CUM PROSTESTI POPORUL CU TELEVIZORUL

Un amic imi spunea ca a facut involuntar un experiment. Omul, fara preocupari politice, s-a trezit cu un televizor in birou. Si pe ce sa-l tina, la serviciu fiind, ca doar nu era sa se uite la filme sau documentare?

L-a fixat pe Realitatea TV, care l-a insotit vreme de 8 ore cateva zile la rand. Zile dupa care a constatat ca este deprimat, nervos, ca a inceput sa se certe sistematic cu nevasta si ca devenit un sofer agresiv. A inchis televizorul si a redevenit omul dinainte.

Credeti-ma, nu e o poveste inventata si este perfect explicabila. Si nu este vorba doar despre Realitatea Tv, ci despre intregul audiovizual care promoveaza un mesaj tot mai violent si isterizant, al ziaristilor si al politicienilor.

Insultele curg valuri. Fiecare este, in viziunea adversarului, prost, tampit, mincinos, nesimtit, hot, rama, vierme, javra, las, betiv, maimutoi, analfabet. In acest context cate un “incompetent”, “limitat” sau “inadecvat” suna aproape ca o lauda.

Cum uimitoare devine cate o exprimare de o minima politete, regula daca te uiti la discursurile politicienilor din alte tari. Frecventa invitatiilor la TV este direct proportionala cu grosolania comportamentului si a limbajului. Bunul simt, educatia si politetea sunt plictisitoare.

Rar auzi cate un jurnalist care pune o intrebare autentica, cu buna credinta si dorinta sincera de a afla un raspuns adevarat, oricare ar fi el. Intrebarile sunt malitioase, cu raspunsul inclus si intentia clara de a jigni, nu de a lamuri. De altfel, cel mai adesea raspunsul nici nu este auzit.

Ca dovada, fie omul este intrerupt, cu o alta intrebare ironica sau tampa, exact cand ajunge la esenta si e pe cale sa explice problema, fie este intrebat peste un minut exact ce spusese mai devreme.

De cele mai multe ori, dezbaterile nu au nicio concluzie, nu aduc nicio informatie, nu releva nicio viziune, nicio solutie, nicio argumentatie.

Sunt doar prilejuri ca fiecare sa-si spuna poezia si sa sara in gatul adversarului sub privirile multumite ale moderatorilor, cu atat mai fericiti cu cat e scandalul mai mare si nimeni nu intelege nimic.

Si nici nu are cum sa fie altfel, cand invitatii nu au o minima competenta pe tema in dezbatere. Vin sa vorbeasca despre Agricultura actori sau cantareti, despre Sanatate ingineri si despre Justitie medici. Merge banda!

Inutil sa spunem ca toti au doar certitudini. Absolute. Fara fisura vreunui dubiu jenant. Formulari de tipul “ma tema ca”, “ma indoiesc”, “am speranta” , “socotesc”, “cred” sau alte asemenea sunt desuete. Cum adica sa te indoiesti? Esti sigur. Ai convingeri ferme. Te-ai nascut cu ele.

Iar certitudinile sunt musai rastite sau, in cel mai bun ca, rostite calm, dar sumbru. Umorul este interzis. Avem cel mult bascalie grosiera cu tente vulgare daca se poate. Si cum sunt mereu aceiasi protagonisti, poti sa spui dinainte de a incepe asa zisa dezbatere si ce vor spune, si cum vor spune.

Si daca jurnalistii isi permit sa se comporte ca procurorii sovietici cu orice interlocutor, sa nu dea necuratul sa-i faci vreunuia dintre ei un repros privind propria conduita.

“Dumneata sa-ti vezi lungul nasului si sa nu ne inveti pe noi sa ne facem meseria” , o apostrofa recent un mare analist al neamului pe o tanara purtatoare de cuvant a Politiei Timis, care atragea atentia ca actiunile presei pot face rau unor anchete penale.

Degradarea limbajului are si subtilitati de lupta de clasa. La OTV a reaparut “ciocoiul”, ridicat din cosciugul anilor 50. Mai lipseste doar indemnul sa-l trimitem la canal. La Realitatea TV, bancherii, inclusiv FMI, sunt niste nenorociti de camatari din cauza carora bogatia tarii nu ajunge la popor.

Va mai zic eu una din acelasi ciclu: “Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burgheji”. Si mai e un necaz mare: nu suntem si noi ca grecii, se plang amarati analisti si politicieni care saliveaza la gandul unor pete de sange de indignat autohton cu care sa manjeasca apoi poarta de la Cotroceni.

Si nu este vorba doar despre ceea ce auzim de la TV, ci si despre ceea ce citim la TV, adica despre titlurile care se lafaie pe ecrane, pline de cuvinte grele: prapad, dezastru, cosmar, jale, pe care, desigur, le provoaca, fara exceptie actuala putere. Daca un fiu de primar/consilier/ministru face o blestematie poti fi sigur ca e beizadea PDL.

Copiii opozitiei sunt modele. Taticii de judete sunt doar de la PDL, caci presedintii de consilii judetene PSD sunt niste ingeri.

Bineinteles ca totul e breaking news, totul e editie speciala, totul e cu galben, clipeste, piuie, agreseaza retina si creierul. Subiectele sunt repetate obsesiv, pana la greata. Daca mai aud odata numele Deta imi ies bube pe piele. As fi insa curios ce se mai aude de scandalul Dragnea TelDrum expediat in vreo trei stiri marginale.

Asa se face ca televizunile din Romania nu informeaza. Ele isterizeaza si nevrozeaza. Scot din noi toate pornirile animalice, ne umfla frustrarile si ne panicheaza. Larma aceasta fara rost ascunde mai multe lucruri. Pe de-o parte, o totala lipsa de profesionalism si a presei si a clasei politice.

Jurnalistii habar nu prea au despre ce vorbesc, nu se documenteza, nu sunt interesati de substanta problemelor. Vor rating si show, vor sange si scandal. Politicienii nu au proiecte, nu au viziune, nu au competente. Si lipsa de fond este mascata de forma, cat mai agresiva, cat mai socanta.

Pe de alta parte, nevroza este o modalitate de manipulare, de spalare a creierului. Din spatele larmei neinteligibile, mesajul este scrijelit pe creier. Starea de rau, de frustrare, enervarea si nemultumirea cronica se cornicizeaza dincolo de cauzele ei obiective. Ne imbolnavim incet de nervi, dar, spre deosebire de prietenul meu cu experimentul, nici macar nu ne dam seama.

primit prin e-mail

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Posted in: societatea civila