- sacrilegiul din Piaţa Universităţii-
Agresiunea asupra monumentelor de patrimoniu ale Capitalei şi, implicit, asupra istoriei şi memoriei naţionale continuă, de data aceasta, cu ideea aberantă a dislocării statuilor din Piaţa Universităţii. Ele vor fi exilate în Parcul Izvor, pentru a se construi nestingherit pe locul lor o parcare subterană. Ceea ce părea un zvon sau un banc prost despre mutarea preţioaselor statui din Piaţa Universităţii devine sub ochii noştri o realitate cutremurătoare.
În ciuda protestelor unor specialişti care au trăit experienţa tristă a pierderii unor mari vestigii şi monumente ale Capitalei, dar cu acordul unui funcţionar nedemn din Ministerul Culturii şi cu acceptul tacit al altora, dr. Oprescu îşi suflecă mînecile şi "operează" cu sîrg la temelia celor mai vechi statui dintr-o zonă sensibilă pentru conştiinţa bucureştenilor.
Nici un argument nu poate opri zelul edilului Capitalei, deranjat în planurile sale fanteziste de prezenţa unor statui de referinţă pentru cultura şi istoria noastră. Scuza că preţioasele monumente vor fi readuse pe locul lor acuză şi mai mult acest act iresponsabil şi fără precedent de abuz asupra patrimoniului Capitalei. O dată cu inutila parcare subterană preconizată (există deja alte parcări în vecinătate), pentru care sînt sacrificate monumentele, se vor distruge vestigiile aşezămîntului domnesc "Sf. Sava", construit de Constantin Brâncoveanu.
Se ştie că statuia lui Mihai Viteazul a fost ridicată pe locul altarului Mînăstirii "Sf. Sava", în incinta căreia va funcţiona şcoala, liceul, apoi Academia "Sf. Sava", creată de marele cărturar Gh. Lazăr. Academia a funcţionat cu mare folos pînă în 1848, dînd şi numele străzii care se păstrează şi astăzi. Peste un deceniu, va fi ridicată clădirea Universităţii, în faţa căreia se vor alinia în timp monumentele, de carate artistice excepţionale, cu valoare de simbol, venerate de generaţii întregi din elita politică şi culturală românească.
Aşadar, cea mai veche şi preţioasă statuie, prin puterea ei de simbol, este statuia lui Mihai Viteazul, realizată în bronz de sculptorul francez Carrier Belleuse, artist academic renumit (în atelierul căruia şi-a făcut ucenicia marele sculptor Rodin). Dezvelirea statuii s-a făcut într-o zi de vineri, 8/20 noiembrie 1874, cu mult fast, şi în prezenţa regelui Carol I şi a unei mulţimi entuziaste.
Tot aici, în faţa statuii lui Mihai Viteazul, bucureştenii reveneau ca în faţa unui altar în vremurile istorice de cumpănă sau în clipele de sărbătoare naţională. Acestei statui de referinţă i s-a adăugat, în 1881, monumentul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în marmură de Carrara de sculptorul italian Ettore Ferrari. Au urmat monumentul lui Gh. Lazăr, realizat în 1885 de Ion Georgescu, şi statuia lui Spiru Hareţ, realizată de Ion Jalea şi inaugurată în 1935, cu prilejul primei ediţii a Lunii Bucureştilor.
Iată că, după mai bine de 100 de ani, aceste monumente care au făcut fala oraşului, alcătuind centrul lui spiritual, sînt smulse brutal din lăcaşul lor trainic şi trimise spre cele patru gropi excavate în Parcul Izvor, care-şi aşteaptă victimele. Faptul este fără precedent şi lezează nu doar integritatea statuilor care, odată strămutate, nu vor mai arăta exact cum au fost, dar şi sentimentele de onoare şi mîndrie ale unei naţiuni pentru valorile ei puse în pericol. Nimeni, nicăieri în lume nu ar accepta profanarea unor simboluri de patrimoniu, intrate definitiv în conştiinţa naţională. Oare această samavolnicie nu poate fi stopată? Chiar nu-i opreşte nimeni?
EMILIA ENACHE,
Muzeograf
0 comments:
Post a Comment