În 1626, în ajun de Sfântul Ion, profesorul Mead de la universitatea din Cambridge (Anglia), traversa piaţa oraşului, când auzi o hărmălaie provenind de la taraba unui pescar. O mulţime de curioşi se strânsese pentru a examina cartea pe care soţia pescarului tocmai o găsise într-un morun mare.
Profesorul povesteşte: „Am văzut totul cu proprii mei ochi: peştele, stomacul său, bucata de pânză de voal, cartea şi relatez ceea ce am văzut. Nu am asistat la spintecarea peştelui, la care puţini au fost martori – doar cei care se aflau aproape de tarabă în momentul în care femeia i-a tăiat capul – dar am ajuns lângă tarabă când femeia scotea cartea din stomacul morunului. Când vezi ceva cu ochii tăi, aşa cum am văzut eu, poţi fi convins că nu e vorba de înşelăciune. Peştele era din Lynn (King’s Lynn, Norfolk)”.
Cartea în posesia căreia a intrat astfel profesorul Mead era îmbrăcată în pânză de voal, era lipicioasă şi îndoită, dar perfect lizibilă. Era un tratat de teologie, scris de John Frith cu o sută de ani înainte, în timpul întemniţării sale la Oxford. Autorităţile din Cambridge au retipărit cartea găsită, sub numele de Vox piscis (Vocea peştelui) şi au împodobit această nouă ediţie cu o gravură reprezentând peştele, cartea şi cuţitul pescarului.
John Frith fusese întemniţat, culmea, într-o pivniţă în care se depozita peşte. Duhoarea era atât de puternică acolo, încât mulţi dintre tovarăşii lui au murit din cauza ei. Frith a fost ars pe rug ca eretic în anul 1533. (A.M.)sursa atac
0 comments:
Post a Comment