Yakuza – mafia japoneza cu o mie de fete

Sub influenta filmelor americane cu gangsteri, mafiotii Yakuza au ajuns sa poarte costume negre si ochelari fumurii. Nu acestea sunt insa simbolurile traditionale ale legaturilor lor cu crima organizata, ci elaboratele tatuaje corporale si practica Yubitsume, ceremoniala sectionare a degetului mic. Dar nici pentru Yakuza vremurile nu mai sunt ce-au fost.

Lui Mizuta inca nu-i vine a crede. Trecut de 70 de ani, bossul familiei mafiote Mizuta-gumi marturiseste ca in 50 de ani de cariera n-a mai vazut asa ceva. "Este din ce in ce mai dificil pentru noi sa angajam oameni." Si nici recuperarea datoriilor parca nu mai merge la fel de usor precum mergea. "In loc sa plateasca, oamenii suna imediat la politie. Si, ce-i mai incredibil, in cafeneaua de peste drum nici nu ne mai lasa sa intram." Asezat confortabil in fotoliul de piele din biroul sau de la ultimul etaj al unei cladiri anonime din Tokio, in districtul Shibuya, bossul Yakuza deplange si comertul cu armament, devenit un soi de misiune imposibila. "Acum trebuie sa tinem cu dintii de ceea ce ne-a mai ramas pentru razboaie." 20 de membri ai gruparii sale sunt la zdup, asistentul lui personal s-a ales cu o condamnare de sapte ani pentru trafic de amfetamine, iar pe 13 dintre "fratii" cu state vechi, trecuti de 60 de ani, a fost nevoit sa-i concedieze, pentru ca devenisera prea lacomi. Cei patru tineri "locotenenti" aflati in jurul lui, toti cu functii de conducere in clan, par fiorosi, dar ce folos, ei nu mai sperie cu adevarat pe nimeni. Pentru prima oara in cinci secole, mafia japoneza trece printr-o reala criza de identitate. Pe vremuri se bucura de un statut cvasioficial, dar, odata cu adoptarea legii impotriva crimei organizate, in 1992, numeroase clanuri "cu traditie" (considerate oficial case de ajutor reciproc, cu blazoane si carduri de vizitatori pentru membrii lor) au intrat in ilegalitate.

Deveniti din eroi nationali niste simpli criminali, membrilor Yakuza inca le place sa spuna ca se trag din acei machi-yakko (un soi de functionari civili) care aparau orasele si satele de temutii kabuki-mono; acestia din urma, cete de razboinici samurai aflati "la pensie", care, dupa o lunga perioada de pace si prin urmare de "somaj", treceau prin foc si sabie intreaga Japonie. Machi-yakko nu erau in general la fel de bine antrenati si echipati precum kabuki-mono; in timp, cei dintai au ajuns sa fie considerati un fel de Robin Hood ai Japoniei, multe legende si istorii slavindu-le eroicele ispravi. Este insa mult mai probabil ca actualii Yakuza sa nu fie altceva decat continuatorii acelor bakuto (jucatorii de jocuri de noroc) si tekiya (vanzatorii ambulanti) din secolul al XVII-lea. Desi legale, ocupatiile acestora iscau probleme teritoriale pe care, in decursul vremii, Yakuza le-a transat prin formarea de clanuri. O lume mica, in care codul Otokogi al onoarei era respectat cu sfintenie. Otokogi inseamna "spiritul omului" si este legat de responsabilitatea de a-l proteja pe cel slab si intreaga societate impotriva tulburarilor civile. Yakuza a luat in stapanire lumea entartainmentului, a controlat criminalitatea si i-a primit in sanul sau pe toti inadaptatii si proscrisii, considerati un fel de rau necesar. Imaginea evocata de un Yakuza tipic ramanea totusi aceea a unui gangster "sufletist". La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial insa, lucrurile au inceput sa se schimbe. Clanurile Tekyia si Bakuto s-au infratit pentru a-si extinde activitatile, care includeau acordarea de protectie, prostitutia, comertul cu arme, tranzactiile de pe piata neagra, arbitrajul conflictelor generate de disputele asupra mostenirilor ori titlurilor de proprietate si recuperarea de debite.

Lasata dupa razboi in voia sortii, Japonia incepea sa simta nevoia unei forte politienesti. Pentru ca le era la indemana, dar si gratie puterii lor financiare, membrii Yakuza s-au infiltrat in cercurile politice si economice, implicandu-se in opere publice sau afaceri imobiliare si devenind treptat indispensabili. In cele din urma, economia subterana administrata de Yakuza prin santaj si violenta a paralizat lumea businessului. Colapsul economic din 1990 a declansat o cascada de scandaluri, in urma carora influenta mafiei li s-a dezvaluit japonezilor in adevarata sa amploare: existau 100.000 de membri afiliati la 24 de asociatii piramidale principale, fiecare construita de cate o familie dupa structurile ierarhice proprii. Codul Otokogi fusese dat uitarii, iar in loc ramasesera doar droguri si gloante. Inspirata de Legea Rico din Statele Unite, Legea impotriva criminalitatii organizate din 1992 a declarat ilegale organizatiile Yakuza in functie de numarul fostilor condamnati angajati in cadrul fiecareia. Legaturile cu politia au fost taiate. Potrivit lui Masatoshi Kumagai, un lider aflat in plina afirmare al Inagawa-kai, grupare ce "vegheaza" asupra jumatatii de sud a Tokio-ului, "vechile valori slabesc pe zi ce trece. Ele includ Ninkyo, un cod cavaleresc al lumii interlope, inspirat de Bushido, codul samurailor, a carui valoare centrala este Jingi - bunatatea si dreptatea -, obligatia morala de a-i proteja pe cei slabi, opusul a ceea ce samuraii de azi profeseaza. Oamenii care fac parte acum din lumea interlopa reprezinta tendinta generala intr-o societate care-si pierde valorile traditionale. Putem accepta acest lucru pana la un punct. Ceea ce eu nu pot accepta este faptul ca oamenii se folosesc de numele organizatiei fara a incerca sa devina barbati. 99% dintre Yakuza nu ar trebui sa fie numiti astfel. Le lipseste autodisciplina. Acesti barbati nu au nimic pe dinauntru. Spiritul s-a pierdut."

In opinia redactorului-sef al Jitsawa Jidai, o revista dedicata organizatiei Yakuza, acest fenomen a fost agravat de noua legislatie. "Noua lege nu aduce nici o schimbare, este ipocrita. In loc sa-i opreasca pe Yakuza, le distruge activitatile traditionale si morala, deschizandu-le calea catre traficul de droguri." Ca o completare adusa legislatiei, Ministerul Justitiei a nascocit un program de reintegrare in societate a fostilor Yakuza. Din 1995, cei aflati dupa gratii care promit ca-si vor parasi "familiile" sunt eliberati conditionat. Mai intai trebuie sa fie cuminti in inchisoare, apoi trebuie ca o persoana sa depuna o cautiune pentru ei, dar si ca organizatia mafiota sa autorizeze "demisia". "De fapt, totul tine de vointa fiecaruia", a explicat Yoshida, persoana responsabila cu protectia judiciara si eliberarile conditionate in minister. "Este imposibil pentru un Yakuza sa minta ca a parasit Mafia. Acest lucru i-ar distruge orice sansa in cariera. Este o chestiune culturala, de onoare si de integritate." In Osaka Keimusho, cea de-a doua inchisoare ca marime din Japonia, 800 din 2.300 de detinuti sunt Yakuza. Ei beneficiaza de facilitatile ultramoderne ale institutiei carcerare si au parte de uniforme verzi obligatorii, disciplina militara si munca grea. Totusi, in pofida asprei rutine zilnice, doar 18 fosti gangsteri urmeaza un program de reabilitare. Programul dureaza 5 luni si este structurat in 10 pasi, adica in interviuri de cate o ora in care aspirantul la iesirea din Yakuza (si din inchisoare) trebuie sa-si sustina dorinta de a se reabilita.

"Trebuie sa te controlezi. Esti prea emotiv". Akira, 33 de ani, asteapta sa intre la cel de-al doilea interviu. Asculta cu atentie sfatul dat de Ohata Kiyoshi, directorul programului. Vreme de cinci ani a fost membru al Inagawa-kai, cea de-a doua organizatie mafiota japoneza ca marime, insumand 10.000 de membri. A fost condamnat la doi ani pentru posesie de droguri. "Cand voi iesi, voi incerca sa devin pescar. Viitorul ma sperie. Am o sotie si patru copii." Initial, legea a provocat dezertari in masa, dar la ora actuala lucrurile stau exact invers. Chiar daca situatia in interiorul organizatiilor Yakuza este mizerabila, alternativa li se pare gangsterilor si mai rea. Avand in vedere varsta frageda la care acestia sunt "adoptati" de "familii" (in jur de 16 ani), candidatii la reintegrare nu sunt "echipati" astfel incat ulterior sa-si poata gasi o slujba si cu atat mai putin s-o faca in conditiile unei acute crize economice. Iar tatuajele si degetele lor lipsa nu le confera vreun avantaj, ba chiar dimpotriva. Traditia tatuarii cate unui inel negru in jurul antebratelor pentru fiecare crima comisa a fost adoptata de Yakuza din Bakuto, treptat mafiotii tatuandu-si din cap pana-n picioare simbolurile clanurilor respective - dovezi ale tariei de caracter. Tot din Bakuto, gangsterii au "imprumutat" si practica taierii degetului mic, yubitsume, modalitate de ispasire a unui "pacat" sau scuza pentru micile izbucniri de revolta in fata sefilor. De asemenea, in cazul imposibilitatii de plata a unei datorii la joc, varful unuia dintre degetele datornicului trebuia retezat drept pedeapsa, fapt ce ii stirbea din indemanarea manuirii sabiei.

Degete-lipsa? Kazushige a pierdut o gramada din cauza comportamentului sau necorespunzator. "Un frate mai mare (un membru mai puternic al bandei) dorea ca fratele meu mai mic sa-i dea bani. Cand am auzit m-am pierdut cu firea si l-am palit cu sabia in cap. Bossul meu direct m-a turnat bossului cel mare al Inagawa-kai. Puteam fi dat afara, dar seful a acceptat totusi sa raman.Nu puteam sa nu-i dau cadou degetul mic in semn de recunostinta. Cand mi-am facut yubitsume, eram acasa de unul singur, cum o cere traditia. Am folosit un cutit triunghiular de bucatarie pentru pesti mari si un ciocan. Apoi am mers la spital. Medicii mi-au pus sase copci. Mi-am depozitat degetul in formol si i l-am oferit sefului. L-a pus in altarul shintoist din biroul lui. I-am facut cadou un deget sefului direct si altul numarului 1 de la Inagawa." La ceremonia budista de casatorie a surorii sale mai mici, in urma cu cativa ani, Kazushige a fost nevoit sa poarte degete false. "La un asemenea eveniment, traditia cere ca oamenii sa bea din aceeasi ceasca de ceai unul dupa celalalt. E stanjenitor sa-ti lipseasca degetele mici de la maini..." Oshima, 27 de ani, a avut acelasi gen de probleme, dar din cauza tatuajelor sale. Dovezi ale curajului, virilitatii si loialitatii fata de organizatie, ele stau marturie a schimbarilor survenite in statutul purtatorului si implicit a faptului ca acesta va ramane un Yakuza pentru tot restul vietii. Se transforma insa intr-o problema serioasa in cazul celor cu dor de duca.

Oshima a devenit Yakuza la 15 ani si a parasit organizatia doar patru ani mai tarziu. "Prea multe constrangeri si reguli de respectat." Fiu de boxer, Oshima ar fi vrut sa calce pe urmele tatalui. "Dar imi placea mai mult sa ma distrez, decat sa ma antrenez." Un mafiot in varsta l-a angajat in cluburile pe care obisnuia sa le frecventeze. "Sa devii un yakuza este foarte dificil. Am fost pus mai intai sa fac munca de birou. Inainte sa bei o ceasca de sake cu seful (oyabun), iar el sa te considere fiul lui (kobun) si membru al bandei cu puteri depline, vreme de multe luni, uneori chiar ani, trebuie sa faci comisioane si sa inveti de toate, de pilda cum sa multumesti pe toata lumea si chiar cum sa gatesti orezul. Trebuie sa fii foarte atent. Daca un yakuza mai in etate vrea sa fumeze, ai si sarit cu bricheta. Cand mananci, trebuie sa termini inaintea celorlalti. La restaurant, trebuie sa comanzi numai ce comanda cei in varsta si nu poti iesi in oras niciodata, decat in cazul in care il insotesti pe boss la ceremonii. E foarte diferit de ceea ce se vede in filme. Eu credeam ca voi fi tipul acela cu masina tare si cu haine frumoase." Si-a facut tatuajele la varsta de 16 ani, iar la putina vreme dupa aceea a ajuns la inchisoare pentru jaf armat. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, la varsta de 19 ani, s-a intors la box, incurajat de fostul boss mafiot, un impatimit al acestui sport. Tanarul s-a antrenat serios pentru a trece la profesionisti, dar tatuajele reprezentau o problema. "In 1996, comisia de box mi-a cerut sa le scot... E o lege nescrisa, ei nu vor sa fie in nici un fel asociati cu Yakuza." Unele dintre tatuaje i-au fost indepartate cu laserul. Altele, de pe piept, i-au fost camuflate prin grefe de piele prelevata de pe fese. In 1997, a devenit boxer profesionist, la categoria usoara. Este cunoscut in ring sub numele de "Ucigasul platit", fiind in prezent unul dintre cei mai populari boxeri din Japonia.

Pe Joji Abe nu regulile prea aspre l-au facut sa renunte la o cariera de gangster cladita pe parcursul a 30 de ani, ci lipsa lui de... know-how. De familie buna, a studiat in Anglia si, inainte sa serveasca Yakuza, a boxat in turnee din Franta. "Trecusem de 40 de ani cand mi-am dat seama ca nu am vocatie de Yakuza. Am vazut niste studii ale politiei din care reiesea ca doar cinci lideri mafioti nu au reusit sa-si castige statutul de boss dupa 30 de ani de activitate. Eu am fost unul dintre acestia." Pe Joji, educatia l-a ajutat sa-si gaseasca mai usor un nou drum. In 1986 a publicat o autobiografie, vanduta in 350.000 de exemplare. Acum lucreaza la cea de-a 90-a carte. Pentru altii, solutiile sunt insa limitate. Dintre cele 98 de centre de reconversie profesionala a fostilor detinuti, subventionate de Ministerul Justitiei, doar doua accepta fosti Yakuza. "Managerii nu-i vor. Sunt brutali, au alte valori, ii inspaimanta pe colegi si profita de ei", explica Takaya Masaru, directorul centrului Shinsei-kai, aflat in vecinatatea inchisorii din Tokio. El le da o mana de ajutor multor Yakuza. In 2000, din 20de fosti detinuti cu varsta medie de 40 de ani, opt au ramas la centru mai putin de doua luni. Trei nu au venit niciodata, alti doi lucrau pe timpul zilei pentru respectivele familii de Yakuza, iar unul si-a reluat sirul de crime. Singurul care a parasit centrul fara nici o problema tot a omorat un membru al unei grupari rivale si a trebuit sa paraseasca tara. "Este dificil pentru un Yakuza sa-si negocieze iesirea din banda de unul singur. In mod traditional, el trebuie sa plateasca: ori cu bani, ori cu degete."

Ryoji, 40 de ani, imparte o camaruta de la primul etaj al centrului cu trei alti fosti detinuti. N-a fost nevoie sa ceara permisiunea bossului Inagawa pentru a pleca: a fost dat afara de mai-marii organizatiei pentru care facea trafic de droguri. "S-a intamplat cand am fost arestat. Avocatul angajat de Inagawa mi-a spus ca este ceva temporar, pentru protectia organizatiei. Am crezut ca voi primi o compensatie baneasca cand ies, dar..." N-a primit nimic si, ca atare, a demisionat in semn de protest fata de sistemul mafiot. "Esti pedepsit atunci cand nu respecti sistemul si-l ignori." Este exact ceea ce a facut Ryoji. Dar el nu trebuie sa-si ceara iertare, intrucat oricum nici nu-i trece prin cap sa redevina membru al organizatiei. "E mai usor sa lucrezi cu ei ca freelancer. Cand esti afiliat, trebuie sa respecti teritoriile, dar ca independent poti lucra oriunde in Japonia. Este un rezultat al legii din 1992. Aceasta nu va face gruparile mafiote sa dispara. Le va determina doar sa se organizeze diferit."

Legea pune piedici activitatilor traditionale, motiv pentru care bandele independente nu pot supravietui. In consecinta, ele fuzioneaza cu organizatii mai mari si acest lucru accelereaza un proces inceput in urma cu 30 de ani. La ora actuala, peste 30% dintre fostii membri sunt afliati la cate o organizatie mare. Si, in pofida greutatilor, numarul gangsterilor "rataciti", dar gata sa revina pe drumul Yakuza este in crestere. "Se intorc in organizatii pentru ca nu se pot adapta la viata in societate. Nu au nici un sentiment de vinovatie", spune directorul centrului de reabilitare. Prea multe reguli, prea multe "cotizatii", nici o problema de constiinta. In Japonia, nu parasesti Yakuza pentru ca simti remuscari. Iar cei care pleaca nu devin tradatori. Desi legea impotriva organizatiilor criminale i-a accelerat declinul, sistemul s-a dezintegrat si din interior. Pierderea valorilor, a traditiilor, regulile considerate prea stricte de cei tineri... timpurile eroice s-au dus si Yakuza a incetat sa mai reprezinte un mit. Pentru a-si regasi un pic din splendoarea pierduta si a-si tine membrii pe langa casa, cele trei organizatii principale au acuzat legea ca fiind neconstitutionala in ceea ce priveste dreptul la asociere si egalitatea de sanse in fata legii (un grup antisocial este definit in functie de numarul criminalilor arondati, desi un condamnat care si-a ispasit pedeapsa se presupune ca este "curat"). Deocamdata, ei nu au inregsitrat nici o izbanda. Dar, in pofida "concurentei" facute de gangsterii straini si a tinerilor Yakuza dornici sa-si afirme un soi de independenta, organizatia mafiota este departe de a fi falimentara, iar acolitii nu se grabesc deloc sa plece. (Cifra de afaceri inregistrata de Yakuza este inca de ordinul miliardelor.) Issei Mizuta, "nasul" sarit de 70 de ani, s-a resemnat. "Majoritatea celor mai loiali oameni ai mei se afla la inchisoare, dar eu trebuie sa merg mai departe. N-am muncit nici o zi in viata mea, daca nu pun la socoteala cele opt zile petrecute in inchisoare, asadar nu ma pot bizui pe vreo pensie."

Marile familii

Desi numarul membrilor Yakuza a scazut ca urmare a promulgarii legii impotriva crimei organizate, se estimeaza ca, la ora actuala, in Japonia, exista peste 87.000 de membri activi.

Yamaguchi-gumi
Infiintata in 1915, Yamaguchi-gumi este cea mai mare familie Yakuza, cu peste 39.000 de membri, impartiti in 750 clanuri. In pofida a peste zece ani de represiune politieneasca, aceasta familie a continuat sa creasca. De la cartierul sau general din Kobe, isi directioneaza activitatile criminale pe tot teritoriul Japoniei. De asemenea, este implicata si in operatiuni in Asia si Statele Unite. Seful actual al Yamaguchi-gumi este Shinobu Tsukasa, cunoscut si sub numele de Kenichi Shinoda si vestit pentru politica lui expansionista.

Sumiyoshi-rengo
Este cea de-a doua familie Yakuza ca marime, cu 10.000 de membri, divizati in 177 clanuri. Sumiyoshi-kai, cum mai este numita, e o confederatie de grupari yakuza mai mici. Structural, difera de principala familie concurenta, Yamaguchi-gumi, prin faptul ca functioneaza ca o federatie. Lantul ierarhic este mai lax si, cu toate ca Shigeo Nishiguchi este oyabunul suprem, leadershipul este distribuit la mai multe persoane.

Inagawa-kai
Este cea de-a treia mare familie Yakuza din Japonia, cu aproximativ 7.400 de membri, "arondati" la 313 clanuri. Cu sediul la Tokio, zona Yokohama, a fost una dintre primele familii care si-a extins operatiunile si in strainatate. Kakuji Inagawa este seful cel mare.

Tao Yuai Jigyo Kummiai
Infiintata de Hisayuki Machii in 1948, a devenit rapid una dintre cele mai influente familii de gangsteri din Tokio. In randurile ei se afla yakuza de origini coreene, peste 1.000 de persoane impartite in 6 clanuri. In prezent, seful este Satoru Nomura.


Ritualurile

Traditia Bakuto de tatuare a cate unui inel negru jur-imprejurul antebratului pentru fiecare crima comisa a fost adoptata de membrii Yakuza, care treptat s-au acoperit din cap pana-n picioare de simboluri ale diferitelor clanuri, ca dovezi de forta si neacceptare a regulilor societatii. Membri Yakuza au mai adoptat din Bakuto si Yubitsume, practica retezarii unui deget in semn de cainta pentru cate un act de nesupunere fata de sef. De asemenea, in caz de neplata a unei datorii la joc, drept pedeapsa, varful unuia dintre degetele gangsterului este taiat, ceea ce ulterior ii slabeste acestuia indemanarea la manuirea unei sabii. Pe timpul detentiei, membrii Yakuza obisnuiesc sa practice un ritual care implica perle: fiecarui an petrecut in inchisoare ii corespunde o perla introdusa sub pielea penisului. In mod obisnuit, Yakuza isi tin tatuajele de pe corp ascunse de ochii celorlalti, o ocazie de a si le arata unii altora fiind la jocul de carti Oicho-kabu, jucat la bustul gol. Alt ritual de seama este ceremonia sake-ului, utilizata pentru a "uda" legaturile de fratie intre membrii Yakuza sau intre grupari. In august 2005, "nasii" Kenichi Shinoda si Kazuyoshi Kudo au tinut o astfel de ceremonie pentru a consfinti noul parteneriat intre bandele lor, Yamaguchi-gumi si Kokusai-kai.

Mantuirea

Prea multe reguli, prea multe "cotizatii" datorate sefilor si nici un scrupul. In Japonia nu remuscarile te fac sa te lasi de Yakuza. Pleci, dar nu devii tradator. Incerci doar sa treci neobservat. Despre o singura grupare Yakuza se spune ca s-ar fi cait in mod sincer: Barabbas. Aceasta misiune protestanta a fost fondata in 1995 de opt fosti gangsteri, sub presedintia lui Yoshiyuki Yoshida. In prezent, el are 58 de ani, lucreaza ca agent imobiliar si pastoreste alaturi de fiul lui o biserica deschisa intr-o suburbie din Osaka.Yoshida, liderul gruparii Dai-Nihon-Seigi-dan, a fost odata cel mai mare traficant de droguri din Japonia. In 1978, in timpul Razboiului din Osaka, fratele i-a fost ucis de un membru al Yamaguchi-gumi. Imediat si-a pus oamenii pe urma lui Taoka, nr. 1 de la Yamaguchi, bossul bosilor. El s-a ales cu o rana la gat, dar Taoka a fost gasit decapitat pe o alee intunecoasa, o saptamana mai tarziu. Yoshida a primit cinci ani de inchisoare. Cand a fost eliberat, una dintre amante, o crestina originara din Coreea de Sud, il astepta alaturi de o fetita, a lui. I-a schimbat viata. Si-a inchis organizatia mafiota si s-a dedicat misionariatului, alaturandu-se organizatiei Barabbas. Mesajul predicilor si conferintelor acesteia este ca oricine isi poate schimba viata, dar ca numai Dumnezeu este capabil sa-l schimbe pe Om. Misiunea Barabbas a fost fondata de Suzuki Hiroyuki, un fost Yakuza atat de inglodat in datorii, incat singura solutie a fost aceea de a deveni predicator. Povestea lui a facut subiectul unui film intitulat Jesus Is My Boss, produs de un coleg misionar, Tetsuo Nakajima, fost consultant financiar al organizatiei Sumiyoshi-kai. Dupa ce a traficat mari sume de bani vreme de 20 de ani, intr-o buna zi Tetsuo a luat-o razna sub influenta amfetaminelor si aproape si-a omorat in bataie un coleg, convins ca este tradator.

via descopera.ro

Posted in: yakuza