"Tot ce a fost creat de sus, toate lumile, fetele, sferele, omul, pe toate le-a creat Creatorul, dar ele nu se numesc creatie. Caci notiunea de “creatie” se refera numai la ceea ce incepe sa exprime dorinta proprie.
Toata omenirea care traieste in aceasta lume, care executa tot felul de actiuni, actioneaza astfel pentru ca Creatorul i-a programat astfel, de aceea ei inca nu sunt considerati creatii in adevaratul inteles: ci “creatie” devine cand apare in el dorinta proprie spre Creator.
De exemplu, cine vine sa invete kabbalah, a fost indreptat astfel de sus. Dupa aceasta, cand va apare in el prima dorinta proprie spre spiritualitate, el se va numi “creatie”. Aceasta dorinta se trezeste cand omul trece “bariera” si se afla pe punctul cel mai de jus in lumea spirituala. Aceasta stare se numeste "עיבור נשמה" = ibur neshama (= procreera sufletului) sau "עובר"=ubar (=fat) in corpul fetei spirituale numita "אמא"=ima (=mama). De aceea numai Inteleptii se considera creatii, fiecare in functie de treapta sa, caci ei sunt singurii care au dorinte proprii.
Iar restul sunt “roboti”, trimisi ai Creatorului. In ce-i priveste nu exista nici rasplata nici pedeapsa, nu au nici un fel de alegere, ei sunt condusi in totalitate de Creator “de la varful picioarelor si pana la cap”. Creatorul ii impinge treptat sa acumuleze suferinte care vin din dorinta lor dupa placerea numai pentru ei insisi, din egoismul cu care au fost creati. Iar atunci, toate experienta care a fost acumulata din suferinte, ii va forta sa inteleaga ca egoismul este rau, si ii va grabi sa aleaga spiritualitatea cu ajutorul Creatorului.
Caracterul omului nu apartine acelui “egoism spiritual”, asupra caruia exista corectari spirituale. Fiecare fapta a omului poate sa fie cu continut spiritual sau complet egoist, totul depinde de felul spre care isi indreapta dorintele. Ceea ce este important in timpul actiunii nu este actiunea in sine ci intentia cu care se actioneaza.
Suflete pe calea dureroasa
Omul a fost creat cu un corp material foarte complicat, iar actiunile sale in aceasta lume reactioneaza asupra lui. De aceea este important cu ce se ocupa omul, ce face el in aceasta lume. Daca ai avea posibilitatea de a face ceva cu intentie, de a primi placerea cea mai mare din lume cu intentia “pentru Creator”, aceasta s-ar considera ca actiune spirituala, cu toate ca natura actiunii in sine ar ramane cu desavarsire “animala”.
Tot ceea ce face omul il inainteaza spre scopul creatiei. Chiar si durerile prin care trece nu sunt fara rost, ele se acumuleaza si la timpul potrivit ii sunt considerate. Acesta este progresul incet in care omul nu este parte activa cu constiinta sa, iar ca sa grabeasca si sa micsoreze acest lung drum dureros, Creatorul ne-a daruit “Tora”(=primele cinci carti ale vechiului testament), care ne indreapta spre tinta pe calea corecta si mai putin dureroasa.
Numai in ultimele decenii, dupa ce sufletele au acumulat deja tot felul de dureri, au inceput sa coboare in lumea noastra, in numar mare, suflete speciale care aduc cu ele dorinta spre spiritualitate. Si anume, nimic nu se intampla fara scop, ci totul, treptat isi gaseste scopul. Aceste suflete au mers pe calea dureroasa, au strins “lipsa” – care s-a transformat in dorinta de a se ocupa cu stiinta kabbalei. In urmatoarea reincarnare aceste suflete se vor ocupa cu si mai mult avant si intr-o luna, doua vor atinge rezultate exceptionale, pe care nu le-au atins in reincarnarile lor anterioare. Caci in reincarnarile lor anterioare au strans dorinte destul de mari pentru aceasta. Daca omul are dorinta destul de mare pentru a se ocupa cu stiinta kabbalei, ca scop unic, 3-5 ani sunt intr-adevar de ajuns ca treaca in lumea spirituala.
Omul se roaga in forma individuala cu ceea ce i s-a acumulat in inima. In trecut nici nu au fost rugaciuni in masa in forma organizata. Rolul rugaciunii este ca sa pregateasca inima omului pentru a dori si simti Creatorul. Dorinta care este in inima omului este rugaciunea lui. De aceea rugaciunea adevarata se numeste “lucrarea inimii” (avoda sebelev = עבודה שבלב ), iar dorinta este rezultatul lucrarii inimii – sau pregatirea inimii care s-a facut in om. In ce priveste dorinta nu se poate face nimic, dar prin efort special, prin invatatura, cercetare, omul se poate pregati, ca sa trezeasca in sine dorinta potrivita.
Omul nu trebuie sa se abtina de la placeri; intre a vrea sa primeasca placerea sau nu, inima vrea sa primeasca– si nu i se poate impune altceva, numai prin efort energic asupra sa, si prin tot felul de factori ajutatori, va putea schimba dorintele inimii sale in directia spirituala. Iar in starea noastra, trebuie sa spunem “vrem sa-l simtim pe Creator”, chiar daca aceasta este in scopul placerii personale. Aceasta dorinta trebuie se fie intreaga; numai atunci ea da rezultatul dorit.
Creatorul ne trimite suferinte sufletesti si corporale. Asadar se pune intrebarea de ce exista posibiliatea de a le usura, de explemplu prin psihologi, doctori, sistemul social? Posibilitatea de a interveni asupra suferintelor nu s-a produs decat ca sa existe colaborare si ajutor reciproc, omul sa-si ajute prietenul, si aceasta va duce la impreunarea sufletelor intr-un singur suflet.
Sub nici o forma nu trebuie sa se interpreteze suferintele ca pedeapsa pentru trecut, ci ca intarirea influentei, inasprirea, care vine la tine de la Creator ca sa-ti dea directia necesara pentru atingerea scopului Creatiei. Daca omul intelege suferintele, el insusi poate sa treaca peste ele, cu gandurile, cu aspiratiile sale si nu sa astepte pana cand ele il vor forta de sus.
fragment preluat din cartea Un interviu cu viitorul
traducere Carmen Lober
http://video. yahoo.com/ watch/5796442/ 15174548
KAVANA
Atunci cand nu simti dureri, aceasta nu insemna ca esti pe drumul corect, ci simplu, este etapa in care Creatorul nu vrea nimic specific de la tine si nu te impinge intr-o anumita directie – timpul inca nu ti-a sosit.
Omul vine la lectii de kabbalah pentru ca viata ii este amara si asa a fost pus in miscare. Prima faza – sa ramana la lectie si sa continue sa invete – nici aceasta nu depinde de om, caci el este inca sub aceea influenta stimulata primita de sus. Insa continuarea depinde de osteneala omului insusi, de constiinta si intelegerea sa pentru ce a fost adus aici si pentru aceasta investeste oteneala fara sfirsit.
Fiecare suflet in aceasta lume are misiunea sa. Sunt suflete care coboara pentru o anumita misiune specifica si parasesc lumea timpuriu. Exeplu: Rabinul Isaac Luria numit si Haari Ha Kadosh (הר"י), care a murit la varsta de 38 de ani si a lasat in urma sa o cantitate imensa de manuscrise.
GRUPUL KABBALAH ROMANIA
0 comments:
Post a Comment