In satul hunedorean Bai se savarseste, an de an, un obicei unic in lume: “Noaptea lupilor” sau “Craciunul fiarelor”, cand un purcel sau un berbec e aruncat intr-o grota, ca sacrificiu pentru animalele salbatice.
In duminica dinaintea Craciunului, inainte de a se lumina de ziua, flacaul “neinceput” (un fecior care are in jur de 16 ani) trebuie sa aleaga pe intuneric o masca rituala. Mastile sunt facute de fecioarele din sat si simbolizeaza duhuri ale padurii.
Principalul personaj este lupul, a carui bunavointa trebuie obtinuta printr-un ritual. Cu masca pe fata, flacaul devine pentru tot restul zilei “virva”, personificarea lupului, personaj perceput mai degraba pozitiv, ca ocrotitor al padurii si vanatului.
Lupul este considerat in zona Apusenilor, drept regele animalelor. Se crede ca lupul este singura vietuitoare care are drept de viata si de moarte asupra tuturor celorlalte, inclusiv a omului.
Traditia spune ca “Virva lupilor” trebuie sa plece prin sat o data cu rasaritul soarelui, insotit de alaiul de flacai. In calea lor nu trebuie sa iasa nici o femeie, altfel tot anul vor fi bantuite de lupi.
De “Craciunul fiarelor”, femeile se ascund in case si nu se arata nici macar la fereastra. Barbatii, in schimb, trebuie sa primeasca “virva” in curte, omenindu-l cu tuica fiarta si friptura de porc sau oaie. Singurul din alaiul care are voie sa manance carne, fiind inca post, este “virva”.
Pe masura ce inainteaza in sat, alaiul se mareste tot mai mult, barbatii colindati alaturindu-se alaiului. Toata procesiunea este acompaniata de “dubasii” satului, in ritmuri sacadate, imitand bataile inimii.
Singura fata care are voie sa se intalneasca cu “virva” este cea care a facut masca pe care acesta o poarta.
Tanara are voie sta in prezenta lui doar cateva minute la amiaza, cand trebuie sa-l hraneasca si sa-l laiasca, adica sa-l spele pe par. Pentru acest ritual, fiecare fata trebuie sa fie pregatita fiindca nu se stie a cui masca va fi aleasa.
La casa fetei, “virva” intra singur in camera aranjata special pentru ceremonie. Apoi, la el este adusa fata, care trebuie sa aduca un ulcior cu apa in care au fost fierte bolbote, ierburi de leac. Cu aceasta apa “virva” este lait astfel incat tot anul sa nu se atinga de el relele si bolile.
Apoi din mancarurile pregatite, fata trebuie sa hraneasca “virva” cu mana ei pentru ca tot anul lupii sa nu se atinga de gospodariile din sat decat cu voia stapanilor.
Ritualul nu dureaza mai mult de zece minute si este insotit de ritmul dubasilor si scandarile cortegiului de flacai. Colindatul continua din casa in casa pana la asfintit, astfel incat, o data cu lasarea inserarii, toti barbatii sa fie adunati in jurul “virvei”.
Tot fata aleasa trebuie sa aprinda un foc mare la gura unei pesteri numite “huda lupului”. In “huda” barbatii arunca un purcel sau un berbec, drept jertfa pentru animalele salbatice.
In jurul focului, barbatii termina de golit sticlele cu “crampa”, cum se numeste aici tuica fiarta. La miezul noptii, fata smulge masca de pe fataul feciorului si o arunca in foc, moment in care tot satul are voie sa petreaca pana la ziua.
Gramada de oase adunata de-a lungul timpului pe fundul grotei sta marturie a vechimii acestui obicei specific plaiurilor hunedorene.
Echipa secretelefemeilor
0 comments:
Post a Comment