Omul din trecut îşi ridica privirea spre cer cu teamă. Acolo erau Soarele, cu energia sa puternică, şi norii care aduceau ploaia deasupra cîmpiilor, dar, dincolo de acestea, cerul impunea oamenilor un mare respect, fiind considerat sălaşul unor fiinţe necunoscute şi arogante care, uneori, păreau că se lasă să fie văzute.
În 1009, în diverse locuri din Italia, se menţionează observarea unor "torţe aprinse care se deplasau pe cer". În vara lui 1027 sînt observate, de asemenea, torţe zburătoare în nordul Africii; mai precis, deasupra oraşului Cairo şi în regiunea din apropierea Deltei Nilului.
O altă mărturie scrisă, aparţinînd lui H. Schaeden, informează că, în anul 1034, în diverse oraşe europene, a fost observat pe cer, în diferite ocazii, un mare cilindru învăluit în foc. În nici unul dintre aceste cazuri nu era folosit, desigur, termenul de "farfurie zburătoare" şi cu atît mai puţin raţionala expresie "Obiect Zburător Neidentificat", ci, potrivit mentalităţii epocii, se făcea referire la "poporul aerului", "fiinţele din spaţiu", "navele norilor" şi alte denumiri la fel de ambigue, dar semnificative.
Într-o carte intitulată "Conversaţii despre ştiinţele oculte", lucrare a lui Montfaucon de Villars, se vorbeşte despre fiinţe din spaţiu numite silfi, care călătoreau prin aer în nave şi aveau multe cunoştinţe. Se relatează, de asemenea, experienţa diferitelor persoane care au fost invitate de silfi în ţara lor, chiar dacă la întoarcere au fost condamnate pentru vrăjitorie, lăudîndu-se cu cunoştinţe care depăşeau limitele naturalului.
La mijlocul Secolului al IX-lea, în regiunea franceză Lyon, s-a bucurat de o mare răspîndire credinţa într-un tărîm mitic şi misterios, numit Magonia, "situat între cer şi pămînt". Sătenii credeau cu tărie că vremea nefavorabilă care le strica recolta şi le împuţina cîştigurile era provocată de "tempestari", indivizi care se aflau în cîrdăşie cu magonienii care, cu navele lor zburătoare, provocau intemperii şi alte catastrofe naturale.
Mentalitatea fiecărei epoci stabileşte, pentru fenomenele necunoscute, o aproximare explicativă diferită. În prezent, cînd e vorba de un obiect neidentificat, se face referire la o posibilă confuzie cu fenomene meteorologice, baloane meteo, avioane văzute în anumite condiţii sau arme secrete. Pare logic de crezut că, în Evul Mediu, fără o tehnologie de comparaţie şi cu o puternică tradiţie mitică şi religioasă, fenomenele de acest gen se atribuiau frecvent apariţiei unor fiinţe diabolice sau divine. Însă descrierile care apar în numeroase cronici vechi conţin similitudini surprinzătoare cu fenomenele OZN din timpurile noastre.
Trei mărturii din Evul Mediu
Într-o noapte senină de la începutul anului 1254, după cum povesteşte cronicarul englez Mathieu de Paris, mai mulţi călugări din Abaţia Sf. Albans au observat pe cer "o navă zburătoare mare, cu o culoare foarte strălucitoare".
CÎţiva ani mai tîrziu, în 1290, de data aceasta în Abaţia de la Byland, chiar stareţul şi un grup numeros de călugări povestesc că au observat "un disc mare, strălucitor, metalic, care a trecut încet pe deasupra abaţiei, provocînd panică în rîndul călugărilor".
În sfîrşit, în vara lui 1355, tot în Anglia, în Abaţia Sf. Maria din Meadows, după cum povesteşte canonicul H. Knighton, "au fost lupte pe cer între nave zburătoare" de mai multe ori, care au fost observate nu doar în abaţie, ci şi în alte locuri diferite din ţară. (Va urma)
Explicaţie poză: Omul a privit cerul din zorii istoriei în căutarea unor răspunsuri la multe dintre întrebările sale şi, uneori, cerul i-a răspuns cu imagini neliniştitoare ale unor figuri ciudate care-i traversau imensitatea
Copyright Tricolorul
0 comments:
Post a Comment