Saturday, June 1, 2013
Die Zauberflöte (Opéra National de Paris - 2001) english subs
Wednesday, May 29, 2013
Kogaionul și secretele lui (episodul 2) - Adevăruri tulburătoare 21.09.2012
Legăturile dintre Dacia și China antică - cu Mihai Popescu - Adevăruri t...
Descoperire in Lacul Bicaz
Tuesday, May 28, 2013
Легенда о Мироздании - Альбина / Айархаан
Băuturi ruseşti terapeutice
În vechime, cu toate că medicina nu era atât de avansată ca astăzi, oamenii se bucurau de o sănătate de invidiat.
Erau mai robuşti, mai rezistenţi şi trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creştinaţi de cneazul Vladimir, aveau un stil de viaţă ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europenilor: iarna se scăldau în apă îngheţată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau mai mult cu fructe de pădure, mâncau terci de mei şi ovăz şi îşi potoleau setea cu cvas.
Erau mai robuşti, mai rezistenţi şi trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creştinaţi de cneazul Vladimir, aveau un stil de viaţă ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europenilor: iarna se scăldau în apă îngheţată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau mai mult cu fructe de pădure, mâncau terci de mei şi ovăz şi îşi potoleau setea cu cvas.
Nutriţioniştii zilelor noastre
sunt de părere că exact aceste alimente hrănitoare şi sănătoase, precum
şi băuturile lor preparate numai din produse naturale, din miere,
cereale, condimente şi fructe, îi ţineau pe ruşi departe de boli şi le
prelungeau viaţa.
Cvasul - elixirul ruşilor
Cea mai răspândită şi mai populară dintre băuturile tradiţionale în Rusia a fost şi încă mai este cvasul. Consumat atât de ţărani, de militari şi călugări, cât şi de curtenii şi membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind considerată aproape miraculoasă.
Cvasul - elixirul ruşilor
Cea mai răspândită şi mai populară dintre băuturile tradiţionale în Rusia a fost şi încă mai este cvasul. Consumat atât de ţărani, de militari şi călugări, cât şi de curtenii şi membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind considerată aproape miraculoasă.
Preparat din pâine (de secară, orz, grâu), din fructe (pere, cireşe, lămâi), din fructe de pădure (afine, coacăze, zmeură, mure), cvasul poate fi socotit un panaceu, ce previne şi tratează boli ale sistemului cardiovascular, reglează funcţionarea tractului gastrointestinal, stopează înmulţirea agenţilor patogeni.
În timpul Primului Război Mondial, febra tifoidă a făcut adevărate ravagii în Europa, principala cale de transmitere a cumplitei boli fiind apa. Medicul militar rus Vasili Sotnikov a descoperit că în cvas bacteriile tifoide şi paratifoide mor. Astfel, băutura a fost introdusă, în loc de apă, în toate spitalele, bolniţele şi lazaretele, iar pentru soldaţi a devenit obligatorie.
Fiind consistent şi foarte hrănitor, în anii cumpliţi de foamete, cvasul a salvat milioane de oameni de la moartea prin inaniţie. În iernile teribil de geroase, conţinutul bogat în vitamine al băuturii i-a imunizat pe ruşi, fortificându-le organismul.
Iar în verile arzătoare, când muncile câmpului deveneau un chin,
cvasul, răcoritor şi tonifiant, reîmprospăta forţele şi îmbunătăţea
performanţa muncii, revigorând trupul trudit al mujicului. "Chiar şi
cel mai prost cvas este de 100 de ori mai bun decât cea mai pură apă!,”
spuneau ţăranii ruşi.
Cvas energizant
Ingrediente: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 linguri zahăr (în funcţie de cât doriţi de dulce), jumătate de pahar cu stafide.
Cvas energizant
Ingrediente: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 linguri zahăr (în funcţie de cât doriţi de dulce), jumătate de pahar cu stafide.
Mod de preparare: Pesmeţii se pun într-un borcan şi se toarnă peste ei apă fiartă. Pentru ca borcanul să nu se spargă, se pune dedesubtul lui un cuţit mai lat. Se adaugă trei linguri de zahăr şi se lasă la răcit. Apoi se adaugă drojdia, se amestecă bine, se acoperă şi se pune într-un loc călduros. După două zile, lichidul se strecoară, se adaugă restul de zahăr (dacă doriţi mai dulce) şi stafidele spălate.
Se lasă timp de o jumătate de zi, la temperatura camerei, apoi se
toarnă în sticle, se astupă şi se pune la frigider. După alte 24 de ore,
se poate consuma. Zaţul rămas se poate utiliza ca ferment, în locul
drojdiei, pentru următorul cvas (la trei litri de apă se pun patru
linguri de zaţ). Zaţul se păstrează obligatoriu la frigider.
Cvas alb
Cvas
În
timpul fermentaţiei, în cvas se produce acid lactic, care ajută
digestia şi este recomandat ca stimulent al secreţiei de lapte pentru
femeile care alăptează. În acest ultim caz, nu se recomandă să se
depăşească o ceaşcă pe zi.
Cvas alb
CvasIngrediente: câte 3 kg de malţ de secară, orz, făină de grâu, făină de hrişcă, 1,5 kg făină de secară, 50 g mentă, 20 g stafide.
Mod de preparare: Cerealele se amestecă, adăugând treptat apă, până se obţine un aluat tare. Se aşează într-un vas mare şi se toarnă 10-12 litri de apă clocotită. Separat, se face o infuzie din 50 g de mentă şi un litru de apă. Se amestecă bine, se adaugă 3-4 linguri de drojdie diluată sau zaţ de la cvasul anterior şi infuzia de mentă. Se acoperă şi se lasă la cald pentru a fermenta. După 2-3 zile, se strecoară, se toarnă în sticle, adăugând în fiecare câteva stafide şi se păstrează la frigider, în poziţie orizontală.
Cvas din mere
Ingrediente: 1 kg de mere, 100 g zahăr, 200 g miere, 30 g drojdie, 1 linguriţă scorţişoară măcinată, 4 l apă.
Mod de preparare: merele tăiate în felii subţiri se aşează într-un vas emailat, se toarnă apa şi se fierb timp de 20-30 de minute. Se trage oala de pe foc şi se lasă la macerat timp de 2-3 ore. Se strecoară printr-un tifon şi se adaugă zahărul, mierea, drojdia şi scorţişoara. Vasul se acoperă bine şi se lasă într-un loc călduros, pentru fermentare. După 2-3 zile, se strecoară din nou, se toarnă în sticle şi se pune la frigider. Cvasul este gata în 3-4 zile.
Cvas din ace de brad
Peste
un kg de pulbere din ace de brad, se toarnă orice fel de cvas. Se lasă
la macerat 18 ore, într-un loc călduros. Se consumă cât mai mult.
Cvas din căpşuni
Vanzator de cvasIngrediente: 1 kg căpşuni, 650 ml apă, 2 linguri miere, 2 linguri zahăr, 30 g drojdie.
Mod de preparare: Căpşunile spălate se pun împreună cu apa într-un vas emailat. Se dau într-un clocot, 2-3 minute, după care se ia vasul de pe foc. Se lasă câteva minute la răcit, se strecoară, se adaugă mierea, zahărul şi o jumătate de linguriţă de acid citric, se amestecă bine şi se pune vasul la frigider.
După 2-3 ore, se adaugă drojdia, se amestecă foarte
bine şi se toarnă în sticle de culoare închisă, lăsând 8-10 cm spaţiu.
Se adaugă în fiecare recipient câte 2-3 stafide, se astupă bine şi se
aşează într-un loc răcoros. În 3-4 zile este bun de băut.
Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept
Se frământă un aluat din făină şi cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oţet de mere, ulei de floarea soarelui şi vin. Se aşează într-un tifon şi se aplică pe piept seara, timp de o jumătate de oră.
Pentru boli renale
La 3 litri de apă fiartă şi răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr şi o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.
Pentru ficat şi fiere
Cvasul din sfeclă ajută la curăţarea ficatului de toxine, stimulează bila "leneşă” şi regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncţii.
Ingrediente: 1 kg de sfeclă roşie (curăţată şi dată pe răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.
"Zbitenşciki”
Mod de preparare: Se pune sfecla într-o cratiţă, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul şi se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziţia se toarnă într-o altă cratiţă, cu restul de apă, şi se mai dă într-un clocot. Se stinge focul, şi fiertura se lasă la răcit, până la o temperatură de 30-40 de grade.
Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept
Se frământă un aluat din făină şi cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oţet de mere, ulei de floarea soarelui şi vin. Se aşează într-un tifon şi se aplică pe piept seara, timp de o jumătate de oră.
Pentru boli renale
La 3 litri de apă fiartă şi răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr şi o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.
Pentru ficat şi fiere
Cvasul din sfeclă ajută la curăţarea ficatului de toxine, stimulează bila "leneşă” şi regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncţii.
Ingrediente: 1 kg de sfeclă roşie (curăţată şi dată pe răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.
"Zbitenşciki”Mod de preparare: Se pune sfecla într-o cratiţă, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul şi se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziţia se toarnă într-o altă cratiţă, cu restul de apă, şi se mai dă într-un clocot. Se stinge focul, şi fiertura se lasă la răcit, până la o temperatură de 30-40 de grade.
După ce se strecoară, se adaugă pesmetul
şi drojdia. Se toarnă într-un borcan, se acoperă şi se lasă la
fermentat, într-un loc călduros, timp de 4-5 zile.
* Indiferent de afecţiune sau de reţeta de cvas aleasă, este recomandat să se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afecţiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.
Zbiten
Preparat din apă, miere, mirodenii şi plante aromatice, zbitenul este o altă băutură străveche rusească, cu proprietăţi curative. În timpul iernilor ruseşti, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un adevărat elixir, încălzind organismul şi alungând bolile specifice anotimpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia rusească, atât rece, pentru răcorirea trupului, dar şi cald. În secolele trecute, se păstra în samovare şi se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, aşa-numiţii "zbitenşciki”, care forfoteau prin târguri şi iarmaroace.
* Indiferent de afecţiune sau de reţeta de cvas aleasă, este recomandat să se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afecţiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.
Zbiten
Preparat din apă, miere, mirodenii şi plante aromatice, zbitenul este o altă băutură străveche rusească, cu proprietăţi curative. În timpul iernilor ruseşti, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un adevărat elixir, încălzind organismul şi alungând bolile specifice anotimpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia rusească, atât rece, pentru răcorirea trupului, dar şi cald. În secolele trecute, se păstra în samovare şi se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, aşa-numiţii "zbitenşciki”, care forfoteau prin târguri şi iarmaroace.
Zbitenul cald şi aromat este un excelent antiinflamator, creşte imunitatea şi tratează bolile aparatului respirator. Conţinutul de plante medicinale îi sporeşte calităţile terapeutice, calmând sistemul nervos, îmbunătăţind starea de spirit şi ameliorând insomniile.
Zbiten pentru boli sufleteşti
Ingrediente: 150 g miere, 2 l apă, 100 g zahăr, 2-3 linguriţe sunătoare, 2 linguriţe mentă, 2 linguriţe muşeţel, 1 linguriţă scorţişoară, 1/4 linguriţă salvie.
Mod de preparare: Mierea se diluează cu o cană de apă şi se pune la fiert, îndepărtând periodic spuma. Separat, zahărul cu o cană de apă se dau într-un clocot, după care se adaugă peste siropul de miere. Se fierbe la foc mic, până ce siropul devine groscior.
În
restul de apă (un litru şi jumătate) se pun toate celelalte ingrediente
şi se fierb timp de 15 minute, într-o oală acoperită cu capac. Apoi,
infuzia se strecoară şi se toarnă peste siropul din miere şi zahăr. Se
consumă câte o ceaşcă, seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, în loc
de cafea.
Zbiten din zmeură pentru o viaţă lungă
Zbiten
Ingrediente: 1 kg miere, 3 l apă, 0,5 l suc de zmeură, 1/2 cană de drojdie, scorţişoară.
Zbiten din zmeură pentru o viaţă lungă
ZbitenMod de preparare: Mierea şi sucul de zmeură se fierb în apă circa două ore. Se amestecă încontinuu şi se îndepărtează spuma periodic. Se stinge focul şi se lasă la răcit la temperatura camerei. Apoi se adaugă drojdia, diluată în apă caldă.
Se lasă peste noapte într-un loc călduros. Dimineaţa, se toarnă
într-un recipient de sticlă şi se pune într-un loc răcoros. Se lasă la
fermentat timp de 25-30 de zile, după care se strecoară şi se
depozitează la frigider. Zbitenul din zmeură are proprietăţi
anticancerigene şi este benefic în afecţiunile pulmonare şi oculare. Se
poate bea şi cald, dar cel mai bun este rece. Se consumă după pofta
inimii.
COAJA DE CEAPĂ
O cenuşăreasă transformată în regină:
Povestea pe care v-o spun datează din vremurile când gospodinele nu aruncau aproape nimic din alimentele pe care le preparau. Pe vremea lor, deşeurile casnice aproape că nu existau, iar când existau erau "reciclate” cu mult folos. Coaja de ceapă, de pildă. Străbunicile noastre au folosit-o iniţial pentru vopsirea firelor de lână. Cojile se fierb cu puţin oţet, apoi se strecoară. Lâna înmuiată în prealabil în apă se fierbe apoi în decoctul maroniu.
Povestea pe care v-o spun datează din vremurile când gospodinele nu aruncau aproape nimic din alimentele pe care le preparau. Pe vremea lor, deşeurile casnice aproape că nu existau, iar când existau erau "reciclate” cu mult folos. Coaja de ceapă, de pildă. Străbunicile noastre au folosit-o iniţial pentru vopsirea firelor de lână. Cojile se fierb cu puţin oţet, apoi se strecoară. Lâna înmuiată în prealabil în apă se fierbe apoi în decoctul maroniu.
Între timp
doamnele, neavând henna la prăvălii, au început să-şi vopsească şi
părul cu decoctul concentrat de coji de ceapă. Nici nu era greu de
observat că după câteva proceduri părul devenea mai bogat şi mai
sănătos, mătreaţa dispărea fără urmă. Cu infuzia din coji se făcea şi
gargară în cazuri de răceală cu dureri în gât.
Dacă pe timp de vară,
gospodăriile ţărăneşti nu duceau lipsă de remedii verzi, pentru
accidente nefericite precum tăieturi în timpul bărbieritului, rosături
la picioare, opărituri, iarna locurile afectate se presărau cu pulberea
obţinută din cojile uscate de ceapă sau se tamponau cu decoct din
coji.
Şi cum proteja coaja de ceapă rănile de infecţii, tot aşa proteja şi morcovii din beci, puşi la păstrare, de dezvoltarea bolilor specifice ce înjumătăţesc roada până primăvara. Fiecare strat de morcov se presăra cu coji de ceapă uscate bine. La fel se proceda şi cu fructele. Merele şi perele sunt protejate de infecţii micotice, folosind metoda nepoluantă cu foi de ceapă.
Remedii naturiste cu foi de ceapă uscate
Din cercetările realizate la Institutul de chimie bioorganică din Rusia putem afla ce componenţă bogată în elemente curative are produsul acesta sortit aruncării.
* Problemele cardiace - Cojile de ceapă conţin substanţe ce întăresc imunitatea, tonifică activitatea inimii, activează producerea secreţiei biliare. Cei ce suferă de hipertensiune arterială îşi pot îmbunătăţi vizibil starea organismului datorită consumului de ceai din coji de ceapă.
* Tuse - Când răceala este asociată cu o tuse seacă, decoctul ne poate ajuta prin efectul expectorant, iar unele dereglări ale tractului gastro-intestinal sau renal se diminuează datorită efectelor diuretic şi purgativ. Precum şi ceapa pe care o înveleşte, coaja are un efect antiseptic.
* Crampe musculare şi dureri de cap - Zilnic se bea un ceai preparat dintr-o linguriţă de coji de ceapă, care se infuzează timp de 10 minute, în 200 ml de apă fierbinte. Jumătate de pahar (NULL ml) se bea la ora 18, restul la ora 21. Tratamentul poate fi de lungă durată, uneori efectul apare la 3 luni după consumul zilnic, dar cura nu se întrerupe.
* Picioarele "vinete” provocate de hemoragii subcutanate îşi îmbunătăţesc aspectul după tratamentul cu coji de ceapă. Rutina din coji întăreşte pereţii vaselor sanguine şi previne spargerea de capilare.
* Ceaiul din coji scade iritaţia ochilor şi menţine acuitatea vizuală - o veste bună pentru cei ce au un serviciu legat de încordarea sau de suprasolicitarea vederii, urmată de înroşirea ochilor şi schimbarea ochelarilor cu dioptrii mai mari.
* Dereglarea ciclului menstrual dă multă bătaie de cap. Pentru reglarea lui, se bea un ceai dintr-o lingură de coji, ce se infuzează în 300 ml de apă. Ceaiul se bea în 3 tranşe, în timpul zilei, în cure lunare de 7 zile, începând din a 10-a zi după terminarea menstruaţiei. (Preparatele din coji de ceapă şi usturoi nu se păstrează mai mult de 24 de ore, trebuie să le preparaţi zilnic.)
De unde, totuşi, are coaja subţire şi uscată de ceapă atâtea puteri de vindecare? Dacă cercetăm atent un petic de coajă prin tubul microscopului, vedem de-a lungul nervurilor câteva rânduri de cristale alungite, în formă de ace, de un galben deschis. Sunt cristalele uneia dintre cele mai active flavonoide - quercitina.
Se
găseşte şi în cojile de usturoi, în ceaiul verde şi în mere, unde are un
rol important, de ceas biologic ce blochează admisia de oxigen la
punctul de creştere al cepei şi al usturoiului, ca să nu încolţească
înainte de perioada optimă. Până la sfârşitul secolului XX, quercitina a
fost cunoscută de medici ca un remediu antiinflamator,
antihistaminic, folosit cu succes în tratarea afecţiunilor aparatului
locomotor (dureri reumatice, artrită), aparatului respirator (astm,
bronşită).
Mulţi doctori îl apreciază ca un remediu bun pentru
profilaxia bolilor cardiace, care scade riscul de tromboză, de infarct
miocardic şi al accidentelor vascular-cerebrale. Anul 1996, când au
fost publicate rezultatele cercetărilor legate de proprietăţile
anti-tumorale ale quercitinei, a intrat în analele medicinei viitorului.
Savanţii au descoperit o proprietate unicat a flavonoidei de a
acţiona asupra genei r-53, responsabilă pentru distrugerea celulelor
canceroase.
În afară de prevenţie, poate fi folosită şi în tratarea
cancerelor de sân, prostată, intestin gros, creier, plămâni, în cazuri
de limfosarcom şi limfogranulomatoză. Este clar că noi trebuie să ne
străduim să obţinem acest antioxidant din produsele naturale şi în
cantităţi mari, dacă vrem să prevenim prăbuşirea dezastruoasă a
sănătăţii.
Comoară pentru agricultori
Toată lumea ştie câte ceva despre produsele bio, cele ce au crescut şi s-au consumat de când lumea în România, dar care dispar cu viteză maximă, datorită progresului înregistrat, în special în domeniul chimiei. Globalizarea în agricultură a dus la renunţarea şi uitarea vechilor metode de îngrijire a plantelor, verificate de-a lungul secolelor.
Pentru creşterea volumului de producţie agricolă putem să ne bazăm, împreună cu alte metode, şi pe decoctul din coji de ceapă, care conţine tot setul de microelemente: calciu, potasiu, magneziu, fier, cupru, crom, seleniu şi multe altele. Decoctul este un îngrăşământ bun, stimulează creşterea plantelor, în acelaşi timp el distruge microflora patogenă din sol. Acţionează asupra plantelor precum ginsengul asupra omului. Plantele devin mai rezistente în lupta cu dăunătorii şi cu bolile specifice.
Comoară pentru agricultori
Toată lumea ştie câte ceva despre produsele bio, cele ce au crescut şi s-au consumat de când lumea în România, dar care dispar cu viteză maximă, datorită progresului înregistrat, în special în domeniul chimiei. Globalizarea în agricultură a dus la renunţarea şi uitarea vechilor metode de îngrijire a plantelor, verificate de-a lungul secolelor.
Pentru creşterea volumului de producţie agricolă putem să ne bazăm, împreună cu alte metode, şi pe decoctul din coji de ceapă, care conţine tot setul de microelemente: calciu, potasiu, magneziu, fier, cupru, crom, seleniu şi multe altele. Decoctul este un îngrăşământ bun, stimulează creşterea plantelor, în acelaşi timp el distruge microflora patogenă din sol. Acţionează asupra plantelor precum ginsengul asupra omului. Plantele devin mai rezistente în lupta cu dăunătorii şi cu bolile specifice.
Plantele de cameră, udate şi stropite cu decoct din coji uscate de ceapă, capătă un aspect sănătos şi se dezvoltă mai bine. La 5 litri de apă fierbinte, se adaugă 5 linguri de coji de ceapă, se poate şi în amestec cu usturoi.
Pentru castraveţi. 1. Dacă frunzele castraveţilor din grădină încep să se îngălbenească, doi pumni de coji de ceapă se pun într-o găleată cu apă caldă, se aduce apa până la fierbere, se lasă 6-8 minute pe foc şi apoi se infuzează acoperit, până la răcire. La fiecare 8 litri de apă pentru udat se adaugă 2 l decoct de coji. Frunzele se stropesc abundent.
Cojile rămase se întind
la rădăcinile plantelor pentru acoperirea solului şi prevenirea
evaporării. 2. Castraveţii atacaţi de dăunători sau micoze se salvează
cu infuzie din 200 grame coji de ceapă, în 10 l de apă. Cojile se lasă
în apă timp de 4-5 zile, se strecoară şi se stropesc plantele de 3 ori,
cu un interval de 5 zile între stropiri.
Păduchi de frunze, gândaci de Colorado, fluturi dăunători. Se aşează într-o găleată, până la jumătate, coji de ceapă, se adaugă câte un pumn de coji de usturoi şi pelin tocat, şi se umple apoi găleata cu apă fierbinte. Se infuzează 24 de ore, se strecoară şi se diluează 1:1 cu apă curată. Se stropesc plantele afectate. Merii se stropesc după înflorire, începând de la prima seară caldă (nu mai puţin de 15 grade), la apusul soarelui, din 7 în 7 zile, timp de 4-6 săptămâni, cât zboară fluturaşii.
Pentru o prindere mai bună de frunze, se adaugă câte 2 g de săpun la fiecare litru de apă.
Pentru varză. Ca să protejăm varza de fluturi, în una din soluţiile cu coji de ceapă se înmoaie timp de 2 ore resturile de pastă de dinţi rămase prin tuburile mai vechi, şi se stropesc căpăţânile de varză. Mai există şi o metodă mai modernă: stropirea cu Coca-Cola, efectul este asigurat.
Reţetele bunicii
SLĂNINĂ ÎN COJI DE CEAPĂ
Am învăţat de la bunica mea, cât am ajutat-o în copilărie la toate treburile casnice, să pun coji de ceapă şi de usturoi în ciorbe, supe, sosuri, care nu numai că dobândeau un gust bun şi o culoare atractivă, dar deveneau şi alimente-medicament. Chiar şi în ceaiul negru sau verde (eu deseori le amestec în cantităţi egale) se poate adăuga o linguriţă de coji sfărâmate între degete. Am învăţat să fac şi slănină în coji de ceapă.
Pentru preparare aveţi nevoie de: 1-1,5 kg slănină, 2 pumni de coajă de ceapă, 5-7 căţei de usturoi, 1 lingură sare, ardei iute, frunze de dafin, piper boabe - după gust.
Într-un castron se toarnă 1 litru de apă rece, se adaugă 1pahar (de 250 ml) de sare. Cojile de ceapă se spală, se taie cu foarfeca şi se pun în apă împreună cu foi de dafin, piper şi condimente. Slănina se scufundă în saramură în aşa fel ca s-o acopere puţin, deasupra se pune o farfurie cu o greutate (o piatră de cremene sau un borcan de 3 litri cu apă) şi se fierbe 15-20 de minute după primul clocot, până slănina devine moale.
După ce se ia de pe foc,
slănina se lasă în apă încă 10 minute, timp în care 3 căţei de usturoi
se taie în felii subţiri. Usturoiul rămas se trece prin presă, se
amestecă bine cu sare, boia de ardei dulce sau iute şi condimente
preferate. Slănina se scoate din oală, se usucă cu un prosop, se înţeapă
din loc în loc cu un cuţit cu capătul ascuţit.
În tăieturi se introduc
felii de usturoi, apoi slănina se unge cu amestecul de condimente, se
înveleşte în celofan şi se pune în congelator.
Coaja de ceapă poate fi păstrată ani de zile într-un loc uscat, fără a-şi pierde acţiunea terapeutică. Dar cu o condiţie foarte importantă: vom lua coji de la bulbii complet sănătoşi.
Coaja de ceapă poate fi păstrată ani de zile într-un loc uscat, fără a-şi pierde acţiunea terapeutică. Dar cu o condiţie foarte importantă: vom lua coji de la bulbii complet sănătoşi.
YouTube Jesus Official Channel !! YouTube Jesus discusses DRONES !!
Monday, May 27, 2013
Smen Recipe - Moroccan Preserved Butter with Thyme or Oregano
By
Smen
Photo © Christine Benlafquih
Smen
is a preserved Moroccan butter with a pungent, cheesy aroma. A small
spoonful is usually sufficient for lending unique flavor to classic
Moroccan dishes. Some Moroccans also enjoy it as a spread for bread.
Smen is fairly easy to make, but you'll want to allow a full month or longer for the butter to sit undisturbed in order to develop its characteristic flavor. The longer it sits, the more pungent it will become. Try using it in some of these traditional Moroccan recipes which call for smen.
The recipe below calls for za'atar (wild thyme) or oregano; also see the Plain Salted Smen Recipe. Have a clean glass or ceramic jar on hand for storing the smen.
Smen is fairly easy to make, but you'll want to allow a full month or longer for the butter to sit undisturbed in order to develop its characteristic flavor. The longer it sits, the more pungent it will become. Try using it in some of these traditional Moroccan recipes which call for smen.
The recipe below calls for za'atar (wild thyme) or oregano; also see the Plain Salted Smen Recipe. Have a clean glass or ceramic jar on hand for storing the smen.
Prep Time: 10 minutes
Cook Time: 10 minutes
Total Time: 20 minutes
Yield: 500 g (1 lb.) smen
Ingredients:
- 500 g (or 1 lb.) fresh unsalted butter, room temperature
- 1/2 liter (2 cups) water
- 1 tea glass (1/2 cup) dried za'atar (or dried oregano or thyme)
- 2 tablespoons salt
Preparation:
1.
Add the dried herbs to the water and bring to a boil. Cook for 5
minutes. Pour the water through a strainer to remove the herbs and leave
the water to cool to room temperature.
2. In a large bowl, knead the salt into the butter with your hands. Add the strained, cool water and continue kneading the mixture to ensure all of the butter is making contact with the water.
3. Strain the water from the butter, squeezing the butter to remove any excess. Place the butter in a clean glass or ceramic jar, pressing and packing it down to ensure there are no air pockets. Cover.
4. Leave the jar undisturbed in a cool, dark place (a cupboard is fine) for 30 days, or longer if you prefer more pungency. After opening, store the smen in the refrigerator.
An alternate method of making smen with herbs is to follow the clarified butter method described in the Plain Salted Smen Recipe, except that a few tablespoons of thyme or oregano are tied into a cheesecloth and simmered in the butter as it clarifies. The herbs are discarded and the butter is strained and salted as usual.
2. In a large bowl, knead the salt into the butter with your hands. Add the strained, cool water and continue kneading the mixture to ensure all of the butter is making contact with the water.
3. Strain the water from the butter, squeezing the butter to remove any excess. Place the butter in a clean glass or ceramic jar, pressing and packing it down to ensure there are no air pockets. Cover.
4. Leave the jar undisturbed in a cool, dark place (a cupboard is fine) for 30 days, or longer if you prefer more pungency. After opening, store the smen in the refrigerator.
An alternate method of making smen with herbs is to follow the clarified butter method described in the Plain Salted Smen Recipe, except that a few tablespoons of thyme or oregano are tied into a cheesecloth and simmered in the butter as it clarifies. The herbs are discarded and the butter is strained and salted as usual.
Sunday, May 26, 2013
Cercul de stele: La cabinetul de curiozități
Cercul de stele: La cabinetul de curiozități: Aseară la Muzeul de Istorie al Transilvaniei am vizitat expoziția Wunderkammer - Cabinetul de curiozități . Printre obiectele expuse se...
