- pink mondays
1 hour ago
Securitatea l-a ridicat pe
parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin
puhoaie de oameni la el, potrivit mărturiei lui Baglazan Dumitru. În
'44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la
Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost
cumplitul bombardament american.
"Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune
oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza
aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el.
Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in
genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile
inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala.
Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter
de paza, care-l supraveghea fara incetare", povesteşte Baglazan Dumitru.
L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le
spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla
aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a
facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba
pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si
doua randuri de usi?
Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la
el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu
ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in
genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis
lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a
razbit frica si au fugit de acolo.
Si, de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza,
pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a
zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada
si pe urma nu il mai tin.
Intr-o seara, unchiul lui Baglazan Dumitru, care lucra în
Securitate, i-a spus ca in noaptea aceea o să îl ia cu el sa vadă un
calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare.
"Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata
Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc
sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem
daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat,
norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00
noaptea bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume
care era jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus.
De frica nu mai
stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai
tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele
din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele
deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care
erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind
de mancau pamantul.
Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul
meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau", a
mai povestit Baglazan Dumitru.
