Saturday, October 16, 2010



"I have known a great many troubles, but most of them never happened."
Mark Twain

Palovana (Inner Fire) - Korpiklaani(With Lyrics and Translation!)

Inner Fire

Secret fire, inner fire,
Burning hidden and concealed
I am careful not to burn
My vulnerable skin

The waters will evaporate when I get wet
Earth burns as I run
My mind raging in flames
I let it burn, I create the flames!

I gather speed, I turn to black
I am the blazing flame, I am the inner fire
As a swirling fierce wind
I move, bustle, spit and turn!

Look, look
Look, look
My power
My power!
Move, move
move, move
with me
with me!

Air cooling down, I turn dead
Turn to dead ground, turn to embers
I was born from a spark
I will die in the underworld of light

[Korpiklaani note:
This song is about the inner flame, which burns inside us all and allows us to do whatever we desire. It is also connected to the ancient Finnish shadow soul, ihte, which was believed to burn like a flame as well.]

Korpiklaani (Shaman) - Kanohta Lávlla


Korpiklaani (Shaman) - Kanohta Lávlla


Shaman-Odda mailbmi


Shaman - Vuojan


KORPIKLAANI - Keep On Galloping


Kelvin Kalvus en Omnia

OMnia - Idvash


Omnia - Dil Gaya

Eivør Pálsdóttir - Jeg vil mig herren love

Lord let me praise you
Who carried all my sins
From faith my praise shall rise
From him my heart shall beat
There i shall write his name
And carry it till my death
All the while i here may live
He shall ease my grief and suffering

Eivør Pálsdóttir - Trøllabundin




He sat in a room

in a square of the color of blood.
He'd rule the whole world
if there was a way that he could.
He'd sit and he'd stare
at the minreds on top of the towers.
For he was a beast
as he hatched his new plans to gain power.

And the snow fell
covering the dreams and ideals.
And the snow fell
freezing the blood and the wheels.
And the snow fell
they had to keep up for survival.
And the snow fell
defeating the beast's only rival.

They took the old roads
that Napoleon had taken before.
They fought as a force as a light
against the darkness in a holy war.
One day they were looking around
and the sun was shining on the cold flowers.
The next day they were freezing to death
in the sleet and the ice cold showers.


Then came the deadly roads
back from the stairs of their retreat.
The cold racked their bodies
but worse was the pain of defeat.
Many people who had hailed them once
now turned and looked away.
These people now knew
that the beast was on it's way.


You finally came back
to the borders of your fatherland.
Now enemies came
traitors everywhere at hand.
Many people who had fought and died
knowing that they had to win.
It still sickens my heart
to see the picture of the red flag in Berlin.

Saga - European dream

Hey brother across the sea, white future for you and me
I want to know where we stand, we fight the Reds in all our lands
They try and crush us, bring us down, spread their poison in all our towns
Police protect them as they march, we're arrested, it's getting dark now
European dream, there's things that should be said
European dream, better dead than Red
European dream, for freedom and for bread
European dream, better dead than Red
It's our country, we want it back, love for our nations we do not lack
Why do the governments put us down, when the real enemy's all around
It's not us who's planting bombs, it's the Reds who are marching on
Your police force helps them, I hope they realize before the end


Saga - Free my land


Saga - Ode To A Dying People

Eyes shining bright with unspilt tears,
Thinking about all these wasted years.
Everything worth living for is gone,
Brother, i find it hard to keep fighting on.
Falling down towards the abyss,
The reaper embraces me with his kiss;
It makes me want to refuse to care,
To watch this all unfold - too much to bear.

If this is the way it ends -
If this is the way my race ends . . .
If this is the way it ends - i can't bear to witness

Disease encroaching on all i hold dear,
Somehow i gotta get my soul outta here.
Heart of agony, faint burning hope,
I'm finding it hard to try to cope . . .

Because liars own the world with conquering poise,
In a wasteland of meaningless noise;
We don't stand a chance with dormant pride,
The heroes of our race have already died . . .

If this is the way it ends - if this is the way my race ends. . .
If this is the way it ends - i can't bear to witness . . .

To imagine it has all come down to this,
Apathy and suicidal bliss . . .

It's all over except for the cryin',
With a whimper instead of the roar of a lion . . .

The greatest race to ever walk the earth,
Dying a slow death with insane mirth,
The tomb has been prepared, our race betrayed,
White man, fight the flight towards the grave . . .

If this is the way it ends - if this is the way my race ends . . .
If this is the way it ends - i can't bear to witness . . .
If this is the way it ends - if this is the way my race ends . . .
If this is the way it ends - i can't bear to witness . . .

Don't let it end this way,
Don't let it end this way,
Don't let it end this way, i can't bear to witness . .



Life is a struggle in these changing times
Thoughts once natural are now classed as hate crimes
Those now in power, they fear no one but one
A man with open eyes and a sober mind so strong

It's been said before, but still we do not heed

To free the enslaved minds of the sleeping mass
we must cast away the yokes, ignore status and class
Barriers were built to make us forget blood ties
And now we aren't as one, and egos benefits on lies

It's been said before, but still we do not heed

Folk and Nation first, and blood - not personal greed
And it's been said before, but still we do not heed
Free your enslaved minds and open up your eyes and see
The strength of your people, one Nation arise!

It is good versus evil, it's the eternal fight
To overcome the darkness we must spreed the light

It's been said before, but still we do not heed

Folk and nation first, and blood - not personal greed
And it's been said before, but still we do not heed
Free your enslaved minds and open up your eyes and see
The strength of your people, one nation arise!


Saga - Valkyrian (The Valkyrie)

Where souls make war where souls fall
of Vikings that listened to the calling
Fallen is now the Viking from the North
The ground is colored red by the blood he shed.

Chorus: I am the Valkyrie,
I will take you home Warrior!
Grant your strength
To those who continue the fight.

I fly over Scandinavia Day and night
I take home the warriors who Fall dead
No pain do they ever feel again

No pain do they ever feel again


Freya Aswynn lecture part 1 (Sept 2009)






In cursul lunii mai 2009, o viitura a raului Bistrita, produsa in zona localitatii nemtene Farcasa, avea sa scoata la iveala un foarte posibil atelier neolitic de confectionare a unor tablite inscriptionate, foarte asemanatoare cu celebrele tablite de la Tartaria. Ele s-au adaugat celorlalte artefacte care au fost descoperite de catre prof. dr. in istorie Dumitru Ionita, in punctul numit Vadu Rau, din localitatea pomenita mai sus, incepand cu anii ’80 ai secolului trecut, despre care s-a mai vorbit.

Descoperirea are o importanta deosebita pentru ca, iata, ea demonstreaza ca celebrele placute de la Tartaria, datate ca fiind mai “tinere” cu peste un mileniu decat cele sumeriene de la Djemdet Nasr, Kis si Uruk, considerate indeobste cele mai vechi forme de scriere din lume, nu reprezinta un caz izolat, accidental, ci o activitate cat se poate de organizata, desfasurata de locuitorii acelor vremuri de pe actualul teritoriu al tarii noastre.

Dacia, leagănul civilizației! Tăblițe similare cu cele de la  Tărtăria, descoperite la Vadu Rău

Din pacate, la fel ca si alte asemenea descoperiri de exceptie, nici aceasta nu s-a bucurat de atentia necesara din partea specialistilor romani. Aventura acestor incredibile “pietre” inscriptionate a inceput prin anii ’80 ai secolului trecut, cand profesorul Dumitru Ionita, in timpul unei recunoasteri de teren desfasurate in punctul numit Vadu Rau din localitatea nemteana Farcasa, a descoperit o serie de obiecte neolitice, cum ar fi: fusaiole, greutati pentru plasele de pescuit sau pentru razboiul de tesut, topoare slefuite din piatra etc.

Artefact care aminteste de Tartaria

Printre aceste obiecte, cateva i-au atras atentia in mod deosebit. Este vorba despre tablite din lut ars, unele de forme rectangulare, ovale sau rotunde, care prezentau pe una din fete diverse semne incizate: romburi franjurate, linii intersectate, ce constituiau suport pentru alte linii mai mici asezate in rand, diverse puncte scobite etc. In decursul anilor, erodarea malului drept al Bistritei a continuat, prilej cu care au tot iesit la iveala alte cateva zeci de asemenea tablite, numarul lor ajungand la 120, toate purtatoare ale unor insemne protoliterate, dupa cum crede profesorul Ionita.

“Unele dintre ele sunt confectionate din lespezi de piatra de forma rectangulara, peste care s-a asternut un strat fin de argila, care a fost incizat cu semne dintre cele mai variate. Printre ele se afla si un pandantiv amuleta, similar aceluia de Tartaria, care are doua orificii de prindere”, ne-a declarat profesorul Ionita.

Viitura din aceasta primavara, asa cum aratam mai sus, a scos la iveala, in acelasi punct, alte cateva zeci de asemenea tablite incizate, pe care au aparut, ca element de noutate, “grupuri de semisfere, care au pe bolta lor unul, doua, trei sau patru linii. Greutatea tablitelor difera, ea fiind cuprinsa intre 100 si 500 g. Din cele observate, s-ar putea spune ca pe «vatra» acestui atelier se afla o cantitate impresionanta de material care urma a fi prelucrat si, probabil, incizat. Acest fapt m-a facut sa cred ca avem de-a face cu un atelier care fusese parasit in graba, din motive obscure: fie din cauza unei calamitati naturale, fie din cauza migratiei unor triburi neolitice”, ne-a mai spus Dumitru Ionita.

O parte din tablitele de pe Bistrita sunt aproape identice cu cele de la Tartaria

Domnia-sa este de parere ca “o parte din aceste tablite sunt relativ identice cu cele descoperite de arheologul Nicolae Vlassa in anul 1961 la Tartaria, judetul Alba, care apartin culturii neolitice Vinca, datate, pe baza de Carbon 14, ca fiind realizate in perioada 6.500- 6.000 i.Hr. Emit supozitia ca la Vadu Rau a existat in mod cert un atelier de confectionare a acestor artefacte, care apoi se raspandeau intr-o vasta arie geografica, ajungand pana in vestul actual al Romaniei sau chiar pana in Insula Pastelui. Dimensiunile tablitelor variaza intre 13,5 cm in lungime, respectiv 7-8 cm in latime”, mai spune profesorul Ionita.

Prof. dr. Vasile Boroneant: “Este foarte posibil ca la Vadu Rau sa fi existat un depozit”

Fara a fi specialisti, putem sa ne dam seama ca avem de-a face cu o descoperire de o importanta cu totul speciala. De aceea, am cerut si parerea unui cercetator care a avut ocazia sa vada cateva fotografii ale acestor misterioase tablite. Este vorba de prof. dr. Vasile Boroneant, binecunoscut arheolog, care, timp de mai multi ani, a cercetat situl arheologic de la Cladova si pe cel de la Chitila, unde au fost facute descoperiri senzationale, care atesta existenta pe acele locuri a unora dintre cele mai vechi culturi materiale si spirituale din Europa. In legatura cu aceste tablite, domnia-sa ne-a declarat: ”Modelul era in epoca. Motive asemanatoare au fost descoperite in spatiul nostru si la Vidra, si la Chitila si in alte locuri.

Ele se aseamana cu cele din Mesopotamia. Este foarte posibil ca acolo, la Vadu Rau, sa fi existat un depozit. Trebuie insa facute cercetari serioase pentru a putea emite o ipoteza corecta. Asemenea elemente de decor vin chiar din Paleolitic, unde aceste elemente constituiau modalitati de comunicare folosite de initiatii epocii. Le regasim si astazi, desi sensul lor nu mai poate fi deslusit, pe costumele populare, pe cusaturi, pe produse casnice gospodaresti, pe unelte etc. Ele sunt specifice numai spatiului carpato-dunarean”.

Tartaria demonstreaza ca scrisul a aparut in sud-estul Europei, nu in Sumer

Asa cum arata artefactele de la Vadu Rau, se poate observa asemanarea lor izbitoare cu tablitele de la Tartaria. Povestea acestora din urma a trezit, in timp, deopotriva, entuziasm, dar si multe reticente, in asa fel incat, desi probe indubitabile atesta vechimea lor, inca mai sunt sceptici care nu vor sa accepte realitatea. De altfel, astazi, foarte putini specialisti romani se mai incumeta sa discute deschis despre aceasta unica descoperire. O fac insa cercetatorii straini, carora nu le este nici rusine, nici teama sa afirme deschis ca prima scriere a omenirii a aparut in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum.

Ei au in vedere cand sustin acest lucru, atat artefactele de la Tartaria (pe care nu le cred nicidecum o pierdere de obiecte sau o negustorie a unor sumerieni ajunsi intamplator sau nu in zona bastinasilor de la Tartaria, cum se mai sustine uneori!), cat si alte doua descoperiri: cea de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, unde pe o colina, intr-un nivel neolitic corespunzator mileniului III i.Hr., au fost gasite cateva sigilii de lut, printre care unul rotund, cu pictograme gravate intr-un mod semanator celor de la Tartaria, si cea de la Gracianita, din nord-vestul Bulgariei.

Acolo, s-au descoperit doua platouri mici. Pe fundul unui dintre ele este redata o reprezentare schematica antropomorfa, iar cel de-al doilea prezinta o forma de scriere foarte apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de cea de pe una dintre tablitele de la Tartaria.

Arheologul britanic Colin Renfrew, care a efectuat sapaturi tot in Bulgaria, la Sitagroi, sustine aceasta ipoteza. Apoi, celebrul profesor arheolog italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project, membru al World Rock Art Academy Italia, care, impatimit de “miracolul” de la Tartaria, a cautat si a descoperit oasele gasite de Vlassa impreuna cu cele trei tablite. Dupa ce acestea au fost analizate si datate la Departamentul de Geologie al Universitatii din Roma, profesorul Merlini a concluzionat: Datarea e foarte veche, in jur de 7.300 de ani!

Iar oasele au apartinut unei femei in varsta de 50-55 de ani, careia el ii atribuie un rol religios, fiindca printre oase au mai fost gasite 23 de obiecte sacre, printre care o ancora pentru tesut, niste bratari si niste statuete de idoli. Aflat in anul 2004 in tara noastra, celebrul arheolog italian avea sa declare unui confrate: “Oasele ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul nostru sa gasim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea Sumerului. In Romania, avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai Romaniei, ci intregii Europe.”

Cercetarea artefactelor, o datorie pentru istorici, nu o pierdere de timp

Am prezentat toate aceste date pentru a incerca sa sensibilizam cercetarea romaneasca in domeniu, in asa fel incat sa putem raspunde, fara teama de a ne compromite, unor provocari ca aceasta pe care ne-o propune profesorul Dumitru Ionita. Pentru ca descoperirea sa constituie, fara indoiala, o mare provocare. Nu suntem in masura sa dam sfaturi, dar credem ca este de datoria specialistilor sa cerceteze nu numai aceste incredibile artefacte, dar si altele care zac prin depozitele muzeelor de zeci si zeci de ani, fara sa fie bagate in seama de cineva.

Credem ca aceasta este o datorie, nicidecum o pierdere de timp, pentru ca, pana la urma, elementele identitare ale existentei noastre ca popor european isi afla sustinerea si in asemenea dovezi. Incheiem prin a spune ca tablitele de la Vadu Rau tebuie sa beneficieze de o atentie sporita. Ca de altfel si alte obiecte adunate cu truda si pasiune de neobositul profesor de istorie de la Farcasa care, periodic, ne surprinde cu cate o descoperire de exceptie.


One Rune to Keep You Safe




UR AR TU(lacul VAN) in SE Marii Negre(of course) nostri

The Power of Jera


One Rune to Change Your Life


Shaman's Journey


Shamanic Runes


FILMUL DE WEEKEND-Sympathy For Mr. Vengeance (Korean Movie/English Subtitles) Part 1 of 12


Sympathy for Lady Vengeance (parte 1)






H. P. Lovecraft

The mightY Woden laughs upon his throne,

And once more claims his children for his own

.The voice of Thor resounds again on high,

While arm’d Valkyries ride from out of thIs sky:

The Gods of Asgard all their pow’rs released

To rouse the dullard from his dream of peace.

Awake! Ye hypocrites, and deign to scan

the actions of your “brotherhood of Man”.

Could your shrill pipings in the race impair

The warlike impulse put by nature there?

Where now the gentle maxims of the school,

The cant of preachers, and the Golden Rule?

What feeble word or doctrine now can sway?

Too long restrain’d, the bloody tempest breaks,

And Midgard ‘neath the tread of warriors shakes,

On to death, Beserker bold! And try

In acts of Godlike bravery to die!

Who cares to find the heaven of the priest,

When only warriors can with Woden feast?

The flesh of Schrimnir, and the cup of mead,

Are but for him who falls in martial deed:

You luckless boor, that passive meets his end

,May never in Valhalla’s court contend.

Slay, brothers, slay! And bathe in crimson gore;

Let Thor, triumphant, view the sport once more!

All other thoughts are fading in the mist,

But to attack, or of attack’d, resist.

List, great Alfadur, to the clash of steel;

How like a man does each brave swordsman feel!

The cries of pain, the roars of rampant rage,

In one vast symphony our ears engage.

Strike! Strike him down! Whoever bars the way;

Let each kill many ere he die today!

Ride o’er the weak; accomplish what ye can;

The Gods are kindest to the strongest man!

Why should we fear? What greater joy than this?

Asgard alone could give us sweeter bliss!

My strength is waning; dimly can I see

the helmeted Valkyries close to me.

Ten more I slay! How strange the thought of fear,

With Woden’s mounted messengers so near!

The darkness comes; I feel my spirit rise;

A kind Valkyrie bears me to the skies.

With conscience clear, I quit the earth below,

The boundless joys of Woden’s halls to know.

The grove of Glasir soon shall I behold,

And on Valhalla’s tablets be enroll’d:

There to remain, till HeiMdall’s horn shall sound,

And Ragnarok enclose creation round;

And Bifrost break beneath bold Surtur’s horde,

And Gods and men fall dead beneath the sword;

When sun shall die, and sea devour the land,

And stars descend, and naught but Chaos stand.

Then shall Alfadur make his realm anew,

And Gods and men with purer life inBue.

In that blest country shall Abundance reign,

Nor shall one vice or woe of earth remain.

Then, not before, shall men their battles cease

,And live at last in universal peace.

Thro’ cloudless heavens shall the eagle soar,

And happiness prevail for evermore.

Friday, October 15, 2010

Unreal: Mongolian Throat Singing


Mongolian Overtone Singer , amazing


Kongar-ol Ondar on David Letterman's Late Show




Am revazut de curind 'AL TREISPREZECELEA RAzboinic' SI cautind pe net am aflat ca el chiar a existat, ca si cartea dupa care s-a inspirat scriitorul a carui carte este baza filmului.....

Summa pia gratia nostra conservando corpora et cutodita, de gente fera Normannica nos libera, quae nostra vastat, Deus, regna (Preainalt si sfant Milostiv, apara-Ne pe noi si pe ai nostri, si Ne scapa, Doamne, de neamul salbatic al nordicilor care ne pustiesc pamanturile) – rugaciune medievala.

Vreme de mai bine de trei veacuri, aceasta avea sa fie rugaciunea de capatai a celor mai multi dintre europenii care avusesera de a face sau care auzisera, intr-un fel sau altul, de temutii razboinici ai nordului. Imaginea acestora avea sa devina sinonima cu teroarea si, pentru un intreg mileniu, vikingii nu aveau sa fie altceva decat intruchiparea celor mai negre cosmaruri ale oamenilor.

Pledoarie pentru vikingi

Faptul ca vikingii au fost niste jefuitori lipsiti de scrupule nu poate fi contestat. De altfel, vikingr, stravechiul termen norvegian, insemna „pirat”, in timp ce viking desemna sec actiunea de a prada peste mari. In plus, priviti din perspectiva carturarilor si preotilor crestini, paganii, adepti ai vechiului cult al lui Odin, nu puteau decat sa fie demonizati; cu atat mai mult cu cat multe dintre atacurile lor erau indreptate asupra bogatelor manastiri din Anglia si din restul Europei. Au fost insa stramosii nordicilor demni de o descriere asemenea celei impamantenite in constiinta europeana medievala? Au fost vikingii, intr-adevar, niste monstri trimisi de divinitate pentru a pedepsi pacatele crestinilor, asa cum se credea in urma cu aproape un mileniu?

Raspunsul avea sa vina in secolul XX, mai precis in 1923, odata cu descoperirea in biblioteca orasului iranian Mashhad a copiei unui document considerat pierdut de secole. Este vorba de Risala, jurnal datand din secolul X al diplomatului arab Ahmad ibn Fadlan, una dintre cele mai vechi si mai detaliate marturii legate de modul de viata al scandinavilor.

Ahmad ibn Fadlan

Ahmad, pe numele sau adevarat Ahmad ibn Fadlan ibn al-Abbas ibn Rasid ibn Hammad, a fost una dintre figurile proeminente ale culturii arabe, si unul dintre cei mai importanti carturari islamici de la sfarsitul primului mileniu. Functia sa de secretar al califului din Bagdad, al-Muqtadir, ii va aduce notorietatea, nu atat prin importanta atributiilor sale, cat mai ales prin fascinanta calatorie pe care o va intreprinde, intre anii 921 si 923, in tinuturile slave din Rusia de astazi, pana in apropierea fluviului Volga, si pe care o va descrie amanuntit.

Initial, scopul expeditiei era unul pur diplomatic; acela de a propovadui Dreapta Credinta in randurile bulgarilor si de a cere regelui strain un tribut anual in schimbul construirii unei moschei pe cheltuiala Bagdadului. Calatoria va lua insa o cu totul alta turnura, mai ales dupa refuzul categoric al liderului bulgar, si dupa iarna deosebit de grea care il obliga pe ibn Fadlan sa ramana timp de trei luni in compania acestuia.

Ambasadorul arab va avea astfel ocazia sa relateze detaliat obiceiurile si trasaturile popoarelor putin cunoscute la acea vreme, pe care le va intalni in timpul sederii sale prelungite: turci, slavi, baskiri, bulgari sau kazari, popoare originare din intinsele stepe asiatice. Valoarea jurnalului intocmit de Ahmad ibn Fadlan va fi cu atat mai mare, cu cat asemenea insemnari erau extrem de rare; cele mai noi datand din vremea Imperiului Roman.

Diplomatul avea insa sa fie fascinat de o populatie total necunoscuta, pe ai carei membri ii numeste Rus sau Rusyyah, nimeni altii decat vikingii originari din Suedia. Mai mult ca sigur ca ibn Fadlan imprumutase denumirea slava a lui ruotsi, cuvant finlandez prin care erau desemnati nordicii originari din estul Scandinaviei.


Sosirea vikingilor pe Volga, in impunatoarele lor corabii impodobite cu capete de dragon, asa numitele drakkare, trebuie sa fi fost o imagine impresionanta pentru ambasadorul arab, neobisnuit cu o asemenea priveliste:

Nu am vazut niciodata oameni mai bine inzestrati fizic. Inalti ca niste palmieri, blonzi, cu piele roscata; pareau sa nici nu simta frigul puternic de afara, pentru ca nu purtau nici tunici, nici caftane, ci doar un vesmant care le acoperea o parte a corpului, lasandu-le o mana libera. Fiecare barbat poarta la brau un topor, o sabie si un cutit lung, de care nu se desparte niciodata. Sabiile sunt uriase si gravate asemenea sabiilor france. Toti sunt tatuati de la varfurile degetelor pana la gat cu figuri misterioase de culoare neagra sau verde.

Admiratia lui Ahmad ibn Fadlan pentru misteriosii negustori de sclavi si blanuri veniti din tinuturile inghetate ale nordului avea insa sa dispara in scurt timp, atunci cand le va cunoaste obiceiurile, total diferite de eticheta curtii de la Bagdad, cu care era obisnuit:

Desi nordicii sunt gazde desavarsite, sunt cele mai murdare creaturi ale Domnului. Nu au nici o rusine in a urina in vazul tuturor si par a nu se spala niciodata. Nu se imbaiaza dupa ce au relatii intime cu femeile lor si nici macar nu isi spala mainile dupa ce mananca. Sunt ca niste magari salbatici.

In ciuda obiceiurilor necivilizate, diplomatul arab mentioneaza cu stupefactie ca nici unul dintre barbati nu uita sa isi pieptene parul de cateva ori pe zi; activitate la care sunt ajutati, de cele mai multe ori, de sclavele pe care le au in posesie.

Ibn Fadlan avea sa fie de-a dreptul socat atunci cand va asista la scena toaletei de dimineata:

Pentru a se spala, recurg la cea mai murdara si mai obscena modalitate posibila. O sclava aduce un bazin urias cu apa pe care il ofera mai intai stapanului ei. Acesta isi spala mainile, fata si parul, dupa care isi curata gatul si narile in aceeasi apa. Apoi sclava ofera vasul urmatorului barbat care face aceleasi lucruri. Toti nordicii repeta aceleasi gesturi, in acelasi bazin.

Cei mai multi istorici sunt de parere ca relatarea ambasadorului nu este decat o exagerare; de fapt, apa fiind inlocuita dupa ce fiecare barbat nordic isi facea toaleta zilnica. Totusi, simpla ideea de a folosi acelasi vas i-ar fi repugnat, cu siguranta, arabului obisnuit cu un cu totul alt mod de viata.

Citeste continuarea in pagina a 2a


Black sun Empire - Gun Seller


Ghearele guvernului suedez


Dominic Johannson a fost confiscat de la părinţii săi in 25 iunie 2009, pentru că el era educat la domiciliu, a avut câteva carii netratate şi nu au fost date cele mai recente vaccinări programate de guvern.

Ruby Harrold-Claesson, presedinta al Comitetului Nordic pentru Drepturile Omului, a spus ca ” în 20 de ani de practică niciodata nu a văzut un caz mai prost administrat. Aceasta familie a fost atât de traumatizata încât nu e sigur daca se pot recupera..”

Ea a spus ca guvernul suedez “a încălcat grav drepturile acestei familii, atât în conformitate cu legislaţia suedeză şi în temeiul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.”

Acest caz tragic reflectă ceea ce se întâmplă atunci când o birocraţie socialista este mai hotarita sa uniformizeze copiii, decât sa respecte diferenţele individuale ale persoanelor şi familiilor.

Ceea ce înseamnă acest lucru, desigur, este faptul că asistenţii sociali consideră că Dominic nu ar trebui să fie crescut de către părinţii săi, pur şi simplu pentru că statul are o opinie diferită de modul în care copiii ar trebui să fie crescuti. Regretabil, statul are puterea de a-l forţa pe Domenic sa creasca asa cum crede statul că este cel mai bine pentru el. Din păcate, decizia lucrătorilor sociali este susţinută de sistemul administrativ şi judiciar suedez.

Parintii din America care isi educa copiii la domiciliu au posibilitatea de a vedea acest abuz de autoritate ca un semn prevestitor la tipurile de probleme cu care s-ar confrunta în cazul în care Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului va fi pusa în aplicare în Statele Unite. Există deja numeroase cazuri în care se încearcă să se substituie deciziile părinţilor cu cele ale statului. Aceste cazuri conduc adesea la separarea involuntara ale familiilor si care rezulta cu traumatism, atit al copiilor cit şi al părinţilor lor.


Mircea Eliade despre Bucuresti


„Bucureştiul are această misiune de a asimila şi configura, de a elimina toxinele şi de a suprima pe impotenţi. Nu vă uitaţi că atîţia oameni sterpi şi netrebnici urcă pe scara măririlor. Nu acesta este criteriul Bucureştiului, al oraşului care mai mult decît alt oraş românesc poate avea comanda spaţiului. Ceea ce se întîmplă în zilele noastre este un accident, o imbecilitate politică, aşa cum sînt multe altele. Nu vă lăsaţi păcăliţi de zvonul cafenelei şi al anticamerelor politice. Căci nu acesta este adevăratul Bucureşti, oraşul trăirilor mondene.

Funcţiunea Bucureştiului rămîne intactă, chiar dacă noi nu o vedem, întunecaţi de evenimente. Bucureştiul e menit să ne verifice posibilităţile de creaţie, de configurare, de afirmare spirituală. Îl putem urî, îl putem dispreţui, îl putem compătimi.

El îşi păstrează funcţiunea, orice am crede noi sau urmaşii noştri despre el, pentru simplul motiv că Bucureştiul a fost ales de un păstor cunoscător al semnelor să fie centrul. Şi aici, unde se dau atîtea bătălii, vom afla într-o zi cine putem fi“.

sursa bucurestiulnecunoscut



Din cauza secretomaniei tipic comuniste cu care s-a tratat cazul Ion Rîmaru, în perioada 1970-1971, în jurul acestuia s-au construit imediat zeci de legende care l-au catalogat rapid drept “cel mai odios asasin din istoria României”. Fascinanta poveste a acestui adevărat „Jack Spintecătorul” de Dâmboviţa ne-a relatat-o comisarul criminalist Traian Tandin, aflat la acea vreme în subordinea locotentului Ioan Sântea, cel care l-a prins şi executat pe Rîmaru.

În dimineaţa zilei de 5 martie 1971, locatarii unui bloc situat pe strada Scărlătescu nr.46 au sesizat Miliţia că în curtea imobilului se află cadavrul unei femei în poziţie „ginecologică”. Acesta avea să fie pentru femeile din Bucureşti începtul unui an de teroare şi coşmar, iar pentru poliţiştii bucureşteni cel mai dificil şi odios caz pe care aveau să-l intâlnească: un criminal neidentificat care a ucis trei femei tinere, a încercat să o omoare pe a patra, a violat alte cinci, iar pe alte patru le-a tâlhărit! Nu asta l-a facut însă „celebru” pe temutul Rîmaru, cât modul în care işi ucidea victimele. Le ataca doar pe timp de furtună cu o toporişcă, le muşca de sâni şi de coapse iar apoi, moarte fiind, abuza sexual de ele şi le jefuia.

Brunetele au scăpat

Un mit care circula în perioada aceea spune că sadicul criminal în serie care timp de un an de zile nu s-a ştiut cine e, ar fi căutat să atace doar femeile blonde, dat fiind faptul că toate cele trei victime ucise de el, din care două chelneriţe la restaurant, aveau culoarea părului ca atare. Comisarul criminalist Traian Tandin spune însă că celelate victime ale criminalului care au scăpat cu viaţă din mâinile lui erau, culmea!, brunete. “Deci e posibil ca culoarea părului să le fi scăpat din ghearele morţii”, spune el.

Bătrânul justiţiar Traian Tandin păstrează lipit pe uşa sufrageriei un afiş cu Rîmaru

Căutat printre bolnavii psihici

“Cele trei crime care s-au succedat la interval de circa o lună au condus la concluzia că poliţiştii aveau de-a face cu un psihopat sexual de mare pericol social”, îşi aminteşte bătrânul justiţiar. Pentru că în rândul populaţiei s-a instaurat o atmosferă panică, s-au chemat mai multe efective de poliţie din ţară şi s-a început căutarea suspecţilor printre toţi bolnavii psihici de prin gări, autogări, cinematografe, pieţe sau subsoluri, dar şi printre deţinuţii eliberaţi în perioada 1970-1971, care au avut condamnări pentru omor sau violuri.

Ultima victimă, asistentă universitară

Nimic nu se lega. Când într-o zi un taximetrist s-a prezentat la Poliţie pentru a mărturisi că unul dintre clienţii săi, pe care l-a condus pe strada Vulturul (unde a avut loc ultima crimă) i-a pătat de sânge perna din maşină şi că bănuieşte că ar avea legătură cu criminalul în serie care bântuia Capitala. La câteva ore dupa declaraţia şoferului, polţiştii au fost înştiinţaţi de un nou atac. Victima, o asistentă universitară, a fost găsită moartă, cu un strat de cărămizi sub burtă, violată, cu gâtul tăiat şi bătută.

Operaţiunea „Vulturul"

După numele străzii unde s-a săvârşit ultima crimă, operaţiunea poliţişilor în acest caz, condusă de locotent-colonelul Ioan Sântea a fost denumită “Vulturul”. “Nici poliţiştii veniţi din provincie nu păreau să fie suficienţi!”, işi aminteşte Tandin. Rapid, Santea, cel care coordona acţiunea, a constituit rapid mai multe echipe operative formate din elevi de la şcolile de miliţie, lucrători din IGM şi IMB, rezervişti, care sub conducerea unor ofiţeri cu experienţă au făcut mai multe razii pe timp de noapte.

Femeile, însoţite din umbră

Femeilor care lucrau in restaurante li s-a spus că vor fi însoţite “din umbră” de echipe operative, în caz că rudele sau colegii nu le puteau însoţi. „La ce forţe au fost atunci mobilizate cred că picior de hoţ n-a mai călcat in Capitală”, spune comisarul Tandin.
Între timp, un colectiv de ofiţeri a trecut la analiza urmelor de dinţi ridicate de pe corpul celor trei victime. Mai mult, s-a organizat chiar un concurs special printre specialiştii în materie. După muşcatură şi-au dat seama că au de-a face cu acelaşi autor, din cauza unei „anomalii” pe care Râmaru o avea la mandibulă.

Greşeala lui Rîmaru

O gafă colosală a lui Rîmaru l-a dat de gol, atunci când anchetatorii, respectiv colonelul Santea, au găsit lângă victimă o adeverinţă eliberată de spitalul pentru studenţi. Doar că poliţiştii nu au considerat din prima că i-ar conduce către asasin, au luat în calcul mai multe variante. „S-au gândit că s-ar fi aflat acolo în mod intâmplător sau că i-a cazut victimei, pentru că numele era şters din cauza ploii.

„S-a făcut o expertiză la Institutul de Criminalistică folosndu-se convertizorul de infraroşii. Ulterior s-a ajuns la concluzia că e vorba de o scutire medicală ce a fost eliberată de cabinetul de neurologie aparţinand doctorului Octavian Enisie”, explică Tandin.

Îşi inchidea camera cu două lacăte

Atunci a fost identificat Ion Rîmaru, student in anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, despre care colegii spuneau că este „o fire inchisă şi impulsivă”. Poliţiştii au aflat că locuieşte singur într-un cămin unde-şi ţine uşa inchisă cu două lacăte, suferă de psihopatie instabilă şi poartă cuţit la el. „Este omul nostru!”, a spus atunci locotenentul Santea, care a decis arestarea lui.

Cazat în căminele Medicinii

În momentul reţinerii, Rîmaru se îndrepta spre cămin, cu o sacoşă in mână în care ţinea o toporişcă şi un cuţit de bucătărie, cu care a încercat să-i rănească şi pe poliţişti, doar că a fost imobilizat.
În timpul interogatorului, Rîmaru a vorbit doar monosilabic, singurele momente în care mai rupea câteva cuvinte era atunci cand eraî ntrebat de sănătate, într-un astfel de moment susţinând ca nu se simte foarte bine.

De asemenea, pe cât de odioase au fost crimele acestuia, pe-atât de surprinzătoare au fost concluziile medicilor psihiatri, care au susţinut că toate crimele le-a făcut cu discernământ.

Ultima dorinţă: “Vreau să trăiesc!"

Rîmaru a fost condamnat la moarte prine executare, eveniment la care a participat şi a si tras şi locotenentul Sântea. Ultimele cuvinte ale criminalului au fost „Vreau să trăiesc!”. Fără milă însă, a fost ciuruit...

„A fost o tragere excepţională. Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru m-am apropiat de punctajul maxim. Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţintă decât pe Ion Râmaru”, a declarat imediat dupa execuţie Santea.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...


Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites