JAPONIA4-SAPTE FRUNZE DE JAD

Azi noapte mi-a aparut in vis Kiko Ten-no. Mi-a spus ca tata isi neglijase obligatiile fata de ea, si ca orice zina/vulpe, nu va ierta aceasta ofensa usor.Daca voiam sa rascumpar greseala tatalui meu si sa pastrez ajutorul sau magic in familie, trebuia sa ii aduc cele sapte frunze de jad. Acestea ii trebuiau pentru a face o potiune vrajita necesara atit pastrarii tineretii sale cit si longevitatii clanului nostru.La sfirsit m-a mingiiat cu coada sa impletita din noua codite mai mici si m-a zgiriat usor pe obraz, ca sa nu uit.Dimineata aveam un semn pe obraz.

Habar nu aveam unde pot gasi cele sapte frunze de jad, asa ca l-am rugat pe Susano-o , kami al marii si viselor sa ma ajute sa le gasesc.Nu puteam decit sa ma duc pe mare atunci cind era furtuna mai aspra, daca voiam sa-l intilnesc. Am pindit trei saptamini pina cind si-a facut aparitia o furtuna pe cinste, si, bineinteles ca a trebuit sa astept pina cind parintii mei s-au retras in iatacul lor.

Am pornit pe mare singur. Nici macar Aiki nu a vrut sa vina cu mine. In mod straniu, cu toate ca norii negri intunecau cerul, luna se zarea din cind in cind facind sa apara o carare luminoasa printre valuri. Stiam ca daca nu sint atent, marele dragon ce era dusmanul clanului nostru putea sa apara si sa ma omoare, asa ca faceam cit mai putin zgomot.Cred ca am vislit cam o ora cind, in fata mea a aparut o stinca intunecata.Era ca si cum din mare, brusc, un capcaun de piatra isi scosese capul fioros, gata sa ma inghita.MI-am dat la o parte frica si am sarit repede pe mal. Barca am legat-o de un stei ce se ivise la tarm. Urcind, am observat ca eram inconjurat de niste flacari mici, cu putin mai mari decit licuricii obisnuitit. Stiam ca astfel de flacari sint spiritele trimise de kami ca sa-si protejeze favoritii, sau ca sa-i arunce in hauri pe cei ce ii sfidasera. Flacarile au intrat intr-o gaura cit un stat de om, ce continua sa urce.Dupa citeva minute m-am oprit. In fata mea se zarea o umbra uirasa. Chipul sau nu se deslusea, dar dupa majestatea pe care o emana am stiu ca era Susano O. M-am aruncat in genunchi la picioarele lui, neindraznind sa vorbesc. Maretul kami a inceput sa rida infricosator. Simteam cum stinca se cutremura sub asaltul valurilor zbuciumate de sunetul tunator al hohotelor sale. Apoi mi-a spus:
'Nyojo,ai venit aici ca sa-mi ceri o favoare.Esti prost sau prea credul, dar curajul tau ma amuza. Totusi trebuie sa stii ca cele sapte frunze de jad vor fi atit ajutorul de nepretuit cit si pieirea clanului vostru. Acum le mai vrei?'
Nu indrazneam sa-i spun ca dakini Kiko Ten-no mi se parea mai inspaimintatoare decit el, tocmai pentru ca avea o fata atit de blinda.I-am raspuns totusi:
'Stapine fa ce vrei cu mine, dar te implor arata-ti bunavointa asupra familiei mele!'
Susano O s-a ridicat si schitind pasii unui dans salbatic mi-a aruncat o legatura de matase rosie:
'Ai grija, daca lasi visele sa te stapineasca vei pierde longevitatea clanului;daca lasi actiunile impetuoase sa te calauzeasca vei pierde legatura cu kami'

Hohotele sale imi bubuiau in urechi cind am inceput sa cobor stinca.Am urcat repede in barca si nu m-am uitat nici o clipa inapoi.Speram sa fie doar un vis dar stiam ca vislesc disperat prin haurile ce se cascau in fata mea, grabit sa ajung cu bine acasa.Luna nu-mi mai era prietenoasa si cararea de lumina ce ma calauzise la venire acum disparuse complet.Furtuna insa se potolea cu cit ma indepartam de stinca maretului kami, asa ca am hotarit sa-mi opresc barca si sa astept primele raze al soarelui sa ma duca inapoi.
Nu a trebuit sa astept mult.Am vislit spre casa si slujitorii care m-au vazut si-au pus capetele in pamint, facindu-se ca pe linga ei trece o fantoma.Stiam ca nimeni nu o sa sufle o vorba.Apoi m-am pravalit in somn, cu hainele ude, cu mintea goala, cu inima indoita.

Posted in: japonia 4