Numeroase gauri circulare aflate in craniile unor schelete preistorice ii fac pe cercetatori sa creada ca in urma cu mii de ani cineva isi omora victimele cu gloante. Dar cine?
Intr-o camera a Muzeului de Istorie Naturala din Londra se afla expus un craniu care dateaza din perioada Neanderthalului si care a fost descoperit in nordul Rhodeziei. Acesta prezinta un orificiu perfect rotund pe partea sa stanga si unul cu caracteristici identice pe partea dreapta. In rest nu mai exista nici un fel de fisura, ca si cum acele doua traumatisme ar fi fost provocate de o arma moderna de foarte mare putere.
Dupa parerea unora dintre specialisti, "craniul pare sa prezinte pe o parte orificiul intrarii unui proiectil si pe cealalta parte locul pe unde a iesit". Partea dreapta a craniului este complet zdrobita, lucru care aminteste foarte clar de craniile soldatilor care au fost omorati cu un foc de pusca.
Este imposibil sa fie vorba despre faimoasele trepanatii chirurgicale preistorice, dat fiind faptul ca oamenii din Neanderthal nu s-au ocupat niciodata cu asa ceva. Trepanatia sau perforarea artificiala a craniului a fost curenta in cateva dintre societatile primitive pentru niste motive care nici in zilele noastre nu se cunosc.
Aceasta operatie, care presupunea un risc foarte mare, dar nu era mortala, a avut, probabil, cauze medicale si religioase, cu toate ca nu putini sunt aceia care cred ca acele gauri puteau foarte bine sa aiba si motive culinare...
Ziaristul argentinian Oscar Caballero povesteste in cartea sa "Aproapele nostru" cum unii dintre stramosii nostri foarte indepartati "aranjau" craniile prizonierilor lor, facandu-le anumite gauri circulare. In acest fel, credeau ca pot sa-si insuseasca virtutile pe care le avusesera respectivii adversari. Trebuie, totusi, adaugat ca absolut in toate cazurile de trepanatie, ramaneau niste gauri relativ mari, in nici un caz comparabile cu acelea gasite pe craniul vechi de 40.000 de ani.
Atunci, se pune intrebarea: a tras cineva cu gloante de-a lungul preistoriei? Pentru cunoscutul scriitor Eric von Daniken nu exista nici cea mai mica indoiala ca aceste descoperiri sunt intr-o foarte stransa legatura cu niste vizitatori veniti din spatiu, cu foarte mult timp in urma. Niste fiinte care nu au ezitat sa-si foloseasca armele impotriva oamenilor si a animalelor.
In Muzeul Paleontologic de la Moscova mai este si astazi expus un craniu de bizon, de o vechime extraordinar de mare. Acesta era originar din Siberia, loc unde, dupa cum afirma doctorul Kazantsev, "se gaseste un imens muzeu care detine marturia unor intalniri cosmice". Enormul cap are pe partea sa frontala un orificiu circular.
Ca si in cazul craniului omenesc, nu mai exista nici un fel de linie radiala, ceea ce exclude ipoteza contactului cu o piatra sau cu un ciocan preistoric, care ar fi distrus craniul aproape in totalitate. Mai mult, studiile facute asupra craniului au demonstrat ca, desi acesta fusese perforat, creierul nu avusese de suferit. Deci, rana animalului se vindecase. Bizonul din Yakutia a provocat o noua si aproape imposibila sfidare stiintei. Indoielile create de aceste descoperiri nu pot fi trecute cu vederea, chiar daca intreaga preistorie ar fi refacuta...
In final, exista doar doua teorii care pot explica plauzibil aceste gauri bizare: ori a existat o civilizatie tehnologica foarte avansata, asta intr-un trecut foarte indepartat, ori planeta noastra a fost vizitata de niste fiinte care au venit din niste lumi necunoscute...
Intr-o camera a Muzeului de Istorie Naturala din Londra se afla expus un craniu care dateaza din perioada Neanderthalului si care a fost descoperit in nordul Rhodeziei. Acesta prezinta un orificiu perfect rotund pe partea sa stanga si unul cu caracteristici identice pe partea dreapta. In rest nu mai exista nici un fel de fisura, ca si cum acele doua traumatisme ar fi fost provocate de o arma moderna de foarte mare putere.
Dupa parerea unora dintre specialisti, "craniul pare sa prezinte pe o parte orificiul intrarii unui proiectil si pe cealalta parte locul pe unde a iesit". Partea dreapta a craniului este complet zdrobita, lucru care aminteste foarte clar de craniile soldatilor care au fost omorati cu un foc de pusca.
Este imposibil sa fie vorba despre faimoasele trepanatii chirurgicale preistorice, dat fiind faptul ca oamenii din Neanderthal nu s-au ocupat niciodata cu asa ceva. Trepanatia sau perforarea artificiala a craniului a fost curenta in cateva dintre societatile primitive pentru niste motive care nici in zilele noastre nu se cunosc.
Aceasta operatie, care presupunea un risc foarte mare, dar nu era mortala, a avut, probabil, cauze medicale si religioase, cu toate ca nu putini sunt aceia care cred ca acele gauri puteau foarte bine sa aiba si motive culinare...
Imagini cu cranii gaurite de gloante (Muzeul de Istorie Naturala din Londra)
Atunci, se pune intrebarea: a tras cineva cu gloante de-a lungul preistoriei? Pentru cunoscutul scriitor Eric von Daniken nu exista nici cea mai mica indoiala ca aceste descoperiri sunt intr-o foarte stransa legatura cu niste vizitatori veniti din spatiu, cu foarte mult timp in urma. Niste fiinte care nu au ezitat sa-si foloseasca armele impotriva oamenilor si a animalelor.
Ca si in cazul craniului omenesc, nu mai exista nici un fel de linie radiala, ceea ce exclude ipoteza contactului cu o piatra sau cu un ciocan preistoric, care ar fi distrus craniul aproape in totalitate. Mai mult, studiile facute asupra craniului au demonstrat ca, desi acesta fusese perforat, creierul nu avusese de suferit. Deci, rana animalului se vindecase. Bizonul din Yakutia a provocat o noua si aproape imposibila sfidare stiintei. Indoielile create de aceste descoperiri nu pot fi trecute cu vederea, chiar daca intreaga preistorie ar fi refacuta...
In final, exista doar doua teorii care pot explica plauzibil aceste gauri bizare: ori a existat o civilizatie tehnologica foarte avansata, asta intr-un trecut foarte indepartat, ori planeta noastra a fost vizitata de niste fiinte care au venit din niste lumi necunoscute...
- Andrei Cheran
- pt.formula as
~Magickal Graphics~
0 comments:
Post a Comment