In zile ca asta, uscate de vint, intunecate de nori, fara umezeala, fara soare, fara sunetele pasarilor pentru ca acestea sint blocate de sirenele politiei sau ambulantei, vreau sa ma fac padure.Vreau sa stau intinsa pe pamintul reavan din Baneasa si sa ma uit la cer, fara sa-l pot vedea, pentru ca crengile copacilor sint atit de dese incit tot ce pot zari este o sclipire de culoarea safirului, ca irizarile unei nestemate pe fundul unui riu.Vreau sa alerg din nou pe marginea piriului de la Cheia, care-mi tivea frumos casa si gradina, incercind sa gasesc florile alea mari si minunate care cresc acolo si seamana cu floarea soarelui dar nu-s; sa ma bag in mocirla padurii de dupa ploaie ca sa gasesc deliciosii vineciori si galbiori, si sa scormonesc pe sub frunzele jilave ca sa vad daca sub ele...