Pelerinii romani spre Mantuire

Marele hram

Astazi e mare sarbatoare in lumea crestinilor ortodocsi, iar noi ne grabim cu noaptea-n cap (si cu rugaciunile diminetii in suflet) spre "Campia sfanta", unde se ridica biserica impunatoare in care-si doarme somnul de veci trupul intreg si neputrezit al Sf. Ioan Rusul!

Pelerinii romani spre Mantuire

Credeam ca vom fi printre primii, dar cand ajungem, abia de gasim loc de parcare: cat vezi cu ochii autocare, autoturisme, grupuri de credinciosi care se indreapta ca-ntr-un suvoi spre biserica. Multi oameni pleaca din Atena si vin in pelerinaj pe jos, pana la Sfantul, iar cei mai multi sunt prezenti de cu seara, la Vecernie.
Nascut in 1690 in Mica Rusie, intr-o familie profund crestina, Ivan se inroleaza la 20 de ani in armata Tarului Petru cel Mare, in razboiul ruso-turc. In 1711 cade prizonier la tatari, iar acestia il vand ca rob unei capetenii a turcilor, in Cezareea Palestinei, in satul Procopie (Asia Mica), ca ingrijitor la grajduri. Rai din cale-afara, stapanii lui il ameninta si-l chinuie, doar-doar o trece la islam. Multi din prizonierii crestini si rusi accepta asa ceva, ca sa scape de torturi, dar Ivan refuza cu indarjire, se impartaseste des, se roaga pentru calaii sai, isi rosteste clar iubirea pentru Iisus. Incet, incet, prin simplitate, bunatate, dar si datorita unor minuni infaptuite, ajunge sa fie respectat de stapanii sai. Cand isi simte sfarsitul, Ivan solicita ultima impartasanie, dar de frica musulmanilor, sfintele taine ii sunt aduse de un preot intr-un mar scobit. Este 27 mai 1730. Trece la cele vesnice imediat ce se impartaseste si este purtat pe ultimul drum, intr-o emotie comuna, de crestini, armeni si musulmani... In 1733, ii apare in vis duhovnicului sau si-i spune ca i-a ramas trupul neputrezit; este dezgropat si gasit, intr-adevar, intact, si dus in biserica unde se ruga de obicei.

Chilia Sf. Nectarie

Mai tarziu, cand solul sultanului a trecut prin Procopie, a dat foc bisericii si sfintelor moaste, dar cand a vazut cum trupul sfantului se misca in flacari, a fugit ingrozit. Crestinii au gasit trupul nears, doar usor innegrit de fum, asa cum este si astazi. In 1924, la repatrierea grecilor aflati in robie, acestia iau cu ei si sfintele moaste, le aduc in insula Evia si intemeiaza satul Prokopi (in amintirea satului turcesc), asezand la loc de cinste trupul sfantului, intr-o biserica construita in 1951.
...Am ajuns si noi in fata bisericii, tixita de lume. Nu ai unde sa arunci un ac. Oriunde privesti dai peste siruri nesfarsite de credinciosi. Cu toate astea, sarbatoarea a fost exemplara, civilizata, fara tipete si imbranceli, credinciosii erau reculesi si patrunsi de moment... Cum sa descriu emotia prin care am trecut? Are ea oare grade de exprimare? Unde m-am mai simtit asa de "pierduta" ca aici? La Lourdes, la Padova, la Medjogorje, la Fatima, la mormantul parintelui Arsenie Boca? Am la dispozitie doar cateva clipe, cat strabat lungimea raclei. Ce sa fac mai intai: sa contemplu ramasitele sfantului, sa-i multumesc pentru ca mi-a ajutat sa ajung pana la el, sa ma rog pentru mine si pentru cei dragi? Sa-l mangai putin cu ochii si cu mana? Nu-i usor! O maicuta pazeste racla si mai sterge, din cand in cand, cu o batista, geamul acoperitor, pe care toti il saruta, pun mana, pun obiecte. Imi arunc ochii spre adancimea bisericii: este plina pana la refuz, slujba in greceste se aude raspicat, mirosul de tamaie ne-nvaluie dulce si-s deja purtata spre iesire. Am vorbit mai tarziu cu vecinii mei din autocar (pe drumul pelerinajului ne vom intalni cu multe autocare cu romani, as indrazni sa zic fericiti) care mi-au marturisit ca nu le-a fost de ajuns o trecere pe langa moastele sfantului, au parcurs acelasi drum lung al inghesuielii, de cate trei, patru ori...

Biserica Sf. Nectarie

Afara, intr-o chiliuta rotunda, este un calugar roman (!) care pune fiecarui credincios, pret de cateva clipe, fesul sfantului si centura pe care o purtase... De-acolo, valul de oameni ma duce spre locul de unde luam agheasma... E lume multa si in jurul bisericii: unii asculta liturghia, altii fac cumparaturi; poti cumpara obiecte religioase, miere de fimari (o planta care creste sus, pe Olimp), masline, dar si halvita, sarailii, apa, sucuri, baloane - parca ar fi iarmaroc! Unii urmaresc slujba chiar din hotelul ridicat la cativa metri de biserica. Lumea e pestrita. Vad si multi tigani printre pelerini, l-au ales drept protector pe Sf. Ioan Rusul, si au venit sa i se inchine din toate colturile Europei: tigani greci, romani, rusi, sarbi, polonezi si unguri. Vad apoi o delegatie a ortodocsilor rusi, care au venit in frunte cu steagul tarii, sa-l omagieze pe sfantul nascut pe pamantul lor. Apar, pe rand, oficialitati grecesti, inalti prelati, armata, fanfara. La sfarsitul slujbei, sfantul va fi scos si plimbat in jurul bisericii, in procesiune. Tresar bucuroasa cand, la un moment dat, se aud rostite in romaneste cateva versete din acatistul sfantului.

Eghina. Sfantul Nectarie

Eghina a fost in anul 21 (d. H.), timp de trei luni, capitala Greciei.

Sf. Nectarie

Pretutindeni te intampina o explozie de culori: palmieri, arocaria, eucalipti, chiparosi, smochini si fistic. Aici, marea are cinci nuante. Parca e insula Raiului! Se spune ca-n Eghina sunt mai multe biserici decat oameni... E foarte cald pe insula, dar nerabdarea cu care abia asteptam sa ajungem la Sf. Nectarie ne face sa nu mai simtim nimic. Bisericuta in care se afla mitra si o parte din moastele Sfantului este plina de credinciosi, cei mai multi romani, ajunsi inaintea noastra. Lasam acatistele, luam si aprindem lumanari, ne apropiem incet de racla sfantului atat de pomenit in scrisorile trimise la redactie, ca marturie a ajutorului primit, de catre cititorii "Formulei AS". Ii privesc pe furis pe ceilalti si-i vad transformati de emotie. Cate ganduri si-a adus fiecare cu el, cate rugaminti ale celor care si-au pus toata speranta in acest drum? Cum sa cuprinzi intr-o atingere toate dorintele nespunse? Si totusi o facem, si apoi mai trecem (caci lumea s-a imputinat), iar si iar prin fata lui... Bisericuta aceasta din varful dealului si casuta Sfantului, de alaturi, si incaperea care i-a adapostit moastele, si magazinul cu obiecte de cult, si cele cateva chilii, si florile nefiresc de frumoase - totul pare cuprins de o blandete care vine din alta lume.

Eghina - lumanari si bucurie la Sf. Nectarie

Cele doua camere unde a locuit sunt simple, dar incarcate de-o pace invaluitoare si blanda. Icoanele la care s-a inchinat, masa la care a citit si a scris, obiectele personale, parca isi asteapta stapanul plecat putin... Dar timpul trece implacabil si trebuie sa coboram pe un drum spiralat, ingropat in leandri. Jos, in biserica cea noua si maiestuoasa, intr-o camera cu o racla mai mare, tot din argint, vom spune emotionati, alaturi de parintele nostru, acatistul Sfantului Nectarie ...
La facatorul de minuni preaslavite, la ierarhul lui Hristos, cu cuget de smerenie sa-i strigam: "Parinte Nectarie, cu harul tau prea dulce, pe toti izbaveste-ne de nevoi si necazuri, si toata boala vindec-o degraba, de la Stapanul din ceruri, iertare cerandu-ne". "Ranit de sageata vrajmasului, la tine, Parinte, cu credinta m-adapostesc. Impaca-mi viata, ierarhe, tamaduindu-mi si trupul, si sufletul. Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi."

Fotografiile autoarei

• Ruxandra Constantinescu

Posted in: moaste,ortodoxie,pelerinaje,sfantul nectarie,sfinti ortodocsi