Transplanturile de organe si memoriile celulare-partea 1

[Articol extras din Nexus New Times Magazine, Anul I, Numarul 1 (iunie - iulie 2005)] Din acest studiu realizat asupra unor pacienti carora li s-au efectuat transplanturi de organe (in special transplant de inima) reiese ca este un fenomen obisnuit ca amintiri, comportamente, preferinte si obiceiuri ale donatorilor sa se transmita beneficiarilor transplanturilor. Daca vrei sa rastorni regula ca toate ciorile sunt negre... o singura cioara alba este o dovada suficienta. Dr. William James Introducere

Se admite in general ca procesul de invatare implica in primul rand sistemul nervos si in al doilea rand sistemul imunitar. De aceea, pacientii care primesc transplanturi de organe periferice nu ar trebui sa experimenteze schimbari de personalitate care reflecta personalitatile donatorilor pe care nu i-au intalnit niciodata. Cand s-au observat schimbari de personalitate in urma transplanturilor, tipurile de explicatii au inclus efectele medicamentelor imunosupresoare, stresul psihosocial si psihopatologia preexistenta a beneficiarilor. (1-3) Totusi, teoria sistemelor vii sustine in mod explicit ca toate celulele vii poseda „memorie” si subsisteme functionale „care iau decizii”. (4) Mai mult, recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie (numita „teoria dinamica a sistemelor energetice”) asigura o logica convingatoare conform careia toate sistemele dinamice depoziteaza informatie si energie, in diferite grade. (5-7) Mecanismul memoriei sistemice ofera o explicatie plauzibila pentru evolutia proprietatilor sistemice emergente prin interatiuni de feedback recurent (de exemplu, circulatia nonliniara a informatiei si energiei care reflecta interactiunile continue ale componentilor dintr-o retea complexa dinamica). Bucle de feedback recurent exista in toate sistemele atomice, moleculare si celulare, de aceea ar trebui sa se gaseasca in aceste sisteme dovezi ale memoriei sistemice atomice, ale memoriei sistemice moleculare si ale memoriei sistemice celulare. Mecanismul memoriei sistemice a fost aplicat la o varietate de observatii controversate si aparent anormale din medicina complementara si alternativa, incluzand si homeopatia. (8) Mecanismul poate de asemenea sa faca noi preziceri. O astfel de prezicere este ca beneficiarii sensibili ai transplanturilor de organe pot experimenta aspecte ale istoriei personale a donatorului, depozitate in tesuturile transplantate. In anul 1997 a fost publicata o carte intitulata A Change of Heart care descria schimbarile de personalitate experimentate de Claire Sylvia. (9) Sylvia a primit un transplant de inima si de plaman la Yale-New Haven Hospital in 1988. Ea a observat ca diferite atitudini, obiceiuri si gusturi i s-au schimbat in urma interventiei chirurgicale prin care a trecut. Avea pofte inexplicabile pentru mancaruri care anterior nu-i placeau. De exemplu, cu toate ca era o dansatoare si o coregrafa atenta la sanatatea ei, dupa iesirea din spital a avut o dorinta incontrolabila de a merge la un bufet Kentucky Fried Chicken si de a comanda pui pane, o mancare pe care nu o consuma niciodata. Silvia s-a simtit atrasa de culorile reci si nu s-a mai imbracat in portocaliul si rosul intens pe care le prefera inainte. A inceput sa se poarte intr-o maniera agresiva si impetuoasa, care nu-i era caracteristica, dar care s-a dovedit a fi similara personalitatii donatorului ei. Interesant este ca un ambalaj de la Kentucky Fried Chicken ce continea pui pane a fost gasit in jacheta tanarului donator dupa ce a fost omorat. William Novak, coautorul cartii, a cautat opinii referitoare la plauzibilitatea memoriei celulare. Pearsall a propus ipoteza conform careia medicamentele imunosupresoare ar putea cobori pragul de inregistrare a memoriilor celulare depozitate in organele transplantate (citat in 9, extins in 10). Schwartz si Russek au propus ipoteza conform careia procesul de respingere ar putea reflecta nu doar respingerea materialului compus din celule ci si informatia sistemica si energia depozitate in celule (citat in 9, extins in 7, 8). Sylvia a fost un caz unic deoarece a primit o cantitate substantiala de tesuturi noi (inima si plamani), era atenta la sanatatea ei, era sensibila si deschisa emotional. Schwartz si Russek au presupus ca Sylvia ar putea fi „cioara alba” a memoriei sistemice celulare. Acest material prezinta observatii cheie preluate din zece cazuri reprezentative de transplant, compatibile cu prezicerile memoriei sistemice, observatii ale unor beneficiari care au fost deschisi la impartasirea schimbarilor ce au urmat acestor operatii. Pentru a proteja intimitatea familiilor donatorilor, a beneficiariilor si a familiilor acestora, se face referire la medici si spitale, donatori si beneficiari prin numere, cu exceptia cazurilor in care prenumele au fost mentionate in rapoarte de prieteni sau membri ai familiei. Toti beneficiarii si membrii familiilor acestora sau prietenii donatorilor au fost intervievati de Pearsall si inregistrati cu reportofonul. Transcrierile au fost examinate de catre Schwartz si Russek si selectate in vederea includerii in acest raport. Fiecare dintre cele zece cazuri include un raport al unui membru din familia donatorului (sau echivalent), un raport al beneficiarului (sau echivalent) si un raport al unui membru al familiei beneficiarului sau al unui prieten al beneficiarului. Membrii familiei donatorului, beneficiarii si prietenii sau membrii familiei beneficiarului sunt citati direct din transcrierile interviurilor. Opiniile personale (incluzand continutul controversat) sunt raportate textual. Fiecare caz include doua pana la cinci paralele intre caracteristicile donatorilor si schimbarile observate la beneficiari in urma transplantului. Cazul 1

Donatorul a fost un baiat de 18 ani omorat intr-un accident de automobil. Beneficiarul a fost o fata de 18 ani diagnosticata cu endocardita, urmata de o slabire a inimii. Tatal donatorului, psihiatru, a spus: „Fiul meu a scris intotdeauna poezii. Dupa ce a murit, am asteptat mai mult de un an pentru a-i face curatenie in camera. Am gasit un caiet cu poezii pe care nu ni-l aratase niciodata si nu am povestit nimanui niciodata despre el. Una dintre poezii ne-a zguduit emotional si spiritual. Vorbea despre cum isi vedea propria moarte brusca. El era si muzician si am gasit un cantec intitulat „Danny, inima mea este a ta” – cuvintele erau despre cum a simtit fiul meu ca ii era dat sa moara si sa-si dea inima cuiva. El se hotarase sa-si doneze organele cand avea 12 ani. Noi credeam ca era destul de ciudat, dar ne-am gandit ca se vorbea despre asta la scoala. Cand am intalnit-o pe beneficiara sa, am fost asa de... nu stiu ce a fost. Nu stim nici acum. Pur si simplu nu stim.” Beneficiara a raportat: „Cand mi-au aratat fotografii ale fiului lor, l-am recunoscut instantaneu. L-as fi ales dintre fotografiile multor alte persoane. El este in mine. stiu ca este in mine si ca este indragostit de mine. A fost intotdeauna iubitul meu, poate undeva in alt timp. Cum putea el sa stie cu ani inainte de a muri ca va muri si ca-mi va da inima? Cum de stia ca numele meu este Danny? Apoi, cand mi-au cantat cate ceva din muzica sa, puteam termina frazele cantecului sau. Nu stiam sa cant inainte, dar dupa transplant am inceput sa iubesc muzica. Am simtit-o in inima. Inima mea trebuia sa cante. I-am spus mamei mele ca vreau sa iau lectii de chitara – acelasi instrument la care canta Paul [donatorul]. Cantecul sau este in mine. Il simt mai tare noaptea si e ca si cum Paul mi-ar canta serenade.” Tatal beneficiarei a raportat: „Fiica mea era, dupa cum se spune, un „drac de fata”. Pana s-a imbolnavit era o salbatica. Apoi a devenit complet linistita. Eu cred ca de vina era boala ei, dar ea spunea ca simtea ca are mai multa energie, nu mai putina. A spus ca vrea sa cante vocal si la un instrument. Cand a scris primul ei cantec, a cantat despre noua ei inima ca fiind a iubitului ei. A spus ca iubitul ei venise sa-i salveze viata.”

Posted in: memoria celulara,NEXUS MAGAZINE,vindecari