Toţi oamenii sunt egali în fata legii si au, fără nicio deosebire, dreptul la o egala protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. Comentariul I.V.:
Codexul este părtinitor şi discriminează atunci când, prin regulile pe care le adoptă, împarte oamenii în două categorii: elita, care va putea să continue să se hrănească sănătos, fără nici un fel de restricţii (şi fără ca noi să ştim; la urma urmei, la cât este Pământul acesta de mare, ce îi opreşte pe bogătaşii acestei planete şi pe „făcătorii” Codexului să găsească locuri secrete în care să cultive pe ascuns hrană sănătoasă, necontaminată chimic sau genetic?), şi oamenii obişnuiţi care vor trebui să mănânce hrana toxică declarată obligatorie de către Codex. Se ştie că plantele sau suplimentele alimentare aflate pe listele negative vor fi declarate interzise, sau vor putea fi obţinute numai cu prescripţie medicală! Deci, dacă mie îmi place să îmi fac seara un ceai calmant sau soporific de muşeţel, tei, sau păducel, sau vreau să îmi tratez anumite deficienţe sau carenţe cu plante (de exemplu, vreau să îmi elimin răceala cu usturoi, cu uleiuri volatile din plante sau cu macerate şi ceaiuri din plante medicinale) şi Codexul declară aceste plante, aşa cum se ştie că intenţionează (mă refer aici la introducerea evaluării de risc pentru suplimentele alimentare, în care categorie intră şi plantele medicinale şi condimentele; această evaluare de risc se face prin studii extrem de costisitoare şi de lungă durată şi sunt posibile cel puţin trei scenarii:
1. pentru anumite categorii de plante medicinale, condimente sau alte suplimente alimentare, deşi se cunoaşte valoarea lor nutritivă şi curativă de milenii, este posibil ca evaluarea de risc să fie considerată prea costisitoare sau să se considere, în mod intenţionat şi arbitrar, dacă plantele respective concurează cine ştie ce medicamente scumpe, că beneficiile sunt mai mici decât riscurile şi să se ceară, pur şi simplu, punerea lor directă, definitivă şi fără drept de apel pe listele negative, ceea ce le face interzise sau de obţinut numai cu reţetă de la medic.
2. în situaţia în care se realizează această evaluare de risc, ea va dura atât de mult, încât plantele sau suplimentele alimentare respective vor fi considerate interzise şi scoase din uz pentru perioade foarte lungi de timp, lipsă care va afecta negativ sănătatea oamenilor care ar fi putut beneficia de efectele lor minunate.
3. este posibil ca, odată scoase de pe listele pozitive, în vederea realizării evaluării de risc, anumite plante sau suplimente alimentare să rămână în aşteptare la infinit şi să nu mai revină niciodată pe listele pozitive, pentru că nici nu li s-a făcut evaluarea de risc şi nici nu li se va face vreodată această evaluare, din motive diverse, care vor ţine, în principiu, de concurenţa pe care plantele sau suplimentele alimentare o fac diverselor medicamente de sinteză (chiar de curând auzeam nişte elucubraţii la televizor în privinţa beneficiilor „îndoielnice” ale mierii de albine – şi pe aceasta vor să ne-o ia! După mintea „făcătorilor” Codexului şi a susţinătorilor lor – printre care, din nefericire, se află şi medici şi oameni de ştiinţă – aspartamul [ Aspartatul din aspartam, ca şi glutamatul monosodic, este o substanţă neurotransmiţătoare (înlesneşte transmiterea de informaţii de la un neuron la altul), care prin influxul excesiv de calciu, provoacă formarea în exces a radicalilor liberi care ucid neuronii. Ele mai sunt numite şi excito-toxine – excită celulele neuronale până le distrug ireversibil. (n. a.) ] (E 951), care provoacă întârzieri mintale (la copii), scleroză multiplă, demenţă, surzenie, Parkinson, Alzheimer, epilepsie, etc. e mai bun pentru sănătate! Nu mai zic de ceilalţi îndulcitori sintetici, cum ar fi acesulfam K (E 950), extrem de toxici şi ei!)),
aşadar, dacă vreau să îmi fac ceai seara, cum spuneam, e normal şi corect să nu am voie să obţin teiul, muşeţelul sau suplimentul alimentar dorit decât cu REŢETĂ DE LA MEDIC şi în cantităţi atât de mici, încât, în loc de efecte minunate şi profund benefice asupra sănătăţii, ajung să obţin rezultate nule? În plus, cu noua măsură de a plăti, pe lângă asigurare, fiecare vizită la medic, devine, pur şi simplu, neproductiv să încerc să îmi fac ceai în fiecare seară!
Articolul 8.
Orice persoana are dreptul la satisfacţia efectiva din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.
Comentariul I.V.:
Aici intervine un aspect interesant: sunt puţini cei care ştiu că parlamentele statelor membre sunt neputincioase în ceea ce priveşte Codexul! Nu au nici un drept de veto!!! Numai şi numaiguvernul (adică partidele aflate la guvernare) şi ministerele şi/sau agenţiileabilitate de guvern au dreptul de a lua decizii legate de Codex, ceea ce este, la drept vorbind, o încălcare gravă a transparenţei şi imparţialităţii. Fără controlul, şi aşa precar, din partea parlamentului, Guvernul poate emite, oricând, ce legi are chef, sub formă de ordonanţe de urgenţă, cu intrare imediată în vigoare şi nimeni nu se poate opune! Nici cetăţenii acestei ţări şi nici parlamentul! Din câte ştiu, numai guvernul se poate „răzgândi” în privinţa unei ordonanţe de urgenţă şi o poate abroga!
În timp, acest lucru poate încuraja guvernele să încredinţezetot mai multă putereCodexului şi Comisiei Europene, trecând peste parlamentele statelor lor, cu atât mai mult cu cât, deja, aşa cum am comentat la articolul 4, Codexul pretinde, la modul insidios, să suprascrie legislaţia internă privind standardele alimentare şi protecţia consumatorului.
La noi, România este reprezentată la întâlnirile Codexului de către Autoritatea Naţională pentru Siguranţa Alimentară (sic!) şi Ministerul Agriculturii, care primesc ordine de la Guvernul român şi de la Comisia Europeană. Deci, Parlamentul, sau altă entitate juridică internă cu putere decizională, nu are nici o putere, numai Guvernul este cel care dă ordine în această privinţă.
În această situaţie, cum poate cineva, nu spera, ci măcar visa – în cazul în care se îmbolnăveşte în urma adoptării legislaţiei abuzive privind alimentaţia şi îşi caută dreptatea în instanţă – să primească vreodată despăgubiri, etc… sau măcar să ştie că poate, în cazul extrem, să dea în judecată şi să conteste Codexul, personal sau în grup? Aşa ceva, din pricina puterilor discreţionare acordate Codexului de către guvernele statelor membre, este de domeniul fantasticului şi, ca urmare, irealizabil! Deci, Codexul violează drepturile fundamentale recunoscute prin constituţie sau lege!
Articolul 12.
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Comentariul I.V.:
Codexul realizează aceste imixtiuni în viaţa personală, aşa cum am precizat în comentariul de la articolul 4 din această Declaraţie. Şi aduce atingeri onoarei şi reputaţiei, conform aceluiaşi comentariu, prin inducerea unei adevărate stări de sclavie! Iar legislaţia internă este neputincioasă în faţa lui! Deci, nu beneficiem de această protecţie a legii, de care se vorbeşte în Declaraţie, împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri!
Articolul 17.
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociaţie cu alţii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Comentariul I.V.:
Dacă oricine are dreptul la o proprietate, atunci e bine să precizăm faptul că prima proprietate de care beneficiem este trupul nostru şi întreaga noastră fiinţă! Dreptul la această proprietate este încălcat de Codex, care, în mod arbitrar, va ajunge, dacă se vor aplica toate regulile sale, să lipsească oricând şi pe oricine de această proprietate,ucigând trupul/ fiinţa, adică proprietatea, prin impunerea ingestiei de substanţe toxice (aditivi alimentari, alimente modificate genetic, iradiate, etc.) şi/sau prin lipsirea de remediile necesare menţinerii sau refacerii stării naturale de sănătate.
Articolul 18.
Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţa si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu alţii, atât în mod public, cât si privat, prin învăţături, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.
Comentariul I.V.:
Acelaşi ca şi la Articolul 1, cu adăugarea faptului că acest Codex încalcă dreptul la libertatea gândirii, atunci când pretinde că experţii săi sunt singurii în măsură să decidă ce este bun şi ce nu pentru sănătatea populaţiei statelor membre! Dacă este respectată libertatea de a-mi manifesta convingerile, atunci faptul că vreau să mănânc sănătos şi să consum anumite suplimente alimentare sau alimente puse pe listele negative de către Codex, şi faptul că vreau să învăţ, să practic şi să folosesc remedii şi cunoştinţe milenare de vindecare pe căi naturale nu ar trebui să fie o problemă, nu-i aşa? Numai că este o problemă, deoarece Codexul fiind creat, finanţat şi susţinutstrict din motive comerciale şi NU în favoarea sănătăţii consumatorului, aşa cum se pretinde, încalcă aceste drepturi, atunci când interzice folosirea acestor cunoştinţe, remedii şi suplimente fără evaluarea de risc stabilită de experţii săi (sic!), evaluare de risc menită, în realitate şi în final, să elimine orice posibilităţi de concurenţă a medicamentelor de sinteză!
Primul rezultat de pe pagină
Notă: Link-ul la care duce rezultatul respectiv este un link de descărcare. Documentul poate fi doar deschis sau salvat în Adobe Reader. Este posibil să nu meargă întotdeauna în Internet Explorer. Este posibil să poată fi vizualizat mai bine în Firefox.
La pagina 48 a documentului, sau pagina 53 a PDF-ului, se poate citi (este un paragraf încă în discuţie, dar care comunică intenţiile pe care le au):
Chapeau 1
Labelling of a food is considered only after the food has undergone appropriate safety assessments to deem it safe for human consumption.
Traducere:
Paragraf introductiv 1
Se are în vedere etichetarea produselor alimentare numaidupă ce produsele alimentare au trecut prin evaluări de siguranţă adecvate pentru a le considera sigure pentru consumul uman.
Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum si libertatea de a căuta, de a primi si de a răspândi informaţii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
Comentariul I.V.:
Aceleaşi ca şi la articolele precedente, cu adăugarea faptului că acest Codex nu permite căutarea, primirea şi răspândirea de informaţii prin orice mijloace atunci când decide că tehnicile naturale de tratare a diferitelor afecţiuni sunt neconforme cu evaluările sale de risc şi cu standardele sale, deoarece folosesc, să zicem, plante sau suplimente alimentare aflate pe listele sale negative, deci, interzise! În plus, producătorii nu au voie să facă anumite afirmaţii privind produsele lor, după cum se poate vedea în Ghidul General al Afirmaţiilor aici primul rezultat de pe pagină.
Notă: Link-ul la care duce rezultatul respectiv este un link de descărcare. Documentul poate fi doar deschis sau salvat în Adobe Reader. Este posibil să nu meargă întotdeauna în Internet Explorer. Este posibil să poată fi vizualizat mai bine în Firefox.
3. PROHIBITED CLAIMS
The following claims should be prohibited:
3.1 Claims stating that any given food will provide an adequate source of all essential nutrients, except in the case of well defined products for which a Codex standard regulates such claims as admissible claims or where appropriate authorities have accepted the product to be an adequate source of all essential nutrients.
3.2 Claims implying that a balanced diet or ordinary foods cannot supply adequate amounts of all nutrients.
3.3 Claims which cannot be substantiated.
3.4 Claims as to the suitability of a food for use in the prevention, alleviation, treatment or cure of a disease, disorder, or particular physiological condition unless they are:
(a) in accordance with the provisions of Codex standards or guidelines for foods as developed by the Committee on Nutrition and Foods for Special Dietary Uses and follow the principles set forth in these guidelines.
or,
(b) in the absence of an applicable Codex standard or guideline, permitted under the laws of the country in which the food is distributed.
3.5 Claims which could give rise to doubt about the safety of similar food or which could arouse or exploit fear in the consumer.
4. POTENTIALLY MISLEADING CLAIMS
The following are examples of claims which may be misleading:
4.1 Meaningless claims including incomplete comparatives and superlatives.
4.2 Claims as to good hygienic practice, such as “wholesome”, “healthful”, “sound”.
Traducere:
3. AFIRMAŢII INTERZISE
Următoarele afirmaţii trebuie interzise:
3.1 Afirmaţii care susţin că un produs alimentar dat va furniza o sursă adecvată a tuturor nutrienţilor esenţiali, cu excepţia produselor bine definite pentru care un standard Codex reglementează o asemenea afirmaţie, sau acolo unde autorităţile corespunzătoare au acceptat produsul ca fiind o sursă adecvată a tuturor nutrienţilor esenţiali.
3.2 Afirmaţii care sugerează că o dietă echilibrată sau produsele alimentare obişnuite nu pot furniza cantităţi adecvate din toţi nutrienţii.
3.3 Afirmaţii care nu pot fi demonstrate.
3.4 Afirmaţii referitoare la potrivirea unui produs alimentar pentru folosirea prevenirii, alinării, tratării sau vindecării unei boli, disfuncţii, sau unei anumite stări fiziologice, decât dacă ele sunt:
(a) în concordanţă cu prevederile standardelor sau ghidurilor Codex pentru produse alimentare, aşa cum sunt dezvoltate de către Comitetul pentru Nutriţie şi Produse Alimentare cu Uz Dietetic Special şi urmează principiile expuse în aceste linii directoare.
sau,
(b) în absenţa unui standard sau ghid Codex, permise în cadrul legislaţiei ţării în care produsul alimentar este distribuit.
3.5 Afirmaţii care pot genera îndoieli în privinţa siguranţei unui produs alimentar similar sau care pot trezi şi exploata teama consumatorului.
4. AFIRMAŢII POTENŢIAL ÎNŞELĂTOARE
Următoarele sunt exemple de afirmaţii care pot fi înşelătoare:
4.1 Afirmaţii lipsite de înţeles, incluzând comparative şi superlative incomplete.
4.2 Afirmaţii privitoare la o bună practică igienică, precum, „nutritiv”, „sănătos”, „sigur” (de fapt, toate aceste cuvinte au şi sensul de „sănătos” (n. a.))
Deci, nu este permis să afirmi că un produs este sănătos!
Dacă pentru un produs, de exemplu, usturoiul sau coada şoricelului sau orice alt produs în întregime natural şi nealterat (genetic sau altfel) nu există studii clare care să demonstreze faptul că este bun pentru sănătate, afirmaţia aceasta pe o etichetă este interzisă în cazul lui! Ce facem cu plantele, sau legumele şi fructele care sunt o adevărată enciclopedie de nutrienţi, vitamine şi minerale?
În plus, aşa cum spuneam la începutul primei părţi a articolului, anumite decizii, pur şi simplu, nu pot fi luate aşa cum vrea Codexul, şi mă refer, aici, la faptul că punctul 3.2 de mai sus este foarte pervers formulat, ca şi afirmaţia făcută de ei în Ghidul Vitaminelor şi Mineralelor: primul rezultat de pe pagină.
Notă: Link-ul la care duce rezultatul respectiv este un link de descărcare. Documentul poate fi doar deschis sau salvat în Adobe Reader. Este posibil să nu meargă întotdeauna în Internet Explorer. Este posibil să poată fi vizualizat mai bine în Firefox.
Le redau în paralel ca se vadă mai bine la ce mă refer:
3.2 Claims implying that a balanced diet or ordinary foods cannot supply adequate amounts of all nutrients.
Traducere : 3.2 Afirmaţii care sugerează că o dietă echilibrată sau produsele alimentare obişnuite nu pot furniza cantităţi adecvate din toţi nutrienţii.
Most people who have access to a balanced diet can usually obtain all the nutrients they require from their normal diet. (afirmaţie din Ghidul Vitaminelor şi Mineralelor- n.a )
Traducere : Majoritatea oamenilor care au acces la un regim alimentar echilibrat pot obţine, de obicei, toate elementele nutritive de care au nevoie from their normal diet.din dieta lor normală.
„Majoritatea oamenilor care au acces la un regim alimentar echilibrat” înseamnă, de fapt, „DOAR O PARTE din cei care au acces la un regim alimentar echilibrat”, deci nicidecumTOŢI!
Aceste afirmaţii sunt pervers formulate, deoarece Codexul nu specifică nicăieri, în ce constă o dietă echilibrată, după părerea lui!
„o dietă echilibrată” – o formulare atât de vagă poate însemna orice! Poate însemna şi o mână de paie, cu garnitură de gândaci, sau o ciorbă lungă, asortată cu rumeguş de lemn… sau, pur şi simplu, mămăligă cu ceapă, după modelul alimentar al iobagilor români! Poate însemna efectiv orice, atât timp cât NU SE PRECIZEAZĂ NICĂIERI în ce constă această pretinsă „dietă echilibrată”.
Paracelsus spunea: „Totul este otravă. Ceea ce contează este doza!” şi „Nu există boli, ci bolnavi!”.
În realitate, aşa cum foarte fin subliniază Paracelsus în citatele de mai sus, fiecare om este unic şi are o structură fizică şi subtilă singulară, iar o dietă echilibrată pentru un singur om nu poate fi stabilită decât cu ajutorul unei echipe de medici formate din nutriţionişti şi specialişti în diverse tipuri de medicină naturală tradiţională, necesari pentru stabilirea corectă a alimentelor şi dozelor necesare, doze şi alimente care să fie perfect adecvate structurii fizice şi subtile ale fiinţei respective!
Iată ce înseamnă, în realitate, o dietă echilibrată! Şi vreau să ştiu şi eu, cine, pe lumea şi la ora aceasta, îşi mai poate permite aşa ceva! Aşadar, aceste afirmaţii care ne sunt aruncate în faţă despre pretinsul lor mare interes ca oamenii să respecte „diete echilibrate” nu este decât un mare praf în ochi!
De asemenea, ei nu permit să se afirme că un produs chiar alină anumite afecţiuni, în condiţiile în care există demult tratamente naturale, cu plante şi alte remedii naturale, care vindecă boli grave, precum SIDA, cancer, etc. Ce facem cu ele?
În schimb, producătorii medicamentelor de sinteză au voie să afirme, în ciuda listelor impresionante şi, de multe ori, copleşitoare de efecte adverse, că medicamentele respective sunt indicate în tratarea şi ameliorarea bolilor! Despre aceasta puteţi arunca o privire aici, dar ATENŢIE!!! Link-ul este dat DOAR CU TITLUL DE EXEMPLU. Nu încurajez administrarea acestor medicamente şi nu le susţin în nici un fel!
Articolul 21.
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
2. Voinţa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta voinţa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aibă loc periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
Comentariul I.V.:
La întrunirile Codexului este permisă participarea doar a câtorva ONG-uri internaţionale, cărora le este permis doar să asiste la deciziile care se iau, pentru că, de cele mai multe ori, observaţiile şi solicitările pe care ele le fac nu sunt – în mod intenţionat – luate în seamă şi stipulate în rapoartele acestor întruniri. De asemenea, guvernele statelor membre îi numesc cu de la sine putere pe reprezentanţii ţărilor lor la întrunirile Codex, astfel încât cetăţenii statelor membre habar nu au de cine sunt reprezentaţi şi cine ia decizii şi votează „da”, cu imbecilă supunere, sau stranie rea-voinţă, la întrunirile Codex, în numele lor!
Voinţa poporului nu este luată în seamă nici de Codex, nici de guvernele care îl slujesc. Cine îi alege, la urma urmei, chiar şi pe „făcătorii” Codexului? În condiţiile în care deciziile acestei comisii şi ale comitetelor sale subordonate au impact la nivel mondial, ar trebuie să aibă loc nişte alegeri la nivel naţional, în fiecare stat membru. Pentru parlamentul european există „aleşi”, deşi impactul este la urma urmei regional, dar pentru Codex… aţi auzit de alegeri naţionale măcar pentru reprezentanţii ţării la întrunirile Codex? Nu. Cine îi numeşte pe aceşti oameni? Doar guvernul! Fără să fie precizate criteriile pe baza cărora oamenii aceia sunt aleşi, experienţa lor, etc. Nu este aceasta o lipsă alarmantă de transparenţă?
Cât despre alegerile din interiorul Codexului, date despre aceste lucruri se găsesc aici. Nu am avut timp să le traduc, pentru că volumul de informaţii este enorm, dar o voi face într-un articol viitor! Aici chiar nu este vorba doar despre câteva paragrafe!
Articolul 22.
Orice persoana, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptăţita ca prin efortul naţional si colaborarea internaţionala, ţinându-se seama de organizarea si resursele fiecărei tari, sa obţină realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalităţii sale.
Comentariul I.V.:
De ce securitate socială şi de care drepturi economice indispensabile poate să beneficieze, să zicem, un producător care vrea să cultive numai produse nemodificate genetic, în condiţiile în care:
1. culturile sunt, mai mult sau mai puţin intenţionat, contaminate genetic – prin fenomene naturale de polenizare sau prin mână criminală
2. mai nou, se pretind patente asupra genelor existente în mod natural
3. produsele modificate genetic sunt foarte ieftine, dar, în mod paradoxal, odată intrat în horă cu Monsanto, de exemplu, producătorul devine în totalitate dependent de concern
(pentru toate acestea a se vedea documentarul de mai jos, Brevet pentru un porc, despre Monsanto şi ingineria genetică )!
La ora aceasta, singurele eforturi vizibilela nivel internaţional sau naţional sunt cele de implementare a Codexului şi de „armonizare” (în engleză, harmonization, de la harm (a face rău, a răni, a vătăma, a dăuna), joc de cuvinte neîntâmplător, subliniat şi de Dr. Rima Laibow), de suprascriere a legislaţiei statelor membre privind alimentaţia şi protecţia consumatorului.
Ce fel de liberă dezvoltare a personalităţii se poate obţine la un om otrăvit cu produse contaminate chimic şi/sau genetic şi/sau iradiate (iradiere care produce, conform studiilor, distrugeri la nivel cromozomial şi altele – voi aborda acest subiect pe larg, într-un articol viitor)? Cum se poate spune că un om, îmbolnăvit grav în urma folosirii pe hrana sa a acestor procedee profund distructive, îşi mai poate păstra demnitatea?
Articolul 27.
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivităţii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul ştiinţific si la binefacerile lui.
Comentariul I.V.:
Codexul încalcă dreptul real de a participa la progresul ştiinţific, tăind accesul la suplimente alimentare nou descoperite (combinaţii benefice de plante, condimente, vitamine sau minerale, descoperite în urma studiilor), care trebuie obligatoriu să fie evaluate înainte de a fi puse pe piaţă, sau descurajarea studiilor în vederea realizării de noi suplimente alimentare, prin listele sale negative şi pozitive şi prin evaluarea obligatorie de risc. În schimb, oferă tehnologiile de inginerie genetică, sub pretextul progresului!
Aici sunt menţionate mai multe aspecte privind pericolele ingineriei genetice, din care o sa reproduc doar un foarte scurt pasaj, deocamdată:
A second possible effect of transgene integration is activation of genes in the vicinity of the transgene by the activity of the introduced promoter elements.
Traducere:
Un posibil efect secundar al integrării transgenei este activarea genelor din vecinătatea transgenei, de către activitatea elementelor promotor introduse.
Cu alte cuvinte, te poţi trezi că te alegi cu ochi albaştri, deşi te născuseşi cu ochi verzi! Lăsând gluma deoparte, activarea genelor din vecinătatea transgenei (gena străină introdusă) poate însemna orice, de la trezirea a cine ştie ce boli genetice, până la stimularea unor procese degenerative în structura (cancer, etc) organismului (animal sau plantă) modificat genetic! Şi aşa cum se vede în filmul de mai sus, prin modificare genetică apar proteine sau combinaţii de proteine cu totul noi, care pot fi extrem de periculoase pentru sănătatea consumatorilor!
Şi noi trebuie să mâncăm sau să folosim toate aceste organisme modificate genetic!
În ciuda acestor studii (documentul complet poate fi citit aici, aceste lucruri nu sunt luate în considerare, astfel încât la 3 mai 2010, aşa cum se poate vedea aici, începând cu pagina 11 a documentului, sau pagina 16 a PDF-ului (documentul întreg poate fi găsit aici), „făcătorii” Codexului au fost pe cale să decidă ca produsele modificate genetic să nu fie etichetate ca atare. Nu mai traduc pentru că, din fericire, nu s-au înţeles între ei. Unele delegaţii (reprezentanţii unui stat membru – n. a), deşi tot mai puţine, se pare, s-au opus şi au susţinut în continuare etichetarea OMG (organism modificat genetic – n. a.) obligatorie. A rămas ca discuţia eliminării etichetării OMG să fie reluată ulterior. Oricum, ceva tot au făcut, şi asta mai demult: produsele modificate genetic sunt numite acum produse biotehnologice! Cât de mincinos sună acel „bio” din denumire!
Articolul 28.
Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internaţionala în care drepturile si libertăţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.
Comentariul I.V.:
Aşa cum am comentat şi se vede la toate articolele de mai sus, orânduirea socială şi internaţională este de aşa natură că drepturile si libertăţile expuse în prezenta declaraţie NU pot fi pe deplin înfăptuite.
Articolul 29.
1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor si libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere si respectare a drepturilor si libertăţilor altora si ca sa fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale într-o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Comentariul I.V.:
Se pare că în imaginaţia „făcătorilor” Codexului îndatoririle noastre faţă de comunitate sunt să ne otrăvim cuminţi cu alimentele toxice promovate de ei, să ne intoxicăm cu medicamentele de sinteză cu înfricoşătoare efecte adverse, despre care se consideră, în mod arbitrar, că beneficiile sunt mai mari decât riscurile, să ne distrugem trupurile şi minţile cu alimentele modificate genetic şi iradiate! Cum rămâne însă cu îndatoririle lor faţă de colectivitate? Cum şi le îndeplinesc ei, dacă şi-au propus, aşa dintr-un foc, să omoare atâţia oameni? (A se vedea conferinţa Dr. Rima Laibow, din prima parte a articolului). Oameni, care vor muri, de boli ce pot fi prevenite, lipsiţi fiind de suplimentele alimentare necesare eliminării carenţelor sau deficienţelor cu care se confruntă! Ca să nu mai vorbim de cei din ţările sărace care sunt deja condamnaţi în estimările OMS.
Dacă legea îngrădeşte exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere si respectare a drepturilor si libertăţilor altora si ca sa fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale într-o societate democratica, cum se face că „făcătorii” Codexului nu sunt îngrădiţi de nici o lege, atunci când impun respectarea regulilor lor, fiind ei cei care îngrădesc, fără să asigure cuvenita recunoaştere si respectare a drepturilor si libertăţilor altora, drepturi şi libertăţi pe care le-am comentat mai sus!
Mda… Ultimul paragraf e cel mai tare: nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Care or fi scopurile acelea, mă întreb…Adică, suntem la cheremul Codexului, pentru că vorba ceea, dacă „naşul” face regulile, „finul” are câştig de cauză şi toate comentariile mele sunt, la fel de bine, inutile!
Articolul 30.
Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie.
Comentariul I.V.:
Şi totuşi! … aici mai am o speranţă! Eforturile Codexului de desfiinţare a drepturilor şi libertăţilor noastre de decizie asupra vieţii şi sănătăţii noastre nu se justifică în nici un fel, şi până la urmă, tot ce am afirmat mai sus este corect şi rămâne în picioare! Deci, „făcătorii” Codexului, deşi au şi ei drepturi, nu au voie să se dedea la vreo activitate sau să săvârşească vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie.
Oricum ar fi,concluzia este că măsurile Codexului sunt abuzive pe foarte multe planuri şi, majori şi vaccinaţi fiind, nimeni nu are voie să ne dicteze ce anume să mâncăm şi cu ce anume să ne tratăm!
NUMAI DUMNEZEU ARE DREPT DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE ASUPRA NOASTRĂ!
yogaesoteric
Când administratorii acestui site au avut deosebita amabilitate de a-mi oferi posibilitatea de a publica, aici, articole despre Codex Alimentarius, m-am simţit onorată şi m-am bucurat foarte mult, deoarece ştiu că acest site este unul dintre cele mai bine informate şi citite site-uri de pe Internet şi le mulţumesc încă odată pentru şansa de a informa cât mai mulţi oameni despre grozăviile care ni se pregătesc şi de a răspunde la anumite întrebări care mi s-au pus de-a lungul timpului. 
3. Mă deranjează Codexul, şi încă atât de tare, deoarece ÎNCALCĂ DREPTURILE OMULUI! 
Reproduc mai jos părţi din această declaraţie pentru a putea sublinia mai uşor şi comenta încălcările Drepturilor Omului de către Codex Alimentarius. Comentariile acestea nu au pretenţia de a fi exhaustive sau perfect logice; ele reprezintă raţionamentul meu simplu şi opinia mea sinceră în ceea ce priveşte încălcarea Drepturilor Omului de către Codex.
Adunarea Generală proclamă 
Întrebarea care se pune este de ce TREBUIE să fim „încurajaţi”? 
Acelaşi comentariu de mai sus, cu adăugarea faptului că securitatea persoanei mele este pusă în pericol atunci când sunt ameninţată cu închisoarea dacă folosesc alte vitamine şi minerale decât cele acceptate şi aprobate de Codex Alimentarius, cu atât mai mult cu cât aceste liste pozitive, prin puterile discreţionare acordate Codexului pot exclude oricând, în mod arbitrar şi fără justificări, plante şi chiar legume şi fructe care se folosesc de milenii în alimentaţia şi medicina tradiţională a diverselor state. Cu alte cuvinte, dacă „făcătorilor” Codexului li se năzare că muşeţelul sau usturoiul reprezintă un „pericol” pentru populaţie, le pot declara oricând în afara legii, fără ca noi să avem dreptul să protestăm. Şi în cazul în care încălcăm reglementările lor, mergând să culegem din natură plantele interzise, se poate ajunge la pedepse cu închisoarea sau la amenzi foarte mari. Şi chiar, în cazul în care reprezentanţii Codexului descoperă asemenea plante, ca specii spontane sau de cultură „ilegală”, pot decide distrugerea acelor plante, prin ardere, erbicide, sau orice alte mijloace, oriunde vor fi ele întâlnite, aşa cum se procedează peste tot în cazul culturilor interzise.
Înseamnă, de asemenea, că distribuirea oricărui produs sănătos care se conformează standardului nu va fi împiedicat prin nicio reglementare legală sau administrativă, din ţara în cauză, care priveşte sănătatea consumatorului, sau alte chestiuni legate de standarde alimentare, şi care sunt acoperite de cerinţele standardului general. 
Articolul 5.
