Bătrânul Ilie Vulpe (+8 decembrie 1928)
Bătrânul Ilie s-a născut în România, la Brăghicea - în regiunea Orhei (Basarabia), în 1851, fiu al lui Ilie şi al Melaniei Vulpe. El a fost botezat Eftimie şi a primit o educaţie aleasă, fiind crescut în tradiţia ortodoxă a ţării sale. Părinţii săi erau producători de vinuri. A fost educat într-o şcoală particulară, într-o perioadă în care cărţile erau încă scrise cu litere slavone.
În 1877 a servit în armată şi a lucrat la transportul proviziilor. La puţin timp după întoarcerea acasă, el a intrat în Mănăstirea Frumoasa, în care a stat numai un singur an, înainte de a pleca la Muntele Athos, unde a venit în vara lui 1879.
După vizitarea mănăstirilor athonite, el s-a aşezat în nou-înfiinţatul schit isihast Lacu, aflat sub ocrotirea Maicii Domnului, alături de întemeietorul schitului, schimonahul Iustin. Aici el a fost tuns în monahism, primind numele Ilie, şi a fost repede hirotonit diacon şi apoi preot în 1880. În total, el a stat la Lacu zece ani.
În 1889, părintele Ilie s-a mutat la Schitul Vigla, mai departe, înspre sud (lângă schitul Prodromu) şi s-a aşezat într-o altă chilie închinată Maicii Domnului, unde a rămas timp de cinci ani, împreună cu trei ucenici, dintre care doi veniseră cu el de la Schitul Lacu.
În 1894, Părintele Ilie, deja binecunoscut ca un experimentat părinte duhovnicesc şi practicant al Rugăciunii lui Iisus, a venit la Colciu şi s-a stabilit în Chilia Naşterii Înaintemergătorului împreună cu cei trei ucenici.
Când a restaurat coliba, s-au adunat în jurul lui cinci ucenici � Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim şi Ioan Guţu � alcătuind o renumită familie duhovnicească. Nevoinţa ieroschimonahului Ilie consta în tăcere şi rugăciune neîncetată, şi a devenit cunoscut ca un lucrător al rugăciunii inimii. El urma rânduiala Bisericii şi săvârşea Sfânta Liturghie cu multă smerenie. Când slujea în zilele de peste săptămână, în afară de Sfânta Împărtăşanie el mânca numai prescură, primind vreun alt fel de hrană numai sâmbăta şi duminica. Când nu săvârşea Sfintele Taine, el mânca numai o dată pe zi, excepţie făcând miercurea şi vinerea, când nu mânca nimic. Dormea foarte puţin şi citea zilnic din Sfintele Scripturi şi omiliile Sfinţilor Părinţi.
Pentru smerenia şi nevoinţa sa, dragostea dumnezeiască şi harul Sfântului Duh s-au sălăşluit cu prisosinţă în inima acestui părinte. Ieroschimonahul Ilie Vulpe a fost un părinte iubitor şi blând, renumit pretutindeni în Athos pentru că era primitor de străini, milostiv, sincer ca un copil şi înţelept în cuvânt.
Pentru mai bine de treizeci de ani, părintele Ilie a fost unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Muntele Athos, pregătind şi îndrumând pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti � români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Cu toţii îl căutau şi se foloseau de cuvintele sale. Dacă vedea că cineva se ruşinează înaintea lui, el îl încuraja imediat, spunându-i: "Îndrăzneşte, fiule, căci şi eu, la rândul meu sunt un păcătos!". Astfel el a adus multe suflete la pocăinţă.
Câteodată, el îşi sfătuia ucenicii, spunând: "Fiii mei, nu uitaţi că ne aflăm în Sfântul Munte, unde Maica Domnului ne-a chemat să facem fapte bune. Neîncetat să ne rugăm lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii şi a întregului neam creştinesc!".
Altă dată a zis: "Părinţilor, nu uitaţi cuvântul din Pateric, pe care avva Iosif l-a rostit către avva Lot: ŤNu poţi să te faci călugăr de nu te vei face ca focul, arzând totť. Aşa trebuie inimile noastre să ardă de dragostea pentru Hristos."
Odată, un călugăr a venit la el pentru spovedanie şi i-a zis: "Părinte, daţi-mi binecuvântare să mă fac nebun pentru Hristos!". Dar bătrânul i-a răspuns zâmbind: "Nu-ţi ajunge că deja eşti nebun? Vrei să continui să fii un nebun?". Atunci monahul s-a ruşinat şi a făcut o închinăciune înaintea lui, zicând: "Iertaţi-mă, cinstite părinte, căci am păcătuit!". Dar bătrânul, sărutându-l, i-a dat drumul în pace.
Cuviosul părinte Ilie Vulpe s-a nevoit în Sfântul Munte timp de cinci zeci de ani, slăvindu-L pe Dumnezeu zi şi noapte şi povăţuind mulţi fii duhovniceşti. Apoi, văzându-şi sfârşitul apropiindu-se, i-a binecuvântat pe toţi. A adormit întru Domnul în pace, pe 8 decembrie 1928 şi a fost plâns şi condus la mormânt de mulţi călugări athoniţi.
Înaintea sfârşitului său, bătrânul Ilie a devenit un povăţuitor duhovnicesc al monahilor de pe tot cuprinsul Sfântului Munte. Mulţi ucenici s-au adunat în jurul lui, între care şi bătrânul Ioan Guţu, care a trăit cel mai mult, fiind contemporanul nostru.
Sursa danion vasile
0 comments:
Post a Comment