Wednesday, November 13, 2013
RMGC il da in judecata pe fostul director al Institutului Geologic al Romaniei dupa dezvaluirile facute la Nasul Tv
Monday, October 14, 2013
Resursele de AUR ale Romaniei au fost traficate cu complicitatea unor inalti functionari ai statului.
Saturday, October 5, 2013
“România este în stare de ocupație nedeclarată și plătește tribut. Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de țară!”
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Thursday, September 12, 2013
DEZVĂLUIRI INCENDIARE despre afacerea Roșia Montana
Wednesday, February 8, 2012
PUTINA MANIPULARE-FB'S ORASUL MINIER
| Un joc online te pacaleste sa sustii proiectul Rosia Montana Manipulare marca Rosia Montana Gold Corporation Cum te pacaleste un joc online sa sustii proiectul Rosia Montana pe Facebook fara sa-ti dai seama! 12 Ianuarie 2012 - Romaniacurata.ro In reteaua sociala Facebook circula de ceva vreme un joc online, in limba romana, foarte asemanator cu popularul FarmVille, in care ti se cere insa sa dezvolti, in loc de o ferma agricola, un orasel minier. Jocul se numeste “Orasul minier”, iar daca dai peste el din intamplare in timp ce iti petreci vremea pe Facebook si vrei sa-l joci, trebuie mai intai sa parcurgi o serie de pasi. Dupa ce dai click pe titlul jocului, ti se cere mai intai sa apesi pe un buton de “Log In” care te duce la pagina principala a aplicatiei, asa cum arata in fotografia de mai jos. Aici te intampina un mesaj care iti descrie despre ce este vorba in joc: “Creeaza-ti propriul oras minier! Ajuta-i pe oamenii din comunitatea ta sa fie fericiti, ofera-le locuri de munca si fii managerul celui mai dezvoltat oras din clasament!” si ti se cere sa apesi butonul “Like” ca sa ti se permita sa joci si tu. Ceea ce nu ti se spuna insa este ca atunci cand apesi butonul de “Like” nu devii un fan al jocului in sine, ci un sustinator al Proiectului Rosia Montana al companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Si iata cum, prin aceasta smecherie pe reteaua sociala, Proiectul Rosia Montana al companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) pare a avea o cifra destul de mare de sustinatori, in jur de 200.000. De fapt, LIKE-urile sunt ori ale copiilor care au dorit sa se joace “Orasul minier”, ori ale adultilor pacaliti, dornici de joc, care habar nu au ca LIKE-ul lor se contabilizeaza... la RMGC! |
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Sunday, December 11, 2011
Monday, October 17, 2011
DE CE IESIM IN STRADA PENTRU ROSIA MONTANA


Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.
Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona, arseniu - 5000 grame pe tona, titan - 1000 grame pe tona, molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.
Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Va propunem ca pana atunci, doar cu ajutorul dvs. sa strangem 100.000 de semnaturi din toata tara, iar in preajma vizitei CE sa organizam de la Casa Poporului spre sediul Comisiei Europene in Bucuresti cel mai mare mars de protest pentru Rosia Montana, la care vom putea invita toti semnatarii petitiei.
Tinem legatura pentru a va comunica locul si data exacta la care vom colecta semnaturile stranse.
Tel. 0727.769.509 / Fax. 0215.698.840
petitii@rosiamontana.net / ecosemnal@gmail.com
Wednesday, August 31, 2011
DIN NOU DESPRE JAFUL DE LA ROSIA MONTANA
CITEVA DATE IMPORTANTE!
* Rezervele de aur estimate oficial: Proiectul companiei canadiene ‘S.C. Gold Corporation Roşia Montană’ vorbeşte de exploatarea a 300 tone de aur, dar noi credem că este vorba de o cantitate mult mai mare. Rezerva de minereu, spre exemplu, depăşeşte 227 milioane tone…
Dacă în prezent, prin metode curate, fără cianuri, se exploatează 420.000 tone de minereu pe an, compania canadiană doreşte să exploateze 13 milioane de tone/an. Ceea ce s-ar exploata, în sistemul clasic, în 30 de ani, ei vor să extragă într-un singur an! Aşadar, producţia pentru următorii 300 de ani, o şansă pentru generaţiile viitoare, va fi exploatată în 10 ani. O grabă criminală, care va lăsa pustiu în urmă.
MAI MULT AICI, DATE INTERSANTE
Aurul exploatat la Roşia Montană va fi vândut în străinătate căci Banca Naţională a României nu-l cumpără, nu are nevoie (Cel puţin deocamdată)! Ţara noastră rămâne doar cu redevenţa de 2%(acum 4%), cu impozitul pe cele câteva sute de salarii (700 în faza de producţie, după afirmaţia d-lui Timiş) şi cu participarea de 20% din acţiuni.
Şi atunci de ce să scoţi, în grabă, tot aurul din măruntaiele pământului? De ce să nu exploatezi lent şi curat, fără cianură?
“În urma acestei acţiuni criminale iniţiate de S.C. Gold Corp, rezerva strategică de aur a României, solvabilitatea noastră naţională, va deveni un vis…” (Eugen Cornea, topograf, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei “Alburnus Maior” din Roşia Montană)
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Wednesday, August 10, 2011
Legendele Vâlvei-Băii
Când un filon de metal preţios este deschis, cei care lucrează în mină ştiu că nu vor putea scoate decât atât cât le dă voie Vâlva-Băii. Minele din adâncuri – sau din băi, cum se numeau minele în Ardeal – pot fi primejdioase pentru cei care se lăcomesc.
Cei pe care-i lasă să găsească aur nu trebuie să se laude cu norocul lor, nici să ia mai mult decât le trebuie. Altfel vor muri în galerii. Vâlva-Băii cere suflet de om în schimbul norocului şi al aurului arătat.
Dar, dacă ucide un om, îşi răscumpără păcatul scoţând la iveală pentru tovarăşii acestuia vine noi de zăcământ.
Vâlva-Băii nu îmbătrâneşte niciodată şi nu vrea răul nimănui.
sursa vizitatirosiamontana
Intamplari cu Valva Baii
Niculaie se tragea dintr-o familie cu opt copii. Tatal lui a fost popa. Popa sarac la oameni saraci. Niculaie a lucrat la mina si a murit tanar. Intr-o zi, a vazut-o pe Valva Baii si de-atunci n-a mai fost om intreg.
A zacut cateva luni si, cand a vazut ca-l pierde, nevasta lui, Catarina, l-a culcat pe naframa alba pe care a purtat-o la nunta. Naframa era din matasa moale si-i racorea ranile ce i-au aparut pe spate de atata stat in pat.
Cand a simtit ca moare, Niculaie i-a facut semn Catarinei sa-si ia naframa de sub el, si-a luat ramas bun de la ea si de la vecinii care stateau pe laita si asteptau si s-a intors cu fata catre perete.
Ilie se tragea dintr-o familie cu sase copii. Tatal lui, Niculaie, a fost miner. Miner sarac ca toti minerii. Ilie a lucrat si el la mina si a murit tanar. Intr-o zi, i s-a parut ca vede sclipind o luminita ciudata la capatul galeriei. S-a luat dupa ea si s-a tot dus, s-a tot dus, fara sa se mai poata opri.
Luminita aceea mai traia inca in ochii lui si cand l-au adus ceilalti acasa, la nevasta. Din ziua aceea, el n-a mai vorbit, a zacut cateva luni pana intr-o zi cand s-a imbracat curat, s-a intors cu fata catre fereastra. In ochii lui deschisi a incremenit padurea inmugurita de martie.
Umbra noptii
Si, incetul cu incetul, acel cuvant straniu, inspaimantator, incepe sa se strecoare in taifasul baiesilor: “Rugaciune pentru a invinge teama de Valvele baii...”. Asa obisnuiesc sa-i spuna minerii Rosiei acelei “Satane a aurului”, acelei vraji, acelor zvonuri misterioase ce razbat din adancul pamantului.
Gheorghe Ivascan reuseste cu greu sa ma faca sa pricep ce este de fapt aceasta Valva.
“Este un duh al muntelui, o teama ce te prinde-n bezna galeriilor cand esti singur cu lampa ta de carbid, in imensitatea aia de gol, cand abia mai cade cate-un picur de apa si-l auzi in ecou ca un tunet, e ca un nor, nu se vede, nu poti sa-l pipai, traiesti ca intr-o umbra, ceva care te imbraca intr-un neant si simti ca este cineva langa tine pe care nu poti sa-l vezi si care-ti este dusman de moarte...”
Inteleg ca Valva nu i se arata oricui. Gheorghe Ivascan a simtit-o adesea, uneori a si vazut-o, “ca o umbra neagra, ca naluca unui alt miner care lucra langa dansul”, insa toate acestea numai atunci cand a avut asupra-i un mare pacat.
De pilda, intr-o zi de Sfantul Nicolae, in care nimeni n-avea voie sa lucreze, a cutezat sa mearga spre mina impreuna cu tatal si fratele sau si a auzit, chiar acolo unde ar fi trebuit sa fie galeria lor, o surpare cumplita in fundul pamantului.
“Era ora doisprezece, bateau clopotele la catolici, noi eram intre niste mesteceni si frate-miu zice: <
Si intr-adevar, cand am coborat mai tarziu, in mina nu se rupsese nimica. A fost un semn, un avertisment...”
A fost numai un semn, un avertisment, dar altii au patit-o mai rau. Cine nu si-l aminteste pe baiesul acela, zis Ferencut, care urca la mina cu mare veselie, facandu-si loc prin multimea minerilor care se odihneau in piata Rosiei, chiar in ziua de sarbatoare a celor Patruzeci de Sfinti.
“Mai Ferencut, nu te duce, ca-i pacat mare”, i-au zis toti. “Haa, ce prostii, Patruzeci de Sfinti? O sa ma duc sa dau la tot sfantul cate-o huda (gaura)!”, le-a aruncat-o acesta peste umar, tot urcand. “S-o dus pe mina si-o lasat o gaura”, continua Gheorghe Ivascan.
“Si cand s-o puste, s-o puscat pe el. I-o adunat oamenii matele de pe stanca. Si pe cati altii n-o mai omorat Valva baii?... Pe cati nu i-o lasat muti, pe cati nu i-o orbit, pe cati nu i-o paralizat? Din fata ei, nimeni nu scapa. Nu poti spera la scapare decat daca-ti faci cruce si te rogi amarnic, daca te rogi cu lacrimi...
Da, in fata muntelui si a aurului trebuie sa vii cu gandul curat. Odata o venit un farmacist din Ungaria, care a investit aici bani in valoare de 20 de kilograme aur, gandind ca gata, da lovitura. Si-o mancat toti banii si n-a descoperit nici un fir. Nici un gram! Sa stiti ca multi or <
Toti care-o fost lacomi, hapsani, toti care l-o avut in suflet pe Satana, nu pe Dumnezeu, toti or bucalit! Si-atunci ma-ntreb: oare canadianu’ asta, Frank Timisu asta, oare cu gand bun o fi venit el sa ne distruga muntii nostri?
Oare o fi venit cu rugaciune? Oare cu rugaciune strica biserici in tara straina? Sa stiti ca nu numai baile au valve. Si bisericile au valvele lor. Si-i vai si amar de aceia care-or sa-si bata joc de bisericile noastre!...”
sursa spiritelenaturii(preluat din formula-as.ro)
Vâlvele” Roșiei Montane
Nu v-am spus niciodată povești din Roșia Montană. De-a lungul timpului, unele au fost deja culese, altele le poți auzi de la cei mai bătrâni.
E important ca ele să rămână, de aceea istoria și folclorul oral au fost cercetate și documentate în timpul programului național ”Alburnus Maior” de cercetare a patrimoniului Roșiei Montane.
Astăzi, despre ”vâlve”. Sunt duhuri, care pot fi bune sau rele, care pot aduce bucurii sau necazuri.
Cu vâlvele astea e o explicație. Nu-s povești. Vâlvele îs niște duhuri, niște fiinte care ele au viață, da’ nu-s văzute, nu-s din lumea asta, îs din lumea spirituală, depinde de capacitatea omului; anumitor oameni li se arată, că omul respectiv are anumite calități.
De la întîlnirile cu vâlva numa’ la rele te așteptai. Și te întâlneai cu ea mai ales în zone unde or murit muncitori, acolo avea putere. Numa’ dacă te întâlneai cu Vâlva Albă era bine. Ce ți-o spus ea, sau unde ți-o arătat ea, nu aveai voie sa spui la nime’, absolut la nime’. Dacă spuneai, nu-ți mai merea bine.
Iată câteva povestioare despre ”Vâlva băii”. Sunt culese care de pe unde, îmi pare rău că mai știu sursa .
Un om mergea de la mină să spele minereu’. I-o apărut în cale o vâlvă mare, albă, care-i făcea semne cu un batic, să margă la ea. Omu’ ăsta nu s-o dus, că-i era frică. Poate era mai bine să margă, că poate îi arăta undeva aur. Apăi, cât o trăit, o rămas bâlbâit.
O fost un om, care nu credea în vâlve. Și vine și zice: ”Mă, io tot aud cocoșu’ cântând pe baie. De trei zile, în tăte tri șuturile când am coborât în galerie, tăt am auzit cocoșu’ cântând”.
”Mă, nu se poate să auzi altceva”? ,,Ba, e cocoș”. No, în locu’ ăla s-o pușcat cu dinamită. Oamenii, trei erau, s-or retras pâna s-o pușcat, până or ieșit gazele, apoi s-or dus să vadă ce efect o făcut pușcătura.
Și atunci s-o slobozit stânca păstă ei, că s-o rupt tavanu’, o picat pe ei și i-o omorât. Ei nu și-or dat seama de semn, că era un semn al răului, cântatu’ cocoșului.
Vâlva asta putea apărea în mai multe forme. Vine omu’ noaptea de la baie, vine și numa’ vup!, intră-n casă. S-o băgat iute în casă, da’ și cânele se ițea în ușă, să intre. Muierea l-o-ntrebat: ”Da’ ce-i, ce-i?”. N-o vrut să spuie, nu.
Până la un timp, când o spus: ”Văzui peste gard o vâlvă d-aia, capu’ ca la câne și trupu ca ceva muiere, și mare”. S-o speriat, oai, ai, ce s-o speriat! Apoi acolo s-o întâmplat tot felul de lucruri, o murit doi-tri oameni, din diferite cauze.
Apare vâlva și în formă de berbec. Un om era într-o galerie cu două intrări. Se duce într-o parte, iese un berbec în față, da’ cu ochii roșii. Atuncea, dă să intre în cealantă, iară îi apare. Când o văzut, s-o întors înapoi și du-te! Cu ochi roșii era berbecul!
Într-un loc, era o comoară. Da’ nu se putea duce nimeni la ea, că îi arunca până nu știu unde, că era stăpânită de dracu’, comoara. Ș-un bătrân i-o spus unuia:
”Mă, atunce să te duci, când e ceva bulci la Abrud sau la Câmpeni, că atunci dracu’ îi plecat la bulci, să facă bătăi între oameni, să-i facă pe oameni să se îmbete și altele”. O urmat sfatu’ batrânului și-o reușit să ia comoara.
Da’ dup-aia n-o mai avut pace din cauza asta. Tot îl scutura, făcea spume la gură, tot felul de bazaconii. I-o făcut cu șapte popi slujbă de o scăpat, că și pe popa îl conturba când cetea din cărți. Apoi o scăpat, da’ o dus-o rău de tot.
sursa catalinhosu
si FEFELEAGA SI ALTE POVESTI FANTASTICE:
nu Ion - Fefeleaga
Cornel Nistorescu - "Au dat petrolul, otelul. Si, imbecilii naibii, acum dau si aurul!"
Un destin compromis in egala masura de slabiciunea statului, coruptia la nivel inalt si mediu, instrainarea resurselor naturale, dispretul fata de tot ce e romanesc.
Un destin croit pe lipsa de caracter si de atasament patriotic, rezultate din versatilitatea si lacomia mereu nesatula a guvernantilor succesivi, care au izbutit cu totii un singur lucru: jaful national. Jaf de resurse, de bani, dar mai ales de identitate nationala.
La 21 de ani de la schimbarea regimului comunist, iata-ne pusi la zid de politicienii care ne aduc pe masa porumb si soia modificate genetic, care ne demoleaza centrele vechi ale oraselor, ne vaduvesc de mostenirile cultural-istorice, ne vand petrolul, cuprul si aurul, ca nu cumva sa mai ramana ceva romanesc...
Pe acest fundal, gestul guvernantilor de a semna vanzarea Rosiei Montane pare "logic", se inscrie in sirul crimelor economice in serie, cu care am fost obisnuiti vreme de doua decenii.
O problema acuta pe care ne propunem sa o dezbatem cu scriitorul si ziaristul CORNEL NISTORESCU, in prezent director al Cotidianul.ro.
"Ne mancam, ne tocam, ne injuram pana la epuizare si insingurare"
- In ultimii 21 de ani, o semnificativa parte dintre politicieni, indiferent de partid, au manifestat un dispret inexplicabil fata de tot ce este romanesc, fata de identitatea nationala, fata de mediu, industrie si agricultura, patrimoniu cultural si istoric, educatie, rezerve minerale;
in general, fata de tot ce este ireversibil si ar fi trebuit sa reprezinte avutie, dezvoltare, civilizatie romaneasca, pentru generatia de azi si pentru cele viitoare. De ce crezi ca s-a intamplat acest cataclism?
- Nu eram pregatiti de o asemenea schimbare precum cea din 1989. As zice ca nu eram pregatiti si organizati sa fim liberi. Nu aveam cultura libertatii si nu ne-am putut organiza pentru ca, in libertate, sa facem din Romania si pentru romani ceea ce am visat si noi, si stramosii nostri. Totul s-a petrecut cu mare repeziciune.
Am gresit cu totii, si din nestiinta, si din lipsa sentimentului de comunitate. Prea fuseseram tocati cu muzica patriotica si cu plugusoare, cu patria si cu zilele istorice sau de nastere. Ne-am grabit sa ne scuturam de tot ce ni se parea comunist, desi unele lucruri erau doar impregnate cu asemenea idei.
In esenta lor, erau totusi valori romanesti, unele chiar universale.
- Neputinta e doar in noi, sau ni se infuzeaza si din afara?
- Toti taranii suparati pe viata, dar vrajiti de politica, zic despre situatia in care suntem ca vine de undeva, din afara noastra. Sunt forte straine, sunt forte oculte, guverne, tari, organizatii, grupuri si paragrupuri, care pervertesc lumea si lucreaza si la Romania.
Hai sa fim seriosi! Nici un popor nu supravietuieste si nu progreseaza pe baza de simpatia altora. Istoria nu cunoaste cadouri si nici amabilitati ieftine. Popoarele se apara singure, isi promoveaza si protejeaza valorile si arata ce pot prin comportamentul lor comunitar.
Noi ne mancam, ne tocam, ne injuram pana la epuizare si insingurare. De fapt, ne ascundem neputinta de a ne uni si zicem ca este din cauza unor vinovati imaginari, evident, din afara Romaniei.
Incercam sa ne ascundem neputinta de a mai fi un popor puternic, unit, patriot, increzator in valorile care l-au calauzit pana acum.
- Crezi in scenariile catastrofice fabricate de unii pentru Romania?
- De ce sa nu cred? Toti isi fac planuri de bataie. Unele de bine, altele de rau. Si noi ar trebui sa facem scenarii, pentru ca Basarabia sa revina la Romania. Scenarii, ipoteze, planuri de lucru. Poate ca se vor incheia peste 100 de ani. Sau mai tarziu.
Dar pana atunci ar trebui sa avem grija de limba romana de dincolo de Prut, de folclorul si cultura romanilor de acolo. De ce sa nu facem cateva scenarii (dar si eforturi), pentru ca, in diversitatea culturala a acestei zone a Europei, spiritul romanesc din Basarabia sa supravietuiasca? Si romanismul celor din Valea Timocului!
Si al celor din Bulgaria sau al aromanilor din Grecia! Cat de rau ar fi un asemenea scenariu de protectie spirituala? Si am putea sa ne gandim la inca vreo cateva care sunt absolut necesare unei Romanii puternice in Europa si in regiune.
Nimeni nu ne face cadou o asemenea pozitie. Si altii fac scenarii pe seama Romaniei. Si pentru dezmembrare, si pentru a o transforma intr-o tara de rezerva, si pentru a o transforma intr-o piata. Uita-te ca piata am si devenit! Dar noi am vrut si am ajutat la asta.
Noi suntem de vina ca nu ne-am protejat. Daca raspundeam intr-un mod destept, alta ar fi fost situatia. Ia sa le fi zis unora: puteti vinde in Romania, dar numai ce produceti aici. Cel putin in primii 10 ani! Aveam mai multe locuri de munca? Salvam mai multe fabrici?
Aveam acum ce vinde pe piata europeana? Adevarul este ca am ratat tranzitia. Cine a condus-o a facut-o prost. Au dat petrolul, otelul. Si, imbecilii naibii, acum dau si aurul!
"In cazul Rosia Montana, miroase a tradare de tara"
- In acesti 21 de ani, s-au pierdut lucruri fundamentale pentru identitatea romaneasca.
Au fost distruse situri dacice si romane, pentru a face loc cablurilor unor companii telefonice; s-au taiat padurile, dupa ce au fost retrocedate ca niciunde in alta parte a Europei; s-au croit drumuri asfaltate in parcuri nationale unice in Europa;
au fost vandute strainilor, barna cu barna, casele vechi maramuresene; pe scurt, am fost martorii unei destructurari a tarii, in favoarea unor interese de partid sau straine. Cum comentezi?
- Mi-e tare frica de un lucru. Ca tot ce ai insiruit sa nu fie cumva lista cauzelor fatale pentru viitorul Romaniei!
- In acest context, aparitia proiectului Rosia Montana, ca si cazul Sterling, de la Marea Neagra, nu ne mai mira. De 12 ani, acest proiect asteapta momentul propice pentru a obtine aprobarile necesare. Guvernul actual pare a fi hotarat sa le acorde.
Descarcarea recenta a varfului Carnic e un prim pas. Cum te simti, ca roman, cand alti romani, pretinsi academicieni, intelectuali subtiri, vand, fara remuscari, valori nationale unice?
- Aici miroase a tradare de tara. Guvernul Romaniei se chinuie sa infrunte populatia, pentru a da aurul in exploatare. Numai un nebun poate sa dea aurul Romaniei unor investitori straini, acum, cand el este noua valuta forte a lumii!
Daca valoarea lui mai urca putin si daca l-ar exploata statul, aurul din Rosia Montana poate acoperi toate datoriile externe ale Romaniei. Asta, pentru ca aur si metale rare sunt in cantitate mult mai mare la Rosia Montana decat ne zic spagarii nostri din guverne si din politica.
Prostii astia ai nostri vand Romania pe nimic, acum, in prag de noua criza economica planetara. Nu e destul ca au vandut petrolul, distributia energiei electrice, productia de otel si de ciment.
Acum vor sa lichideze aurul, si romanii sa ramana cu stransul ciupercilor si al fructelor de padure.
Un lucru se vede de departe: Comisia de arheologi, Guvernul Romaniei si Rosia Montana Gold Corporation lucreaza mana in mana ca exploatarea sa inceapa cat mai repede. Aurul s-a scumpit aiuritor si inca se mai poate scumpi. De aceea, toata lumea se grabeste.
Si cei din Guvern, si Traian Basescu, si Bogdan Baltazar. Ca atare, si primarul din Rosia si ciracii sai, reuniti in tot felul de asa-zise ONG-uri, scriu scrisori deschise unui ministru al culturii caruia i se rupe in paispe de patrimoniul istoric al Romaniei.
- In Rosia Montana se afla doua feluri de aur: unul aflat in subsol, celalalt tezaurizat in istorie. Acolo se afla inceputul daco-roman al istoriei noastre, dar si o perioada de istorie contemporana, insemnata cu efigiile lui Horia si Avram Iancu. Vanzarea Rosiei nu inseamna doar un abandon economic, ci si o executie istorica.
- Pe cei care au ajuns la "slanina" ii inteleg intr-un fel. Dar pe toti ceilalti care se lasa pacaliti, care sunt folositi ca masa de manevra, care se lasa ciubuciti cu doi lei, pe aceia nu.
Si, daca totusi o fac, nu inteleg de ce serviciile secrete, un procuror de nadejde si cativa politisti nu purced la intocmirea dosarului penal al acestei mari vanzari de tara, sustinuta mai ales de cativa ministri corupti.
- Ma gandesc, adesea, la un "zid al rusinii", pe care sa fie inscrise, pentru viitorime, numele tuturor celor care au contribuit la distrugerea Rosiei Montane. Crezi ca vor fi trasi, candva, la raspundere?
- Cei care au profitat ar trebui sa se teama de un asemenea zid al rusinii. Rana asta cu Rosia Montana nu se va inchide peste afacerea cu aurul Apusenilor. Niciodata, niciodata!
Ce pare acum o salvare pentru unii, care n-au de lucru, s-ar putea sa arate cu totul altfel peste niste ani: ca o mare rusine pentru ei si pentru urmasii lor.
Un astfel de zid il vad ridicat undeva, la marginea exploatarii, sau intr-un sat vecin. Si pe el vad trecute numele tuturor celor care au ajutat la pornirea acestei afaceri dubioase.
- Ce crezi ca ar trebui scris pe o asemenea placa, neaparat din marmura neagra?
- Dispretul se poate exprima diferit. Oricum, propozitia aceea care semnifica "scuipati aici" va fi hotarata de generatiile viitoare.
"Pentru practicarea santajului asupra guvernarii, UDMR ar trebui pedepsita cu desfiintarea"
- In mod paradoxal, cei doi ministri cu drept de viata sau moarte asupra Rosiei Montane fac parte din UDMR: Laszlo Borbely, mai marele mediului, si ministrul culturii, Kelemen Hunor.
Desi politica Budapestei, spre care privesc cu respect, se opune exploatarilor cu cianuri, ei par sa fi batut palma cu pro-goldistii romani. Oare "europenii" maghiari sunt tot niste "mitici de pe Dambovita"?
- Diferenta dintre mine si un maghiar, azi si acum 10 ani, este ca, din 1996, maghiarul are un partid care este la putere si il apara. Eu n-am decat partide care ma urasc si ma vaneaza, pana ajung la putere.
Maghiarii sunt mereu la guvernare, si vor fi, in vreme ce jumatate dintre romani trebuie sa se multumeasca doar cu asteptarea. Numai jumatate pot cere sprijin si pot beneficia de ajutorul guvernului.
Este nedrept, chiar dezechilibrat. Iar pentru santajul exercitat asupra puterii, UDMR-ul ar trebui pedepsita. Asta, daca n-ar fi in politica. Pentru practicarea santajului asupra guvernarii ar trebui pedepsita cu desfiintarea. In "civilie", santajul se pedepseste cu inchisoarea.
Ce face acum UDMR depaseste orice limita. Forteaza lucruri pe care romanii nu sunt dispusi sa le accepte, pe unele pur si simplu nu le inteleg sau nu au fost ajutati sa le inteleaga, nu au fost negociate si nu au fost dezbatute de populatie.
Cei de la UDMR sunt si mai responsabili pentru dezastrul din Romania. Prin sprijinirea guvernului, amana inceperea reconstructiei. In plus, incep sa vad cum se orchestreaza cu guvernul maghiar de la Budapesta.
Se vede de la o posta ca noua Constitutie a Ungariei prevede exact ce boscorodeste Laszlo Tokes. Nenorocirea este ca actualul regim de la Bucuresti, de teama prapastiei in care ar putea ajunge, o scalda si cedeaza mereu.
Aici e nenorocirea si, pe un asemenea fond, planurile diabolice ar putea sa izbuteasca. Din pacate, intr-un moment cumplit de greu, Romania s-a intamplat sa fie prinsa cu nadragii in vine !
Lui Cornel Nistorescu ii puteti scrie la email: office@cotidianul.ro
Saturday, July 30, 2011
GOLD FUTURES-ROSIA MONTANA
PBS - Gold Futures - Rosia Montana from Lee Wilkins on Vimeo.
"MUNTII NOSTRI AUR POARTANOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA"
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
Wednesday, July 27, 2011
Trimiteti mai departe

|
Wednesday, January 5, 2011
ROMANIA ESTE BOGATA!!!!!
De la KHANDAHAR la ROSIA MONTANA, intre SUA si RUSIA
Intre CRIZA SI TERORISM, ROMANIA si AFGANISTAN sunt singurele puteri ale lumii in domeniul materialelor strategice !
AMERICA nu are zacaminte de URANIU.
Tot asa cum RUSIA nu detine zacaminte de WOLFRAM.
Fara aceste doua elemente, SUA si RUSIA sunt ZERO! Sunt niste neica-nimeni in materie de suprematie MILITARA.
Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala,
iar uraniul in industria nucleara.
Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de “decantare” a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !
Zbaterea de a pune gheara pe minele de “aur” de la RosiaMontana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera:
Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu – Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian - posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.
Cel care le-a detectat, extrasenzorial, era sa plateasca cu viata, in urma unui atentat psihotronic al rusilor, curajul de a dezvalui adevarul, in cadrul unor cursuri speciale, destinate profesionistilor din serviciile secrete militare ale Romaniei. Numele lui este Vasile RUDAN, cel care, dealtminteri, este si parintele legendarului Departament.
In aceeasi zi in care profesorul RUDAN era gasit aproape mort in apartamentul sau din Bucuresti (cu cateva zile inainte, el dezvaluise unor apropiati din SRI si DGIA ca fusese de doua ori amenintat cu moartea de un anume rus FONAREFF, fost ofiter KGB),
generalul David H. Petraeus, comandantul fortelor americane din Afganistan, avea aproape aceeasi soarta cu a profesorului roman.
Generalului american i se intimpla asta deoarece, intr-o conferinta de presa, scapase un alt adevar: motivul prezentei NATO in AFGANISTAN nu erau “teroristii”. Ci uriasele zacaminte de URANIU pur!
In Muntii Khwaja Rawash, situati la nord de Kabul, dar si in Koh Mir Daoud, langa Herat si Kharkiz, in provincia Khandahar, exista cele mai mari zacaminte de uraniu din lume, la fel cum, in materie de wolfram, Romania detine suprematia mondiala.
Wednesday, September 1, 2010
REVOLTĂTOR: Istoria României aruncată la gunoi (Atenție: imagini șocante!)
28 august 2005. New Orleans. Dimineața, primarul Ray Nagin a emis ordinul de evacuare a orașului, la puțin timp după ce uraganul Katrina a fost clasificat la gradul 5. Puțini dintre locuitorii New-Orleans-ului l-au luat în seamă. Un ordin asemănător fusese lansat cu un an mai devreme, din cauza uraganului Ivan. Și efectele acestuia nu au prevestit nimic din dezastrul pe care urma să-l provoace Katrina. Au fost, totuși, și persoane care au lut ordinul de evacuare în serios. Studii ulterioare dezastrului au arătat că printre extrem de puținele lucruri pe care le-au luat cu ei au fost fotografiile de familie, cu părinți, copii, prieteni, iubitul, iubita sau chiar cu… cățelul. Au fost și singurele lucruri cu care au rămas. Cu amintirile.
***
7 august 2010. Roșia Montană. La începutul săptămânii, o prietenă m-a sunat să-mi arate niște fotografii revoltătoare. Sâmbătă mi-am făcut timp pentru a urca în mașină și pentru a ajunge la Roșia.
Mai exact la fosta școală a satului, construită, așa cum aveam să aflu de la arhitectul-restaurator Ștefan Bâlici, la 1896. Împreună cu fosta clădire a Primăriei (centru de plasă în perioada Imperiului Austro-Ungar). Pe atunci, autoritățile Imperiului mai construiau școli și primării din aurul scos de aici.
Pe dinafară, clădirea abandonată, poartă urmele zbuciumului din ultimii ani: bucăți de acoperiș rupte de vânt, geamuri sparte, tencuiala căzută pe porțiuni mari. Și, totuși, nimic nu prevestește dezastrul din interior.
Intru într-o încăpere despre care bănuiesc că ar fi fost odată bibliotecă. Mă întâmpină un morman de cărți prăfuite și scorojite. Citesc câteva titluri: ”Riscând mai mult decât viața”, ”Rio Bravo.
La un pas de neființă”, ”Legenda continuă”, ”Poezii”, de Al. Philippide. În liceu a fost unul dintre poeții mei preferați. Deschid la întâmplare cartea: ”Mi-era pustiu în suflet. Plin de trudă/ Mergeam pe malul unei ape,/ Și blestemam în gândul meu cu ciudă/” (”Ceasul greu”).
Îmi fac curaj și merg mai departe. Într-o altă sală au fost depozitate hărțile, planșele și materialele didactice pentru orele de geografie și biologie. N-au scăpat nici ele de la distrugere. Un manechin folosit pentru studierea corpului uman, ciuntit și cu organele interne smule, e imaginea perfectă a momentului: un loc mort, fără inimă și suflet.
Dar nu pentru aceste imagini m-am întors la Roșia Montana. Într-una din clase, printre băncile rupte și balegă de cal, găsesc 12 saci din folie de plastic, cu bucăți de piatră, cărămidă și țigle.
Dar nu orice fel de bucăți. Ștefan Bâlici îmi confirmă: e vorba de bucăți de istorie, vechi de aproape 2.000 de ani, din timpul exploatării romane a aurului de la Roșia Montană: decoruri și capiteluri ale unor monumente funerare sau altare romane. O bucată de stelă funerară.
Țigle groase, din cărămidă, a locuințelor romane. Bucăți de tegulae mamatae (”mamate”) – mai exact urme ale unui ingenios sistem de încălzire și circulare a aerului cald, prin podea și pereți, folosit de romani în casele lor.
Ștefan Bâlici îmi explică și care e particularitatea descoperirilor arheologice din zona Roșiei Montane: faptul că în curțile templelor scoase la iveală de cercetări s-a găsit o diversitate uluitoare de zeități venerate, ceea ce sugerează că la Roșia Montană au venit coloniști din mai toate colțurile Imperiului Roman. Temple asemănătoare s-au mai găsit doar în Galia.
De asemenea, faptul că exploatarea romană a durat aproximativ 50 de ani (ultimele necropole fiind datate în perioada războaielor marcomanice, în jurul anului 170) reflectă un efort excepțional depus în zonă, care a dus la săparea celor 7 kilometri de galerii romane, unice ca dimensiuni și vechime. Îmi spune că nu știe să se fi făcut vreo estimare a populației localității din acea perioadă. ”Era, încă de atunci, o așezare cosmopolită”, afirm, în glumă.
Ștefan Bâlici nu găsește însă nicio explicație sau justificare ca asemenea obiecte arheologice să fie depozitate (sau aruncate, abandonate, cum doriți) într-o școală părăsită, printre bănci rupte și balegă de cal. ”Obiectele găsite în timpul cercetărilor arheologice sunt depozitate în locuri special amenajate, unde pot fi cercetate și/sau restaurate.
Cele care merită sunt expuse în muzee, celelalte constituie obiecte de studiu, care pot oferi informații importante pentru cercetători”, spune el, după care arată spre bucățile ce par a fi decorațiunile unui templu: ”își merită locul într-un muzeu”.
Pe unul dintre saci apar notații cu marker negru specifice cercetărilor arheologice. Inscripția ”MNIR” (Muzeul Național de Istorie a României?) și anul 2001, sugerează anul și instituția care a făcut săpăturile care au scos la iveală obiectele în discuție.
Cum au ajuns, după 9 ani, sacii respectivi în școala părăsită din Roșia Montană e o întrebare la care răspunsurile țin de domeniul absurdului ori ale unei neglijențe crase. Cine are interesul ca asemenea dovezi istorice să dispară ori să se degradeze?
În ipoteza conspiraționistă, conform căreia respectivele obiecte au fost găsite de persoane neavizate și duse în școală, de unde au fost ele luate? RMGC (compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, și care este deranjată de valoarea patrimoniului de aici, care îi încurcă planurile) se laudă cu investiții majore, de milioane de euro în conservarea patrimoniului.
RMGC are în custodie astfel de rezultate ale cercetărilor din zonă, dar, de asemenea, a afirmat anterior că deține audituri internaționale care certifică calitatea și siguranța modului în care acestea sunt depozitate și protejate.
Misterul devine și mai mare când Ștefan Bâlici susține că, în urmă cu un an, împreună cu studenții lui au realizat desenele și schițele necesare pentru ca școala să fie inclusă pe lista monumentelor istorice. Și, spune el, nu-și amintește să fi văzut acești saci.
Acestea nu sunt însă întrebări la care (doar) presa să caute răspunsuri. Fotografiile realizate ieri le voi pune la dispoziția Ministerului Culturii și Patrimoniului Național și a Ministerului Educației Naționale, instituții avizate să inteprindă cercetări atât legate de situația degradantă a școlii din Roșia Montană, cât și referitoare la proveniența vestigiilor arheologice și a modului în care au ajuns să fie abandonate într-o școală părăsită.
…
Părăsesc clădirea școlii. Soarele de vară se revarsă asupra Roșiei Montane. O adiere răcoroasă, de munte, încearcă să transmită ceva din liniștea atât de cunoscută a satelor românești, într-o zi de odihnă. Doamna Rodica ne invită la o ciorbă de fasole verde, cu smântână și ardei iute. Am mai mâncat ciorbă de fasole făcută de doamna Rodica.
Vă asigur că o asemenea invitație nu poate fi refuzată. Întrebările rămân însă. Îmi minte îmi vin acei locuitori ai New-Orleans-ului care, fugind din calea dezastrului, și-au luat cu ei fotografiile de familie. Înainte de a-și salva bunurile și-au salvat amintirile. S-au salvat pe ei înșiși. La Roșia Montană amintiri de 2000 de ani sunt aruncate la gunoi, împreună cu balega de cal.
Încerc să-mi imaginez o societate fără istorie. Fără amintiri. Fără educație. Cu școlile devastate și abandonate…
***
… ciorba de fasole e fierbinte. Doamna Rodica, fiica, ginerele și nepoții ei sunt printre cei care refuză să plece din Roșia Montană. Trăiesc de pe urma turiștilor care vin aici. Și trăiesc bine, nu fac față solicitărilor de cazare pe care le primesc, motiv pentru care au și stârnit invidia și amenințările celor care nu fac nimic și trăiesc din iluzia că va veni cineva care să le dea ceva de pomană.
Nu s-au speriat și susțin că dacă cineva le va atinge o singură floare din grădina cu trandafiri din curtea casei, sunt hotărâți să ajungă până la Haga. Determinarea lor e reconfortantă. Și, după cum v-am mărturisit, ciorba de fasole e de nerefuzat.
***
P.S. Între 13 și 15 august sunteți așteptați la Roșia Montană, la ediția a 5-a a FânFest. Puteți să vă convingeți singuri cu această ocazie, dacă Roșia Montană merită sau nu să fie inclusă pe lista monumentelor de patrimoniu UNESCO. Detalii aici:
***
Școala din Roșia Montană. Degradarea vizibilă în exterior, e doar un mic semn al dezastrului din interior
Cândva, școala din Roșia Montana avea o bibliotecă:
Mamate de aproape 2000 de ani, ”conservate” cu balegă de cal:
Cei 12 saci cu vestigii arheologice, abandonați în școala din Roșia Montană
Notații pe un sac: RM 2001 și MNIR (în partea de jos). În 2001, arheologi de la Muzeul Național de Istorie al României (MNIR) au cercetat siturile de la Roșia Montana
Bucată de stelă funerară, aflată în școala abandonată din Roșia Montană
Fragmente de altar, ”depozitate” în școala din Roșia Montană
Ornament sub formă de spirală, din același ”depozit”
Încuiată cu lacăt, o clasă din școala abandonată din Roșia Montană mai păstrează încă dovada scopului ei de odinioară
Imagini de pe șantierele arheologice din Roșia Montană din 2001, un altar și o piatră funerară descoperite cu această ocazie
sursa voxpublica










