Sufletele oamenilor nu vor fi posedate de Satana, ci de ceva mult mai rau. Ei vor crede ca vedeniile si minciunile lor sunt adevarul adevarat. In capetele lor nu va mai fi loc pentru adevar” - din profetiile lui Mitar Taravic


Dragii mei, sincera sa fiu in tot acest timp in care accesul la internet ne-a fost blocat mi-a venit ideea sa consemnez ce am “experimentat” in aceste zile: trairi, emotii, fapte, ganduri...in pagini de jurnal din care sa pot pune pe blog cateva randuri in genul unui mini-jurnal. Proiectul a fost amanat pana la calmarea totala a spiritelor si pana cand domnii jurnalisti avizi de informatie pe care sa o poata inflori si prezenta cum li se nazare sa nu mai aiba nici un fel de interes pentru ce am eu de spus.


Din pacate experienta pe care am avut-o noi romanii din Egipt (ma refer la romanii impamanteniti aici, cu o situatie, familii inchegate, servicii si afaceri), cu media romaneasca si internationala ne determina sa ne retragem ca testoasa in carapace si sa refuzam a mai acorda vreun interviu ori a mai furniza alte informatii.


Toata media internationala este in goana dupa senzational si dupa ce aduce rating. Cu cat un eveniment este mai dramatic cu atat are cele mai multe sanse sa fie inflorit si sa capete o dimensiune de 10 ori mai tragica. Este de-a dreptul infricosator modul in care media se foloseste de informatii pentru a prosti sute de milioane de oameni indiferent de categoria sociala ori pregatire.
Ne aflam intr-un punct in care cred ca era mai bine fara toate aceste canale de comunicare : TV, radio, Internet, medii virtuale de socializare, ziare, decat sa fim bombardati cu tone de informatii contradictorii, scenarii, acuze si foarte foarte foarte multe minciuni care provoaca panica.




Ma veti intreba ce au facut romanii din Egipt in toate aceste zile? Va pot spune ca exista doua categorii: cei care si-au vazut pe cat posibil de viata lor si nu au stat mereu incuiati in case. Au fost prudenti, au iesit din cand in cand pe afara, si-au facut provizii, au mai tras cu urechea la stiri butonand canalele Tv pentru a-si forma o parere proprie (canalele TV fiind la poluri opuse) au intrat in legatura cu alti romani sa vada daca sunt bine si desigur cu ambasada pentru a primi sfaturi. Ce au facut alti romani?

Au stat incuiati in case cu frica in sin si au urmarit non-stop stirile apocaliptice de la vreun post de televiziune strain( Al Jazeera, CNN) ori romanesc (Antena3, ProTv International) lucru care le-a ridicat tensiunea si le-a dat dureri de cap, inducandu-le frica si panica. Unii nu au stat incuiati ci au mers in piata Tahrir sa demonstreze impotriva unui regim insuficient cunoscut de ei si pentru o schimbare ale carei dimensiuni si efecte pe termen lung nu le pot percepe.



Cei speriati deja de TV si la insistentele familiilor din Romania au inceput sa se agite asteptand ca statul roman sa-i evacueze asa cum au facut-o alte state UE, ori SUA.
Una din greselile MAE, din punctul meu de vedere, a fost lipsa claritatii in declaratii si informatiile insuficiente de pe website.

S-a folosit foarte mult termenul de evacuare care insa avea cu totul alte conotatii decat cele consacrate. In final, data fiind situatia de calm din zonele care nu au legatura cu punctele unde se tin manifestatii , statul roman nu considera ca e necesara evacuarea, cel putin deocamdata. Romanii care nu s-au simtit in siguranta, au parasit Egiptul prin mijloace proprii. Suparator este ca acestia, in afara starii de panica pe care au indus-o si altor romani ramasi aici in fata televizoarelor, au mai dat si declaratii nastrusnice la posturile TV din Romania.

Se fabuleaza enorm de mult, se inventeaza povesti despre romanul X sau Y istorii care nu au avut loc ori s-au petrecut doar in proportie de 20% fata de cum au fost prezentate. In plus, atunci cand nu au alte picanterii, televiziunile, arata si dupa o saptamana imagini din primele zile ale violentelor stradale, ori filmari cu magazine, mall-uri, obiective devastate-cand aceasta a avut loc acum mai bine de o saptamana-luand cate un incident izolat si extrapoland tot ce se petrece in piata Tahrir, la intreaga societate egipteana.



Am discutat cu multi romani stabiliti in Egipt si toti au ramas aici considerand ca deocamdata nu se justifica despartirea de familie si afaceri pentru a parasi tara. Daca va fi cazul sunt sigura ca ne vom putea organiza si vom fi evacuati asa cum ni s-a promis in repetate randuri de catre Consulatul Roman ori daca nu fiecare mai are un plan de rezerva pentru familia sa.


Inainte de a intra in amanuntele Revolutiei in sine, as vrea sa fac o scurta trecere in revista a evenimentelor si conditiile pe care acestea le-au creat pentru populatie (majoritate care nu a participat la proteste):


Marti 25 ianuarie a avut loc prima demonstratie in Piata Tahrir, au fost cateva ciocniri cu Politia insa gazele lacrimogene si gloantele de cauciuc si-au facut efectul iar multimea a fost dispersata.


Vineri 28 ianuarie au inceput demonstratiile in forta cu mai multe nuclee in diverse zone ale Cairo si in alte orase mari (Alexandria, Suez, etc). Acestea au fost intarite spre amiaza de violente. Totul a escaladat, politia si-a parasit posturile si a fugit lasand obiectivele descoperite si sediile in mainile maselor infierbantate (printre care multi oportunisti, hoti, criminali, etc) . Mase de infractori au pus mana pe armele politiei si au pornit la devastari de magazine, furturi si incendieri.

Au avut loc evadari de la 3 inchisori. Au fost incendiate majoritatea sediilor de politie, cladirile guvernamentale, cateva mall-uri. S-a incercat devastarea Muzeului de Arheologie si talharirea celui mai mare spital din Orient dedicat tratamentului copiilor bolnavi de cancer Acestea au fost pentru populatia Egiptului, cele mai tensionate clipe . Fiecare s-a mobilizat cum a putut. S-au creat comitete de bloc formate din barbati inarmati cu bate, sabii, cutite, arme de foc, care au facut cu schimbul noaptea si au dat alarma de fiecare data cand necunoscuti se avantau in teritoriu.

Astfel nu doar ca au fost intimidati hotii dar au fost prinsi si multi detinuti evadati. A fost admirabila coeziunea egiptenilor, spiritul lor civic, capacitatea de a se organiza si a face fata oricaror provocari.


Sambata armata a preluat responsabilitatile privind securizarea obiectivelor turistice, si a institutiilor statului, sediile politiei si zonele rezidentiale impreuna cu comitetele de civili pe care le-a instruit in acest sens. Multi dintre tinerii care mai inainte manifestau au fost cooptati in apararea obiectivelor istorice.


S-a impus restrictia de circulatie in timpul serii (s-a inceput cu orele 18.00-7.00 pentru a se atinge punctul maxim 15.00-08.00 si a se restrange din nou la 19.00- 6.00)care pe masura intensificarii violentelor din Tahrir, au fost extinse.


Timp de o saptamana au ramas inchise majoritatea supermarketurilor, magazinelor, toate bancile (ale caror bancomate si sedii in mare parte au fost sparte) practic 90% din activitatea tarii a fost paralizata. Transporturile in comun au fost intrerupte ori restranse. Au ramas deschise cateva magazine, populatia si-a facut aprovizionarea fara a se calca in picioare si a rade totul din galantare. Alimentele de baza au fost suficiente chiar daca nici magazinele nu au mai fost reaprovizionate de furnizori. Singura problema a reprezentat-o lipsa unor bancomate functionale si faptul ca nici supermarketurile nu au mai acceptat carti de credit ci doar cash.


Desi atmosfera din afara zonelor de manifestatie (piata centrala a orasului) a fost linistita mereu, televiziunile straine au inceput sa agite spiritele si sa “bata campii”, creand multa spaima in randurile telespectatorilor la adresa sigurantei populatiei.
Suntem cu totii bine.In acest moment si bancomatele a patru banci si-au revenit, este linsite pe strazi iar activitatile s-au reluat in mare parte. Egiptenii au inceput sa isi reia serviciul iar de duminica se vor deschide toate bancile.



Revenind la Revolutia egipteana izbitor de asemanatoare cu cea romana, am tras cateva concluzii pe care vi le impartasesc si voua:

Spre deosebire de Perioada Ceausista in care Romania nu s-a putut lauda cu realizari notabile in plan economic, perioada Mubarak s-a remarcat printr-un boom economic si prin realizari deosebite in ce priveste dezvoltarea turismului pe mai multe planuri, crearea unor puncte de interes noi (ex Statiunile de la Marea Rosie...care erau simple sate de beduini in anii 80) si atragerea unui numar urias de investitii straine.

Toate acestea s-au datorat increderii in stabilitatea tarii. Ceea ce nu a reusit Mubarak, dupa cum spuneau si analistii americani, a fost latura politico-sociala. Teama de extinderea islamismului a dus la crearea unor institutii nepopulare (politia, securitatea). Mubarak este cel care a liberalizat economia insa guvernarea lui a fost intens criticata datorita birocratiei si coruptiei (nimic nou sub soare).



Tinerii care au manifestat in piata Tahrir si-au dorit o schimbare asa cum si tinerii romani au vrut schimbarea in 1989. Si tinerii egipteni ca si tinerii romani au avut putine cunostinte in ce priveste politica internationala si grupurile de interese care guverneaza lumea iar idealurile lor sunt foarte bine exploatate de cei care conduc tot acest teatru.
Nu pot sa nu aplaud calitatile actoricesti(demne de Oscar) ale reprezentantilor Casei Albe si nu numai, mimarea surprizei si socului vis a vis de ceea ce se intampla in Egipt si ingrijorarea subita fata de drepturile egiptenilor trecute cu vederea timp de 35-40 ani (guvernarea anterioara a presedintelui Sadaat remarcandu-se in ultima parte prin persecutii extreme mult mai mari decat in actualul regim).



Nu pot sa nu constat ca Media Internationala in special televiziunile americane au avut un comportament foarte partinitor. Am urmarit Al Jazeera si CNN si am ramas surprinsa de lipsa de profesionalism si incercarile lor (de altfel reusite) de a prosti milioane si milioane de telespectatori din lumea larga.


S-a pus mereu accent pe manifestatia in sine ca fiind vointa intregului popor. Toti reporterii corespondenti ai CNN din teritoriu care traiau efectiv in Cairo si explicau starea de spirit a restului populatiei, faptul ca nu isi doreau aceasta miscare putin inteleapta si dezorganizata (nimeni nu avea un plan ori un contra candidat), au fost pusi pe liber din primele zile, singurii care mai transmiteau in direct fiind trimisii speciali, cocotati in balconul unui hotel care incercau sa-si dea cu parerea vis a vis de ceea ce se intampla in piata sporind in fiecare zi exponential si artificial numarul participantilor la miting (adaugand practic inca un zero in coada) desi piata parea cam la fel de aglomerata (cu exceptia zilei marsului de 1milion).

Cativa dintre straini au incercat sa comenteze pe website-ul acestor televiziuni diversele discrepante intre ce se prezinta si realitate insa commenturile lor nu au trecut de cenzura moderatorului. Au fost lasati sa-si spuna parerea numai tinerii revolutionari. Intr-o interventie telefonica intrebat pana la urma la ce alternative s-au gandit pentru a succede regimului Mubarak, daca este vorba despre Baradei, unul din organizatorii miscarii spunea “Nu-l vrem pe Baradei si nici pe Fratii Musulmani, noi nu avem nevoie de un lider stim ce avem de facut”.



Flagranta mi se pare si exagerarea dimensiunii acestor demonstratii in care reporterii ca sa fie mai convingatori, isi intareau spusele cu fraze de genul “sunt mai multi decat par pe ecran” in timp ce ecranele aveau vedere panoramica. Pentru a lamuri misterul Multimii am facut o cautare pe internet si am aflat ca Piata Tahrir are 90.000 mp . Un simplu calcul matematic ne arata ca daca 4 persoane incap in 1mp , atunci capacitatea maxima a pietei, in conditiile in care toti stau unii langa altii si nimeni nu se misca, este de 360.000 persoane. Sa nu uitam ca demonstrantii aveau spatiu sa circule, sa se loveasca , etc

Tot pe internet apare si un articol al Stratfor Global Intelligence care arata ca cifra maxima de manifestanti nu poate depasi 200.000 si asta cu indulgenta. Deci unde au incaput atatea sute de mii, or un milion de demonstranti? Biata Piata Tahrir mereu plina si totusi aceeasi!.In imaginatia reporterilor acest spatiu este confectionat din gumilastic. Ieri cineva a fost in Tahrir sa simta pulsul si a gasit o atmosfera de promenada, spre seara am vazut apeluri ale unor militanti pentru gasirea unui DJ , lumea avea chef de dantuiala. Lucrurile se linistisera.

Dimineata vad la Al Jazeera o piata mult mai goala fata de zilele precedente dar reporterii vorbesc in continuare de 850.000 manifestanti!!!

Lista tuturor acestor neadevaruri flagrante ar putea continua, cu invinuiri ilogice la adresa regimului care ar fi organizat contrademonstratii mituind participantii.

Sunt lucruri pe care eu ca rezident nu le inghit din mai multe motive dar in principal pentru ca am avut ocazia sa discut , in toti acesti ani, cu egipteni din diverse categorii sociale, cu prieteni, colegi de serviciu, rude, oameni de afaceri, etc...parerile vis a vis de regim erau impartite si senzatia mea a fost intotdeauna de doua tabere cu opozitia in usoara minoritate.



Cee ce s-a evitat a se transmite la televiziune si doar unii analisti politici americani au adus in discutie este faptul ca desi numarul manifestantilor poate parea mare, populatia Egiptului este numeroasa. Ce reprezinta 100.000 demonstranti fata de 20 milioane locuitori cat are Cairo? Cat reprezinta 6.000 manifestanti fata de 5 milioane de alexandrini?


In ultimele zile, odata cu declaratia presedintelui Mubarak ca nu va mai candida la alegerile din toamna si odata cu inceperea negocierilor intre noul guvern si liderii opozitiei alaturi de reprezentantii protestatarilor, spiritele in Tahrir s-au relaxat.

Majoritatea manifestatiilor paralele din ultimele zile au fost pentru mentinerea lui Mubarak in functia de presedinte interimar pana la alegeri si continuarea reformei, pentru unitate si reconstructia Egiptului, in timp ce demonstratiile cu “Mubarak trebuie sa plece ACUM “ -ce-i drept mai slabe- continua inca in Tahrir fiind incurajate cel mai probabil de elemente straine Egiptului (cei care inca demonstreaza nu il accepta pe Mubarak in fruntea statului inca 6 luni pana la alegerile din septembrie in ciuda faptului ca acesta a anuntat ca nu va mai candida).



Totusi monstruozitatea media, obsesia pe care si-a facut-o in a se focaliza pe minoritate si a prezenta realitatile distorsionat m-au uluit si astfel am realizat cata forta poate avea in crearea fricii si a panicii.


Nici spatiile virtuale de socializare nu sunt o alternativa extraordinara avand in vedere ca acolo informatia circula neverificata si nestingherita astfel incat ajungi sa nu mai crezi in absolut nimic decat in propria ta putere de judecata. Daca tot vorbesc de spatiul virtual am cules din Facebook cateva replici inspirate legate de evenimentele din Egipt:


“Revolutia egipteana ca si revolutia din ’89 –acelasi scenariu, alti actori”
“America a distrus si ea multe tari dar in general de asta se ocupa localnicii”


In ultima saptamana am retrait momente ale Revolutiei romane din 1989 si mi-au revenit in minte secvente ale procesului sotilor Ceausescu, replici care mi s-au intiparit in minte inca de atunci desi la vremea respectiva cu totii jubilam si, in naivitatea noastra- il consideram pe “odios” nebun:


Nicoale Ceausescu:“aceasta nu este o revolutie ci o lovitura de stat pusa la cale de agenturile straine” , “Istoria ma va aminti!”
Nicu Ceausescu “voi in 20 ani nu veti fi in stare sa zugraviti ceea ce a construit tata
Ei nu au fost clarvazatori ci doar conducatori ai statului bine informati in ce priveste siguranta nationala si interesele mondiale, pentru ca intr-adevar cum bien spunea un om de cultura “trebuie sa urci cat mai sus pentru a vedea cat mai departe”.



Va las mai jos in compania unui videoclip interesant despre mass media.Voi reveni cu cateva montaje pentru a va arata ce se intampla in Egipt si de ce romanii de aici au ales sa-si continue viata asa cum au facut-o si pana acum.