Camera mortilor, dintr-o piramida din apropiere de Cairo
In timpul protestelor impotriva presedintelui Hosni Mubarak, bande inarmate de hoti au luat cu asalt muzeele, in special Muzeul Regal din Cairo, unde se afla mumiile faraonilor si artefacte din Egiptul antic, atat de cautate pe piata neagra. O incursiune soldata cu morti
Hotii de regi
Una dintre tintele predilecte era comoara regelui Tutankamon. Doi hoti au reusit sa patrunda in Muzeul Regal si au deschis sarcofagele a doua mumii, care inca nu fusesera puse in siguranta. Dezamagiti de faptul ca n-au gasit nici un obiect de aur, spargatorii au scos tigvele decedatilor si le-au aruncat pe jos.
Paznicul a auzit zgomotul si a sosit imediat. Ceea ce a vazut a fost o imagine de cosmar: cei doi vorbeau aiurea, parand ca se adreseaza capetelor ce inca se rostogoleau pe gresie. Hamad Genadry a declarat presei ca i-a somat sa se predea, dar in clipa aceea oamenii au cazut ca secerati, horcaind. C and s-a aplecat asupra lor, erau deja morti.
Medicii legisti de la Spitalul National din Cairo, care au efectuat autopsia, nu se pot pronunta, inainte de sosirea rezultatelor toxicologice, dar banuiesc o infectie rapida a creierului. Colegii lor de la Spitalul Universitar Ain Shams, carora li s-a cerut parerea in legatura cu cauza mortii celor doi, au avansat ipoteza ca e posibil sa fi inhalat praf de pe mumiile antice, plin de bacterii si virusi patogeni, care le-a cauzat stopul respirator.
Specialistii care lucreaza zi de zi cu mumiile nu admit, insa, o astfel de posibilitate. Nici un accident de genul acesta nu s-a intamplat vreodata cu vreunul dintre cercetatori. "Este un caz curios, intr-adevar, care va alimenta, din nou, legenda cu blestemul mumiilor", a declarat Hamad Genadry, care recunoaste ca nu-si explica deloc moartea celor doi hoti. 
Egiptologii stiu ca multe mumii, in special cele regale, au fost legate cu blestem de catre preotii oficianti, blestem care avea rostul de a-i descuraja pe jefuitori, destul de numerosi si atunci. Una din pedepsele aplicate inca din Egiptul antic era trasul in teapa, indeletnicire care s-a perpetuat pana in zilele noastre.
Si tot pana in zilele noastre s-a pastrat si obiceiul de a lega blestem pentru protejarea mumiilor si artefactelor, existand secte care practica si azi cultele religioase antice. Un doctor din Cairo, care a dorit sa nu-si divulge identitatea, nu exclude ipoteza ca cei doi hoti sa fi fost atinsi de blestemul mumiilor.
"Multi oameni de stiinta nu cred in puterea acestor ritualuri. Dar faptul ca nu putem explica acest fenomen in mod stiintific nu inseamna ca el nu exista. Trebuie sa recunoastem ca multi oameni care nu au avut ganduri curate si respect fata de mumii au murit in mod inexplicabil. Prea multi, ca sa fie doar o coincidenta", a subliniat doctorul.
"Ai grija ce-ti doresti!"
Lordul Carnarvon, un impatimit al comorilor egiptene si sponsorul expeditiei care a dus la descoperirea mormantului intact al lui Tutankamon, la sfarsitul anului 1922, auzise de blestemul faraonilor, inscriptionat in multe morminte. O expeditie anterioara urmarise sa aduca in Anglia sarcofagul unui faraon. La scurt timp dupa ce conducatorul expeditiei a obtinut sarcofagul, si-a pierdut un brat, in urma exploziei propriei arme.
Apoi, nava in care fusese trimis sarcofagul in Anglia a naufragiat, iar casa in care fusese tinut sarcofagul a ars.
Un fotograf care imortalizase sarcofagul pe pelicula s-a impuscat, fara nici un motiv. Totusi, lordul Carnarvon nu credea in blesteme, sperand ca Tutankamon ii va aduce doar bogatii imediate si faima eterna. "Ai grija ce-ti doresti", i-ar fi spus sotia sa, Almina Victoria. Lordul a fost prima victima a lui Tutankamon si, conform specialistilor, singura in legatura directa cu acesta.
El a murit in aprilie 1923, la doua luni dupa ce intrase in mormantul faraonului. Fusese intepat de o musca sau un tantar. Rana s-a infectat, apoi, cand lordul s-a barbierit s-a suprainfectat si in final infectia s-a localizat la plamani, ceea ce l-a dat gata, in acele timpuri, cand penicilina nu se descoperise inca. Lady Carnarvon, care credea in blestemul faraonilor, a renuntat imediat la cele peste 1000 de obiecte colectionate de sotul ei din mormintele egiptene, in favoarea Muzeului Metropolitan.
"Aspergillus niger", ucigasul tacut
Ulterior, s-a descoperit una dintre cauzele imbolnavirii multora dintre cei care coborasera in mormintele faraonilor. Conform unor medici americani, este vorba de ciuperca "aspergillus niger", prezenta in mod frecvent in mormintele lipsite de aer, mii de ani. Sporii ciupercii, ajunsi in plamani, se dezvolta rapid, formand colonii ce provoaca leziuni in tesut. Netratata corespunzator, boala poate deveni letala.
Lordul Carnarvon avea, oricum, un organism slabit, de aceea i se si recomandase clima Egiptului. Dar lista mortilor este mult mai lunga decat accidentele produse de ciuperca ucigasa. In sase ani de la descoperirea mormantului lui Tutankamon, 12 persoane care facusera parte din echipa lui Carnarvon murisera.
Secretarul expeditiei, Richard Bethell, a fost gasit mort in patul sau. Radiologul Archibald Reid, care a facut prima radiografie a mumiei, a murit la scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia. Arheologul Arthur Mace, care era unul dintre conducatorii expeditiei, a intrat in coma si a murit inainte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul.
In 1930, doar doi dintre membrii echipei care au intrat in mormantul faraonului mai erau in viata. In 1970, unul dintre acestia, Richard Adamson - paznicul care dormise in camera mortuara - a dat un interviu la un post de televiziune, in care a negat ipoteza existentei vreunui blestem.
Dupa emisiune, taxiul in care se afla a fost implicat intr-un accident, Adamson fiind grav ranit. A supravietuit. Era a treia oara - numar fatidic - cand sustinuse in public ca nu crede in blestem. Cand afirmase prima data, sotia i-a murit neasteptat, dupa 48 de ore.
La a doua afirmatie, fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. In 1980, el a murit exact in locul unde cazuse din taxi, in urma unui atac de cord.
Ghinion prin transfer
Gamal Mehrez, directorul general al Departamentului de Antichitati al Muzeului din Cairo, a afirmat, in 1972, ca el nu crede in blestem. In acelasi an, pe 3 februarie, cand tezaurul lui Tutankamon a fost mutat de la Cairo la Londra, pentru o expozitie, doctorul Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani.
Cu toate acestea, cercetatorul Mark Nelson, de la Monash University din Australia, a concluzionat ca mortile "suspecte" sunt prea dispersate in timp, cei mai multi murind batrani, din cauze specifice varstei, si doar moartea Lordului Carnarvon poate fi pusa in legatura cu mormantul lui Tutankamon, dar din cauza ciupercii "aspergillus niger".
Dupa o perioada de oarecare tacere, cand se crezuse ca problema blestemelor faraonului nu mai prezenta interes, in anul 2009, jurnalista britanica Lesley-Ann Jones a redeschis subiectul. Ea sustine ca a mostenit de la fostii ei socri doua lazi cu relicve furate din mormantul lui Tutankamon, care i-au cauzat tot felul de intamplari neplacute, in ultimii opt ani ai vietii, de cand a intrat in posesia lazilor
. Lesley a divortat, a facut meningita, apoi cancer de piele, si era sa fie omorata, ziua in amiaza mare, de un hot care voia sa-i fure inelul antic. Ca sa scape, a donat totul Muzeului din Londra.
Blestemele din morminte
Faptul ca nu s-au descoperit inscriptii cu blesteme in mormantul lui Tutankamon ii deruteaza pe istorici. Sunt numeroase exemple de astfel de inscriptii, nu numai legate de faraoni, ci si de inalti demnitari. Obiceiul era atestat inca din timpul Regatului Vechi, incepand cu a treia dinastie de faraoni.
"Daca cineva imi va deranja mormantul, ma voi rafui cu el", scria pe zidul mormantului unui demnitar din Regatul Vechi. Intr-un alt mormant, pe o statueta cu infatisarea decedatului, era inscriptionat: "Cine imi va pangari mormantul, un crocodil va fi impotriva lui in apa, un sarpe pe uscat! Nu eu voi face asta impotriva lui. Zeul il va judeca!".
Preotul Ankhmahor din Saqqara, care a trait in timpul primelor dinastii, elaborase un blestem foarte sofisticat, pe care il redam in intregime, fiind relevant in privinta ritualului blestemelor:
"Tot ce vei face tu acestui mormant se va face impotriva proprietatii tale! Sunt un preot cu mare stiinta si cunosc toate tainele descantecelor si magiei. Toti cei ce vor intra in acest mormant cu ganduri necurate se vor hrani cu putreziciunea duhurilor necurate, iar pe cei ce nu se vor purifica pentru a deveni un akh (spirit), asa cum este dorinta zeilor, ii voi spanzura ca pe o gasca, voi sadi frica in ei si vor vedea spiritele mortilor asupra lor, pana se vor cai si purifica".
Un alt blestem cumplit provine din mormantul administratorului regal Amenhotep, fiul lui Hapu, din Dinastia a 18-a, din care facea parte si Tutankamon.
"Oricine va face stricaciuni asupra acestui mormant si asupra trupului care se odihneste in sarcofag isi va pierde pozitia sociala si onorurile, trupul lui va fi obiectul unor ritualuri de blestemare, se va ineca in mare, nu va avea urmasi, nu va avea un mormant, nu va avea parte de pomenire, iar trupul i se va descompune, si nici oasele nu vor ramane din el!".
Egiptologii sunt totusi de parere ca, desi in timpul ultimelor dinastii blestemele nu mai erau inscriptionate pe peretii mormintelor sau pe statuete protectoare, este putin probabil ca acestea sa fi lipsit din ritual. De aceea, mortile suspecte ale celor care au jefuit mormintele faraonilor - hoti de rand sau egiptologi de renume - dovedesc furia celor decedati.
Oetzi, la concurenta cu Tutankamon
Intamplari ciudate s-au petrecut si cu cercetatorii care au studiat mumia lui Oetzi, Omul Gheturilor, descoperita in Alpi. Ipoteza unui blestem aruncat de samanul din neolitic, asupra celor care ii deranjeaza trupul, este din ce in ce mai vehiculata. Povestea lui Oetzi a inceput in 1991, in Muntii Alpi, in Valea Oetz, la granita dintre Austria si Italia.
Turistul german Helmut Simon a descoperit mumia unui barbat care a trait acum 5300 de ani. Acesta avea sa devina celebru, sub numele de Oetzi - Omul Gheturilor. In urma cercetarilor, s-a avansat ipoteza ca barbatul, in varsta de peste 40 de ani - ceea ce era chiar o varsta matusalemica pentru neolitic - fusese atacat de semeni ai lui, fiind ucis de o sageata al carei varf a fost descoperit in trup.
La inceput, a fost considerat un vanator, dar ulterior s-au descoperit tatuaje pe corpul sau si pete de sange, de la diferite persoane, imprimate pe hainele sale din piele si din blana.
Atunci s-a avansat ipoteza ca barbatul fusese un saman, iar sangele de pe hainele sale era posibil sa provina de la sacrificii umane. Specialistii au concluzionat ca sageata nu l-a ucis pe loc. I-a provocat o hemoragie interna pe care samanul nu a mai avut cum sa o combata, fiind surprins de furtuna de zapada.
A avut insa ragazul, spun ocultistii, sa arunce un blestem cumplit asupra celor care l-au ucis si a celor care ii vor deranja trupul. Dovada: cativa dintre cercetatorii care i-au atins trupul au murit in conditii bizare.
Prima victima a fost chiar cel care l-a gasit, Helmuth Simon, care a murit inghetat intr-o furtuna de zapada, care l-a prins in drum spre Valea Oetz.
Nu apucase sa incaseze cei 100.000 de dolari pe care un tribunal decisese ca ii merita pentru ca descoperise mumia. Seful echipei de cautare, Dieter Warnecke, a facut sinistra descoperire. Si a murit la o ora dupa ce Helmuth a fost ingropat! Doctorul Rainer Henn, care a condus expertiza asupra mumiei lui Oetzi, a murit, si el, intr-un accident de masina, in timp ce se ducea la o conferinta de presa pe tema Omului Gheturilor.
Alpinistul profesionist Kurt Fritz, care a organizat transportarea mumiei si a artefactelor, a murit intr-o avalansa izbucnita in regiunea pe care o cunostea perfect, in timp ce colegii sai din echipa au supravietuit. Jurnalistul Rainer Hoelzl, care a realizat un documentar despre Oetzi, a fost diagnosticat cu o tumora cerebrala si a decedat dupa doi ani.
Profesorul Konrad Spindler, care a condus un grup de cercetare a mumiei, la Universitatea din Innsbruck, a murit cu diagnosticul de scleroza multipla. Spindler tinuse o conferinta despre superstitiile oamenilor moderni, referindu-se, in special, la blesteme. Doctorul Tom Loy, specialist in chimie moleculara, care studia ADN-ul lui Oetzi, a murit in Australia, in conditii neelucidate.
Numarul "7" sfarseste o "moria"
Moartea celei de-a saptea persoane - numar magic - care a avut legatura cu descoperirea lui Oetzi a intarit legenda blestemului. Insa a adus si speranta ca totul se va sfarsi aici, data fiind puterea magicului numar "7" de a curma o "moria" - un blestem care actioneaza de dincolo de moarte. Tom Loy, director al laboratorului de stiinte arheologice al Universitatii din Queensland, ar putea fi ultimul din "moria" lui Oetzi.
El a fost gasit mort in apartamentul sau din Brisbane, Australia, in timp ce pregatea o lucrare despre Oetzi. Dupa constatarea legistului, cand a fost descoperit cadavrul sau, cercetatorul era mort de mai multe zile. "Blestemul lui Oetzi" este, conform specialistilor in stiinte oculte, mult mai bine definit decat cel al faraonului Tutankamon, pentru ca mortile au fost strans relationate cu mumia.
Devastatoarea Printesa din Altai
In 1993, arheologul rus Natalia Polosmak a descoperit in regiunea Altai mumia unei femei de vreo 25 de ani, caare a trait in urma cu 2.500 de ani. Liderii spirituali din regiune au identificat-o ca fiind o mare preoteasa a zeului Uokok, iar tatuajele si imbracamintea aleasa ii aratau apartenenta la clasa conducatoare. Au anuntat imediat autoritatile ca deranjarea mormantului ei va aduce mari nenorociri.
Astfel, cutremurele care au urmat, inclusiv cel devastator din 2003, au fost puse pe seama blestemului "Printesei din Altai". Liderii locali au rasculat intreaga populatie impotriva oamenilor de stiinta care se ocupau de mumie, cerandu-le sa o inmormanteze in acelasi loc unde a fost descoperita!
Hotii de regi
Una dintre tintele predilecte era comoara regelui Tutankamon. Doi hoti au reusit sa patrunda in Muzeul Regal si au deschis sarcofagele a doua mumii, care inca nu fusesera puse in siguranta. Dezamagiti de faptul ca n-au gasit nici un obiect de aur, spargatorii au scos tigvele decedatilor si le-au aruncat pe jos.
Paznicul a auzit zgomotul si a sosit imediat. Ceea ce a vazut a fost o imagine de cosmar: cei doi vorbeau aiurea, parand ca se adreseaza capetelor ce inca se rostogoleau pe gresie. Hamad Genadry a declarat presei ca i-a somat sa se predea, dar in clipa aceea oamenii au cazut ca secerati, horcaind. C and s-a aplecat asupra lor, erau deja morti.
Medicii legisti de la Spitalul National din Cairo, care au efectuat autopsia, nu se pot pronunta, inainte de sosirea rezultatelor toxicologice, dar banuiesc o infectie rapida a creierului. Colegii lor de la Spitalul Universitar Ain Shams, carora li s-a cerut parerea in legatura cu cauza mortii celor doi, au avansat ipoteza ca e posibil sa fi inhalat praf de pe mumiile antice, plin de bacterii si virusi patogeni, care le-a cauzat stopul respirator.
Specialistii care lucreaza zi de zi cu mumiile nu admit, insa, o astfel de posibilitate. Nici un accident de genul acesta nu s-a intamplat vreodata cu vreunul dintre cercetatori. "Este un caz curios, intr-adevar, care va alimenta, din nou, legenda cu blestemul mumiilor", a declarat Hamad Genadry, care recunoaste ca nu-si explica deloc moartea celor doi hoti.
Celebra masca a lui Tutankamon, ravnita de multi colectionari
�
Egiptologii stiu ca multe mumii, in special cele regale, au fost legate cu blestem de catre preotii oficianti, blestem care avea rostul de a-i descuraja pe jefuitori, destul de numerosi si atunci. Una din pedepsele aplicate inca din Egiptul antic era trasul in teapa, indeletnicire care s-a perpetuat pana in zilele noastre.
Si tot pana in zilele noastre s-a pastrat si obiceiul de a lega blestem pentru protejarea mumiilor si artefactelor, existand secte care practica si azi cultele religioase antice. Un doctor din Cairo, care a dorit sa nu-si divulge identitatea, nu exclude ipoteza ca cei doi hoti sa fi fost atinsi de blestemul mumiilor.
"Multi oameni de stiinta nu cred in puterea acestor ritualuri. Dar faptul ca nu putem explica acest fenomen in mod stiintific nu inseamna ca el nu exista. Trebuie sa recunoastem ca multi oameni care nu au avut ganduri curate si respect fata de mumii au murit in mod inexplicabil. Prea multi, ca sa fie doar o coincidenta", a subliniat doctorul.
"Ai grija ce-ti doresti!"
Lordul Carnarvon, un impatimit al comorilor egiptene si sponsorul expeditiei care a dus la descoperirea mormantului intact al lui Tutankamon, la sfarsitul anului 1922, auzise de blestemul faraonilor, inscriptionat in multe morminte. O expeditie anterioara urmarise sa aduca in Anglia sarcofagul unui faraon. La scurt timp dupa ce conducatorul expeditiei a obtinut sarcofagul, si-a pierdut un brat, in urma exploziei propriei arme.
Apoi, nava in care fusese trimis sarcofagul in Anglia a naufragiat, iar casa in care fusese tinut sarcofagul a ars.
Dr. Zahi Hawass, noul ministru al Antichitatilor, inspecteaza stricaciunile provocate de hoti la 28 ianuarie
�
El a murit in aprilie 1923, la doua luni dupa ce intrase in mormantul faraonului. Fusese intepat de o musca sau un tantar. Rana s-a infectat, apoi, cand lordul s-a barbierit s-a suprainfectat si in final infectia s-a localizat la plamani, ceea ce l-a dat gata, in acele timpuri, cand penicilina nu se descoperise inca. Lady Carnarvon, care credea in blestemul faraonilor, a renuntat imediat la cele peste 1000 de obiecte colectionate de sotul ei din mormintele egiptene, in favoarea Muzeului Metropolitan.
"Aspergillus niger", ucigasul tacut
Ulterior, s-a descoperit una dintre cauzele imbolnavirii multora dintre cei care coborasera in mormintele faraonilor. Conform unor medici americani, este vorba de ciuperca "aspergillus niger", prezenta in mod frecvent in mormintele lipsite de aer, mii de ani. Sporii ciupercii, ajunsi in plamani, se dezvolta rapid, formand colonii ce provoaca leziuni in tesut. Netratata corespunzator, boala poate deveni letala.
Lordul Carnarvon avea, oricum, un organism slabit, de aceea i se si recomandase clima Egiptului. Dar lista mortilor este mult mai lunga decat accidentele produse de ciuperca ucigasa. In sase ani de la descoperirea mormantului lui Tutankamon, 12 persoane care facusera parte din echipa lui Carnarvon murisera.
Secretarul expeditiei, Richard Bethell, a fost gasit mort in patul sau. Radiologul Archibald Reid, care a facut prima radiografie a mumiei, a murit la scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia. Arheologul Arthur Mace, care era unul dintre conducatorii expeditiei, a intrat in coma si a murit inainte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul.
In 1930, doar doi dintre membrii echipei care au intrat in mormantul faraonului mai erau in viata. In 1970, unul dintre acestia, Richard Adamson - paznicul care dormise in camera mortuara - a dat un interviu la un post de televiziune, in care a negat ipoteza existentei vreunui blestem.
Dupa emisiune, taxiul in care se afla a fost implicat intr-un accident, Adamson fiind grav ranit. A supravietuit. Era a treia oara - numar fatidic - cand sustinuse in public ca nu crede in blestem. Cand afirmase prima data, sotia i-a murit neasteptat, dupa 48 de ore.
La a doua afirmatie, fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. In 1980, el a murit exact in locul unde cazuse din taxi, in urma unui atac de cord.
Ghinion prin transfer
Gamal Mehrez, directorul general al Departamentului de Antichitati al Muzeului din Cairo, a afirmat, in 1972, ca el nu crede in blestem. In acelasi an, pe 3 februarie, cand tezaurul lui Tutankamon a fost mutat de la Cairo la Londra, pentru o expozitie, doctorul Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani.
Sandalele lui Tutankamon. Hotii au incercat sa fure obiectele care i-au apartinut faraonului, inclusiv incaltarile
�
Dupa o perioada de oarecare tacere, cand se crezuse ca problema blestemelor faraonului nu mai prezenta interes, in anul 2009, jurnalista britanica Lesley-Ann Jones a redeschis subiectul. Ea sustine ca a mostenit de la fostii ei socri doua lazi cu relicve furate din mormantul lui Tutankamon, care i-au cauzat tot felul de intamplari neplacute, in ultimii opt ani ai vietii, de cand a intrat in posesia lazilor
. Lesley a divortat, a facut meningita, apoi cancer de piele, si era sa fie omorata, ziua in amiaza mare, de un hot care voia sa-i fure inelul antic. Ca sa scape, a donat totul Muzeului din Londra.
Blestemele din morminte
Faptul ca nu s-au descoperit inscriptii cu blesteme in mormantul lui Tutankamon ii deruteaza pe istorici. Sunt numeroase exemple de astfel de inscriptii, nu numai legate de faraoni, ci si de inalti demnitari. Obiceiul era atestat inca din timpul Regatului Vechi, incepand cu a treia dinastie de faraoni.
"Daca cineva imi va deranja mormantul, ma voi rafui cu el", scria pe zidul mormantului unui demnitar din Regatul Vechi. Intr-un alt mormant, pe o statueta cu infatisarea decedatului, era inscriptionat: "Cine imi va pangari mormantul, un crocodil va fi impotriva lui in apa, un sarpe pe uscat! Nu eu voi face asta impotriva lui. Zeul il va judeca!".
Preotul Ankhmahor din Saqqara, care a trait in timpul primelor dinastii, elaborase un blestem foarte sofisticat, pe care il redam in intregime, fiind relevant in privinta ritualului blestemelor:
"Tot ce vei face tu acestui mormant se va face impotriva proprietatii tale! Sunt un preot cu mare stiinta si cunosc toate tainele descantecelor si magiei. Toti cei ce vor intra in acest mormant cu ganduri necurate se vor hrani cu putreziciunea duhurilor necurate, iar pe cei ce nu se vor purifica pentru a deveni un akh (spirit), asa cum este dorinta zeilor, ii voi spanzura ca pe o gasca, voi sadi frica in ei si vor vedea spiritele mortilor asupra lor, pana se vor cai si purifica".
Un alt blestem cumplit provine din mormantul administratorului regal Amenhotep, fiul lui Hapu, din Dinastia a 18-a, din care facea parte si Tutankamon.
"Oricine va face stricaciuni asupra acestui mormant si asupra trupului care se odihneste in sarcofag isi va pierde pozitia sociala si onorurile, trupul lui va fi obiectul unor ritualuri de blestemare, se va ineca in mare, nu va avea urmasi, nu va avea un mormant, nu va avea parte de pomenire, iar trupul i se va descompune, si nici oasele nu vor ramane din el!".
Egiptologii sunt totusi de parere ca, desi in timpul ultimelor dinastii blestemele nu mai erau inscriptionate pe peretii mormintelor sau pe statuete protectoare, este putin probabil ca acestea sa fi lipsit din ritual. De aceea, mortile suspecte ale celor care au jefuit mormintele faraonilor - hoti de rand sau egiptologi de renume - dovedesc furia celor decedati.
Oetzi, la concurenta cu Tutankamon
Intamplari ciudate s-au petrecut si cu cercetatorii care au studiat mumia lui Oetzi, Omul Gheturilor, descoperita in Alpi. Ipoteza unui blestem aruncat de samanul din neolitic, asupra celor care ii deranjeaza trupul, este din ce in ce mai vehiculata. Povestea lui Oetzi a inceput in 1991, in Muntii Alpi, in Valea Oetz, la granita dintre Austria si Italia.
Turistul german Helmut Simon a descoperit mumia unui barbat care a trait acum 5300 de ani. Acesta avea sa devina celebru, sub numele de Oetzi - Omul Gheturilor. In urma cercetarilor, s-a avansat ipoteza ca barbatul, in varsta de peste 40 de ani - ceea ce era chiar o varsta matusalemica pentru neolitic - fusese atacat de semeni ai lui, fiind ucis de o sageata al carei varf a fost descoperit in trup.
La inceput, a fost considerat un vanator, dar ulterior s-au descoperit tatuaje pe corpul sau si pete de sange, de la diferite persoane, imprimate pe hainele sale din piele si din blana.
Oetzi, mumia Omului Gheturilor a intrat in legenda blestemelor
�
A avut insa ragazul, spun ocultistii, sa arunce un blestem cumplit asupra celor care l-au ucis si a celor care ii vor deranja trupul. Dovada: cativa dintre cercetatorii care i-au atins trupul au murit in conditii bizare.
Prima victima a fost chiar cel care l-a gasit, Helmuth Simon, care a murit inghetat intr-o furtuna de zapada, care l-a prins in drum spre Valea Oetz.
Nu apucase sa incaseze cei 100.000 de dolari pe care un tribunal decisese ca ii merita pentru ca descoperise mumia. Seful echipei de cautare, Dieter Warnecke, a facut sinistra descoperire. Si a murit la o ora dupa ce Helmuth a fost ingropat! Doctorul Rainer Henn, care a condus expertiza asupra mumiei lui Oetzi, a murit, si el, intr-un accident de masina, in timp ce se ducea la o conferinta de presa pe tema Omului Gheturilor.
Alpinistul profesionist Kurt Fritz, care a organizat transportarea mumiei si a artefactelor, a murit intr-o avalansa izbucnita in regiunea pe care o cunostea perfect, in timp ce colegii sai din echipa au supravietuit. Jurnalistul Rainer Hoelzl, care a realizat un documentar despre Oetzi, a fost diagnosticat cu o tumora cerebrala si a decedat dupa doi ani.
Profesorul Konrad Spindler, care a condus un grup de cercetare a mumiei, la Universitatea din Innsbruck, a murit cu diagnosticul de scleroza multipla. Spindler tinuse o conferinta despre superstitiile oamenilor moderni, referindu-se, in special, la blesteme. Doctorul Tom Loy, specialist in chimie moleculara, care studia ADN-ul lui Oetzi, a murit in Australia, in conditii neelucidate.
Numarul "7" sfarseste o "moria"
Moartea celei de-a saptea persoane - numar magic - care a avut legatura cu descoperirea lui Oetzi a intarit legenda blestemului. Insa a adus si speranta ca totul se va sfarsi aici, data fiind puterea magicului numar "7" de a curma o "moria" - un blestem care actioneaza de dincolo de moarte. Tom Loy, director al laboratorului de stiinte arheologice al Universitatii din Queensland, ar putea fi ultimul din "moria" lui Oetzi.
El a fost gasit mort in apartamentul sau din Brisbane, Australia, in timp ce pregatea o lucrare despre Oetzi. Dupa constatarea legistului, cand a fost descoperit cadavrul sau, cercetatorul era mort de mai multe zile. "Blestemul lui Oetzi" este, conform specialistilor in stiinte oculte, mult mai bine definit decat cel al faraonului Tutankamon, pentru ca mortile au fost strans relationate cu mumia.
Devastatoarea Printesa din Altai
Printesa din Altai. Tatuajele tinerei preotese o arata apartinand clasei conducatoare
�
Astfel, cutremurele care au urmat, inclusiv cel devastator din 2003, au fost puse pe seama blestemului "Printesei din Altai". Liderii locali au rasculat intreaga populatie impotriva oamenilor de stiinta care se ocupau de mumie, cerandu-le sa o inmormanteze in acelasi loc unde a fost descoperita!
0 comments:
Post a Comment