Domnule Ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional,
Domnule Kelemen Hunor,
Am aflat că în 12 iulie a. D. 2011, Comisia Naţională de Arheologie şi-a dat în unanimitate acordul pentru o nouă descărcare de sarcină arheologică a monumentelor reprezentând un patrimoniu minier unic în Europa ce s-a pus în evidenţă prin cercetările şi eforturile exemplare ale echipei de arheologi minieri şi geologi condusă de Dr. Beatrice Cauuet, în cadrul Programului National ‚Alburnus Maior'.
Certificatul de descărcare nr. 4 din 15 ian.2003 a fost anulat irevocabil de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal prin decizia 4607 din 9 dec 2008, dosar nr. 434/64/2006
„Inalta Curte a constatat că Certificatul de descărcare arheologică a fost emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, direcţia Monumentelor Istorice şi Muzee, fiind consultată şi CNA.
Prin urmare, Inalta Curte constată rolul consultativ al Comisiei, actul acesteia nefiind nici aprobare prealabilă, nici aprobare valabilă, cum greşit se susţine în recurs (fila 288), ci un aviz consultativ, ....este obligatoriu a fi cerut, nu este obligatoriu a i se conferi elemente de conformitate cu acesta.
In certificat se face referire ca bază a emiterii sale, nu la avizul CNA, ci la documentaţia de săpătură arheologică Raportul de cercetare arheologică, sector Cârnic, din 2003 şi Nota de fundamentare de la MNIR, 629 din 6 febr 2007".
Am reprodus aici câteva paragrafe din motivaţia juridică a deciziei de anulare a Certificatului de descărcare de sarcină arheologică, emis in 2003 doar pentru a sublinia motivele pentru care avizul recent acordat de CNA nu este o aprobare valabilă şi necondiţionată pentru a emite sub semnătura dumneavoastră un nou Certificat prin care să anulaţi protecţia legii pentru toate descoperirile senzaţionale făcute de arheologii minieri în masivul Cârnic.
Voi sublinia că instanţa de fond reţinuse că „Exploatarea minieră „este incompatibilă cu obligaţia de protejare a galeriilor din muntele Cârnic" şi că
Descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic pe considerentul că ar fi mai puţine vestigii ca în alte zone sau „că lucrările de conservare ar fi costisitoare, nu se justifică" decizia 4607, p. 26).
Probabil, nu întâmplător, simultan, a apărut si Raportul preliminar al grupului „independenţilor" sponsorizaţi de RMGold Corporation, care recomandă ca singură soluţie de salvare a patrimoniului unic de la Roşia Montana deschiderea exploatării aurului în suprafaţă.
Poziţia domnului acad. R. Theodorescu, „expertul autentic, cu postură și prestație de netăgăduit", nu mă mira, dânsul fiind ministrul care în 2003 a semnat primul Certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Cârnic, dar şi pentru întreaga suprafaţă pe care Firma vrea să desfăşoare proiectul „ce salvează" Patrimoniul Cultural Alburnus Maior.
Mai straniu este cum se împacă noua poziţie adoptată de acad. Al Vulpe, care pronunţându-se „în nume propriu" îşi declină şi calităţile impresionante de preşedinte a Secţiei de Istorie şi Arheologie a Academiei Române, şi pe cel de director al celui mai important institut de arheologie din ţară, tot institut al Academiei.
Este bine ştiută poziţia oficială a Academiei Române şi aceasta a fost luată şi cu contribuţia acad, Vulpe. Problema ce se pune este când acesta serveşte deontologic meseria de arheolog. I
n ‚Punctul de Vedere al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" Cu privire la Roşia Montana', (e drept că atunci avea doar calitatea de membru corespondent al AR şi director al Institutului) Al. Vulpe propunea „Conservarea integrală a sitului arheologic prin oprirea proiectului de exploatare minieră şi transformarea lui într-un parc istoric-arheologic-etnografic, cu scop cultural-turistic.
Acum suntem în măsură să afirmăm cu toată responsabilitatea că distrugerea sitului de la Roşia-Montană ar echivala cu cea a obiectivelor arheologice de la Sarmizegetusa sau Histria. Distrugerea sitului minier Roşia-Montană ar afecta în modul cel mai grav, atât patrimoniul cultural al României cât şi imaginea ţării noastre pe plan european."
Interesant este că acest Grup, absolut independent, face monitorizarea patrimoniului de la Roşia Montana pe banii firmei Gold Corporation!
Opoziţia neluată în seamă, care a produs doar „vicierea spațiului public din comunitatea științifică prin colportarea de insinuări și acuze nefondate", şi-a făcut documentarea doar din resurse proprii; probabil, de aceea a stat de vorbă şi cu membrii comunităţii care nu vrea să părăsească Roşia Montană, cum a făcut toată acea parte din fosta comunitate care şi-a vândut proprietăţile, fiind acum dispersată prin oraşele din Transilvania.
Este la fel de interesant că Grupul se erijează în singurii care deţin adevărul, toţi cei ce se pronunţă în problema salvării integrale a patrimoniului Roşiei Montane şi a Ţării Moţilor sunt doar naivi generoşi, sau „fundamentalişti" cum a catalogat raportorul Comisiei de Cultură şi Educaţie UE dl. O'Hara membrii Academiei Române.
Am fost la Roşia Montana invitaţi cu prilejul vizitei O'Hara, Grayson, şi am aşteptat de dimineaţa până la ora 17, fără să fim admişi, cum ar fi fost normal, la vizitarea şantierelor arheologice, aşa că doar cei ce lucrau in cadrul Programului Naţional ‚Alburnus Maior' au putut „forma" părerea raportorului.
Ca opozanţi ai proiectului RMGC, am fost totuşi admişi la vizitarea galeriilor romane, ghidaţi de Beatrice Cauuet. Am văzut deci cu ochii proprii minunatele galerii romane în curs de cercetare şi condiţiile în care au lucrat arheologii minieri pentru a le pune la dispoziţia lumii ştiinţifice.
Pentru noi (prof. I. Piso, dr.Ioana Bogdan Cătăniciu, dr. Horia Ciugudeanu) a devenit clară valoarea inestimabilă a acestui patrimoniu arheologic industrial, cu toate fazele cronologice din antichitate până azi.
Nu este naivitate să susţinem pe baza legislaţiei române şi europene că situl de importanţă naţională de la Roşia Montana trebuie şi poate fi salvat!
Parţial se vor putea face vizitabile porţiuni din galeriile din Cârnic, restul prin conservare (cea mai ieftină reumplerea cu pământ) vor rămâne spre uzul generaţiilor viitoare, probabil mai puţin în „tranziţie" decât noi.
Membrii CNA care au semnat în unanimitate un nou aviz de descărcare de sarcină arheologică, la fel ca şi membrii GIMPRM uită că obedienţa în faţa „intereselor economice", ale statului Român, atunci, a produs o distrugere ireparabilă – distrugerea monumentului natural şi istoric – muntele Cetate.
Exploatarea (1970-2006), de 13 ori mai redusă decât cea preconizată de firma canadiană, a produs sărăcia locuitorilor, pe care o deplânge primarul responsabil al „comunităţii" pro Gold Corporation;
Din 2003, acea parte a locuitorilor care au fost aduşi la Roşia ca să asigure mâna de muncă la exploatarea deschisă Cetate, se mulţumeşte să se plângă fără să observe că PUG şi PUZ care acceptă exploatarea exhaustivă, în 17 ani a întregii bogăţii în aur ce mai există la Roşia Montana, a împiedecat dezvoltarea normală a unei zone în care aurul s-a exploatat până în 2006, doar în pierdere, deşi se făcea în parteneriat chiar cu Gold Corporation, prin transfer de licenţă.
Poluarea zonei, deplânsă şi condamnată de reprezentanţii Gold Corporation este urmarea acestei exploatări „reduse". Ne putem imagina ce se va întâmpla prin exploatarea 24 de ore, din 24, şapte zile, din şapte cu explozii în Cârnic şi ceilalti 4 munţi, printre care şi Orlea, cu muzeul actual şi galeria romană vizitabilă.
Ce turism se va dezvolta în zona protejată, cu drumurile ocupate de camioane de mare tonaj, transportând cianuri şi minereuri spre „uzina super sigură" de procesare cu cianuri.
Comparaţi, vă rog, cele două imagini - monumentul unic Cetate înainte şi după exploatarea în suprafaţă.
Ca gestionar al patrimoniului cultural sunteţi în măsură să NU acceptaţi presiunile făcute de firma care NU a venit de dragul salvării patrimoniului şi nici a comunităţii din Roşia Montană, ci are propriile interese economice.
Vă rugăm să ţineţi cont că opoziţia la proiect este de mare amploare, personalităţi ştiinţifice - cel puţin de calibrul celor angajaţi de Firmă a se pronunţa în favoarea proiectului - au prezentat argumente credibile şi bine fundamentate ale poziţiei lor.
Contrar celor ce se pretinde, aceştia au participat la toate dezbaterile subiectului, dar firma investitoare acceptă doar poziţiile ce îi sunt favorabile, fără să poată răspunde efectiv la întrebările opozanţilor.
Vă rugăm, în fond, să respectaţi prevederile legilor româneşti şi europene care permit (ba, obligă!) ca poporul român, acum şi în viitor, să fructifice şi să se bucure de o dezvoltare durabilă prin punerea în valoare a bogăţiei patrimoniului cultural şi natural în care trăieşte şi au trăit strămoşii.
Vă rugăm să faceţi ceea ce aţi preconizat în 2010, înscrierea în Lista de tentativa UNESCO a unui sit protejat de legea 5/2000, de OG 43/ republicată după modificări în 2007 şi de Convenţia de la Lavaletta, ratificată de România în 1997.
14 iulie 2011
Prof. Dr. Ioana Bogdan Cătăniciu
Arheolog
0 comments:
Post a Comment