 | |
 A trecut o intreaga saptamina. Asa cum cere traditia, nu l-am vazut si nu i-am vorbit.Nici macar nu i-am auzit vocea.Si totusi, am chipul lui in minte, cuvintele sale in inima si fiinta sa e gravata in sufletul meu. Este ziua nuntii noastre si ma trezesc devreme ca sa ma pregatesc. Pe dinafara, mi-am facut parul, unghiile, machiajul.Dar inauntru sint intr-o lume complet diferita.Recit psalmi incercind sa infuzez fiecare moment cu sfintenie.Postesc, pentru ca este ziua mea personala de Yom Kippur, Ziua mea de pocainta si purificare, si cer iertare pentru trecut, in timp ce ma curat si ma pregatesc de un nou viitor. Asa cum coroana se ridica deasupra capului, dar totusi se conecteaza cu el atit de bine, la fel femeia uneste spiritualul si fizicul, teoria si realitatea.In rochia mea de mireasa reprezint o regina si ma rog pentru abilitatea de a fi coroana sotului meu.Nu sa fiu decoratiunea sa, ci legatura dintre supraconstientul si constientul sau, si a-l face sa dea ce e mai bun in el. Imi scot cerceii, bratarile, colierul. In cealalta camera el isi goleste buzunarele, isi desface cravata si isi dezleaga sireturile. Nu se casatoreste cu mine pentru frumusetea mea exterioara, sau pentru bijuterii. Nu ma casatoresc cu el pentru banii din buzunarele sale. Vine la mine liber, fara legaturi, fara conexiuni cu alte persoane sau cu orice altceva in afara de mine si legamintele noastre, unul fata de celalalt. Muzica incepe si al meu chatan, mirele meu este pe puncutl de fi condus la mine. Imi va acoperi fata cu valul, pentru a strajui sfintenia, Prezenta Divina, care rezida pe fata miresei. Valul meu va fi opac ca sa nu pot vedea in afara, si nimeni sa nu poata vedea inauntru. Ochii mei vor fi inchisi oricum, pentru a-mi sensibiliza abilitatea de a gindi si simti. Recunoastem ca ne casatorim cu ceea ce vedem, dar si ceea ce nu vedem. Vreau cea mai mare intimitate in acest moment si nu doresc sa fiu distrasa de privirile sutelor de invitati. Prin punerea valului pe capul meu ne facem unul altuia un legamint nerostit. Recunoastem ca ne unim cu ce vedem si ce nu vedem din celalalt. Cu cea mai mare credinta sintem siguri ca sintem unul pentru celalalt jumatatea de suflet lipsa.Numai impreuna ne putem completa unul pe celalalt, si pe noi insine. Dar stim ca vom avea nevoie de multa munca grea pentru a reusi. El nu este raspunsul la neajunsurile mele, ci mai degraba calea mea de a le rezolva. Sintem determinati sa ne iubim partile bune si sa le intelegem pe celelalte, vindecindu-le si crescind in proces. In sfirsit, dupa cea mai lunga saptamina din viata mea, mirele meu, se apropie de mine.Este prea intens pentru a privi. Il privesc fugitiv, dar ochii mei incep sa verse lacrimi. Nu mai vad, dar nici nu mai am nevoie. Sintem pe punctul de fi uniti unul cu celalalt. Dar nu numai noi doi, caci casatoria noastra inseamna unitatea intregului popor evreu.Nu ne unim numai unul cu celalalt; ci si trecutul, prezentul si viitorul. Vom fi acum reuniti din nou, sub chuppah, baldachinul ceremonial,pentru a deveni sot si sotie. Baldachinul este deschis in parti pentru a arata cum trebuie sa ne fie inimile si casele, deschise si primitoare fata de tot ce ne inconjoara. Vom fi afara, sub cerul liber, pentru a aduce cerul pe pamint, in timp ce noi ne vom ridica la cer. Acum eu sint cea condusa catre el, cel ce ma asteapta sub chuppah. In timp ce ma apropii, il incercuiesc de sapte ori. Asa cum exista sapte zile in saptamina ce culmineaza cu sfintenia sabbatului, la fel il voi inconjura, invaluindu-l in iubire si daruire, pina cind ajung linga el. Asa cum eu sint coroana sa ce sta ca un cerc in jurul capului sau, la fel creez acum casatoria noastra ca un cerc, o legatura intre toti membrii poporului nostru. Intr-un cerc totul este egal, si exista perfecta armonie. Imediat ce am completat cele sapte cercuri, el se intoarce catre mine si ma incercuieste daruindu-mi un cerc perfect de aur, fara marci si fara pata, ce este inelul de nunta. Acesta este al optulea cerc, cu unul mai mult decit natural, cel ce ne uneste cu supranaturalul, Cel de Sus. Cele sapte binecuvintari sint acum recitate, umplind-ne cu sfintenie relatia. Si chiar inainte de a incepe sa celebram cu oaspetii nostrii ca sot si sotie, trebuie mai intii sa spargem paharul. Ultimul lucru pe care sotul meu il face sub baldachinul de nunta este sa paseasca peste un pahar. Este liniste si toti il auzim cum se sparge. Sticla sparta reprezinta suferinta care trebuie intotdeauna comemorata chiar si cind te bucuri. Chiar daca sintem infuzati cu bucurie noi,ca oameni ai acestei lumi, nu ne aflam in starea de fericire absoluta. De aceea este responsabilitatea noastra sa ne amintim ca in timp ce ne bucuram avem nevoie sa creeam o lume in care toti sa se poata bucura. Si trebuie sa ne traim vietile cu sensibilitate fata de cei mai putin norocosi, impartind cu ei, si sa fim mereu recunoscatori pentru ce am primit. Dupa ce paharul a fost spart, este timpul sa ne celebram bucuria. Imi dau valul la o parte, si eu si sotul meu ne privim in ochi pentru prima data ca sot si sotie. Muzica incepe sa cinte, oaspetii nostru cinta si danseaza, in timp ce sintem condusi in afara baldachinului si incepem viata noastra impreuna. | |
|
0 comments:
Post a Comment