| Si asta datorita aspectului ei bizar, caci odata intrat aici te poti rataci cu usurinta în acest labirint în care galeriile seamana unele cu altele, pâna la identitate Cercetarile efectuate în aceast sector al Dobrogei de Sud, au dovedit ca de fapt Pestera de la Limanu reprezinta doar un segment dintr-o retea de galerii subterane prin care se dreneaza apele (care vin din adâncurile placii de calcare) |  |  | Pentru oamenii de stiinta (speologi), dupa cum am vazut, importanta pesterii Limanu este mult mai mare. Ea se numara printre putinele sisteme de galerii (apartinând nivelului superior de carstificare) accesibile investigatiilor directe. Apa s-a retras de mult din galerii. Ca peste tot, roca îmbraca un aspect cavernos. Spre deosebire de ce am vazut în Cheile Dobrogei, rocile de aici sunt mai intens dizolvate ca urmare a agresivitatii chimice mai mari. | | A contribuit la aceasta aportul de acizi din sol, cu precadere în momentele climatice mai calde când Dobrogea era acoperita cu o vegetatie bogata. Aspecte asemanatoare mai vedem si astazi în carstul din zonele tropicale). Tranzitul apelor se face si în prezent prin izvoarele din lungul vaii Limanu. Cele mai importante izvoare apar în lungul unei falii situate la nordul orasului Mangalia.Nu sunt însa izvoare obisnuite datorita termalismului si continutului de gaze aduse din adâncuri, în special H2S. |  |  | În ciuda vechimii si importantei sale istorice, izvorul de la Albesti nu reprezinta decât o mica parte, neînsemnata, cea accesibila privirilor noastre. Nu numai romanii si-au dat seama de calitatea apelor subterane. Astazi, orasul Mangalia se alimenteaza cu apa din captarile subterane situate în padurea Hagieni. Parca pentru a sublinia si mai mult puritatea apelor de aici, Padurea Hagieni este ea însasi o oaza de natura virgina, cu o flora bogata si variata cu frecvente specii mediteraneene. | | Izvoare cu debite impresionante de sute de litri pe secunda au fost recent descoperite la nord de Mangalia. Ele sunt ascunse sub oglinda de apa a unor mlastini carora pâna de curând nu li s-a acordat prea multa atentie… cum ar fi cele de la Kara Oban, Herghelie si Mangalia Nord. Apele de aici sunt ciudate… Unele se pierd în adânc prin ponoare. Toate aceste ape au un element comun: uniformitatea relativa a chimismului, a concentratiei de H2S si a temperaturii, o caracteristica ce sugereaza faptul ca provin dintr-o vasta zona de amestec, dintr-un rezervor subteran nediferentiat. |  |  | Asupra originii caldurii si a hidrogenului sulfurat s-au fromulat diferite ipoteze, fara sa se fi ajuns la un consens. Sunt indicii ca aceste proprietati ar fi induse de corpuri magmatice profunde, asociate probabil zonei de expansiune din aceasta parte a placii Marii Negre. Nu întâmplator în platforma submersa a Marii Negre s-au detectat vaste anomalii geotermice si chiar s-a avansat ipoteza ca ele au avut un rol important în accelerarea procesului de trasformare a mâlului sapropelic în petrol. Dupa cum se stie, Marea Neagra este un bazin euxinic, în care sub stratul oxigenat de peste 150 de metri de la suprafata se afla “ape moarte”, bogate în H2S. Este poate cel mai mare rezervor de hidrogen sulfurat din lume… Si totusi… Paradoxal, sulful din izvoarele cercetate are o origine mult mai profunda, endogena dupa cum spun specialistii… Un indiciu în sprijinul acestei ipoteze îl constituie si analizele recente ale izotopilor stabili ai sulfului facute de cercetatorul Serban Sârbu… | | În timp ce raportul izotopic al sulfului din Marea Neagra are valori negative: - 38, - 40, cel din izvoare are valoare pozitiva: + 4.Asemenea izvoare apar si în lungul faliei Dunarii ce delimiteaza spre vest horstul Dobrogean. Cum ar putea fi elucidata o asemenea enigma ?… În afara de studiul izotopilor naturali ai sulfului si de termometrie, pot exista si alte metode de investigare. O alta caracteristica a izvoarelor de pe aliniamentul Kara Oban, o repezinta gazele libere combustibile, în cea mai mare parte metan. Pe seama energiei solare dar si a continutului de hidrogen sulfurat si metan în izvoarele de la Kara Oban s-au dezvoltat bogate asociatii “tiofile”… o tesatura complicata alcatuita din alge si fungi (sau ciuperci)… Un caz cu totul particular îl constituie asociatia de vietuitoare ce traiesc pe seama hidrogenului sulfurat, descoperite de biospeologii români în pestera de la Movile situata în vecinatate. |  |  | Aici prin explorarea cu scafandrul autonom se patrunde în cavitati izolate prin galerii complet inundate. Ele gazduiesc peste 30 de specii de vietuitoare necunoscute în alta parte în lume, a caror sursa de hrana o constituie masa organica sintetizata de bacterii specializate în dscompunerea hidrogenului sulfurat. Din punct de vedere al proprietatilor fizico-chimice, apele de pe aliniamentul Kara Oban nu seamana cu a celorlalte izvoare cunoscute la suprafata dar sunt practic identice cu cele interceptate la adâncimi de sute de metri de forajele de prospectare hidrogeologice. Desi zacamântul termomineral profund reprezinta o resursa valoroasa care nu trebuie risipita, prin unele foraje care au debite impresionante, se pierd - din cauza deficientelor tehnice - volume importante de apa. | | O alta consecinta negativa, posibila a acestor scurgeri nesupravegheate o constituie modificarea echilibrului presiunilor acviferului profund care suporta stiva de calcare sarmatiene si care poate duce la prabusiri… Pe lânga prabusirile carstice vechi, cum sunt cele de la obanele Movile, Blebea si Mlastina se constata aparitia tasarilor si prabusirile recente de teren pricinuite de lipsa de prevedere a oamenilor. În centrul orasului Mangalia evolueaza în prezent un astfel de colaps carstic, adica o pâlnie de câtiva metri adâncime care ar putea periclita într-un viitor apropiat siguranta cladirilor. |  |  
| Ultimul loc de popas îl constituie Mlastina Mangalia, cea mai estica aparitie a izvoarelor din lungul faliei Kara Oban, înainte ca aceasta sa se piarda sub mare. Au fost identificate aici, pâna în prezent peste 25 de izvoare calde cu debite de 25-30 de litri pe secunda care întretin un microclimat aparte. Este unul din motivele pentru care mlastina, locuita în mod frecvent de chire este luata iarna cu asalt de un popor întreg de lisite, pelicani, lebede si cocori, care în drumul lor spre sud îsi gasesc aici un refugiu ideal. Ajunsi aproape de capatul acestui drum, câteva întrebari se ridica de la sine: de unde provin aceste ape subterane, sunt ele regenerabile sau nu? Specialistii în hidrogeologia carstului dobrogean, nu au ajuns înca la un punct de vedere comun… În acest tablou complex o alta întrebare se impune de la sine... Cât de vechi sunt izvoarele termominerale de la Mangalia. O posibila solutie a enigmei ne este oferita de ciudatele concretiuni carbonatice situate pe unul din platourile calcaroase din apropierea Mangaliei. Concretiunile de forma tronconica prezinta un orificiu cilindric central. Aspectul lor este atât de regulat încât arheologii au fost tentati sa le atribuie unei stravechi civilizatii megalitice din epoca bronzului. | Studiile geologice ne arata ca în realitate ele reprezinta depunerile formate în jurul unor izvoare bogate în acrbonat de calciu care debusau pe fundul Marii Sarmatice în urma cu multe milioane de ani. Orificiul central cilindric, ca o teava de tun, nu este altceva decât un canal de alimentare. În sprijinul acestei ipoteze vin si descoperirile recente facute de oceanografii rusi a unor formatiuni asemanatoare depuse în jurul unor izvoare submarine în estul Marii Negre. Apa si calcarul, cei doi mari actori care s-au înfruntat de milenii, vor modela în continuu acest controversat tinut dobrogean… Dupa cum am vazut, oamenii de stiinta înca nu au reusit sa rezolve problema originii apelor din adâncuri. Pentru noi toti însa, Dobrogea ramâne acelasi tinut însetat, o imensa peninsula îmbratisata la vest si la nord de Dunare si scaldata la est de apele de apele Marii Negre. În acest domeniu extrem de controversat cercetarile sunt înca la început iar raspunsul la întrebarile care ne framânta în prezent s-ar putea gasi dincolo de linia tarmului pe platforma continentala, acolo unde marea mai ascunde multe enigme. sursa enciclopedia dacica
|
0 comments:
Post a Comment