Sunday, February 22, 2009

IOANA UNDE ESTI?

lycyo5221400-02 Ceva real

"În clasa a 5-a, când m-am mutat din școala generală în liceu, am avut o colegă. Stupidă exprimare, am avut multe colege, dar vorbesc despre una anume acum. Să-i spunem Ioana. Ioana era tembelă, genul ăla de elev pe care-l știa toată școala, de la femeia de serviciu până la director. Ioana inunda băile, spărgea geamuri, bătea colegi, fuma, înjura profesorii în față. În ciuda teribilismului ei, n-avea note mai mici de 8. A, avea 1, 2 si 3, dar la purtare. Învăța al dracu’ de bine, evitând stigmata de tocilară prin comportamentul de derbedoaică. Au exmatriculat-o după vreo 3 ani.

Părinții tocmai ce-i divorțaseră. Maică-sa mare amatoare de falus, taică-su mare amator de vagin. La proces se certau care să NU ia custodia fetei. În cele din urmă a rămas la maică-sa, care s-a recăsătorit rapid și-a tras un alt plod. Taică-su nu s-a prea interesat de ea, dar îi trimitea bani. Singurul lucru de care avea grijă și maică-sa de altfel. La 14-15 ani ea avea bani pe mână de ’suc’ mai mulți decât câștigau maică-mea cu taică-miu la un loc. Era izolată în propria casă, mamei ei nu-i păsa ce face și cu cine, își vedea de noua ei familie.

Fugea de acasă de câte ori avea ocazia. Se întorcea când rămânea fără bani. Își făcea proviziile, mai fura de prin casă una alta și o întindea din nou prin lume. Nu știu dacă a dat la liceu, habar n-am ce-a mai făcut după clasa a 8-a. M-am trezit cu ea acasă, mi se pare că înainte de examenul de capacitate. Era vânătă toată, înțepată peste tot. Relația dintre noi nu era una de prietenie, fiind total diferite, dar dintr-un motiv sau altul avea încredere în mine. Am ținut-o două sau trei zile la mine. Se plângea că nu mai are unde să bage acul, îmi arăta degetele de la picioare, mov și umflate, cu urme de înțepături. Heroină. Nici nu cred că știam prea bine ce e aia. Ai mei îi plângeau de milă, au stat de vorbă cu ea încercând s-o convingă că nu-i bine ce face. Când a plecat i-am dat niște haine noi, teneși și alte chestii. Nu știa unde se va duce. Am constatat că pe lângă ce-i mai dădusem eu, și-a însușit și altele de prin casă, de bună voie. Nu am putut să simt decât milă.

Câțiva ani mai târziu mi-a zis o fostă colegă că a văzut-o prin oraș cerșind, transformată toată, sedată complet. Mi-am adus aminte de ea când am văzut poza asta, primită pe mail-ul lui Bad Pitzi. Și mă gândeam că majoritatea copiilor care au foarte mulți bani pe mână dar nu și atenția părinților ajung rău. Nu știu dacă atât de rău ca Ioana, dar rău. Ce mod de compensare au oamenii mari care fac copii.

Am gugăluit-o dar nimic, deși nu are un nume de familie tocmai comun. Nici nu știu dacă Ioana mai trăiește."

preluat de la badpitzi

http://badpitzi.eu/page/4

0 comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites