Tibetanii construiesc temple prin forţa sunetului

Cum au reuşit tibetanii să construiască acele mânăstiri din locurile cele mai greu accesibilile? Mânăstirile tibetane ridicate pe stânci înalte sunt un mister pentru inginerii constructori din Occident. Cum au putut fi transportate şi ridicate blocurile mari de piatră pe acele cărări abrupte? Se pare că există o metodă cunoscută doar de unii călugări tibetani care folosesc pentru transportul pietrelor forţa sunetului. În continuare vă prezentăm tehnica de construire a unei asemenea mânăstiri, descrisă de Henri Kjellson, inginer suedez specializatîin aeronautică, care a avut oportunitatea să întâlneasca un călugăr tibetan, păstrător al acestui secret. Locul propus era o stâncă înaltă de peste 100 m. La 250 m de baza ei, pe un mic platou, fuseseră aduse cu ajutorul animalelor blocurile mari de piatră de formă cubică. În centrul platoului se afla o micuţă platformă de piatră, în formă de farfurie, cu diametrul de un m şi adâncă de 15 cm, această platfomă fiind numită „suprafaţa de lansare". În spatele acestui loc, la distanţa de 63, m sunt plasaţi pe circumferinţa unui cerc cu centrul în platforma de piatră 19 „muzicieni", fiind separaţi între ei prin intervale corespunzătoare unui unghi de 5 grade. Astfel ei constituie un „perete muzical" cu o lungime de un sfert de cerc. La 12 m în spatele acestora şi paralel cu ei se află un grup de 190 de călugări, în linie, ca razele unui cerc. Instrumentele celor din prima grupă sunt tobe şi trompete de dimensiuni mari. Şeful „orchestrei”, călugărul arhitect al viitoarei mânăstiri, dă semnalul de începere. Trompetele sună de două ori pe minut, fiind îndreptate către locul unde trebuie pus blocul de piatră. Urmează apoi patru minute de zgomote teribile – trompete şi tobe împreună, într-un ritm cunoscut numai de călugări. Brusc, ca prin minune, blocul care trebuie transportat părăseşte „platforma de lansare” şi zboară până în locul unde trebuie aşezat. Urmează o scurtă pauză pentru odihnă, după care un alt bloc este aşezat pe platformă pentru a-şi lua zborul. Randamentul acestei metode este de cinci-şase blocuri pe oră. Oamenii de ştiinţă nu pot explica acest fenomen, deşi se cunosc astăzi utilizări ale sunetului în alte scopuri decât cel muzical. Inventatorul francez Vladimir Gavreau a făcut experienţe care dovedeau forţa mecanică a utrasunetelor cu ajutorul unui pistolet acustic capabil să emită o radiaţie acustică coerentă (corespondentul laserului în domeniul auditiv), iar în ştiinţă se cunoaşte faptul că o rază perfect concentrată şi subtilă (care nu este percepută de urechea umană), de energie sonoră, poate distruge un perete de cărămidă gros de 30 cm, situat la 500 m depărtare. Dar, cu toate acestea, încă nu s-a găsit o explicaţie ştiinţifică a acestui misterios procedeu tibetan.

sursa interesul public

Posted in: 5 tehnici tibetane de intinerire,forta sacra a sunetului,manastiri tibetane