor feminine de la Angkor Wat care a putut fi găsit, este cel realizat la începutul secolului XX de către Sappho Marchal, fiica custodelui templului din acea perioadă.
Una dintre teoriile recent vehiculate de către arheologi şi cercetători este aceea conform căreia oraşul templu khmer datând din secolul XII a fost construit pentru glorificarea Principiului Feminin. Mulţimea dovezilor adunate pentru a sprijini această teorie arată că Angkor Wat ar putea fi unul dintre cele mai impresionante omagii aduse feminităţii şi Divinului, manifestat prin femeie.
Deşi în ultimele sute de ani, inclusiv în zilele noastre, statutul femeii în Cambodgia a fost pervertit şi banalizat, istorici precum Trudy Jacobsen ţin să sublinieze importanţa pe care femeia o avea în tradiţia acestui popor acum 1000 de ani, în timpul imperiului khmer. Ea afirmă în cartea sa „Zeiţele pierdute: negarea puterii feminine în cadrul istoriei cambodgiene”:
„Descendenţa khmeră era în primul rând matriarhală. Femeile khmere erau cultivate şi puternice. Multe erau regine şi cei mai mulţi regi îşi revendicau dreptul la tron datorită unor strămoşi ai lor care erau femei. Khmerii din vechime o venerau pe zeiţa PRAJNAPARAMITA într-unul dintre cele mai elaborate culte ale Ei cunoscute în Asia. Judecând după toate acestea, se cer a fi puse nişte întrebări fundamentale despre rolul excepţional, religios şi regal, pe care îl deţineau femeile, în trecutul îndepărtat al Cambodgiei.”
„Descendenţa khmeră era în primul rând matriarhală. Femeile khmere erau cultivate şi puternice. Multe erau regine şi cei mai mulţi regi îşi revendicau dreptul la tron datorită unor strămoşi ai lor care erau femei. Khmerii din vechime o venerau pe zeiţa PRAJNAPARAMITA într-unul dintre cele mai elaborate culte ale Ei cunoscute în Asia. Judecând după toate acestea, se cer a fi puse nişte întrebări fundamentale despre rolul excepţional, religios şi regal, pe care îl deţineau femeile, în trecutul îndepărtat al Cambodgiei.”
Citiţi şi:
Indra – conducătorul divin al tărâmului spiritual al fiinţelor zeieşti
Khajuraho: templele iubirii
yogaesoteric
12 ianuarie 2011
Indra – conducătorul divin al tărâmului spiritual al fiinţelor zeieşti
Khajuraho: templele iubirii
yogaesoteric
12 ianuarie 2011
