…de la BOGDAN ULMU
Cafeaua a intrat atît de puternic în cutumele noastre matinale, încît nu-i mai acordăm, vai!, atenţia cuvenită; nu ne imaginăm că ar mai putea avea secrete. Şi totuşi…
Bătrînii spuneau că ea se serveşte în ceşti mici, musai cu caimac, iar în apa din ibric tre’ să se adauge un vîrf de cuţit sare, două boabe de piper şi o lingură de lapte. Tot ei (în special, armenii, renumiţi negustori de cafea) susţineau că în rîşniţă, e bine ca pe fundul măcinătorii, să se afle întotdeauna cîteva boabe de năut.
Am apucat borcanele mari de sticlă albă, prin care vedeai boabele verzi, neprăjite; ori pe cele arse, ori potrivit/nuanţate. Mi-amintesc aroma ameţitoare a magazinelor de cafea, huruitul plăcut al rîşniţei electrice şi pătrăţica de rahat, curmala, ori zahărul candel pe care negustorul ţi-l oferea, cît aşteptai măcinatul…
Mă rog…reţetele şi procedeele ţin acum de istorie; în mileniul cafelei instant, al filtrului, esspresoului şi-al mixajului capuccino. „Gingirlie… marghiloman …schwartz”…devin trei termeni criptici, pentru tinerii consumatori de cafea .
Dar, pentru curiozitatea dvs., pentru amuzament, ori pentru inspiraţie (de ce să nu facem cafeaua şi altfel? mai ales la o aniversare, la o masă festivă) ofer în continuare reţete mai puţin…cotidiene, dar nu şocante, de preparare a înviorătoarei licori :
Mieroasă : apa (250 ml.) se dă-n fiert cu trei seminţe de susan şi o linguriţă de miere. Foc mic! Apoi, se toarnă cafeaua proaspăt şi fin măcinată în ceaşcă şi se amestecă, precum la ness. Eventual, după umplerea ceştii, se acoperă vasul cu o farfurioară, să se aşeze mixtura.
Orientală : într-o ulcică de lut se pun pe fund două beţişoare de scorţişoară, două cuişoare şi seminţe de mac. Peste, se toarnă o ceaşcă mare de cafea tare şi fierbinte. Se acoperă şi se lasă totul „la odihnit”. După sfertul de oră în care s-au amestecat aromele şi s-au decantat ingredientele, se strecoară totul prin tifon. Se poate servi cu coniac (sau rom) fin.
Vieneză: cafea rece, cu frişcă şi îngheţată. Ori, dimpotrivă, fierbinte, turnată într-o ceşcuţă tapetată cu zahăr frecat cu gălbenuş.
Irlandeză : înainte, se toarnă-n vas zahăr, whisky şi frişcă. Cafeaua se toarnă foarte încet, pentru a nu se amescteca ingredientele. Dacă vi se pare scump whiskyul, folosiţi Irish Cream – care e decent la preţ, şi-n plus-pe toate drumurile.
Creola :la preparare, să se pună şi un gram nucşoară, un cuişor, puţină scorţişoară şi 2 mg. vanilie. Asta-i tot!
Jawaneză :se pregătesc separat – cafeaua, plus ciocolata fierbinte. Se amestecă apoi, în cantităţi egale, sub ploaie de zahăr. La final, eu aş turna şi 10 ml. Bacardi…
Grogul cafegiului : în cana fierbinte, se pun rom bun , două cuburi de zăhar, coajă de lămîie proaspăt rasă, apoi cafeaua lichidă. Se flambează! (deci, se stinge lumina, boieri!)…
Cocktail digestiv : espresso rece, votcă Finlandia (sau gin din ienupăr adevărat!), coniac Zaraza…se introduc în shaker şi se toarnă în pahare tocmai scoase din congelator.
Sorbit plăcut şi, poate, voluptăţi neîncercate!…
Preluare din volumul de “atitudini, amintiri si voluptati culinare” intitulat NU TRAIM CA SA MANCAM!?…semnat de BOGDAN ULMU, om de teatru, profesor universitar si gastronom impatimit. www.bogdanulmu.eu
via bucatarescu.ro
0 comments:
Post a Comment