Nu stiu daca o sa intereseze pe cineva minunata intamplare pe care vreau sa o povestesc. Supararea mea este ca nu o sa gasesc cele mai frumoase, cele mai potrivite cuvinte, pentru a o face cunoscuta si a indemna si pe alti trecatori prin lumea aceasta sa incerce apropierea de Dumnezeu. Cu cat vor reusi mai multi, eu cred ca vom reface cate putin din credinta pierduta a acestui neam.
Nu va scriu ca sa ma laud sau sa ma trufesc. M-am gandit ca de ce tocmai o pacatoasa ca mine a fost ajutata, intr-un mod atat de miraculos? Poate pentru ca in necredinta mea am dorit mereu si am cerut o dovada. Multe lucruri nu le pot explica rational, si atunci imi pun tot felul de intrebari cu multe "de ce"-uri.
Sotul meu avea un banut de aur de la mama lui. Pe una din fete era reprezentat Sfantul Iosif si pruncutul Iisus. Atat de mult am iubit acest banut, incat l-am purtat cu multa dragoste tot timpul, agatat de un lantisor, renuntand la orice alta bijuterie mai valoroasa. Eram tare disperata daca se desfacea si nu-l mai gaseam la locul lui.
Gandul meu in acele momente era ca plange pruncutul, de frig si de foame. Asa s-a intamplat in luna noiembrie 2010. Am pierdut lantul si banutul. L-am cautat in toate colturile casei, in haine, am folosit aspiratorul. Intr-un tarziu, am gasit lantul si m-am linistit gandindu-ma ca si pruncutul trebuie sa fie in casa.
Au trecut cateva zile, dar medalionul intarzia sa apara. Brusc, mi-am amintit ca Ana, sora mea mai mare, o femeie foarte credincioasa, ori de cate ori pierde ceva citeste Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina si gaseste lucrul pierdut. Am citit si eu de doua ori Acatistul, seara si dimineata. Cat timp am citit am dat drumul la apa in baie, sa-mi spal multele pacate stiute si nestiute sau uitate.
Dupa ce am terminat de citit, am intrat si eu in apa. Nici acum nu-mi pot reveni dupa ceea ce s-a intamplat. In apa, pe fundul cazii, ma astepta banutul cu pruncutul. Pana azi n-am reusit sa gasesc explicatia. Mi se facuse chiar frica.
Apa era limpede, curata, nu puteam sa nu vad banutul stralucitor inainte de a intra in baie. Dar era acolo, in apa cristalina ca apa de izvor. Sfantul Mina imi ascultase rugaciunile. Nu credeam ca este adevarat ce vad, dar era.
Bunul Dumnezeu imi inlesnise o asemenea intamplare neverosimila, ca sa cred in nemarginirea puterii Lui.
TANIA ANTONESCU - Covasna pt formula as
0 comments:
Post a Comment