Saturday, May 16, 2009
SHHHHHHHHH SE VOTEAZA
PAUZA DE SEX 15 MINUTE.
Vaca teverista ne-a anuntat ca reprezentanta Romaniei ELENA GHEORGHIA nu poate fi votata decit de romanii din strainatate. Mersi stiam. Si mai stim ca o cheama ELENA GHEORGHE bici!
Vaca teverista ne-a anuntat ca reprezentanta Romaniei ELENA GHEORGHIA nu poate fi votata decit de romanii din strainatate. Mersi stiam. Si mai stim ca o cheama ELENA GHEORGHE bici!
EUROVISION3-HAI ROMANIA?
UKRAINA-M-am inselat la Hadisse-se poate mai rau.Fata asta ne-a aratat cum e intr-un bordel de pe Dudesti. Da'cred sincer ca-i jignesc pe tigani. Ok fata am inteles ca ai pasarica. Nu mi-o mai baga in prim plan..sa stii ca si io am, sic!
ROMANIA-bravo Elena, ai cintat si ai dansat impecabil. Melodie si dans pline de energie.Bravo fata!Frumos!!!
P.S.-boul de la TVR1 a tradus Balkan girls cu BELCHEN GARLS. Made my night. Cui ii mai trebuie sex dupa atita comedie?
UK-melodie classy, de mare angajament. Ce au astia toti cu viorile... se poarta si nu am auzit io? M-am plictisit.Gugalizez pina se termina. V-am zis ca mi-a nascut pisica minca-o-ar mama, 4 pisoi azi?da' de vreme ce ziceti, nashpa sa fie cald asa brusc, nu?
FINLANDA-rap wannabe, show misto cu flacari. Pot si io sa dau foc, pot?Pot?sint cuminte promit, da pot sa dau foc si io la scena?
SPANIA-uLTIMA-mie chiar imi placea de Soraya. Pina acum. Si nici nu m-am distrat asa bine ca la Hadisse sau Ukraina. Deja devin melancolica. Cine o sa cistige, oh cine?
Pacat ca nu am vazut restul, dinainte, ca ma uitam la un film foarte misto, vi-l recomand. THE BANQUET cu Zhang Zi Yi.Pentru iubitorii filmelor chinezesti.
ROMANIA-bravo Elena, ai cintat si ai dansat impecabil. Melodie si dans pline de energie.Bravo fata!Frumos!!!
P.S.-boul de la TVR1 a tradus Balkan girls cu BELCHEN GARLS. Made my night. Cui ii mai trebuie sex dupa atita comedie?
UK-melodie classy, de mare angajament. Ce au astia toti cu viorile... se poarta si nu am auzit io? M-am plictisit.Gugalizez pina se termina. V-am zis ca mi-a nascut pisica minca-o-ar mama, 4 pisoi azi?da' de vreme ce ziceti, nashpa sa fie cald asa brusc, nu?
FINLANDA-rap wannabe, show misto cu flacari. Pot si io sa dau foc, pot?Pot?sint cuminte promit, da pot sa dau foc si io la scena?
SPANIA-uLTIMA-mie chiar imi placea de Soraya. Pina acum. Si nici nu m-am distrat asa bine ca la Hadisse sau Ukraina. Deja devin melancolica. Cine o sa cistige, oh cine?
Pacat ca nu am vazut restul, dinainte, ca ma uitam la un film foarte misto, vi-l recomand. THE BANQUET cu Zhang Zi Yi.Pentru iubitorii filmelor chinezesti.
EUROVISION 2009-2
MOLDOVA-Pe bune mi-a placut fata aia, voce misto, dans ethno destul de corect, voce buna. Bonus-a cintat in romaneste. Respect!De Ce dracu Elena Gheorghe cinta in engleza?
MALTA-O Angela Similea mai tinara cu 35 de ani si mai grasa cu 35 de kile. Voce cu potential, melodie ce sigur i-ar fi placut lu' Coana Leana. Pfff..
ESTONIA-fata tunsa a la EBA, rochii ca la Ateneu, quartet de strings, violoncel si vioara misto, cel mai class act de pina acum.Chiar mi-a placut, dar putin prea klasse pentru Eurovision.
DANEMARCIA-am remarcat pantalonii geniali ai chitaristului lor, negrii si cu multe multe multe lanturi. Asa o sa ma imbrac cind o sa mi-o trag intr-o seara salbatica. Ma rog unele masuri puteau fi considerate soft rock. Daca doreai cu tot dinadinsul. Se poate si mai rau.
GERMANIA-my fav sofar-De ce nu au aratat-o pe DITA mai mult?De ce nu au lasat-o sa faca un strip? De ce le-a aratat doar pe dansatoarele
alea?DITAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.Muzica misto cum stiam ca e.
TURCIA-HADISSE-SCARBOS-clar dansatoarele noastre tiganci maneliste sint mai delicate, mai talentate si au mai putine sunci. God?Asta era favorita?Care melodie?Care dans...oricare dansatoare orientala ar rosi de rusine daca ar vedea-o pe Hadisse care nu are nici o legatura cu bellydance, dar are cu bordelul, clar. Unde e trupa Albatros si Naste din Berceni, incep sa am nostalgii...
ALBANIA-De ce nu au lasat-o pe Dita sa...ah da, pai daca au lasat-o pe Lolita asta mica sa exploateze fanteziile sexuale ale barbatilor potenti financiar si impotenti in alta parte...mai scurta fusta se putea?
NORVEGIA-clar mi-a placut-baiatul ala zimbea foarte foarte pozitiv, ca la o terapie tao, si stia bine la cetera. Melodia m-a binedispus, brought some good vibes in, ca era nevoie. (cred ca o sa am cosmaruri cu rusoaica urlind MAMOOOOOOOO)
acum sint niste 'tarzi angajati pe pile la TVR1 care se fac ca traduc in direct.Ma duc sa ma pish.
MALTA-O Angela Similea mai tinara cu 35 de ani si mai grasa cu 35 de kile. Voce cu potential, melodie ce sigur i-ar fi placut lu' Coana Leana. Pfff..
ESTONIA-fata tunsa a la EBA, rochii ca la Ateneu, quartet de strings, violoncel si vioara misto, cel mai class act de pina acum.Chiar mi-a placut, dar putin prea klasse pentru Eurovision.
DANEMARCIA-am remarcat pantalonii geniali ai chitaristului lor, negrii si cu multe multe multe lanturi. Asa o sa ma imbrac cind o sa mi-o trag intr-o seara salbatica. Ma rog unele masuri puteau fi considerate soft rock. Daca doreai cu tot dinadinsul. Se poate si mai rau.
GERMANIA-my fav sofar-De ce nu au aratat-o pe DITA mai mult?De ce nu au lasat-o sa faca un strip? De ce le-a aratat doar pe dansatoarele
alea?DITAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.Muzica misto cum stiam ca e.
TURCIA-HADISSE-SCARBOS-clar dansatoarele noastre tiganci maneliste sint mai delicate, mai talentate si au mai putine sunci. God?Asta era favorita?Care melodie?Care dans...oricare dansatoare orientala ar rosi de rusine daca ar vedea-o pe Hadisse care nu are nici o legatura cu bellydance, dar are cu bordelul, clar. Unde e trupa Albatros si Naste din Berceni, incep sa am nostalgii...
ALBANIA-De ce nu au lasat-o pe Dita sa...ah da, pai daca au lasat-o pe Lolita asta mica sa exploateze fanteziile sexuale ale barbatilor potenti financiar si impotenti in alta parte...mai scurta fusta se putea?
NORVEGIA-clar mi-a placut-baiatul ala zimbea foarte foarte pozitiv, ca la o terapie tao, si stia bine la cetera. Melodia m-a binedispus, brought some good vibes in, ca era nevoie. (cred ca o sa am cosmaruri cu rusoaica urlind MAMOOOOOOOO)
acum sint niste 'tarzi angajati pe pile la TVR1 care se fac ca traduc in direct.Ma duc sa ma pish.
EUROVISION 2009=1
VAZUTE PINA ACUM
GRECIA-mai penibil decit atit se poate? coregrafie nashpa, muzica de Friedrichstadt Palast, so 80's, iar baiatul ala arata si se misca de parca abia asteapta sa se termine showul ca sa se duca sa se pupe cu prietenul lui
ARMENIA-interesanta coregafie, haine superbe, reprezentante pt. Armenia printeselor cu ochi negri, voci superbe ale fetelor. Interesant.
RUSIA-ORIBIL! -RECUNOSC-nu-mi plac rusii(o sa fac pirnaie pentru rasism)....dar fata aia de ce a trebuit sa ma deprime plingind in reluare in direct pe ecranu ala mare? si de ce era imbracata cu draperia de acasa? Mamica ei nu i-a facut un rochitz ceva? Ah nu, ca o plingea. Si de ce i se vedeau doar doi dinti?restul si-i scosese intr-un exces de emuism?Si de ce aia erau in extaz la final?
AJERBAIJAN-simpatc baiatu ala si fata-imi aduc aminte intr-un mod pervers de Costi Ionita si bulgaroaica lui.
BOSNIA HERZEGOVINA-aratau, erau imbracati si se miscau ca intr-un mars militar.Nu-i condamn saracii, prin ce au trecut...
Acum e un fel de intermezzo in care o vaca se vrea haioasa luind interviuri de la bietii soldati
brb
GRECIA-mai penibil decit atit se poate? coregrafie nashpa, muzica de Friedrichstadt Palast, so 80's, iar baiatul ala arata si se misca de parca abia asteapta sa se termine showul ca sa se duca sa se pupe cu prietenul lui
ARMENIA-interesanta coregafie, haine superbe, reprezentante pt. Armenia printeselor cu ochi negri, voci superbe ale fetelor. Interesant.
RUSIA-ORIBIL! -RECUNOSC-nu-mi plac rusii(o sa fac pirnaie pentru rasism)....dar fata aia de ce a trebuit sa ma deprime plingind in reluare in direct pe ecranu ala mare? si de ce era imbracata cu draperia de acasa? Mamica ei nu i-a facut un rochitz ceva? Ah nu, ca o plingea. Si de ce i se vedeau doar doi dinti?restul si-i scosese intr-un exces de emuism?Si de ce aia erau in extaz la final?
AJERBAIJAN-simpatc baiatu ala si fata-imi aduc aminte intr-un mod pervers de Costi Ionita si bulgaroaica lui.
BOSNIA HERZEGOVINA-aratau, erau imbracati si se miscau ca intr-un mars militar.Nu-i condamn saracii, prin ce au trecut...
Acum e un fel de intermezzo in care o vaca se vrea haioasa luind interviuri de la bietii soldati
brb
THE GOOD TIMES! VOODOO GODSMACK
I'm not the one who's so far away
When I feel the snake bite enter my veins.
Never did I wanna be here again,
And I don't remember why I came.
Candles raise my desire,
Why I'm so far away.
No more meaning to my life,
No more reason to stay.
Freezing, feeling,
Breathe in, breathe in...
I'm coming back again...
[repeat chorus]
Hazing clouds rain on my head,
Empty thoughts fill my ears.
Find my shade by the moonlight,
Why my thoughts aren't so clear.
Demons dreaming,
Breathe in, breathe in...
I'm coming back again...
Voodoo, voodoo, voodoo, voodoo.
[so far away...
Im not the one who's so far away...
Im not the one who's so far away...
Im not the one who's so far away...]
I LOVE YOU DITA! IO TIN CU GERMANIA
DA, stiu ca o sa ma injurati, da ce sa fac daca imi place DITA VON TEESE la nebunie , iar melodia celor din Germania mi se pare cea mai tare dpdv al calitatii. OK recunosc, si aia a lu' Patricia Kaas mi se pare tare, dar e prea emo for God's sake! Ah si sa nu uit! GO Israel! Go Noa! GO Mira!!!
Let's swing!
si dita cu faimosul ei numar de stirp intr-un pahar de Martini
aici:
Let's swing!
si dita cu faimosul ei numar de stirp intr-un pahar de Martini
aici:
Tralam-mé-buddhism tantric tibetan cu Ngak’chang Rinpoche-PARTEA 2
Q Care ar fi cea mai buna modalitate de practica daca ti-ai pierdut capacitatea de tralam-mé?
R Uitati de vajra romance(iubirea tunet) si traiti viata solitara de yogi sau yogini. Puteti deveni si calugari.
Q Rinpoche, ai constienta cantitatii de tralam-mé pe care o au ceilalti?
R Da-dar nu este necesar.
Q Deci oameni o afla prin practica?
R Nu este nimic misterios, oamenii nu trebuie sa devina clarvazatori pentru a o vedea. Trebuie doar sa se uite la vietile lor-daca te dez-indragostesti usor, fara a fi ofensat cu adevarat atunci stii ca tralam-mé iti este alterat.
Q Deci pierderea de tralam-mé poate fi legata de egocentrismul tau-a incerca sa te pastrezi intr-o falsa stare de bine pe tine?
R Oarecum, dar eu i-as spune mai mult nihilism cinic. Desigur nu este folositor sa ramii intr-o relatie cu o persoana nedemna de incredere, egoista, abuziva, sau adultera. Dar asta este alta problema. Pierderea de tralam-mé are mai multa legatura cu gasirea de greseli in ceilalti-cind iubirea cuiva se evaporeaza doar pentru ca celalalt este uman si experimenteaza vicisitudinile normale ale vietii. Este normal sa experimentam situatii momentane de lipsa de iubire, dar fara sa ne comutam starea de iubire de baza, fata de partener. Tralam-mé ne permite sa experimentam, chiar daca ca o reflectie, aspectul nondual al partenerului nostru si datorita acestui fapt putem face rabaturi, putem fi ingaduitori. Cind tralam-mé incepe sa se erodeze, nu mai sintem toleranti, dar in schimb asteptam de la ceilalti sa fie foarte toleranti cu noi. Cind tralam-mé se uzeaza in contextul Dzogchen al iubirii-tunet, atunci energia oamenilor se diminueaza natural in relatia cu ceilalti. Asta se oberva in termeni de apreciere a infloririi prezentei sacre a canalelor energetice rTsa, rLung si mantrei saminta thig-lé (deci atunci canalele, chakrele si divinitatea interioara se activeaza). Tralam-mé nu exista ca o interfata intre cuplurile romantice barbat/femeie ci ca o interfata intre orice, oriunde.
PENTRU TOTI CEI BOLNAVI SI SINGURI
TARA ALBA PROTECTOAREA BOLNAVILOR SI CELOR PE MOARTE, MAMA CE INDEPARTEAZA OBSTACOLELE, DARUIESTE VIATA LUNGA SI SANATATE, SUB FORMA SA BLINDA.
BUDDHA AL MEDICINEI, VINDECATORUL TRUPURILOR SI SUFLETELOR
BUDDHA AL MEDICINEI, VINDECATORUL TRUPURILOR SI SUFLETELOR
Cel a carui recitare a Coranului era bineplacuta oamenilor si ingerilor
USAID IBN HUDHAIR
(radiy-Allahu 'anhu)
Cel a carui recitare a Coranului era bineplacuta oamenilor si ingerilor
(d. 20 A.H.)
Cel care se apleaca asupra studiului istoriei Islamului, cu precadere a perioadei profetice, va observa multiple cazuri de convertire la Islam, cel putin neobisnuite si interesante, situatii in care anumiti oameni care au dorit sa ucida un nou convertit sau chiar sa-l asasineze pe Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) ori care au indepartat violent pe cel care predica Islamul, au inceput sa se simta ei insisi atrasi de invataturile Nobilului Coran si sa-si declare supunerea in fata lui Allah Preainaltul.
Asa dupa cum am vazut mai devreme, 'Umar ibn Al-Khattab (radiy-Allahu 'anhu) mergea apasat pe drum, tinand strans de maner sabia si dorind sa-si ucida propria sora si pe sotul acesteia, auzind ca au acceptat Islamul. Cand, insa, a ajuns la casa lor si a ascultat recitarea catorva versete ale Nobilului Coran a ramas uimit, s-a spalat si a cerut sa fie dus la Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) pentru a-l anunta ca doreste sa imbratiseze Islamul.
O alta poveste a fost cea a lui 'Umair ibn Wahb (radiy-Allahu 'anhu), cel care inainte de Islam era recunoscut sub numele de "demonul quraisilor". Si l-am urmarit pe drumul spre Medina avand asupra sa o sabie otravita cu care intentiona sa-l ucida pe profetul Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), insa dupa ce i-a fost dat in vileag atat complotul, cat si intelegerea secreta pe care o incheiase cu prietenul sau Safwan, a constientizat Adevarul profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) si faptul ca era un Mesager al lui Allah Preainaltul, de la care primea Revelatia. Astfel, omul "demon" a devenit 'Umair â "sfantul".
Astazi, vom vorbi de un al treilea caz interesant de convertire la Islam, cel al eroului nostru Usaid ibn Hudhair. Iata povestea sa :
Intro zi, eroul nostru, unul dintre liderii tribului Aws (din Medina), statea de vorba cu prietenul sau Sa'd ibn Mu'adh (de asemenea, lider important al aceluiasi trib) despre nimeni altul decat Mus'ab ibn 'Umair (primul misionar al Islamului) si despre faptul ca acesta incepuse sa predice Islamul unui grup de oameni din tribul lor. Sa'd ibn Mu'adh aflase ca Mus'ab fusese gazduit chiar de catre varul sau, As'ad ibn Zurarah, ceea ce l-a determinat sa-i ceara eroului nostru Usaid sa ia masuri de indepartare a acestuia. Mai mult, Usaid s-a infuriat foarte tare afland ca un strain incerca sa-i converteasca oamenii si punand mana pe o sulita s-a napustit inspre locul unde Mus'ab predica. A ajuns repede acolo si i-a poruncit lui Mus'ab sa paraseasca zona si sa-i lase oamenii in pace. Ascultandu-l, Mus'ab, ca un intelept i s-a adresat cu calm, spunandu-i, "Poti sa te asezi si sa asculti ceea ce eu rostesc. Daca iti va placea, atunci accepta cele ce-ti voi rosti, iar daca nu -, ma voi opri si te voi lasa sa faci ceea ce doresti." Eroul nostru era binecunoscut pentru vitejia si intelepciunea sa, fiind numit de catre apropiati "cel perfect", "minunatul". Asadar, din moment ce nu a fost numai un om al razboiului, ci si unul inzestrat cu stiinta, intro comunitate lipsita de ea, oferta pe care a primit-o i s-a parut rezonabila. Si-a asezat sulita si a rostit catre Mus'ab ibn Umair, "Este o intelegere corecta. Sa auzim ce ai de spus." Mus'ab a inceput sa recite cateva versete din Coran si sa explice care sunt principiile Islamului. Imediat ce a terminat, Usaid a exclamat, "Cat este de minunat ! Ce trebuie sa faci ca sa imbratisezi aceasta credinta ?" Mus'ab i-a raspuns. "Trebuie sa-ti cureti trupul (prin imbaiere sau spalare), hainele, iar apoi sa rostesti marturisirea de credinta si sa te rogi." Usaid s-a scuzat pentru ca va lipsi putin, dupa care a revenit cu stropi de apa picurandu-i din par si si-a anuntat convertirea, spunand "Marturisesc ca nu exista nicio divinitate demna de adorare in afara de Allah si marturisesc ca Muhammed este Mesagerul Sau."
Usaid, eroul nostru, si-a amintit cum prietenul sau Sa'd ibn Mu'adh il asteptat sa-i aduca vesti in legatura cu alungarea lui Mus'ab. Si a pornit catre locul unde il lasase. Regasindu-l, Sa'd a observat ca s-a petrecut ceva cu starea de spirit a prietenului sau, cel care pana nu de mult era incarcat de ura si furie, iar acum s-a intors calm, stapanit de o pace interioara. Usaid a inteles ca daca ii va marturisi lui Sa'd despre convertirea sa, acest lucru probabil ca il va enerva, indiferent ce explicatie ii va fi oferita. Prin urmare, a cugetat ca lucrul cel mai bun pe care poate sa i-l ofere prietenului sau este aceeasi experienta fericita, in urma careia era convins ca si Sa'd va imbratisa noua credinta. Pentru aceasta s-a gandit la o modalitate de a-l duce pe Sa'd in locul unde predica Mus'ab si i-a dat acestuia impresia ca varul lui se afla in pericol. Auzind acest lucru, Sa'd si-a pregatit armele si s-a grabit catre locul indicat, loc pe care l-a gasit invaluit intro atmosfera de liniste si armonie, in care se auzea doar predica lui Mus'ab ibn Umair. Dar Sa'd era, la randul sau, o persoana inteligenta si si-a dat seama care era adevaratul motiv pentru care prietenul sau (si erou al nostru) il adusese acolo. S-a alaturat multimii si a inceput sa asculte cu atentie ce vorbea Mus'ab. Si asta a fost suficient ! Islamul a castigat un nou prieten influent al Medinei. Odata cu convertirea celor doi conducatori ai tribului Aws, cea mai mare parte a celorlalti i-a urmat.
Chiar daca musulmanii datoreaza mult eroului nostru pentru activitatile pe care le-a desfasurat cu scopul de a sustine cauza Islamului in vremuri de restriste, ei ar trebui sa-si aminteasca in mod special rolul pe care acesta l-a jucat in stabilizarea situatiei incordate in legatura cu problema succesiunii profetului Muhammed (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), dupa moartea sa. La Saqifat bani Sa'idah, in Medina, unde discutiile dintre mediniti (numiti si ansari sau sprijinitori ai Profetului) si mekkani (sau muhajiruni ori emigranti impreuna cu Profetul) pe tema numirii unui succesor (calif) al Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) erau sa degenereze intro adevarata lupta, eroul nostru Usaid a salvat ziua punandu-si in lumina intelepciunea sa proverbiala. El a reamintit compatriotilor sai (ansarii) faptul ca Profetul (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) insusi a fost un emigrant si ca medinitii au fost cei care l-au sprijinit. Aceasta inseamna ca tot un emigrant (muhajir) trebuie sa-i succeada, iar ansarii trebuie sa ramana aceiasi suporteri ai sai, ca si cum l-ar sluji in continuare pe Profet (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam), Cu acest fir logic si plin de intelepciune, eroul nostru a reusit sa aduca situatia sub control, Abu Bakr (radiy-Allahu 'anhu) fiind cel ales sa conduca natiunea Islamului.
Pana cand a inchis ochii, eroul nostru a ramas un suporter fidel al adevarului. Acest lucru a avut loc in anul 20 dupa emigrare, lasand in urma sa o inima curata si o personalitate demna de urmat. De asemenea, odata cu moartea sa, companionilor Profetului (salla-Llaahu 'alayhi wa-sallam) le-a lipsit unul dintre cei mai straluciti recitatori ai Nobilului Coran.
sursa : prof. Mahmud Esma'il Sieny, "Heroes of Islam", ed.Darussalam, 2000, pag.159-162
islamromania-yahoogroups
Friday, May 15, 2009
MELODIA DE NOAPTE-CEE-LO-SPEND THE NIGHT IN YOUR MIND
"Spend The Night In Your Mind"
In your mind...
I wanna make love but it's not quite time
I'd rather spend the night in your mind
I won't be hard to find
I'll be right there in your mind
Let me caress your consciousness
Want you to taste the thought of me
Is your imagination aroused
It ought to be
Let me seduce your soul
With every word I say
Oooo, Wait on my love
It's on its way
Whoa, may I have this dance
Your dreams and destiny
You've got years to yearn
Please say yes to me
Baby believe, believe and it will be
Prepare yourself
I promise you'll remember me
I wanna make love but it's not quite time
I'd rather spend the night in your mind
I won't be hard to find
I'll be right there in your mind
Love has lost its compassion
But no I won't commit that crime
I'd rather leave an impression
That will last your whole lifetime
You see I go deeper
Instead of standing in the shallow end
I want to please my partner
I want to fuck my friend
I want to be inside you, literally
Girl I want to use you, habitually
Was all the waiting worth it
Soon we will see
I want to remember you
And I want you to remember me
I wanna make love but it's not quite time
I'd rather spend the night in your mind
I won't be hard to find
I'll be right there in your mind
(Cee-Lo speaks)
"I want to eat your emotion
And lick your life line"
"You can search your lifetime
And not find a love like mine"
Shhhhhhhhhhhhhhh........she's sleeping
Tralam-mé-buddhism tantric tibetan cu Ngak’chang Rinpoche-PARTEA 1
Q Ce inseamna tralam-mé – in Tibetana?
R Tralam-mé este un cuvint straniu. El se refera la orice este legat de ce se intimpla in cer-conditii climaterice, precipitatii, curcubee, aurora boreala, asteroizi, meteoriti. Nu avem un cuvint in engleza care sa includa TOT ce se intimpla in cer de aceea l-am lasat in tibetana-tralam-me-a vedea stelele pe cer, luna, viziuni in cer, orice.
Cuvintul ‘khra’(se citeste tra) luat separat inseamna vultur. 'Lam' inseamna context, teritoriu, cale sau defasurare naturala. 'Mé' inseamna foc. Cind ‘khra’ se alatura cuvintului ‘khro’ – ce inseamna ferocitate, atunci apare cuvintul pasiune. Cind ‘khra’ este alaturat lui ‘rGya’ – ce inseamna vast – atunci apar cuvinte ce desemneaza culori. Cind ‘khra’ apare linga ‘lhem’ – ce inseamna instant-apare cuvintul stralucire. Astfel puteti vedea cite intelesuri deriva de aici, toate portretizind culorile si radianta spatiului vast.
'dé tralam-mé' este folosit in contextul aparitiei unei 'vajra romance' (iubire de diamant/tunet) – si de aceea am tradus termenul ca turbulenta poetica.Turbulenta poetica este energia atractiei/iubirii ce se intimpla ca un foc spontan aparut in urma capacitatii de realizare a celor doua persoane.
Aceasta nu se intimpla doar ca o interfata efectiva intre cuplurile romantice barbat/femeie. Exista intre oricine, intr-un anumit grad. Afecteaza modul in care oamenii colaboreaza unii cu ceilalti. O denumim turbulenta poetica fiind un termen ce are legaturi cu Forma(Manifestarea) si Vidul (Nemanifestul); poetic este aspectul de Forma si turbulenta cel de Vid. Tralam-mé este modul in care oamenii rimeaza accidental unii cu ceilalti. De aceea si folosim cuvintul poezie. Cind oamenii se indragostesc ei rimeaza unul cu celalalt. In termeni diluati asta se intimpla in cazul adulterului. Adulterul inseamna slabiciune si pierderea puterii personale. Daca o persoana are relatii cu mai multe persoane deodata isi slabeste tralam-mé. Atunci el/ea gaseste ca este greu sa rimeze cu oricine si de aceea se muta intr-o stare de lipsa de rezonanta. Devine distonant.
Q Distonant?
R Poezia fara rima, fara armonie ar fi ca muzica fara corzi, ceva scirbos de dulce. Distonant e chiar mai rau decit fara rima.
Q Asta se intimpla si cind avem fantezii?
R Da, veti vedea ca intr-un sens mai larg, tralam-mé va afecta relatia voastra cu oricine.In afara de adulter vi s-ar putea intimpla o tradare a prietenilor. Atunci veti deveni cineva care nu se va omori dupa nimeni, si nimeni nu va va mai placea in mod deosebit. Daca nu sinteti loiali in prietenie si asta va distruge tralam-mé, dar intr-un mod mai putin violent decit atunci cind este implicata sexualitatea.Vom vedea asta la oameni care sint egocentrici si au din ce mai putini prieteni.Gasesc din ce in ce mai greu sa placa pe cineva si le gasesc mereu celorlalti greseli.
Q Deci asa ne cercetam gradul/cantitatea de tralam-mé ?
R Da.Daca va e usor sa va faceti prieteni, pastrati-i. Daca nu va este greu sa va indragostiti, atunci aveti un tralam-mé puternic.
Q Ce putem face in afara de practica zilnica pentru a ne repara tralam-mé?
R Nimic.
Q Nimic?
R Nu-doar sa va eliberati. Este un fenomen ce nu poate fi reparat decit prin renastere. Puteti doar sa nu-l erodati si sa nu-l risipiti.
Q Deci cantitatea de tralam-mé este finita pe viata?
R Vine o data cu corpul ca o arena proaspata de absorbanta a tiparelor energetice-e ca un pre-tipar al potentialitatii. Este o dimensiune care corespunde tiparelor/matricelor si care le permite sa se manifeste in relatie cu alte tipare puternic colorate.
Q Are legatura cu bodhicitta?
R Da – dar cu bodhicitta asa cum este inteleasa in Vajrayana –si mai ales in Dzogchen long-dé.
Q Dar bodhicitta poate fi dezvoltata nu-i asa?Asa ca, de ce aceasta nu ar afecta tralam-mé?
R Bodhicitta functioneaza mult mai permitiv decit tralam-mé. Tralam-mé este in parte de natura fizica si partial energetic. Bodhicitta poate fi complet intangibila si de aceea nu poate fi dezvoltata decit prin practici intangibile.Tralam-mé insa se termina ca si multe alte lucruri din viata noastra, incluzind viata in sine.
Q Deci, Rinpoche – daca o persoana si-a alterat tralam-mé poate dezvolta bodhicitta.
R Da
Thursday, May 14, 2009
-JAPONIA-EP.2-HIROHI
Prima oara l-am vazut pe Nyojo la festivalul barcilor, cind fratele meu Jiko si el participau pentru a-si arata maiestria si a demonstra ca isi vor merita de acum inainte numele de barbati. Se presupunea ca nici unul nu mai fusese pe mare inainte, dar toti stiau ca baietii de pe malul apelor se nascusera cu vintul in spate. Chiar daca pozau in strengari nepasatori, toti erau pe mare de cel putin 4 ani si se antrenasera din greu.
Nu aveam decit 12 ani si tata ma trata ca pe un baiat, nu de alta dar viata femeilor, chiar si a noastra ce eram denumite 'onna bugeisha' era grea in Japonia mea cea maturata de uraganele mindriei nobililor. Asa ca atunci cind m-am nascut mi-a spus HIROHI, un nume atit de fata cit si de baiat. El mi-a pus sabia in mina din momentul in care am putut s-o tin, adica de la 5 ani. Ma impiedicam de ea pentru ca nu era un bokken ca a lui Jiko si toti rideau de miine cind ma duceam dupa ei, in fuga, la antrenament. Desigur isi bateau joc de mine pe atunci pentru ca nici nu puteam s-o tin bine cu ambele miini, daramite s-o mai si minuiesc. Tata, care pe atunci era foarte ocupat sa unelteasca cu cei din clanul Taira cu care eram inruditi, pentru a taia din avintul orgoliilor celor din clanul Minamoto, ridea indulgent. Uneori ii scaparau ochii de mindrie cind vedea cum imi tirii katana peste tot si dorm cu ea linga mine, asteptind rabdatoare sa cresc si sa ma alatur spiritului ei.
Am crescut mai repede decit fratii mei, iar Jiko oscila intre amuzament si minie cind ii furam saya lui ca sa o masor cu a mea. La 12 ani aratam deja de 15 si aveam miini taiate si batatorite de purtatul sabiei. In mod clar nu eram o frumoasa si delicata floare de prun, ci mai degraba o papadie ce dorea sa isi ia zborul si sa traiasca aventuri marete de razboi ca Hua Mulan care era admirata chiar si de mama. Legenda ei adusa de calugarii buddhisti din China, impreuna cu scripturile ce schimbau deja fata Japoniei radical, era recitata in fiecare seara de mama in fata focului, incercind sa-mi intipareasca in minte idealul ei, pe care nu putuse sa-l traiasca.
Mama era cu adevarat o frumusete. Pacat ca tata ce traia in templul pe care i-l construise maestrului sau, cam sase luni pe an, nu putea sa se bucure de ea. Casatoria lor era atipica pentru ca tata era daimyo din nastere, dar renuntase la toate privilegiile sale facindu-i pe cei din clanurile Taira si Minamoto sa ridice sprincenele cind venea vorba de el. Dar toti se temeau de el pentru ca stiau ca cea mai mare primejdie nu venea de la clanurile de asasini platiti ce se antrenau in munti nevazuti, nici din rivalitatea dintre clanurile razboinice, ci de la mintea sa limpede ca ascutisul sabiei sale pe care o purta cind iesea din templu ca sa se ocupe, in secret, de treburile familei. Si tot el lua deciziile si influenta raidurile de gherila pe care clanul sau le dadea pentru a tine familiile trufase la respect.Tata era de neclintit, si nu putea fi influentat decit de Buddha sau de maestrul sau.
Eu totusi am hotarit ca Fudo O imi este mai potrivit ca stapin suprem, caci statuia lui pe care o vazusem in palatul Taira isi deschisese ochii cind am privit-o prima oara si apoi, un spadasin desavirsit asa ca mine avea nevoie de protectia lui. Desigur, mai tirziu, cind plin de rabdare tata mi-a explicat ca Fudo O este o manifestare a lui Dainichi Nyorai, Buddha intelepciunii, m-a pufnit plinsul.Eu nu voiam sa fiu cunoscuta in istorie ca un buddha plin de compasiune ci pur si simplu ca Hirohi marea spadasina neinvinsa, fiica lui Fudo O.
TRANSFORMER-GNARLS BARKLEY
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
I'm just being myself
Plus I gotta be me too
Silly of me to think that
I couldn't bring myself to be you
Ah, but behold there is benevolence
Behind this but don't stare though
Be careful 'cause I'll kill you
With kindness
That why I'm dressed quite neatly
'Cause it's easy and discreetly they seek me
And when they reach me and see me
They believe me completely
I'm a real live wire
If it's between me and you
I can transform, I can transform, I can transform
Without even trying
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
Now I'm someone else
Now someone can be me too
Behold 'The Beautiful and Bold'
Everyday I wake up to be new
Oh, but it's simple but they still can understand why
I think I can, I think I can, I think I can or can I
I'm a microchip off the old block
You know not but I was a robot
And I sold Rock and you would get
For sho' shoot with a gold glock boy I rode pac
Something that you won't see again
What the hell might as well be a friend
I can transform, I'm a transformer
No telling who I will have to be again
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
I, I, I, I, I, I know how to transform
I can transform, I'll transform
I'm a transformer
Calatorie in lumea de dincolo
In jungla peruviana, traditia samanica e foarte puternica. Oameni din toata lumea privesc intr-acolo in speranta de a-si vindeca suferintele. Iar multi dintre ei reusesc
Samanii mi s-au parut mereu niste naluciri. Personaje de basm, despre care toata lumea vorbeste, dar nimeni nu i-a vazut vreodata de aproape. Kestambetsa este unul dintre cei mai cunoscuti samani din Peru. Se spune despre el ca stie limba pasarilor si a serpilor, ca vorbeste cu plantele si animalele, iar viata si-o traieste, dupa plac, in lumea aceasta sau in lumea de dincolo. Puterea lui samanica este atat de mare, incat poate vindeca orice boala si poate trai luni de zile pe o creanga de copac, in jungla, hranit doar de albine si pasari. Cand mi s-a oferit ocazia sa merg intr-o calatorie initiatica in jungla amazoniana, chiar la marele saman Kestambetsa, raspunsul meu a fost: "Da". Asa am pornit spre Peru, curios sa vad puterile magice ale unui saman veritabil, bucuros sa intalnesc un personaj de poveste. Speram sa ma intorc limpezit, cunoscandu-ma mai bine pe mine insumi si lumea in care traiesc.
Vita zeilor: ayahuasca
Orasul Iquitos se vede ca o pata albicioasa in mijlocul junglei amazoniene, izolat intr-o mare verde. Aterizam. Dupa aproape 20 de ore de zbor, am ajuns in Peru. Un aeroport simplu ca o autogara. Langa pista sunt cateva avioane ruginite, scoase din uz. In curand le va cotropi jungla. Ne urcam intr-un autobuz vechi, fara geamuri, deasupra caruia bagajele formeaza o piramida uriasa. Chiar si pe culoar, ele stau stiva intre noi. Calatorii sunt veniti din toate colturile lumii: francezi, suedezi, italieni, ba chiar si un marocan. Eu sunt singurul roman. Cu totii vor sa ajunga la Kestambetsa, samanul a carui faima a facut inconjurul pamantului.
Pornim pe o sosea asfaltata ce se intinde doar cativa kilometri, ca o limba, in interiorul junglei. Iesim din ea si intram pe un drum nisipos. Cand autobuzul nu mai poate inainta coboram, ne luam rucsacii in spate. Mai sunt vreo doi kilometri pana la tabara. Cat vezi cu ochii e doar salbaticie, plante gigantice, necunoscute. Soarele sufocant al amiezii imi face bagajul de doua ori mai greu. In Romania lasasem zapada. Deasupra noastra se roteste, ca un semn de bun venit, un condor.
In mijlocul vegetatiei excesive se zaresc cateva casute din lemn, acoperite cu frunze de palmier. Un fel de bungalouri cu plase mari, de tantari, in loc de ferestre. E tabara noastra, locul unde samanul isi asteapta pacientii la "tratament". Samanul e aici si ne primeste cu un zambet.
- Kestambetsa, se prezinta el simplu, aproape timid. "Jakon yamekiri!", spune in limba shipibo.
E ras in cap ca un calugar budhist, imbracat intr-o camasa roz si pantaloni din panza subtire. Descult. Vorbeste putin si isi alege cu grija cuvintele. Intreaga lui fiinta emana echilibru si disciplina. Alaturi de el este sotia sa, mai tanara si dinamica, adevaratul administrator al locului.
Intre casute, sunt cateva alei cu nisip. Exista chiar si o sala de mese. Primesc o camera intr-una dintre colibele risipite, facute in acelasi stil simplu, primitiv si auster. Am un pat, cateva rafturi si o masuta. Primul bastinas care imi iese in cale este un batran fara un ochi si cu dinti de aur: striveste pe o buturuga bucati dintr-o liana maronie - ayahuasca. Alaturi are un sac cu frunze mici, banale la prima vedere: chakruna. E prima oara cand vad de-aproape ayahuasca, planta magica a samanilor peruani. E ca o radacina. O liana ce seamana cu vita-de-vie, numai ca este mai groasa si creste in doua fire impletite. "Aya-huasca" inseamna de fapt "Vita-zeilor". Folosita de mii de ani de catre triburile celor doua Americi, efectele benefice ale acestei plante au inceput sa fie studiate de oamenii de stiinta occidentali doar de cateva decenii. Dar in ciuda experimentelor intense de laborator, planta ramane invaluita in mister: nimeni nu a descoperit cum reuseste sa vindece.
Desi efectul ei este foarte asemanator cu cel al unui drog halucinogen, toti parametrii corpului uman, de la tensiune la compozitia sangelui, raman neschimbati si nu creeaza dependenta. Ani la rand s-au facut experimente aprofundate si nimeni nu poate spune in ce fel poate aceasta "vita a zeilor" sa rezolve probleme fizice si sufletesti grave, fara antidot in lumea occidentala super-tehnologizata. Puterea leacului vine, de fapt, din combinatia frunzelor de chakruna cu ayahuasca. Dar cum au reusit localnicii sa gaseasca aceasta combinatie, intr-o jungla cu zeci de mii de plante diferite, este alt mister.
Pe batran il cheama Martial. Cu un drug de fier bate liana pana ce fibra lemnoasa se desface. Apoi o pune intr-un cazan mare, negru. Cei doi nepoti ai sai fac focul. Il ajuta sa puna frunzele de chakruna peste bucatile zdrelite de ayahuasca, apoi toarna apa si aseaza cazanul pe foc. Totul trebuie fiert pe foc mic, cam 10-12 ore. La sfarsit se obtine o licoare cafenie si foarte amara. In deschiderea ritualului samanic, fiecare participant trebuie sa bea un paharel din acest elixir.
Fac o plimbare in imprejurimi. Caldura si aer foarte umed. Copacii inalti formeaza, totusi, o protectie impotriva soarelui puternic. Pasarile canta si, pentru ca nu reusesc sa le disting in frunzisul haotic, am impresia ca insasi natura este aici un tril nemaiauzit si nesfarsit. Jur-imprejur jungla. Deasa. Verde. De nepatruns.
Primul ritual
Sssss... ssssssss... sss... sssss... Samanul Kestambetsa sufla un descantec in limba serpilor, peste paharul cu ayahuasca. Este limba Marelui Anaconda, sarpele-spirit ce ii protejeaza tribul, cel mai intelept dintre animalele Pamantului, pentru ca el a fost aici de la facerea lui. Apoi mi-l intinde cu privirea plecata. Il iau si il dau peste cap, dintr-o singura sorbitura. E amar. Foarte amar. Ma intorc la salteaua mea, in timp ce urmatorul "pacient" merge sa isi ia portia de planta magica.
Intr-o casa circulara din scanduri (malorca ii spun ei), suntem aproximativ 20 de persoane. Toti, inclusiv samanul, stam pe saltele asezate direct pe podea. Pe masura ce bem ayahuasca, ne intoarcem si ne intindem pe ele. Samanul ramane intr-o pozitie meditativa, ca de yoghin, cu ochii inchisi. La ritual il ajuta doi invatacei. In dreapta lui sta Maria, mama sa. In timp ce Kestambetsa este un "ayahuasquero" - el conduce ritualul cu ayahuasca, mama sa este "tabaquero": pe toata durata ritualului ea va fuma un tutun special, mapacho. Se spune ca acest tutun aduce spiritele bune si le indeparteaza pe cele rele.
Dupa ce toti si-au primit bautura, lumina se stinge. Auzi in intuneric cum generatorul, instalat undeva in jungla, se opreste. Raman doar zgomotele noptii care ne impresoara, ne incercuiesc, ne afunda in bezna. Aerul vibreaza la cantecul a mii de greieri. Tipete bizare de pasari. Fosnetele nedeslusite ale intunericului. Maria sufla cu putere fum de mapacho si am impresia ca se asterne peste mine o tesatura magica, luminoasa, facuta din praf de stele. Dupa aproape o jumatate de ora, planta bauta isi face efectul, si primul semn este starea de greata. In intunericul total, ii aud pe ceilalti cum vomita. Horcaielile lor ma sperie. Stiu insa ca una dintre femeile de aici, o frantuzoaica, e insarcinata in luna a sasea, si daca samanul i-a dat voie sa participe la ritual, inseamna ca nu este periculos. Ma linisteste gandul asta.
Astept incordat urmarea. Voi fi cuprins de greata si eu? O sa ajung in tenebre sau o sa zbor in lumina? Ce o sa imi arate spiritele? Brusc, simt cum planta a patruns in interiorul meu. Simt deslusit cum incepe sa puna stapanire pe mine. O prezenta bizara, fantastica. Mii de ochi incep sa circule prin mine in toate directiile, ma cerceteaza cu atentie, curg prin vene in toata faptura mea. Nu e o simpla impresie, ci o prezenta reala, cineva care se afla in mine si langa mine. Un spirit. Spiritul plantei. Spiritul ayahuascai, ghidul meu in lumea de dincolo. Sunt in lumea spiritelor si ea ma conduce. Parca as umbla pe culoarele luminoase ale unui palat. Ma las purtat in lumi nemaivazute, stralucitoare. "Cu toate astea, nu uita ca sunt doar o planta", imi spune ea, in momentul de extaz pe care il traiesc.
Samanul incepe sa cante. Doar vocea lui in noapte. E un cantec fabulos. Probabil, cel mai frumos cantec pe care l-am auzit vreodata. Se repeta mereu si niciodata acelasi. E un cantec vechi, tocit, venit din timpuri stravechi. Melodia lui imi face intreg corpul sa vibreze. Intru intr-un fel de transa. Ma simt ca si cum as fi foarte beat, dar stiu exact ce se intampla in jurul meu. As putea sa ma ridic, sa fumez, sa merg. Raman intins, cu ochii inchisi pentru a ma concentra mai bine. Spiritul ayahuascai e cu mine. Ii pun intrebari legate de viata si moarte, de Dumnezeu, de iubire. Stiu ca nu am prea mult timp la dispozitie si incerc sa aflu lucrurile esentiale. Ea imi raspunde cateodata laconic, cateodata cu alta intrebare, dar mereu cu o intelepciune profunda.
Afara a inceput sa ploua si picaturile se aud pe acoperisul de frunze.
- Oamenii mor. Ce inseamna asta? este una dintre intrebarile mele.
Drept raspuns, spiritul plantei imi arata cum o picatura de apa cade din cer si trece prin acoperis, ca si cum acesta ar fi facut din aer. Apoi trece si prin mana mea si se duce mai departe, in jos, prin pamant, in cosmos.
- Toate sunt totul. Lucrurile sunt asa sau pot fi altfel si sunt aceleasi.
Cantecul samanului
Intuneric. Stau in fata samanului. Nu ne vedem si totusi il vad: pluteste pe aer, in fata mea. Gandurile mele trec la el si ale lui la mine.
Nu e nevoie sa rostim cuvinte: este acelasi fel de a comunica pe care il am cu ayahuasca. Din pipa sa imi sulfa fum de mapacho in frunte, tinandu-mi capul. Apoi imi lipeste palmele ca pentru rugaciune si sufla iarasi fum prin varful degetelor mele. Simt cum fumul mi se duce in brate si ele devin radacini ale trupului meu. Simt cum cantecul lui ma cheama inapoi in lumea reala. Este legatura mea cu lumea trupului meu. Imi aminteste ca eu nu sunt din lumea spiritelor si ca trebuie sa ma intorc la realitate, oricat de frumos ar fi "dincolo".
Cantecele samanului sunt comoara tribului in care Kestambetsa s-a nascut. Ele sunt esenta traditiilor, insasi identitatea acestor oameni ai junglei, ce nu au alta avere decat hainele de pe ei. Printre sunetele simple ale melodiilor vezi, simti bucuriile si suferintele, amintirile de mii de ani ale tribului shipibo. O memorie ancestrala conservata in cantec. Pastrarea traditiilor inseamna pastrarea intelepciunii inaintasilor. Maria, mama samanului, canta si ea. In bezna totala, scapara un chibrit, cat sa isi aprinda pipa. Pentru cateva secunde ii vad fata zbarcita, nasul turtit, buzele groase parul negru, tuns cu breton drept. In lumina galbuie, trasaturile ei sunt si mai ferme, obrajii par sculptati. E frumoasa Maria. E dintr-o poveste, e din alta lume. Chibritul se stinge. Chipul ei dispare inghitit de intuneric. O naluca.
Bunicul
Recad in bezna profunda care ma inconjoara. De undeva, de departe, se apropie de mine un contur omenesc. Imediat vad spiritul bunicului meu care murise in urma cu cateva luni. Sunt uimit, speriat, bucuros. Nu stiu ce sa fac. Il imbratisez. E incredibil si totusi atat de normal, in lumea in care sunt. E bine bunicul, e senin, e luminos. Desi nu e bunicul meu de sange, intotdeauna l-am considerat bunic adevarat. M-a crescut cu o afectiune enorma si eu l-am iubit la fel de mult, fara sa ma intereseze legatura biologica. Iubirea a biruit tot.
Mi-am revazut toata copilaria. Primele rugaciuni invatate de la el, primele slujbe la biserica din deal, intr-un satuc din Vrancea. Ghioceii si toporasii descoperiti cu el in curtea bisericii. Veselia lui, atunci cand imi explica de ce zboara fluturii, si dupa-amiezele in care ma lua la tras clopotele sau la topitul lumanarilor, in spatele bisericii, unde el era dascal. In curtea bunicului meu am descoperit natura si cu el l-am descoperit pe Dumnezeu. Am inteles ca el m-a invatat cele mai multe lucruri importante despre lume. Imediat, totul devine lumina si extaz. Zbor ca o pasare, si bucuria bunicului meu se impleteste cu bucuria mea. Flori, pasari si lumini se amesteca intr-o sarbatoare ritualica. E dimineata. Adorm in acea fericire nepamanteasca. Ma trezesc tarziu, buimac. Samanul e langa mine:
- Eu te duc in lumea celor morti fara sa fie nevoie sa mori, imi spune bland.
La sfatul lui, am acceptat sa stau in izolare. Patru zile fara sa vorbesc.
Mormantul
Un pat de scanduri, un hamac si deasupra un acoperis din frunze de palmier. Sunt departe de tabara, inconjurat de jungla. Stau in "tumba", adica in "mormant". Asa e numita izolarea. Timp de patru zile nu am sa ies de-aici decat ca sa mananc, fara sa am voie sa vorbesc cu cineva.
Langa patul meu locuieste o familie de soparle. Ieri noapte am dormit aici in mijlocul salbaticiei. Spaime, mai ales de serpi: pot veni fara zgomot si pot urca oriunde. Un inamic invizibil si foarte silentios. Totul fosneste. Umbre miscatoare, sunete ciudate, intunericul ia forma celor mai inspaimantatoare plasmuiri. Ascult taraitul nesfarsit al junglei, bazaitul hoardelor de insecte. Imi dau seama ca la adapostul acestui zumzait anonim, nocturn, o intreaga lume nevazuta misuna in jurul meu, pe sub frunze, prin iarba. O lume intr-o miscare fluida, prin intuneric, o viata ce palpita neincetat in bezna care era acolo inainte de venirea mea si va continua sa existe si cand eu nu o voi mai auzi si simti. Am incercat sa imi inteleg si sa imi accept frica. In cele din urma m-am linistit, dar am adormit cu briceagul deschis si lanterna la indemana.
Ziua stau in hamac. Nu e nimic de facut. Ascult pasarile, privesc frunzele si plantele din jurul meu. Pace nesfarsita in care plutesti asa cum plutesc eu in hamac, descult, leganat usor, cu toate pasarile si gazele frematand. Cu siguranta ca undeva, candva, asa se traia, si asa arata paradisul: tot ce trebuia sa faci era sa visezi si sa traiesti in pace cu natura care te hraneste si te desfata. Maimutele coboara pana pe acoperisul meu. Le privesc cu nostalgie, nostalgia libertatii totale, absolute. De-aici, ceea ce se petrece in lumea "civilizata" pare foarte comic: oamenii incearca sa supravietuiasca unui sistem inventat de ei insisi. Si sistemul e pe cale sa ii devoreze dintr-un moment in altul.
Ultima zi de izolare. De dimineata m-am uitat pe nisipul din jurul patului: nici o urma. E innorat. Ploaia vine peste jungla si parca e prima ploaie din viata mea. O ascult cum vine. O aud cum se apropie, cum creste. Un uruit care devine tot mai amenintator, apoi te invaluie. Aerul aici e dulce si mirosuri din cele mai diferite ajung la mine in valuri. Le desfac si le studiez pe fiecare in parte. M-am imprietenit cu un mic palmier de langa patul meu. Sunt plin de piscaturi pe picioare, pana la genunchi, si pe spate. Stau afundat intr-o mare de smarald. Cerul se vede destul de putin, dar lumina ajunge. Atatea frunze diferite! Atatea flori nemaivazute! Si toate plantele astea care se strecoara, serpuiesc, se incolacesc unele pe altele, intr-o imbratisare permanenta si totala.
M-am intors in tabara. Cea mai mare surpriza o am cand incep sa vorbesc. Fiecare cuvant ce imi iese de pe buze este o vibratie. Inteleg cat de important este ceea ce spunem si ce energii ne transmitem unii altora, atunci cand vorbim. Cat de puternic este cuvantul!
Zonele obscure
Noapte. Un nou ritual cu ayahuasca. Simt cum corpul, acest invelis al meu, a disparut, si spiritul meu se afla sub o cupola magica, facuta din solzi de lumina. Incep sa fiu agitat. Ma foiesc pe salteaua mea si cred ca ii deranjez pe ceilalti. Ma zvarcolesc in afara vointei mele. Il chem in gand pe Kestambetsa. Dar el e acolo, cu mine, pluteste deja deasupra mea. E o prezenta protectoare. Canta, sufla fum de mapacho, ma vegheaza. Kestambetsa imi pune mana pe frunte. Ma linistesc deodata. Ii ascult melodia.
Ma invaluie. Din pieptul samanului coboara catre mine, ca un fir, cantecul mamei sale. Sunt in deplina siguranta. Am ramas linistit. Mai tarziu, am simtit din nou ca ma acopera o negura. O ceata neagra imi cuprinde inima si ma afund in ea tot mai mult. Si-atunci, cu efort, incep sa spun rugaciunea inimii. Am simtit cum intunecimea se indeparteaza. Inima mea iesea din ea si ma tragea si pe mine la suprafata. Credinta mea era buna si ma ajuta, iar samanul era de acord cu asta. A facut un pas inapoi, ca sa trec cu rugaciunea mea, in timp ce spiritul plantei imi spunea si el ca este langa mine si ma ajuta.
Apoi a inceput furtuna. In tunete am simtit ca Pamantul este al lui Dumnezeu si ca el este suprema putere. Deschideam ochii din cand in cand.
- Tine ochii inchisi, mi-a soptit planta. Ramai in lumea de aici. Nu ai nevoie sa vezi acolo, ci aici.
Asta a fost o revelatie. A fost cel mai simplu si probabil cel mai mare secret pe care l-am aflat. Inchid ochii - inchid poarta catre exterior, si sunt in lumea cealalta, a spiritelor, a gandurilor. Omul poate sa fie in lumea reala, cea de toate zilele, sau aici, in interior, in aceasta lume a spiritelor, in care ma poarta acum ayahuasca. E de ajuns sa inchidem ochii si suntem cu totii in aceeasi lume, fara spatiu sau timp. Un spatiu fantastic, pe care eu tocmai il explorez.
Spre tribul shipibo
Ieri noapte am ajuns in Pucallpa. Dupa ce am plecat de la Kestambetsa am schimbat avionul la Lima. Pucallpa e un fel de oras-sat. La hotel ne-a dus o masina, desi aici se folosesc motocaros, motociclete pe trei roti. Putinele masini sunt niste harburi.
Ca si taxiul nostru, caruia nu i se aprinde nici un bec pe bord si ai senzatia ca se va dezmembra la fiecare curba. Nimeni nu semnalizeaza, totul e la mica intelegere si circulatia decurge perfect in acest haos aparent. Cladirile sunt mereu aceleasi, pe jumatate in paragina, pe jumatate locuite, dar toate invaluite intr-un aer de promiscuitate si saracie. Hotelul nostru de trei stele este pe o ulita neasfaltata, plina de gropi si bodegi ciudate, din care privesc ochi mirati sau umiliti de aerul nostru european. Mancarea la micul restaurant este cu sare, imposibil de mancat, pentru ca suntem la dieta. Multi au plecat cu dieta de la saman. Unii pe 3 luni, altii pe 6 luni sau chiar un an, cum e cazul lui Abdel, marocanul, gata sa faca orice pentru a-si ajuta fratele bolnav de scleroza in placi. Dieta inseamna aici mancare fara sare, fara zahar, fara alcool sau carne rosie. Si mai ales fara sex. Orice abatere de la dieta poate sa te duca la serioase complicatii fizice sau psihice, in timpul ritualurilor cu ayahuasca.
Urcam pe fluviul Ucayale, catre tribul shipibo. Ne duce o piroga lunga, cu motor. Patru ore a duduit motorul, timp in care noi am inaintat pe fluviu in aval. Malurile lui sunt de fapt o delta uriasa, presarata cu triburi si mici porturi, unde copiii te asalteaza cu mancare in pungute de plastic transparente. Seamana cu Delta noastra, numai ca Ucayale e de vreo trei ori cat Dunarea. Vegetatie infinita, flori, palmieri si un stuf urias, ciudat de inalt. Am privit decorul asta ore la rand si imaginea lui se impletea cu gandurile mele. Sunt undeva, la capatul lumii, si totusi aici am aflat, printre bastinasi si semi-salbatici, lucruri esentiale despre mine, despre stramosi, despre credinta sau natura. In fata celor din tribul shipibo eu sunt primitivul si ei oamenii intelepti ce au pastrat si aprofundat legaturile primordiale: cele cu creatia lui Dumnezeu, deci cu Dumnezeu insusi. Ciudat. Intelegerea lucrurilor importante e mai clara aici decat in lumea "civilizata".
Pe fluviu apare un delfin roz. Traieste numai in Amazon. Ne insoteste un timp, apoi dispare.
Ne indreptam spre satul de bastina al samanului Kestambetsa. Cei din trib stiau ca venim. Au inceput sa cante de cand au zarit barca noastra. Ne-au primit pictati in mod traditional: fruntea, degetele de la maini si de la picioare, innegrite. Pe fata au desene bizare, geometrice. Cu tobe si fluiere ne conduc intre colibele lor. In mijlocul satului, intram cu totii intr-un dans ce seamana foarte mult cu hora de la noi: doi pasi inainte si unul inapoi, in cerc. Bastinasii sunt imbracati in panze brodate manual, cu scoici ce zornaie pe capul lor sau la poalele fustelor. E o mare onoare vizita noastra si seful tribului, singurul care stie spaniola, tine un mic discurs de bun-venit. Ne-au cazat pe toti intr-o malorca, pe saltele asezate in semicerc, una langa alta, direct pe podea. Cu plase pentru tantari in jurul saltelei: din cauza apei sunt principala problema aici. Peste tot sunt gusteri si soparle uriase. Nu am avut curaj sa merg la scaldat in laguna: pestii pirania inoata in bancuri de cateva sute.
Ultimul dar
Aproape o saptamana petrecuta cu tribul shipibo. Am inteles din nou cat de important este dansul, cantecul. Am descoperit ca intelepciunea localnicilor vine din legatura puternica pe care o au cu strabunii lor, dar mai ales cu natura. Invata de la animale, de la plante, de la nori. Respectul profund si deschiderea lor catre natura face ca si aceasta sa fie deschisa catre ei si sa le dea ceea ce au nevoie. Natura nu este "exploatata", si ceea ce are ea de oferit nu sunt "resurse". Intre ei si tot ceea ce este viu si ii inconjoara, de la furnici la crocodili, este un parteneriat, o prietenie si o dragoste care ii leaga. Pamantul ii hraneste, ii apara, le da leacuri pentru orice. Pentru toate bolile fizice exista o planta-invatator care te insanatoseste. Chiar si pentru cancer au Planta Vietii care te vindeca in trei luni!
Ritualul cu ayahuasca pare un pic mai elaborat aici. In primul rand trebuie sa facem o baie de flori, inainte. Cateva lampi artizanale, facute din conserve. Bautura va avea asta seara cinci plante: ayahuasca negra, toe, chakruna, tabac si noma-noma, planta iubirii. Dupa baia de flori, ne invaluim in fum de Pablo Santo, fum parfumat asa cum este si lemnul. Diogenes, samanul, care este si seful tribului, ne spune ca acest fum ne purifica.
Am baut paharelul de ayahuasca. In cateva minute m-am trezit intr-o viziune simpla: in fata mea statea un fel de curca. O pasare gri-pamantie, banala. Deodata, acea pasare pamantie si-a deschis o coada enorma, superba. O coada foarte asemanatoare cu cea de paun. Diferenta era ca ochii penelor la aceasta pasare radiau lumina, transmiteau o vibratie ametitoare. Era de o frumusete coplesitoare, pe care nu am cu ce sa o aseman. Abia cand extazul meu in fata unei asemenea splendori a fost total, spiritul plantei m-a ajutat sa inteleg:
- Acesta este omul. Iar coada asta frumoasa sunt emotiile lui. Ele sunt cel mai frumos lucru din cate exista. Fara ele, omul, ca si paunul la inceput, seamana cu o curca, e o pasare oarecare. Omul este frumos atunci cand isi arata emotiile. Ele sunt podoaba lui, darul lui uimitor, la care nu te saturi privind.
Brusc, imaginea iubitei mele a aparut in mine. A devenit extrem de concreta. Ca si cum ea insasi nu ar fi fost la Bucuresti, asteptandu-ma, ci acolo, cu mine.
O vibratie uriasa se transmitea in tot Universul. A cuprins mai intai Pamantul, apoi s-a transmis mai departe. Ca suflul a mii de bombe atomice. Stelele au aflat si s-au bucurat. Am lasat unda aceea de iubire sa se duca departe, in necunoscut, in Cosmos. Plangeam si ma bucuram de atata fericire, fara sa-mi pun intrebari. La fel cum si in Dumnezeu trebuie sa crezi, fara nici un fel de argument. Iubirea ca revelatie. Intocmai ca marile adevaruri ale lui Dumnezeu. Ti se arata si intelegi. Atat. Nimic mai departe.
Am iesit afara din malorca. Totul mi s-a parut schimbat. Iubirea era peste tot si o simteam in toate: in pamant, in scandurile podelei, in arbori si insecte. Era ca si cum capatasem perceptia unei noi dimensiuni, pe care intotdeauna o banuisem acolo, dar acum o vedeam clar, pentru ca valurile imi fusesera luate de pe ochi. Ca si cum intrasem in matrice si vedeam lumea din interiorul ei. Iubita mea era cu mine si dragostea noastra ne deschidea ochii catre o alta dimensiune. Lumea nu mai este la fel. O vad diferit, are o dimensiune in plus, o vibratie noua: iubirea. A fost ultimul dar pe care l-am primit din partea plantelor, in indepartata si salbatica jungla a Amazonului.
Fotografiile autorului
catalin manole pentru formula as
Samanii mi s-au parut mereu niste naluciri. Personaje de basm, despre care toata lumea vorbeste, dar nimeni nu i-a vazut vreodata de aproape. Kestambetsa este unul dintre cei mai cunoscuti samani din Peru. Se spune despre el ca stie limba pasarilor si a serpilor, ca vorbeste cu plantele si animalele, iar viata si-o traieste, dupa plac, in lumea aceasta sau in lumea de dincolo. Puterea lui samanica este atat de mare, incat poate vindeca orice boala si poate trai luni de zile pe o creanga de copac, in jungla, hranit doar de albine si pasari. Cand mi s-a oferit ocazia sa merg intr-o calatorie initiatica in jungla amazoniana, chiar la marele saman Kestambetsa, raspunsul meu a fost: "Da". Asa am pornit spre Peru, curios sa vad puterile magice ale unui saman veritabil, bucuros sa intalnesc un personaj de poveste. Speram sa ma intorc limpezit, cunoscandu-ma mai bine pe mine insumi si lumea in care traiesc.
Vita zeilor: ayahuasca
Orasul Iquitos se vede ca o pata albicioasa in mijlocul junglei amazoniene, izolat intr-o mare verde. Aterizam. Dupa aproape 20 de ore de zbor, am ajuns in Peru. Un aeroport simplu ca o autogara. Langa pista sunt cateva avioane ruginite, scoase din uz. In curand le va cotropi jungla. Ne urcam intr-un autobuz vechi, fara geamuri, deasupra caruia bagajele formeaza o piramida uriasa. Chiar si pe culoar, ele stau stiva intre noi. Calatorii sunt veniti din toate colturile lumii: francezi, suedezi, italieni, ba chiar si un marocan. Eu sunt singurul roman. Cu totii vor sa ajunga la Kestambetsa, samanul a carui faima a facut inconjurul pamantului.
Planta magica a samanilor peruani: ayahuasca
In mijlocul vegetatiei excesive se zaresc cateva casute din lemn, acoperite cu frunze de palmier. Un fel de bungalouri cu plase mari, de tantari, in loc de ferestre. E tabara noastra, locul unde samanul isi asteapta pacientii la "tratament". Samanul e aici si ne primeste cu un zambet.
- Kestambetsa, se prezinta el simplu, aproape timid. "Jakon yamekiri!", spune in limba shipibo.
E ras in cap ca un calugar budhist, imbracat intr-o camasa roz si pantaloni din panza subtire. Descult. Vorbeste putin si isi alege cu grija cuvintele. Intreaga lui fiinta emana echilibru si disciplina. Alaturi de el este sotia sa, mai tanara si dinamica, adevaratul administrator al locului.
Intre casute, sunt cateva alei cu nisip. Exista chiar si o sala de mese. Primesc o camera intr-una dintre colibele risipite, facute in acelasi stil simplu, primitiv si auster. Am un pat, cateva rafturi si o masuta. Primul bastinas care imi iese in cale este un batran fara un ochi si cu dinti de aur: striveste pe o buturuga bucati dintr-o liana maronie - ayahuasca. Alaturi are un sac cu frunze mici, banale la prima vedere: chakruna. E prima oara cand vad de-aproape ayahuasca, planta magica a samanilor peruani. E ca o radacina. O liana ce seamana cu vita-de-vie, numai ca este mai groasa si creste in doua fire impletite. "Aya-huasca" inseamna de fapt "Vita-zeilor". Folosita de mii de ani de catre triburile celor doua Americi, efectele benefice ale acestei plante au inceput sa fie studiate de oamenii de stiinta occidentali doar de cateva decenii. Dar in ciuda experimentelor intense de laborator, planta ramane invaluita in mister: nimeni nu a descoperit cum reuseste sa vindece.
Fiertura de ayahuasca
Pe batran il cheama Martial. Cu un drug de fier bate liana pana ce fibra lemnoasa se desface. Apoi o pune intr-un cazan mare, negru. Cei doi nepoti ai sai fac focul. Il ajuta sa puna frunzele de chakruna peste bucatile zdrelite de ayahuasca, apoi toarna apa si aseaza cazanul pe foc. Totul trebuie fiert pe foc mic, cam 10-12 ore. La sfarsit se obtine o licoare cafenie si foarte amara. In deschiderea ritualului samanic, fiecare participant trebuie sa bea un paharel din acest elixir.
Fac o plimbare in imprejurimi. Caldura si aer foarte umed. Copacii inalti formeaza, totusi, o protectie impotriva soarelui puternic. Pasarile canta si, pentru ca nu reusesc sa le disting in frunzisul haotic, am impresia ca insasi natura este aici un tril nemaiauzit si nesfarsit. Jur-imprejur jungla. Deasa. Verde. De nepatruns.
Primul ritual
Sssss... ssssssss... sss... sssss... Samanul Kestambetsa sufla un descantec in limba serpilor, peste paharul cu ayahuasca. Este limba Marelui Anaconda, sarpele-spirit ce ii protejeaza tribul, cel mai intelept dintre animalele Pamantului, pentru ca el a fost aici de la facerea lui. Apoi mi-l intinde cu privirea plecata. Il iau si il dau peste cap, dintr-o singura sorbitura. E amar. Foarte amar. Ma intorc la salteaua mea, in timp ce urmatorul "pacient" merge sa isi ia portia de planta magica.
Colibe in jungla de nepatruns
Dupa ce toti si-au primit bautura, lumina se stinge. Auzi in intuneric cum generatorul, instalat undeva in jungla, se opreste. Raman doar zgomotele noptii care ne impresoara, ne incercuiesc, ne afunda in bezna. Aerul vibreaza la cantecul a mii de greieri. Tipete bizare de pasari. Fosnetele nedeslusite ale intunericului. Maria sufla cu putere fum de mapacho si am impresia ca se asterne peste mine o tesatura magica, luminoasa, facuta din praf de stele. Dupa aproape o jumatate de ora, planta bauta isi face efectul, si primul semn este starea de greata. In intunericul total, ii aud pe ceilalti cum vomita. Horcaielile lor ma sperie. Stiu insa ca una dintre femeile de aici, o frantuzoaica, e insarcinata in luna a sasea, si daca samanul i-a dat voie sa participe la ritual, inseamna ca nu este periculos. Ma linisteste gandul asta.
Licoarea magica
Samanul incepe sa cante. Doar vocea lui in noapte. E un cantec fabulos. Probabil, cel mai frumos cantec pe care l-am auzit vreodata. Se repeta mereu si niciodata acelasi. E un cantec vechi, tocit, venit din timpuri stravechi. Melodia lui imi face intreg corpul sa vibreze. Intru intr-un fel de transa. Ma simt ca si cum as fi foarte beat, dar stiu exact ce se intampla in jurul meu. As putea sa ma ridic, sa fumez, sa merg. Raman intins, cu ochii inchisi pentru a ma concentra mai bine. Spiritul ayahuascai e cu mine. Ii pun intrebari legate de viata si moarte, de Dumnezeu, de iubire. Stiu ca nu am prea mult timp la dispozitie si incerc sa aflu lucrurile esentiale. Ea imi raspunde cateodata laconic, cateodata cu alta intrebare, dar mereu cu o intelepciune profunda.
Afara a inceput sa ploua si picaturile se aud pe acoperisul de frunze.
- Oamenii mor. Ce inseamna asta? este una dintre intrebarile mele.
Drept raspuns, spiritul plantei imi arata cum o picatura de apa cade din cer si trece prin acoperis, ca si cum acesta ar fi facut din aer. Apoi trece si prin mana mea si se duce mai departe, in jos, prin pamant, in cosmos.
- Toate sunt totul. Lucrurile sunt asa sau pot fi altfel si sunt aceleasi.
Cantecul samanului
Intuneric. Stau in fata samanului. Nu ne vedem si totusi il vad: pluteste pe aer, in fata mea. Gandurile mele trec la el si ale lui la mine.
Samanul Diogenes
Cantecele samanului sunt comoara tribului in care Kestambetsa s-a nascut. Ele sunt esenta traditiilor, insasi identitatea acestor oameni ai junglei, ce nu au alta avere decat hainele de pe ei. Printre sunetele simple ale melodiilor vezi, simti bucuriile si suferintele, amintirile de mii de ani ale tribului shipibo. O memorie ancestrala conservata in cantec. Pastrarea traditiilor inseamna pastrarea intelepciunii inaintasilor. Maria, mama samanului, canta si ea. In bezna totala, scapara un chibrit, cat sa isi aprinda pipa. Pentru cateva secunde ii vad fata zbarcita, nasul turtit, buzele groase parul negru, tuns cu breton drept. In lumina galbuie, trasaturile ei sunt si mai ferme, obrajii par sculptati. E frumoasa Maria. E dintr-o poveste, e din alta lume. Chibritul se stinge. Chipul ei dispare inghitit de intuneric. O naluca.
Bunicul
Recad in bezna profunda care ma inconjoara. De undeva, de departe, se apropie de mine un contur omenesc. Imediat vad spiritul bunicului meu care murise in urma cu cateva luni. Sunt uimit, speriat, bucuros. Nu stiu ce sa fac. Il imbratisez. E incredibil si totusi atat de normal, in lumea in care sunt. E bine bunicul, e senin, e luminos. Desi nu e bunicul meu de sange, intotdeauna l-am considerat bunic adevarat. M-a crescut cu o afectiune enorma si eu l-am iubit la fel de mult, fara sa ma intereseze legatura biologica. Iubirea a biruit tot.
Mi-am revazut toata copilaria. Primele rugaciuni invatate de la el, primele slujbe la biserica din deal, intr-un satuc din Vrancea. Ghioceii si toporasii descoperiti cu el in curtea bisericii. Veselia lui, atunci cand imi explica de ce zboara fluturii, si dupa-amiezele in care ma lua la tras clopotele sau la topitul lumanarilor, in spatele bisericii, unde el era dascal. In curtea bunicului meu am descoperit natura si cu el l-am descoperit pe Dumnezeu. Am inteles ca el m-a invatat cele mai multe lucruri importante despre lume. Imediat, totul devine lumina si extaz. Zbor ca o pasare, si bucuria bunicului meu se impleteste cu bucuria mea. Flori, pasari si lumini se amesteca intr-o sarbatoare ritualica. E dimineata. Adorm in acea fericire nepamanteasca. Ma trezesc tarziu, buimac. Samanul e langa mine:
- Eu te duc in lumea celor morti fara sa fie nevoie sa mori, imi spune bland.
La sfatul lui, am acceptat sa stau in izolare. Patru zile fara sa vorbesc.
Mormantul
Un pat de scanduri, un hamac si deasupra un acoperis din frunze de palmier. Sunt departe de tabara, inconjurat de jungla. Stau in "tumba", adica in "mormant". Asa e numita izolarea. Timp de patru zile nu am sa ies de-aici decat ca sa mananc, fara sa am voie sa vorbesc cu cineva.
Acasa la samanul Kestambetsa. Locul unde am stat izolat 4 zile. I se spune "mormant"
Ziua stau in hamac. Nu e nimic de facut. Ascult pasarile, privesc frunzele si plantele din jurul meu. Pace nesfarsita in care plutesti asa cum plutesc eu in hamac, descult, leganat usor, cu toate pasarile si gazele frematand. Cu siguranta ca undeva, candva, asa se traia, si asa arata paradisul: tot ce trebuia sa faci era sa visezi si sa traiesti in pace cu natura care te hraneste si te desfata. Maimutele coboara pana pe acoperisul meu. Le privesc cu nostalgie, nostalgia libertatii totale, absolute. De-aici, ceea ce se petrece in lumea "civilizata" pare foarte comic: oamenii incearca sa supravietuiasca unui sistem inventat de ei insisi. Si sistemul e pe cale sa ii devoreze dintr-un moment in altul.
Maria, mama samanului Kestambetsa
M-am intors in tabara. Cea mai mare surpriza o am cand incep sa vorbesc. Fiecare cuvant ce imi iese de pe buze este o vibratie. Inteleg cat de important este ceea ce spunem si ce energii ne transmitem unii altora, atunci cand vorbim. Cat de puternic este cuvantul!
Zonele obscure
Noapte. Un nou ritual cu ayahuasca. Simt cum corpul, acest invelis al meu, a disparut, si spiritul meu se afla sub o cupola magica, facuta din solzi de lumina. Incep sa fiu agitat. Ma foiesc pe salteaua mea si cred ca ii deranjez pe ceilalti. Ma zvarcolesc in afara vointei mele. Il chem in gand pe Kestambetsa. Dar el e acolo, cu mine, pluteste deja deasupra mea. E o prezenta protectoare. Canta, sufla fum de mapacho, ma vegheaza. Kestambetsa imi pune mana pe frunte. Ma linistesc deodata. Ii ascult melodia.
Laguna amazoniana
Apoi a inceput furtuna. In tunete am simtit ca Pamantul este al lui Dumnezeu si ca el este suprema putere. Deschideam ochii din cand in cand.
- Tine ochii inchisi, mi-a soptit planta. Ramai in lumea de aici. Nu ai nevoie sa vezi acolo, ci aici.
Asta a fost o revelatie. A fost cel mai simplu si probabil cel mai mare secret pe care l-am aflat. Inchid ochii - inchid poarta catre exterior, si sunt in lumea cealalta, a spiritelor, a gandurilor. Omul poate sa fie in lumea reala, cea de toate zilele, sau aici, in interior, in aceasta lume a spiritelor, in care ma poarta acum ayahuasca. E de ajuns sa inchidem ochii si suntem cu totii in aceeasi lume, fara spatiu sau timp. Un spatiu fantastic, pe care eu tocmai il explorez.
Spre tribul shipibo
Ieri noapte am ajuns in Pucallpa. Dupa ce am plecat de la Kestambetsa am schimbat avionul la Lima. Pucallpa e un fel de oras-sat. La hotel ne-a dus o masina, desi aici se folosesc motocaros, motociclete pe trei roti. Putinele masini sunt niste harburi.
Locuitori din tribul shipibo
Pe fluviu apare un delfin roz. Traieste numai in Amazon. Ne insoteste un timp, apoi dispare.
Ne indreptam spre satul de bastina al samanului Kestambetsa. Cei din trib stiau ca venim. Au inceput sa cante de cand au zarit barca noastra. Ne-au primit pictati in mod traditional: fruntea, degetele de la maini si de la picioare, innegrite. Pe fata au desene bizare, geometrice. Cu tobe si fluiere ne conduc intre colibele lor. In mijlocul satului, intram cu totii intr-un dans ce seamana foarte mult cu hora de la noi: doi pasi inainte si unul inapoi, in cerc. Bastinasii sunt imbracati in panze brodate manual, cu scoici ce zornaie pe capul lor sau la poalele fustelor. E o mare onoare vizita noastra si seful tribului, singurul care stie spaniola, tine un mic discurs de bun-venit. Ne-au cazat pe toti intr-o malorca, pe saltele asezate in semicerc, una langa alta, direct pe podea. Cu plase pentru tantari in jurul saltelei: din cauza apei sunt principala problema aici. Peste tot sunt gusteri si soparle uriase. Nu am avut curaj sa merg la scaldat in laguna: pestii pirania inoata in bancuri de cateva sute.
Ultimul dar
Mama samanului Diogenes (tribul shipibo)
Ritualul cu ayahuasca pare un pic mai elaborat aici. In primul rand trebuie sa facem o baie de flori, inainte. Cateva lampi artizanale, facute din conserve. Bautura va avea asta seara cinci plante: ayahuasca negra, toe, chakruna, tabac si noma-noma, planta iubirii. Dupa baia de flori, ne invaluim in fum de Pablo Santo, fum parfumat asa cum este si lemnul. Diogenes, samanul, care este si seful tribului, ne spune ca acest fum ne purifica.
Am baut paharelul de ayahuasca. In cateva minute m-am trezit intr-o viziune simpla: in fata mea statea un fel de curca. O pasare gri-pamantie, banala. Deodata, acea pasare pamantie si-a deschis o coada enorma, superba. O coada foarte asemanatoare cu cea de paun. Diferenta era ca ochii penelor la aceasta pasare radiau lumina, transmiteau o vibratie ametitoare. Era de o frumusete coplesitoare, pe care nu am cu ce sa o aseman. Abia cand extazul meu in fata unei asemenea splendori a fost total, spiritul plantei m-a ajutat sa inteleg:
- Acesta este omul. Iar coada asta frumoasa sunt emotiile lui. Ele sunt cel mai frumos lucru din cate exista. Fara ele, omul, ca si paunul la inceput, seamana cu o curca, e o pasare oarecare. Omul este frumos atunci cand isi arata emotiile. Ele sunt podoaba lui, darul lui uimitor, la care nu te saturi privind.
Brusc, imaginea iubitei mele a aparut in mine. A devenit extrem de concreta. Ca si cum ea insasi nu ar fi fost la Bucuresti, asteptandu-ma, ci acolo, cu mine.
Primirea in tribul shipibo: reporterul "pacient"
Am iesit afara din malorca. Totul mi s-a parut schimbat. Iubirea era peste tot si o simteam in toate: in pamant, in scandurile podelei, in arbori si insecte. Era ca si cum capatasem perceptia unei noi dimensiuni, pe care intotdeauna o banuisem acolo, dar acum o vedeam clar, pentru ca valurile imi fusesera luate de pe ochi. Ca si cum intrasem in matrice si vedeam lumea din interiorul ei. Iubita mea era cu mine si dragostea noastra ne deschidea ochii catre o alta dimensiune. Lumea nu mai este la fel. O vad diferit, are o dimensiune in plus, o vibratie noua: iubirea. A fost ultimul dar pe care l-am primit din partea plantelor, in indepartata si salbatica jungla a Amazonului.
Fotografiile autorului
catalin manole pentru formula as
Copilul televizorului
In conditiile in care, din primii ani de viata, copilul este lasat zilnic un numar semnificativ de ore in fata televizorului sau a calculatorului (4-5 ore), cand o mare parte a factorilor agravanti sunt prezenti, lipsind in schimb cei care ar putea sa amelioreze efectele televiziunii, iata cum ar arata un posibil portret al copilului televizorului:
Egoist si individualist, ghidat numai de propriile interese si placeri, tanarul crescut in fata micului ecran este incapabil sa se descurce singur in viata. Tiranic cu propriii parinti, indraznet pana la obraznicie cu cei mai mari decat el, ca si cum i s-ar cuveni totul, isi aroga toate drepturile si libertatile, fara a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate. De fapt, cercetarile arata ca, neexer-sandu-si acest comportament - asumarea unor responsabilitati -, nu si-a dezvoltat ariile corticale care proceseaza aceasta abilitate. Astfel ca si atunci cand in viata va vrea cu tot dinadinsul sa-si asume o anumita responsabilitate, din punct de vedere mental, va intampina mari dificultati.
Acest tanar care lasa impresia ca stie totul, ca are raspuns la toate, mascheaza de fapt in spatele pseudoculturii afisate cu suficienta o incultura crasa. Crescut intr-o camera de bloc, cunoscand lumea prin sticla micului ecran, nu are cunostinte elementare privind natura, animalele, plantele sau fenomenele fizice cele mai obisnuite. Nu se pricepe la nici un mestesug si nu stie sa se descurce intr-o situatie oarecare. Tanarul care si-a format prin televizor o perceptie falsa despre lume si despre sine este, practic, lipsit de orizontul de intelegere si cunostinte pe care oricare copil de la tara sau din trecut il avea in mod normal.
Cu toate ca face pe "durul", aratandu-se sigur pe sine, precum i-a vazut pe cei de la televizor, acest copil, datorita nedezvoltarii normale a ariilor prefrontale este foarte impulsiv, este labil emotional, incapabil sa-si controleze comportamentul si sa-si infraneze dorintele. invatat sa faca numai ce vrea, sa nu asculte de nimeni, mai cu seama de parinti sau profesori, tanarul plamadit de televiziune in duhul culturii nihiliste se supune insa cu docilitate comandamentelor impuse de moda, este deschis superstitiilor, reclamelor publicitare si urmeaza cu fidelitate modelul eroilor de pe micul ecran.
Acest tanar, gata oricand sa se distreze, sa cheltuiasca banii pe diferite lucruri, este incapabil sa-si asume o activitate ce presupune un anumit efort, sa se concentreze cu atentie asupra unei lucrari oarecare. Pasiv, delasator si neglijent, ii este greu sa se obisnuiasca cu munca si sa faca un lucru de care sa fie multumit si el, si ceilalti. Desi cauta permanent colectivitatea, vorbeste despre prieteni si prietenie, tanarului obisnuit cu comportamentul pasiv si comod al telespectatorului, egoist si individualist, ii este greu sa dezvolte o profunda comunicare interpersonala, o prietenie de durata care sa presupuna fidelitate si seriozitate.
in privinta relatiei de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rau. Cu toate ca-si cheltuieste o mare parte a tineretii cu aceasta problema, nu stie mai nimic despre ce inseamna cu adevarat dragostea. Nu stie practic sa iubeasca pentru ca nu a invatat sa rabde, sa ierte, sa se jertfeasca, sa-l compatimeasca pe celalalt, sa-i asume neputintele si sa-l sprijine. Crezand ca dragostea se reduce la povestea sentimentala incheiata cu o relatie sexuala, la distractie si placere, acest tanar este permanent deziluzionat de persoana celuilalt si de propria persoana. De fapt, aceasta este drama cea mare a copilului sau a tanarului culturii mediatice: discrepanta uriasa dintre pretentiile sau drepturile pe care televiziunea l-a invatat sa si le revendice si capacitatile mentale, disponibilitatile emotionale, afective si abilitatile practice pe care tot televiziunea i le-a modelat.
Acest handicap il resimte in tot ceea ce face. Astfel, chiar daca pe ceilalti reuseste sa-i pacaleasca intr-o anumita masura, desi chiar pe el insusi se minte incontinuu, folosindu-se de mijloacele eufori-zante, amnezice si anestezice puse la dispozitie de cultura divertismentului, in adancul sufletului se simte complexat de slabiciunile pe care le are, nemultumit si frustrat de propriile neputinte.
Acest tanar, care apartine prin crestere mai mult televiziunii, culturii mediatice sau nihiliste decat parintilor si lumii reale, nu a apucat sa-si formeze si sa-si dezvolte forul de constiinta. Raportul sau cu lumea reala este redus, orizontul de intelegere - foarte ingust. Nu este capabil sa se descurce in viata, sa-si evalueze actiunile, sa-si planifice viitorul. Traieste doar clipa de fata prin senzatiile pe care aceasta i le furnizeaza, incapabil sa se detaseze reflexiv pentru a-si da seama ce se intampla cu el. Gandurile, sentimentele, emotiile si actiunile ii sunt dictate si dirijate de altcineva. Este, asadar, un om bolnav, neputincios, care, mai mult sau mai putin constient, poate sa faca rau celorlalti, el insusi suferind pentru infirmitatile pe care le are, pentru faptul ca nu se poate realiza in mod desavarsit ca om.'
METODE DE PREVENIRE SI VINDECARE A GRIPEI PORCINE
"Expertii britanici au tras semnalul de alarma, estimand ca o treime din populatia globului va fi infestata cu virusul gripei porcine.
In jur de doua miliarde de oameni s-ar putea imbolnavi de gripa porcina in cazul unei pandemii, sunt de parere expertii britanici si oficialii Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Cercetatorii au avertizat ca virusul H1N1 are "potential pandemic" si ca "se poate raspandi in intreaga lume in doar sase luni, afectand o treime din populatia lumii". Specialistii britanici estimeaza ca perioada cea mai delicata este toamna-iarna viitoare, cand virusul gripei obisnuite se poate combina cu cel al gripei porcine, ceea ce va duce la o raspandire foarte rapida."
scrie CANCAN
EH, NU E CAZUL SA NE INGRIJORAM. NU MOR CAII CIND VOR CIiNII.
Citeva sfaturi utile.
1-Luati argint coloidal. Daca nu stiti de unde intrebati-ma
2-In cazul unei pandemii exista cel mai vechi si simplu vaccin homeopat din lume. Si nu, nu sint de la MISA. Urina.Trebuie insa ca inainte de fabricarea lui si in timpul sa NU MINCATI CARNE DELOC. Hai ca nu e greu comparativ cu moartea. Se ia urina recoltata de la jetul din mijloc. Se adauga citeva picaturi la o sticla mica de apa de izvor. Se amesteca 10 minute. Se arunca 4/5 din sticla si iar se adauga apa de izvor. Iar se amesteca 10 minute. Se repeta de 10 de ori. Dureaza ceva dar aveti autovaccinul. Se iau citeva picaturi sublingual inainte de masa cu juma de ora.
3-Intariti-va sistemul imunitar cu Reiki. O data pe luna voi da simbata initieri gratuite de gradul 1 celor ce doresc. Scrieti-mi
4-Faceti-va maslu si consumati uleiul si faina de acolo pe stomacul gol si in mincare
5-Lama Zopa in compasiunea lui a dat tehnica Sabiei de foc a lui Garuda Negru. De facut zilnic. O dau mai jos:
PRACTICA SABIEI DE FOC A LUI GARUDA NEGRU
Namo Guru Vajrapaniye
Refugiu
Ma refugiez in gurus
Ma refugiez in buddhas
Ma refugiez in Dharma
Ma refugiez in Sangha
(3x)
Bodhichitta
Motivatia bodhichitta pentru recitarea lui Garuda negru trebuie sa fie sa avem o viata lunga si sanatoasa pentru a fi capabili sa servim fiintele simtitoare si sa actualizam Calea. Nu trebuie facuta doar pentru protectia personala.
Trebuie sa ating iluminarea completa de dragul tutror fiintelor simtitoare; de aceea o sa fac practica si mantra lui Garuda negru. (3x)
Purificati-va in vidul primordial cu :
OM SVABHAVA SHUDDHA SARVA DHARMA SVABHAVA SHUDDHO HAM
Totul este vid.
Vizualizarea
In centrul marelui ocean de otrava exista un Munte Meru patrat din otrava, esenta caruia contine otravurile vederii, atingerii, simtirii, etc toate tipurile diferite de otrava.
Pe virful sau exista un lotus, un disc solar si spiritul posesiunilor. Pe virful unui tron alcatuit din 3 coloane apare Garuda negru.
Priviti-l pe Garuda negru cu intelegerea si devotiunea ca el este Buddha, cel ce va iubeste de miliarde de ori mai mult de cit va iubiti voi insiva. Buddha se manifesta ca Garuda negru pentru a va proteja pe voi si toate fiintele simtitoare fara numar de orice rau si pentru a va aduce iluminarea.
Garuda are un cioc din fier meteoritic si doua cornite. La radacina lor sint doua vajra triple si la virful fiecarui corn exista un vajra simplu. El este de natura focului mistuitor. Capul sau este ornat cu giuvaieruri, care se afla intre cornite. Ochii ii sint de aur, rotindu-se si stralucind ca soarele. Gura sa sfinta este plina de dinti din scoici conca. Din aripile sale care sint ornate cu vajra 100.000 de scintei sint emise. Cele doua miini ale sale tin tipurile de nagas(serpi ezoterici) viciosi ce sint mincati de gura sa sfinta. De la git pina la genunchi, corpul sau este uman, dar de acolo pina jos are forma de pasare.
Din corpul sau sfint multe scintei de foc zboara sub forma lui Garuda negru si a fierului negru meteoritic radiind in cele 10 directii.
Toti stapinii si conducatorii nagas cad inconstienti de frica.
Pe coroana sa este silaba alba OM
La gitul sau este un AH rosu.
In inima sa este un HUM albastru.
Din silaba HUM radiaza raze stralucitoare ce invoca fiintele intelepte ce au un aspect identic cu Garuda negru, impreuna cu zeitatile ce dau initierea.
JAH HUM BAM HOH
Toti devenim nonduali!
Ofrandele
OM VAJRA GARUDA ARGHAM PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA PADYAM PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA PUSHPE PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA DHUPE PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA ALOKE PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA GANDHE PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA NAIVIDYA PRATICCHA HUM SVAHA
OM VAJRA GARUDA SHAPTA PRATICCHA HUM SVAHA
Rugaciunea
Tu, cel ale carui aripi si pene zguduie cele 3000 de galaxii
Cel ce danseaza cu un cioc arzator
Cel ce doar prin filfiitul aripilor distrugi cele trei tipuri de posesiuni de spirite
Te ador Garuda, cel ce controleaza posesiunile de spirite ce locuiesc deasupra(de), cele ce locuiesc in mijloc(regii lor si tsen) si cele ce locuiesc jos(nagas si conducatori)
Vizualizare
Din inima sa iau foc ghirlande de mantre stralucitoare ca focul sfirsitului timpului, ce devin o mare armata de foc. Toate fapturile cu suflet si tot ce este fara suflet, tot ce este cu suflare sau fara, capata natura focului, arzind si pirjolind interferentele de sus, mijloc si jos.Totul este purificat.
Recitarea mantrei
Recitati mantra de pacificare de citeva ori:
OM MANI KYUNG KYUNG THUM THUM BÄ BÄ SVAHA
Recitati mantra minioasa de cit mai multe ori .
Aceasta mantra se poate recita pentru a purifica pe cei ce au o boala anume, sau pe cei ce nu sint inca bolnavi, dar vrem sa fie protejati, incluzindu-ne pe noi. Ginditi-va ca acum este imposibil sa fim atacati, raniti si sa ne imbolnavim. Raze de nectar ca razele soarelui emit din Garuda negru in voi si va ilumineaza complet, alungind orice boala, rau cauzat de spirite, karma negativa si obstacole.
NAGPO KALA RAKYA BÄ BÄ / SÖ SÖ / CHHUNG CHHUNG / PUTRI ZANG ZANG / CHAG KYI TERMÖ NYING CHHUNG / NÖ JE DUG PÄ SHA LA ZO / OM HLANG HLANG / TSER TSER / ÜB ÜB SO
Imaginati-va ca primiti toate calitatile lui Garuda negru-minte omniscienta, toate realizarile, putere perfecta, compasiune infinita.La sfirsit ginditi:"Am primit puterea perfecta astfel incit nici o faptura sa nu-mi poata face rau si nici o boala sa nu ma atinga."
Dedicatie
Datorita acestor merite fie sa obtin rapid starea de iluminare a lui Garuda negru si sa conduc fiecare faptura ce transmigreaza, fara exceptie, catre iluminare.
Oricit de bolnave ar fi fapturile simtitoare, fie sa fie eliberate imediat de orice boala. Fie ca fiintele simtitoare sa nu experimenteze niciodata boala.
Dedicati astfel si sigilati cu vidul.
Sfaturi legate de aceasta practica de la lama Zopa
Aceasta pratica poate fi facuta atit inainte cit si dupa ce ati fost infectati cu vreun virus. Ea poate fi facuta daca aveti cancer, gripa aviara/porcina, lepra, ulcere si alte boli epidemice ce sint in legtura cu fiintele malefice.
Chiar daca nu aveti vreo boala, puteti sa vizualizati cauzele lor venind de la fapturile cu suflare sau fara ( referindu-se la creaturi, paminturi, planete). Ginditi-va ca boala(amagirea karmei) este complet purificata.
Ginditi: "Nu exista nici cea mai mica karma in continuumul meu mental!"
Colophon:
ACeasta practica a fost tradusa de Lama Zopa la Kachoe Dechen Ling, 29 Martie 2003, cind gripa aviara a izbucnit in Asia.A fost transcrisa de Ven. Holly Ansett si editata de Kendall Magnussen, FPMT Education Services, Aprilie 2003.
