
Lupii alergau pe cimpia alba cu limbile scoase. Mai aveau putin si isi dadeau duhul, dar cu o privire apriga, conducatorul lor ii facu sa inteleaga ca trebuiau sa-si urmeze prada pina la sfirsit. Dira de singe pe care o lasasera in urma stralucea ca rubinul inghetat, in lumina lunii. Acum in fata lor se desfasura padurea ce termina brusc cimpia de gheata. Trebuiau sa o prinda neaparat inainte de a ajunge in padure si a cere ajutor kamilor ei, sau nesuferitilor tanuki, mereu pusi pe sotii, mereu in razboi cu oricine le calca teritoriul sfint.Conducatorul haitei isi lansa atacul final cu un urlet prelung, iesit din piept. Cu o miscare dibace reteza...