Saturday, March 28, 2009

ORASUL DIN NORI DE LA PIATRA ARSA


TURNUL DE CONTROL DIN CRISTALE

Acum citiva ani eram cu prietenii la Piatra Arsa. Era o vara superba, noi eram veseli si practicam Tensegrity de cite ori ne venea. Intr-o dupa amiaza, am plecat singura la cautat cristale pe platforma ce duce de la Piatra Arsa spre Babele. Am luat-o la dreapta, si apoi usor in jos. Cautind cristale de munte, am ajuns la un moment dat linga o piatra uriasa ce avea forma identica unui fotoliu foarte mare. M-am asezat pe ea si acest "fotoliu" am observat ca este efectiv impanat cu cristale. Mici, mari, ascutite, dreptunghiulare de toate formele. In momentul in care m-am asezat pe el -eram intimplator cu fata spre N si Babele-mi s-a mutat punctul de asamblare instantaneu si am inceput sa "vad"niste nave aeriene cu forme ciudate, care aterizau, sau se ridicau, fiind dirijate de persoana care statea in fotoliul repsectiv. MI-am dat seama ca asta se intimpla cu foarte mult timp inainte, posibil inainte de marele diluviu, si ca fotoliul respectiv facea parte dintr-un complex gen "turn de control" in zilele noastre. Insa navigatia si modul in care navigatorii erau instruiti sa zboare se facea cu ajutorul cristalelor. Faptul ca am intrat atit de brusc in lumea aceea m-a socat putin, dar am continuat sa observ. La un moment dat am rugat cristalele ca, daca vreunul dintre ele doreste sa vina cu mine, sa imi dea un semn si un cristal micut, ascutit la virf s-a desprins, cazind pe pamint. L-am luat si m-am uitat foarte atent unde sint ca sa revin ulterior in acelasi loc.
Bineinteles ca am povestit prietenilor ce s-a intimplat si au vrut si ei sa vada locul, dar cu toate ca m-am chinuit mult sa-l regasesc a fost imposibil. La ce performante reusisera stramosii nostrii sa ajunga? Cit de avansati spiritual si tehnologic erau?

ORASUL DIN NORI

Am meditat mult la aceasta intimplare si,peste citeva zile, am hotarit sa ma duc cu prietenul meu in aceeasi zona, sa admiram apusul. Ne uitam spre valea care duce spre Pestera si brusc, toata valea a fost inundata de o lumina aurie extrem de puternica, lumina soarelui in apus. In acel moment m-am intors din nou spre Babele, si am vazut foarte clar un oras printre nori. Se intindea cam in zona dintre Babele si Omul. Muntele era impartit in doua-o parte era la Babele apoi parca muntele era taiat brusc existind o prapastie imensa, ca apoi un alt munte, geaman, sa il oglindeasca -din el faceau parte virful Bucura si Omul. Intre cele doua virfuri, sau cei doi munti, exista un pod imens, urias, clar construit pentru niste oameni gigantici. De altfel si prapastia propriu zisa era imensa. Muntele care era pe partea cu Omul incepea cu un oras ale carui case, copaci, pina si frunze se conturau foarte clar. toate erau , again, imense, ca pentru uriasi. Ce m-a frapata a fost faptul ca totul era pustiu, cu toate ca pomii aveau frunzele verzi. M-am uitat in case, pe strazi-nu era nimeni. Viziunea era atit de clara incit am incercat sa vad mai departe, de cealalta parte a muntelui, dar nu am putut. In momentul in care soarele a apus complet, toata vederea orasului s-a estompat, palind complet apoi. Am plecat spre cabana, si cind am coborit a inceput o ploaie foarte violenta. Uitindu-ma in urma, virful de platou unde statusem inainte era inca auriu si invaluit in ceata, ceata invaluind apoi tot muntele. Oare pentru o clipa, am ridicat ceturile, ca ceturile din Avalon, fiind martora unui oras vechi, pierdut in timp?

0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites