Aceasta imensa cisterna, fondata de Imparatul Iustinian I, este numita de oameni „Palatul care se scufunda”.Pe locul cisternelor a fost gasita o biserica imensa care este posibil sa fi fost construita in sec al III-lea sau al IV-lea al Epocii Romane si servea ca loc de desfasurare a activitatilor artistice si stiintifice dar si a afacerilor comerciale.
Se zvoneste ca pe acest loc se aflau niste gradini care inconjurau coloanele de marmura iar in gradina se afla statuia de bronz a profetului Solomon infatisat cu mana pe barbie uitandu-se amuzat spre hAgi Sofia. Aceasta statuie a fost luata de aici de Imparatul Basilius I (867-886). De asemenea se mai zvoneste ca 7.000 de sclavi au lucrat la construirea cisternei.
La intrarea in cisterna se afla 52 de trepte de piatra ce trebuiesc coborate pentru a putea vedea minunatele coloane de 9 metri inaltime asezate pe 12 randuri cu cate 28 de coloane fiecare. Atat caramizile din zidul cisternei groase de 4,80 metri cat si caramizile din podea au fost tencuite cu un strat foarte gros de mortar Horasan facandu-le astfel, rezistente la apa. Cisterna are o suprafata de 9.800 metri patrati si o capacitate de 100.000 de tone de apa si peste 336 de coloane din marmura.
Partea care trece prin mijlocul coloanelor este de fapt locul unde, in timpul restaurarilor, au fost construite ziduri de 40 de metri lungime si 30 de metri latime pentru a putea fi sustinuta greutatea.
Capetele meduzelor folosite ca piedestaluri sunt asezate la baza a doua coloane in partea de nord-vest a cisternei ele fiind considerate opere de arta romane.
Cisterna, care acoperea o mare parte in timpul Imperiului Bizantin si a asigurat apa pentru Marele Palat unde au locuit Imparatii, a fost folosita si dupa cucerirea Istanbulului de Otomani in 1453, gradinile Palatului Topkapi fiind irigate cu apa din cisterna.
Stiindu-se ca otomanii preferau apa minerala in detrimentul apei plate, nu au mai folosit cisterna dupa ce si-au aranjat propriile facilitati de asigurare a apei. Cisterna a ramas necunoascuta pentru cei din vest pana in sec al XVI-lea cand a fost descoperita de germanul Gyllius, care a vizitat Istanbulul intre anii 1544 – 1550 pentru a studia ramasitele Erei Bizantine.
0 comments:
Post a Comment