2012 ar trebui sa fie un an ori al transformării spirituale mareţe, ori al apocalipsei. Calendarul mayaş pretinde că va fi un timp în care existenţa pământului se va shcimba.
Nostradamus a prevestit ciocnirea unei comete imense de Pământ în 2012, iar sfântul catolic Malahie a prevestit că în acelaşi an ultimul Papă va sosi, vestitor al Zilei Judecăţii.
Avertizat de aceste previziuni, un cercetător deschide un portal într-un univers paralel şi îşi contactează replica de acolo pentru a preîntâmpina Apocalipsa.
Pentru a viziona filmul, trebuie sa INCHIDETI ( apasati X ) reclama apoi sa dati play. Daca aveti o conexiune a internetului mai slaba, dati play, apoi puneti pauza pentru a lasa sa se incarce 15-25 minute (nu mai mult).
"La fel ca şi filmul "Ce ştim noi", APA – Misterul cel mare ne arată prin ştiinţă că gândurile noastre au efect asupra realităţii noastre externe. Imaginaţi-vă posibilităţile ce apar atunci când oamenii realizează propriul lor potenţial de creativitate. Filme ca şi acesta îmi dă speranţa că există o creştere a inteligentei colective, care poate rezolva problemele din lume “. (Deepak Chopra)
Acest film este despre apă, cea mai uimitoare şi încă puţin studiată substanţă. Din timpuri străvechi, oameni de ştiinţă, filozofi şi teologii au încercat să înţeleagă proprietăţile sale explicite şi implicite, care sunt fenomenale, depăşind legile fizice comune ale naturii.
sursa la-cinema.net
Produsele de înfrumuseţare folosite zi de zi de femei sunt poate cele mai noicive substanţe aflate pe piaţă, relevă un studiu publicat de ziarul britanic Daily Mail.
De la rujuri şi până la acetonă, toate acestea sunt veritabile cocktailuri chimice.
Deşi majoritatea produselor cosmetice promit un efect "anti-îmbătrânire", concentraţia de chimicale şi frecvenţa cu care acestea sunt folosite, produc în mod paradoxal efectul invers.
Studiul realizat de firma de parfumuri naturale, Bionsen, obişnuinţa femeilor de a se machia în fiecare zi face ca pe pielea lor să se acumuleze un număr şocant de chimicale sintetice.
"Cele mai periculoase produse sintetice sunt cele care au ca efect pigmentarea pielii, îndepărtarea mătreţii sau a ojei de pe unghii. Însă şi conturul de ochi este la fel de nociv dacă este folosit frecvent, pentru că substanţele chimice cum ar fi coloranţii sintetici intră în constituţia superficială a pielii", a ţinut să precizeze Charlotte Smith, de la Bionsen.
Şampon
Chimicale: 15
Cele mai periculoase: Lauril sulfat de sodiu, glicol, tetrasodiu
Efecte negative: iritaţii, afecţiuni ale ochilor
Contur de ochi
Chimicale: 26
Cele mai periculoase: Polietilenă tereftalat
Efecte negative: duce la cancer, infertilitate, dezechilibre hormonale, disfuncţii ale organelor interne
Ruj
Chimicale: 33
Cele mai periculoase: Polimetil metacrilat
Efecte negative: alergii, duce la cancer
Acetonă
Chimicale: 31
Cele mai periculoase: Ftalaţii
Efecte negative: profleme de fertilitate şi afectează sarcina
Autobronzant
Chimicale: 22
Cele mai periculoase: Etilparaben, Metilaparaben, Propilparaben
Efecte negative: răni, iritaţii, dezechilibre hormonale
Fixativ
Chimicale: 11
Cele mai periculoase: Octinoxat, Izoftalaţi
Efecte negative: alergii, iritaţii ale ochilor, nas şi gât, dezechilibre hormonale, afectează structura celulară
Fard
Chimicale: 16
Cele mai periculoase: Etilparaben, Metilparaben, Propilparaben
Efecte negative: răni, iritaţii, dezechilibre hormonale
Pudră de faţă
Chimicale: 24
Cele mai periculoase: Polimetil metacrilat
Efecte negative: alergii, dezechilibrări ale sistemului imunitar, duce la cancer
Deodorant
Chimicale: 15
Cel mai periculos: Izopropil Miristat
Efecte negative: iritaţii ale pielii, ochilor şi plămânilor, dureri de cap, ameţeală, probleme respiratorii
Loţiune de corp
Chimicale: 32
Cele mai periculoase: Metilparaben, Propilparaben, Propilparaben, Glicol polietilenă
Efecte negative: răni, iritaţii, dezechilibre hormonale
sursa click.ro
Nu-i asa ca va asteptati ca cel mai teribil ninja al secolului trecut sa fie o huiduma cu ochi furiosi, blindata de muschi si inarmata cu un adevarat arsenal la purtator? Gresit! Ultimul mare maestru al ninjutsu-lui parea – la prima vedere – un batranel firav, cu o pereche de ochelari de vedere imensi si imbracat, mai tot timpul, cu un pulover de pensionar plictisit. Multi adversari s-au lasat inselati, in mandria lor, de infatisarea inofesiva a batranului. Toti au murit sau, in cel mai fericit caz, au ramas schilozi pe viata de cel care a purtat numele Takamatsu Toshitsugu, ferocele luptator caruia zeitatile artelor martiale i-au incredintat misiunea de a duce Arta Neagra in secolul XX.
Tatal – afacerist, bunicul – tezaur viu al artei razboiului
"Nu vreau sa ma apuc de afaceri, cine crezi ca sunt? Numai prostii si fricosii isi irosesc viata in cautarea banilor..."
Takamatsu, intr-o discutie furioasa cu tatal sau pe seama viitoarei sale cariere
Pentru majoritatea oamenilor, termenul de "ninja" trimite spre imaginea stereotip a ucigasului imbracat complet in negru, inarmat cu stelute ascutite din metal, care se furiseaza pe langa ziduri si prin copaci, pandind samuraiul pe care trebuie sa-l asasineze. Sau, mai rau, marea majoritate ii asociaza ninja cu personajele caricaturale din pleiadele de filme cu karate, de mana a doua, care au aruncat practic in derizoriu ninjutsu, o arta straveche, cu ramificatii nebanuite in istoria lumii. Adevarul este cu totul altul.
Takamatsu Toshitsugu a ales sa se reincarneze in cel de-al 23-lea an al erei Meiji (10 martie 1887 pentru non-japonezi) in orasul Akashi din provincia Hyogo. Copilul a primit la nastere numele de Jutaro, devenit mai apoi Hisatsugu si schimbat in adolescenta cu cel de Toshitsugu, care se scrie cu aceleasi ideograme Kanji, dar se pronunta diferit. Cel care a devenit mai apoi maestrul suprem al tuturor razbonicilor de pe calea Ninpo, a beneficiat de o karma generoasa, intrucat tatal sau, Yasaburo Takamatsu era un prosper afacerist, care detinea, printre altele, o fabrica de chibrituri in orasul Kobe. Lipsit de grijile materiale, baiatul este atras instinctiv de artele martiale vechi japoneze, asa numitele Ko Ryu. Nici nu avea cum sa fie altfel, tinand cont de bogatul « pedigree » al familiei Takamatsu, in care singurul nelalocul lui era nevolnicul sau tata, un afacerist rapace, avar pierdut intre hartii si animat doar de cum sa stranga mai multi bani.
Familia Takamatsu era originara din satul Matsugashima din Ise, o adevarata pepiniera de razboinici. Mai mult, in trecut, un membru al familiei a reusit chiar sa devina daimyo peste regiune, detinand castelul Hosokiubi, care mai poate fi admirat si astazi. In plus, arhivele familiei adaposteau o adevarta comoara, un text stravechi denumit Amatsu Tatara, document scris pe rolurile makimono. Despre Amatsu Tatara se stie ca prezinta niste tehnici ezoterice cu vechime milenara de origine non-japoneza, ci tibetana si sumeriana. Mai multe cunosc doar putinii initiatii.
Mezinul familiei este atras de invataturile bunicului din partea mamei, pe care l-a considerat de altfel, adevaratul sau tata. Acest bunic era nimeni altul decat Toda Shinryuken Masamitsu. La acea data, « tataie » ninja detinea o clinica de chiropraxie si un dojo in oraul Kobe. Avea rang de samurai si era Soke (mare maestru mostenitor) al scolii Shinden Fudo Ryu. Printre altele, era si descendentul direct al lui Tozawa Hakuunsai, razbonicul care a fondat temuta scoala Gyokko Ryo Koshi Jutsu. Adeptii acestui stil sunt specialisti ai dislocarii tendoanelor si incheieturilor, pe langa stapanirea tehnicilor de rupere a oaselor - specialitatea casei.
Dezamagit de faptul ca fiul sau nu era atras sa faca bani, pe langa faptul ca manca bataie periodic la scoala datorita staturii sale firave, tatal decide cu jumatate de inima sa-si lase progenitura pe mainile de fier ale bunicului. Decizie mai mult decat inteleapta, dupa cum s-a dovedit mai tarziu...
"Chiar si atunci cand vei fi pe moarte, trebuie sa mori razand"
Maestrul Toda Shinryuken Masamitsu
Odata intrat in ghearele (la propriu!) bunicului, Takamatsu face cunostinta cu cele mai apropiate prietene ale oricarui luptator dedicat: Rabdarea, Durerea si Perseverenta. Toda nu-si cruta deloc nepotul. Nu vrea ca pretioasa-i mostenire sa incapa pe mainile unui diletant. In primul an de antrenament, copilului nu-i este aratata nicio tehnica de lupta. In schimb, este aruncat prin toti peretii si podeau salii de antrenament. La indemnul asprului Toda, elevii avansati nu-l cruta deloc. Takamatsu ajunge sa sangereze din coate si genunchi. Dar durerea si neputinta nu au facut decat sa-l intarate mai tare.
In scurt timp, ajunge sa-si petreaca noptile cerandu-le ucenicilor avansati sa-l bata si mai tare. De-abia din acest moment, Toda se decide sa-l invete prima tehnica. Pe masura ce statea mai mult in compania nepotului, o bucurie stranie rasarea in inima batranului, Takamatsu, carne din carnea sa si sange din sangele sau, se dovedeste foarte talentat pentru calea razboinicului noptii. La varsta de 13 ani, tanarul cunostea deja toate tehnicile scolii. Atunci, bunicul s-a decis sa-si dezvaluie adevarata identitate in fata nepotului. Era printre ultimii ninja adevarati din lume. Scrisese sub pseudonim tratate de tactica militara pentru Academia Militara Imperiala Japoneza. Si era pastratorul urmatoarelor scoli de ninjutsu: Koto Ryu, Gyokko Ryu, Gyokushin Ryu, Kumogakure Ryu si Togakure Ryu. Takamatsu se vede deodata in fata unui univers care-i intrecuse si cele mai optimiste asteptari. Din nefericire, pe cand avea 22 ani, bunicul Toda moare.
Pe patul mortii, batranul isi cheama nepotul, declarandu-i ca avea sa-i spuna cele mai mari secrete ale unui luptator:
"Takamatsu, baga bine la cap ce iti voi spune acum, pentru ca voi muri si asa ceva n-o sa mai auzi niciodata. Poti chiar sa uiti tot ce te-am invatat pana acum, dar sa retii aceste doua principii. Este mai mult decat suficient...
1. Chiar cand stai in fata infrangerii iminente, pastreaza-ti zambetul interior
2. Niciodata sa nu vorbesti depre cunoasterea ta. Poate sa dispara."
Cautarile martiale l-au dus pe Takamatsu in preajma unui alt maestru ascuns din acea perioada, Mizuta Yoshitaru Tadafusa. Mizuta cunostea la perfectie tainele scolii Takagi Yoshin Ryu. In acelasi timp, in buna traditie a ninjutsului, un alt mare maestru traia in preajma lui Takamatsu, studiintu-i acestuia atitudinea, determinarea si progresul de care dadea dovada, fara ca acesta sa banuiasca macar ca asupra sa erau atintiti zi si noapte ochii lui Ishitani Matsutaro Takekage. Maestrul Ishitani era o cunostinta veche de a bunicului, care alesese sa traiasca ascuns in pielea unui simplu paznic de la fabrica de chibrituri a familiei. In cercurile secrete ale razbonicilor supremi din Japonia, Ishitani era probabil cel mai temut personaj. Multi erau convinsi ca acesta facea afaceri cu demonii, Necuratul fiind cel care negocia de pe pozitii inferioare, atunci cand era invocat de Ishitani... Pentru oamenii obinsuiti, insa, maestrul ocultat era doar un simpatic paznic care spunea glume interminabile.
Ishitani l-a initiat pe Takamatsu in artele Kuki Happo Biken no Jutsu, Hon Tai Yoshin Ryu, Gikan Ryu si Shinden Muso Ryu. La moartea lui Ishitani, Takamatsu ramasese ultimul reprezentant al ninjutsului pe Terra. Cunostea toate scolile si incantatiile ezoterice ale caii intunecate. Acum venise vremea sa testeze tot ce a invatat. Cum in Japonia acelor timpuri nu prea avea rival, decide sa plece in China, in cautarea unor provocari martiale sau a unor maestri care sa-i reveleze alte dimensiuni ale cunoasterii. Asa se naste legenda celui supranumit de contemporani sai, Tigul Mongol (Moko no Tora).
Acesta era doar unul dintre numele purtate de Takamatsu, in tumultoasa si intortocheata sa viata. Biografii sai ne insira o multitudine porecle, strans legate fiecare de cate o insusire a fostului copil de afacerist: Jutaro Chosui (Apa Pura), Uoh (Nobilul Inaripat), Nakimiso (Plangaciosul), KoTengu (Micul Spiridus), Kikaku (Coarnele Demonului), Yokuoh (Batranul care alearga prin Cer), Kotaro(Tanarul tigru).
In drum spre China, a poposit in Coreea, unde a fost ucenicul unui alt personaj misterios, maestrul Kim Kei. La despartirea de acesta, Takamatsu adauga bogatului sau arsenal martial, stapanirea a nu mai putin de 18 arte martiale de sorginte chineza si coreeana. Intors in Japonia, isi da seama ca pregatirea sa spirituala lasa de dorit. In acest scop, intreprinde un pelerinaj in Muntii Maya din Kobe. Acolo, in preajma cascadei sacre Kame no Taki, intalneste o fiinta exceptionala sub forma fizica a pustnicului Tamaoki. In mijlocul naturii, aprofundeaza studiul scolilor budiste ezoterice Shingon si Tendai.
La scurt timp dupa parasirea manastirii, se indreapta din nou catre China, constient de imensul potential martial de pe aceste meleaguri. Traieste in China si Mongolia o perioada de peste 10 ani. Pentru a nu muri de foame, a fost nevoit sa predea arte mariale la scolile englezesti din China, unde a avut peste 1.000 de elevi pe care, bineinteles, nu i-a invatat ninjutsu, ci diferite forme si principii din Jiu jitsu.
Ajunge sa se lupte cu maestrul Zhang Zi Long, un specialist in Shaolin Kung Fu. Lupta se termina cu victoria lui Takamatsu, cei doi devenind, la sfarsit, buni prieteni. In timpul in care a stat in China, a sustinut numeroase lupte pentru a-si dovedi suprematia. Multe din aceste confruntari erau dueluri pe viata si pe moarte. Tigrul nu a pierdut niciuna. Datorita atitudinii sale din timpul luptelor si ferocitatii neobisnuite, i s-a spus Tigrul Mongol. Desi bland la chip, Takamatsu avea ceva in fiinta sa din infatisarea temutului carnivor. Pentru a-si dezvolta armele naturale, si-a petrecut toata viata antrenandu-si palmele si degetele de la maini si picioare. Dispretuia pumnul din simplul motiv ca, in opinia sa, degetele sau podul palmei sunt arme mult mai periculoase.
O mare parte din antrenamentul sau se rezuma la lovirea unei pietre sau a trunchiurilor de copac. Ajunge sa aiba niste degete atat de puternice incat putea jupui de scoarta un trunchi de copac. Mainile sale aveau un aspect grotesc cu degete asemanatoare ghiarelor si unghii de cateva ori mai groase decat ale unui om obisnuit.
Intr-un incident din China, Takamatsu este atacat de o banda de hoti care isi inchipuiau ca este bogat deoarece era japonez. Ce s-a intamplat mai departe, povesteste chiar Takamatsu in memoriile sale:
"Un bandit m-a imobilizat, prinzandu-ma in brate pe la spate. Apoi, a tipat si a cazut secerat la pamant. Nu stiu ce am facut, nu imi aduc aminte nici azi ce s-a petrecut cu mine. Am simtit brusc ca am ceva moale, cald si umed in mana. Era ochiul drept al celui care ma prinsese. Nu imi amintesc cand i l-am smuls din orbita. Totul a fost fulgerator, mai mult decat instinctiv. Mi s-a facut mila de el si i-am dat primul ajutor. Asta nu m-a impiedicat sa-i cer mai apoi sa-mi plateasca serviciul medical. Era un bandit, totusi. Astia au bani in orice tara din lume..."
In alt incident, un calaret a sarjat spre el tintind un pistol asupra sa. In apopriere, era o sabie infipta in pamant. Takamatsu a plonjat rostogolindu-se, a ridicat sabia si a tasnit in aer taindu-i capul dusmanului. Mai tarziu, recomanda tuturor elevilor sa puna mare accent pe tehnicile de cadere si rostogolire. Cum implacabila karma ajunge din urma pe oricine, intr-o lupta ulterioara, Takamatsu ajunge sa-si piarda la randul sau un ochi, inlocuindu-l pana la sfarsitul vietii cu unul de sticla.
In memoriile sale, declara ca, in timpul pelerinajului martial din China, a intalnit doar doi razboinici care i-au pus cu adevarat viata in primejdie. Unul era un practicant Shaolin de Kung Fu, iar celalat un exponent al scolii Shorinji Kempo. Putini stiu ca ultimul ninja a fost garda personala a lui Pu Yi, ultimul imparat al Chinei, precum si cel mai bun prieten al lui Jigoro Kano, fondatorul Judo-ului. Dintre elevii sai, se detaseaza net figura lui Fumio Akimoto, depre care Takmatsu spunea:
"Cand ma antrenez cu el cu sabia, trebuie sa fiu alert la capatitate maxima, altfel e in stare sa ma omoare". Cei mai celebri studenti ai sai au ramas, totusi, Maasaki Hatsumi si Shoto Tanemura, care astazi sunt in rivalitate deschisa, fiecare declarand ca el este adevaratul urmas al Tigrului Mongol.
Takamatsu Toshitsugu a fost una dintre cele mai mari personalitati martiale date vreodata de Japonia. Ca o particularitate a mentalitatii sale, incepea intotdeauna antrenamentele cu elevii fara nicio forma de incalzire, declarandu-le sincer ca, in cazul unui atac pe strada, cu siguranta nu vor avea timp de incalzire...
In anii '60, batranul ninja tinea o rubrica despre ninjutsu in paginile unui cotidian nipon, intr-un din articol sustinand ca, in cazul artelor martiale adevarate, daca trebuie sa lupti, esti obligat sa iti ucizi adversarul. Un maestru de karate cu multi dani pe centura a ras de el, considerand ca in prezent nu mai ai de ce sa te antrenezi pentru un scop ultimativ si, in plus, Takamatsu, batran fiind, nu mai poate sa ucida pe nimeni. Infuriat peste masura de ofensa primita, batranul razboinic a dat buzna intr-o emisiune a televiziunii japoneze, unde l-a invitat pe obraznicul karate-ka sa-si retraga jignirile intr-un interval de trei zile, altfel il provoaca la lupta pe viata si pe moarte. In mai putin de trei zile, constient probabil de prostia facuta, acesta isi retrage afirmatiile.
In afara de arte martiale, Takamatsu era atras de doar de pictura si era un mare amator de plimbari lungi zilnice, insotit de cainii sai din rasa spitz japonez. La varta de 85 de ani isi incheie socotelile cu existenta pamanteasca. Era data de 2 aprilie 1972. Din nefericire, odata cu el a murit si adevaratul ninjutsu...
Referitor la tratament, nu vă pot răspunde. Sunt morfologist, eu am stabilit doar ce reprezintă anume acest virus și am pus diagnosticul exact. Și în funcție de diagnosticul fixat trebuie prescris un tratament corect. Există o concepție în medicină privind protocoalele și standardele de tratament. Dacă doctorul “a tratat” pacientul până la adus la moarte, rudele acestuia pot sesiza faptul că nu a fost tratat corect. Întru stabilirea faptului dacă a fost tratat corect sau greșit, Ministerul Sănătății a desemnat protocoale și standarde de tratament pentru fiecare diagnostic. Dacă diagnosticul a fost pus corect, atunci și tratamentul trebuie să fie corect… La moment în regiunea noastră s-au înregistrat 18 decese. Noi am examinat toate istoriile maladiilor, etapa preclinică, clinică și reanimarea. Am analizat la autopsii organele și țesuturile, am realizat cercetările histologice și am ajuns la concluzia că nu este vorba de pneumonie și nu are nici o legătură cu aceasta. Este un temei pentru doctorii care tratează această boală pentru a-şi schimba tacticile și standardele de tratament și pentru a-i viza cu aceasta pe toți.
Depinde de sistemul imunitar al organismului. O imunitate puternică depășește acest virus. Sunt oameni care au suportat tulpina H1N1 și nici nu au observat că au fost bolnavi. Este interzisă folosirea antibioticelor în acest caz. De ce avem acest rezultat pe țară (mortalitatea și infectarea) ? Pentru că au tratat nu doctorii, ci rețeaua de farmacii. Oamenii mergeau la farmacii, spuneau simptomele și cereau medicamente. Cumpărau toate antibioticele, le-au consumat în exces și, astfel, li s-a înrăutățit starea sănătății. Iar dacă la noi s-ar fi dat medicamente după reţete, cum se întîmplă în alte țări, atunci s-ar fi putut evita situația creată. Lor le este indiferent, dar despre faptul că ei au adus prejudiciu societății nimeni nu vorbește…
Nu erau în nici un caz negri… Aceasta nu e deloc ciumă pulmonară. Ciuma pulmonară are un aspect morfologic cu totul diferit. În Ucraina, de exemplu, au fost 60 de mii de infectați, dintre care 23 au decedat. În ipoteza existenței ciumei pulmonare ar fi trebuit să avem 59 de mii de decedați.
Aceasta nu este pneumonie! Este o leziune totală a plămânilor. Această tulpină este foarte toxică și, în caz că sistemul imunitar este slab, au loc hemoragii pulmonare. Structura cea mai mică a plămânilor este acinul. Arată ca un ciorchine de strugure. Când omul respiră, oxigenul intră în acest “ciorchine de strugure”. La suprafața acinului se găsesc vasele capilare, de unde eritrocitele captează oxigenul și îl transmit mai departe, în sânge, acesta fiind modelul de alimentare al organelor și al țesuturilor în organism. Acest virus pătrunde direct în plămâni – în acin, provocând o hemoragie instantanee. Hemoragie continuă... După câteva ore în sânge se formează fibrina, de la care membrana giolină, ca o pungă de celofan. Această membrană înglobează acinul și cu toate că omul inspiră oxigen, el nu poate fi transmis mai departe la țesuturi. Apare efectul de sufocare. Apare insuficiență cardio-pulmonară și șocul cardiogen. Decesul este cauzat de acest șoc cardiogen. În acest caz pneumonia nu există. Pneumonia este o inflamare care se tratează cu antibiotice. Dar în cazul virusului, antibioticele nu ajută în niciuna din etape. Este necesar un tratament diferit.
Nu este antibiotic, este un medicament antiviral, care se administrează în a doua sau a treia zi de infectare. Este interzisă utilizarea “Tamiflu” în scopuri profilactice, este foarte toxic.
Acesta este un punct foarte important. În primul rând măștile. Sunt 30% protecție (a se vedea în acest caz: Măştile nu protejează împotriva gripei). Dacă mai adăugăm și ochelarii – deja 40%. Pentru că virusul pătrunde chiar și prin membrana mucoasă. Este necesar să fie întărit sistemul imunitar al omului. Nu doar acum, dar şi în general. Aceasta ar însemna usturoi, ceapă, mărăcini, coacăză, zmeură, citrice, miere, fructe, legume. Cine are sistemul imunitar puternic – rezistă. Cei cu sistemul imunitar slab dezvoltat au de suferit. La noi oamenii sunt inculți, cer deschiderea piețelor. Cu cât mai târziu vom deschide piețele, cu atât mai puțini oameni vor contacta unul cu altul, astfel va fi protejată populația.
Noi le-am trimis protocoalele și standardele de tratament, datele care arată ce fel de diagnostic se identifică cu acest virus. Ei reacționează, însă e clar că nu poate fi vorba de o decizie momentană.
Probabil, este legat de faptul că sunt cercetatori științifici care se ocupă doar de latura teoretică. Mai sunt cercetători care fac și autopsii. Eu sunt practician, director al biroului expertizei medico-legale și în același timp profesor. Ceea ce am stabilit în privința diagnosticului nu este numai meritul meu și nu este părerea mea personală. Este părerea specialiștilor, morfologiștilor și clinicilor din Bucovina. Am lucrat 5 profesori – eu doar îi conduceam această grupă. |
Taina arhaica a Botezului.
In credinta dacilor, stramosii nostri, nasterea si moartea trebuiau sa se faca direct pe pamant. In felul acesta, nasterea era primul juramant de credinta catre Tatal ceresc – pe vremuri catre Zamolxe - nerostit de prunc. Dupa nastere, foarte importanta este prima baie a copilului, care este facuta de catre moasa de buric, respectiv de cea care a taiat cordonul ombilical, primind in felul acesta copilul in lumea in care s-a nascut. Apoi moasa alearga la preotul satului si-i spune sa pregateasca apa pentru scalda. Cu acest prilej, ea ii spune preotului numele cel mic al pruncului, numele pe care copilul il va primi in numele Sfintei Treimi.
Numele este tinut secret de moasa si de preot, pana la moartea persoanei in cauza, pentru ca moartea sau fortele intunericului sa nu-l poata gasi niciodata. Apa folosita de preot este sfintita cu numele cel tainic al pruncului, iar moasa va folosi cateva picaturi la fiecare baie pe care i-o va face copilului in decurs de 21 de zile, pana la botezul crestinesc.
Legarea
Legatul este o credinta populara aplicata noilor nascuti, nenascuti sau neconceputi. Daca viitoarea mama nu vrea ca pruncul sa se nasca, trebuie ca, la cununie, in biserica, sa arunce spre altar boabe de mac cati ani nu vrea sa faca copii. Daca nu vrea sa faca niciodata copii, atunci trebuie sa arunce un pumn de seminte pe care nu le-a numarat. Exista si ritualuri mai complicate de ,,legare" a rodului - pentru ca femeia sa nu ramana însarcinata. Daca pruncul s-a nascut, placenta si apa de scalda de pana la un an, se pun la radacina unui mar. Pruncul, nu se lasa nici un moment singur in odaie iar nasterea, e bine sa se petreaca pe pamant, pentru ca traditia arhaica spune ca poporul nostru se trage din Geea, care este Pamantul insusi.
Daca o femeie ramane gravida fara voia ei, merge la moasa satului sau la vrajitoare. Aceasta din urma va lua o oala de lut, noua, nefolosita, si o lumanare luata de la biserica, pe care o pune intr-un opait facut fie dintr-o bucata de dovleac fie dintr-o bucata de paine. Aprinde lumanarea si o asaza pe pantecul femeii, apoi pune oala cu gura in jos, peste lumanare, pana se stinge. Prin acest ritual este cheamata lumea intunericului, mai exact lumea neinceputurilor, in care se gasesc energiile pure, nealterate, nefolosite iar pruncul este refuzat innainte de a-si gasi o identitate spirituala in aceasta lume.
Moasa duce, nasa aduce.
Dupa prima scalda, mama copilului pregateste timp de 3 zile la rand masa pentru cele 3 ursitoare care trebuie sa vina la copil. Masa contine o paine de casa din grau, un pahar cu vin si un cutit. Painea reprezinta hrana sufleteasca a copilului, vinul reprezinta sangele Mantuitorului nostru si, totodata, legamantul de impacare dintre Tata si intreaga omenire, iar cutitul este arma spirituala cu care viitorul om va indeparta bolile, necazurile si demonii care-l vor incerca. Cand vor vni ursitoarele, vor manca din turta si apoi, cu cutitul in apa, vor prooroci viata respectivului. Cea mai mica ursitoare ii va prooroci moartea, felul in care va muri, cum, cand etc.
La botezul crestinesc, moasa este cea care duce pruncul la biserica, dar nasa este cea care il aduce.
Mama nu are voie sa fie de fata la botezul copilului. Asta din cauza necurateniei trupesti de dupa nastere, respectiv a ciclului menstrual prelungit, care s-ar putea transfera si copilului, intrucat intre mama si copil, legatura universala inca nu s-a rupt, acest eveniment facandu-se numai dupa botezul copilului in Duh si dupa ce asupra lui coboara forta Tatalui. Sunt regiuni in care pruncul este scos pe usa si dus la biserica, apoi, la intoarcere, este bagat pe geam, evitandu-se repetarea drumului parcurs.
Apa neinceputa
Este ceea ce in povestile noastre a fost identificat cu formula apei vietii a carei existenta o gasim in lumea de dinainte de Facere. Bineinteles, la ora actuala, se intelege cu totul altceva prin apa neinceputa. Mai exact este apa luata intr-o noapte cu luna plina de la un izvor si care se foloseste la prima baie facuta unui nou-nascut – pentru a se pastra legatura dintre acesta si lumea de unde tocmai a venit - la stropirea locurilor unde se opresc cortegiile mortuare – pentru a ajuta spiritului celui mort, de cunoastere a drumului pe care-l are de parcurs - sau la vraji.
Curatul si miratul
La nasterea unui prunc, innainte de botez, vin cele 3 ursitoare care, de cele mai multe ori, se arata ca una: o femeie singura, imbracata in negru, care intra noaptea in camera copilului si, daca mama nu e atenta, schimba pruncul cu un altul. Credinta asta se regaseste in zonele din Banat. Schimbarea se poate face in doua moduri: fie ursitoare schimba organele copilului, fie schimba chiar copilul cu un altul foarte asemanator. Reschimbarea poate fi facuta doar de vrajitor, prin aruncarea pruncului de-al doilea la cotul raului cu valtori.
Daca o femeie gravida vede pe strada o persoana cu malformatii, nu are voie sa se mire si trebuie sa spuna: “Doi se mira, doi se dez-mira”, de 3 ori la rand. Altef, copilul pe care-l asteapta se poate naste, la randul sau cu diferite malformatii. De asemenea, dupa nastere, daca o alta femeie viziteaza pruncul, iar mama este in perioada menstruala, ea trebuie sa ia copilul usor de piciorus si sa spuna, tot de 3 ori, “Eu sunt spurcata, tu curat!".
Semne din nastere.
Desi, de regula nu le luam in seama, semnele cu care se nasc pe trup unii copii sunt simboluri ale unei vieti predestinate. Batranii nostrii stiau sa citeasca in aceste semne viitorul copilului. Chiar daca la ora actuala exista chirurgie estetica si semnele pot fi inlaturate, efectele lor se vor vedea mai tarziu, pentru ca semnele nu sunt altceva decat niste tare spirituale pe care, indiferent ce am face, nu le putem inlatura. Sa luam un exemplu. Daca un copil se naste cu par pe piept sau cu dinti crescuti, inseamna ca pe el incearca sa puna stapanirea diverse forte ale intunericului, copilul fiind nascut contra naturii.
In unele sate, in special din Transilvania, vraciul sau vrajitoare iau copilul si, la miez de noapte, il arunca dezbracat la valtoarea unde-si face vrajile. Mai exista un procedeu, mai putin periculos, pe care unele mame il prefera. Tot in miez de noapte, pruncul dezbracat este trecut prin vizuina unei vulpi. Din pacate, si aceasta varianta lasa urmari negative, la aceasta trecere avand loc o legare a pruncului cu pamantul. Adica pruncul respectiv nu se va casatori niciodata.
Deochiul
La tara, bolile cele mai cumplite sunt deochiul, care poate imbraca forme complexe, de la simplu, cand oricine ii poate descanta copilului, pana la deochiul in pamant – persoana care deoache se uita si la subiect si in pamant, in acelasi timp - care este fara leac si copilul moare. Daca este deocheat, copilul nu trebuie lasat sa doarma cand pe ulita trece o cireada de vite sau un cortegiu funerar. Acest lucru poate amplifica boala micutului si poate duce la grave crize de epilepsie. Pentru a-l descanta pe copil, locul cel mai bun este in mijlocul unei cirezi. Acolo il duce mama sau vrajitoare care trebuie sa ii descante si acolo se spun cuvintele care trebuie sa alunge demonul din micut.
Ansamblul de gesturi sunt un amestec de crestinism si paganism, insusi Isus a scos diavolii dintr-un posedat si i-a alungat intr-o cireada de porci. In unele zone se procedeaza altfel: mama ia pervazul cu fereastra cu tot, il pune deasupra leaganului, spune
Obiceiuri legate de nunta
La toate nuntile, indiferent de zona, exista un pom al nuntasilor. Un pom impodobit pe care il tine vataful alaiului. Pe vremuri, acest pom era un mar, simbolizand fructul ispitei si, totodata, al cunoasterii, din care au muscat Adam si Eva, innainte de a fi izgoniti din Rai. In ultimele sute de ani insa, s-au folosit doar brazi. Desi prezent in toate casele noastre de Craciun, bradul nu are nici o legatura cu nasterea lui Isus. Mai mult, la vremea respectiva nici macar nu existau brazi in Palestina. Doar faptul ca este verde permanent, i-a facut pe paganii din alte vremuri sa creada ca este binecuvantat de zei, binecuvantare preluata si de crestini, din credintele nordice. In unele zone nuntasii, la finalul ceremoniei, care de regula tine 3 zile, aprind un foc mare si toti barbatii sar pri el. Este un ceremonial de purificare prin foc, mostenit, de asemenea, din vremuri pre-crestine.
Casatoria, ca si moartea, isi are propriile credinte. Se spune ca cel care este asezat la coltul unei mese, nu se va casatori. De asemenea, nu se va casatori cel care este maturat din greseala si nici cel care scutura fata de masa dupa apusul soarelui. La biserica, daca in aceeasi zi au loc mai multe nunti, miresele nu trebuie sa se zareasca una pe alta la iesirea din biserica, pentru ca vor avea ghinion, iar mirele nu trebuie sa o vada pe mireasa in timp ce se imbraca.
Odihna si infierarea mortului
Sunt ritualuri prin care urmasii celui mort incearca sa pazeasca trupul si sufletul celui plecat de vraji care l-ar putea transforma pe mort in strigoi.
Intr-o seama de regiuni ale Romaniei exista obiceiul ca mortul sa fie ingropat o zi si o noapte in magazia unde sunt tinute uneltele campului. Este un obicei pre-crestin prin care sunt chemate spiritele telurice terestre ca sa se pregateasca pentru intoarcerea unui fiu al Pamantului.
Abia dupa aceea mortul este scos si i se fac randuielile crestinesti. In functie de zone difera si infierarea. Uneori se fac 4 cruciulite din lumanari neincepute, sfintite, care se lipesc in interiorul sicriului pentru a pazi trupul din cele 4 parti. Alteori se face direct infierarea panzei, care, ca simbol crestin, simbolizeaza giulgiul in care a fost invelit Mantuitorul.
Adica se iau 3 lumanari noi, facute din ceara curata de albine, se aprind si se sting de 3 ori la rand, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, de fiecare data fiind innabusite cu panza mortului. In anumite zone, se pun 4 catei de usturoi in cele 4 colturi ale sicriului, pentru a impiedica eventuala renastere a corpului intr-un vampir sau strigoi. {i tot impotriva acestor creaturi ale intunericului se foloseste si un ac inrosit la flacara unei lumanari cu care se inteapa pieptul mortului, in zona inimii.
Intorsul
In traditiile crestine ale poporului nostru,
Pruncul care se boteaza si primeste Sfantul Duh in biserica, trebuie sa mearga mereu innainte pe aceasta cale, sa nu se abata de la preceptele crestine si de la drumul lui Dumnezeu. Asemenea, cei doi miri trebuie sa stie ca de la cununie drumul lor e numai impreuna, iar mortul trebuie eliberat de viata pe care tocmai a parasit-o, in caz contrar existand posibilitatea ca mortul sa se transforme in strigoi si sa-i chinuie pe cei vii. Acest
Oglinzile
Se spune ca strambatul in fata unei oglinzi alunga raul si diavolul. Totodata, o lumanare aprinsa si tinuta in fata unei oglinzi deschide portile Infernurilor si aduce fortele Intunericului in casa respectiva. De asemenea, spargerea unei oglinzi aduce sapte ani de ghinion. Asta pentru ca in unele regiuni se considera ca in oglinda se regaseste si sufletul celui care se priveste, iar cand sufletul este rupt in bucati, trupul inceteaza sa mai traiasca. Totusi, daca cel care a spart oglinda va aduna cu grija toate cioburile si le va arunca intr-un rau, ghinionul nu-l va mai urmari. Pentru asta trebuie insa adunate toate cioburile. O alta credinta romaneasca cere ca oglinzile sa fie acoperite atunci cand cineva moare pentru ca sufletul mortului sa nu poata intra, prin oglinda, in lumea Intunericului. Pe de alta parte, cel ce priveste in oglinda atunci cand mortul se afla inca in casa va fi urmatorul candidat la pieire.
Potcoava
Potcoava este, probabil, una dintre cele mai cunoscute talismane aducatoare de noroc cunoscute din lume. Exista persoane care si le agata deasupra usii, pentru ca intreaga casa sa fie ocolita de vizitele spiritelor malefice. Exista potcoave pana si la martisoare. Potcoavele au fost facute din fier, intr-o forma ovala, pentru ca doar asa alunga vrajile, demonii si zanele rele.
Daca gasesti o potcoava, norocul te va gasi si el pe tine. Dar pentru asta, trebuie sa respecti ritualul mostenit din batrani. Trebuie sa iei potcoava cu mana dreapta, sa scuipi pe unul din capetele potcoavei si sa-ti pui o dorinta. Apoi arunca potcoava peste umarul stang si pleaca din acel loc fara a privi inapoi – avem tendinta de a ne uita innapoi ca sa vedem ce s-a intamplat cu potcoava.
Cand pui o potcoava deasupra usii, trebuie sa o atarni cu cele doua capete in sus, in forma de . Daca potcoava sta cu cele doua capete in jos, atunci norocul va ocoli casa ta.
Umbrelele
Nici macar umbrelele nu au scapat de superstitii. Daca ploua e bine sa ai umbrela. Dar trebuie sa stii ca nu ai voie sa o deschizi in casa, pentru ca, in felul asta atragi necazurile. La inceput umbrelele au fost folosite nu pentru a-i apara pe oameni de ploaie ci... de Soare. Insasi modul constructiei pastreaza misterul initiatic al constructiei, umbrela reprezentand, la scara mai mica, Soarele cu razele sale. Sa nu uitam vorba romaneasca
Superstitii nocturne
Apropierea noptii cu linistea ei, a dat nastere intotdeauna la numeroase temeri asociate cu noaptea, mai ales cu perioada de dupa apusul soarelui. Astfel, se spune ca daca iti tai unghiile seara, iti scurtezi viata, iti tai din firul vietii. Daca fluieri dupa apusul Soarelui chemi spiritele rele, iar daca arati cu degetul catre Luna poti ramane fara el. Cand iti auzi numele strigat e bine sa nu raspunzi si nici sa nu te intorci, iar daca stai in apropierea unei oglinzi, nu sta cu spatele la ea. Se poate ca, la un moment dat sa simti niste brate reci care sa te traga in oglinda. Totusi, ca sa nu para ca este in totalitate negativa, noaptea are si un semn bun: daca vezi o stea cazatoare puneti 3 dorinte si ti se vor implini. Ai grija doar ca dorintele sa fie pur personale, altfel pierzi sansa de a le vedea indeplinite.
Invatarea vrajitoriei.
De regula, nu este suficient sa inveti vrajitoria. Trebuie ca o vrajitoare mai batrana, sau un vrajitor, sa-ti lase mostenire acest dar. Sarcina ta este sa-l duci mai departe si sa gasesti si alte descantece si farmece pe care sa le adaugi mostenirii. Daca esti o vrajitoare pasiva, care se multumeste doar cu ceea ce stie, fara sa caute sa cunoasca mai mult, treptat iti vei pierde toate puterile. Si nu intotdeauna poti lasa mostenire vrajitoria cui vrei. Nu toate persoanele sunt menite sa devina vrajitoare. Este foarte posibil ca persoana care trebuie sa primeasca aceasta putere, sa nu fie neaparat din neamul vrajitoarei.
De asemenea, e posibil ca o vrajitoare sa nu gaseasca o astfel de persoana cata vreme este in viata. In aceste conditii ea trebuie sa incredinteze tainele ei soborului de vrajitoare sau, dupa caz, mai multor vrajitoare, acestea neavand voie sa puna cap la cap cunostintele dobandite. Dupa moartea vrajitoarei, cele care au primit mostenirea sunt obligate sa o predea atunci cand intalnesc persoana pe care o asteapta. Au existat cazuri cand au trecut cateva generatii pana a fost gasita persoana respectiva, situatie in care cunostintele de baza s-au pierdut.
Cele mai puternice vraji se fac cu ajutorul mortilor. La prima vedere pare lugubru, dar spiritele celor morti au acces la lumea de dincolo. In felul acesta, orice vrajitor sau vrajitoare incearca sa obtina o urma fizica a celui decedat: unghii, par, lumanarea care i-a fost tinuta in clipa mortii, diverse articole de imbracaminte la care decedatul tinea, o fotografie... Avand aceste obiecte, spiritul devine un sclav al vrajitorului, ajutandu-l pe acesta sa-si rezolve diversele probleme.
via razboiul nevazut
