Protestele au început pe 15 aprilie 1989, odată cu moartea fostului secretar general Hu Yaobang, un moderat ce sprijinea reforma economică şi politică dat afară de facţiunea conservatoare cu doi ani în urmă. Iniţial, studenţii din universităţile Beijing şi Tsinghua au luat parte la procesiunile funebre dedicate lui Yaobang. Pe 16 aprilie au început întruniri organizate la scară mică în Xian şi Shanghai, iar pe 17 aprilie 3.000 studenţi din universitatea Beijing au intrat în piaţa Tiananmen. Numărul lor a crescut treptat (până la 100.000 pe 4 mai, şi eventual aproape 1 milion), adunarea devenind în final o demonstraţie împotriva guvernului comunist, protestând împotriva corupţiei, cenzurii şi guvernării autoritare. Eventual li s-au alăturat şi muncitori exasperaţi de inflaţia şi corupţia cauzate de reformele economice impuse de Deng Xiaoping începând cu 1978.

Pe 13 mai, protestatarii au ocupat piaţa Tiananmen şi au început greva foamei, cerând guvernului să retragă acuzaţiile recente la adresa lor şi să înceapă un dialog. Protestul a început cu două zile înainte de vizita plănuită a lui Mihail Gorbaciov în China, permiţând jurnaliştilor străini să facă reportaje live. Guvernul iniţial a încercat negocieri, dar a descoperit că protestatarii erau formaţi dintr-o serie de oameni fără un plan comun; în curând s-au instalat confuzia şi indecizia atât în rândul comuniştilor cât şi celor din piaţă.

Guvernul a declarat o stare de asediu pe 20 mai. Armata chineză a fost trimisă în piaţă pe 3 iunie la ora 22:30, trăgând fără discriminare în mulţime şi bătând cei prezenţi în mod sălbatic. Piaţa a fost evacuată oficial la 5:40 dimineaţa pe 4 iunie.

Reportajul de la CBC:

Reportajul de la BBC:

Oficial, guvernul chinez susţine că rezultatul masacrului au fost 241 morţi şi 7.000 răniţi. Numărul exact de morţi este necunoscut şi există multe estimări, precum: 10.000 (Uniunea Sovietică), 7.000 (NATO), cel puţin 3.700 (conform unui dezertor din armata chineză) sau 1.000 (Amnesty International, conform Time Magazine). Reacţia oficială din partea lumii a fost aproape unanim de condamnare şi indignare. Împrumuturile străine către China au fost oprite, şi un embargo împotriva vânzării de arme Chinei a fost impus de SUA şi Uniunea Europeană, embargo ce este în vigoare şi în prezent.

Cel mai faimos simbol al protestului din Tiananmen este cunoscută sub porecla “Tank Man”. Fotografiat pe 5 iunie în piaţa Chang’an de Jeff Widener, Stuart Franklin şi Charlie Cole printre alţii, faimoasa imagine reprezintă un protestatar necunoscut (el nu a fost identificat nici până azi) care stă în faţa unei coloane de tancuri pentru a le opri avansul:

Tank Man, fotografiat de Jeff Widener

Tank Man, fotografiat de Jeff Widener

Cea mai bună versiune a aceluiaşi moment, filmat de jurnalişti:

Masacrul din Tiananmen a fost un moment îngrozitor, revoltător din istoria Chinei şi a comunismului în general. Pentru a încheia pe o notă mai încurajatoare, în aceeaşi zi Solidaritatea a candidat în primele alegeri parlamentare parţial libere din Polonia. Li s-au permis să candideze doar pentru cele 100 de locuri în noul Senat polonez şi 161 de locuri sau 35% din Sejm (parlamentul polonez). Solidaritatea a primit o victorie răsunătoare, câştigând 99 de locuri în Senat (celălalt revenind unui candidat independent) şi toate locurile posibile din Sejm. Victoria a deschis calea către prima alegere liberă din Polonia în 1991 şi a marcat începutul oficial al revoluţiilor din 1989 ce au dus la căderea comunismului în Europa de est şi cel mai bun dar de Crăciun din istorie, desfiinţarea URSS pe 25 decembrie 1991 şi sfârşitul oficial al războiului rece.