Pentru mulţi “filodaci” această filiaţie e evidentă, tot atît de evidentă pe cît de imposibilă le apare ea istoricilor şi lingviştilor consacraţi. Citînd dintr-un interviu acordat de Sorin Olteanu:
“Tăbliţele de la Tărtăria datează de pe la 7000-7500 dinainte de Hristos, deci nu pot avea nici o legătură cu dacii, care aveau să apară mii de ani mai târziu. Nu ştim cărui popor au aparţinut şi nici dacă sunt făcute aici sau aduse din altă parte. Ce este evident este faptul că nu există o continuitate între acele tăbliţe şi vreo scriere ulterioară, pentru că altfel ar fi trebuit să găsim şi texte intermediare.”
***
M-au surprins asemănările dintre reprezentarea plastică a unei divinităţi a culturii Vinča
şi reprezentările de pe spatele coifului de la Coţofeneşti:
Forma capului şi a ochilor este exact aceeaşi la zeitatea reprezentată în statueta Vinca, la oficiantul sacrificiului reprezentat pe obrăzarul coifului de la Coţofeneşti şi aşa-numitele “animale fabuloase” de pe apărătoarea de ceafă (cînd le-am privit la muzeul din Bucureşti mi se păreau asemănătoare unor…maimuţe înaripate ). Toţi au nasul/ciocul orientat în sus, nu în jos, cum l-ar avea o zeitate-pasăre. Să fie vorba de o mască rituală ? Pe coif apare slab evidenţiată o proeminenţă ceva mai jos de nas, probabil gura.
Ciocul indoit în jos se evidenţiază la grifonii reprezentaţi în partea inferioară a apărătorii de ceafă.
Foarte probabil statueta-divinitate Vinča avea aripi. E posibil ca aceeaşi divinitate să fie reprezentată şi pe coiful traco-getic.
***
(numele Tărtăria)
Din cîte se vede, Tărtăria este înconjurată din toate părţile de rîuri.
Unul din ele este Pianul, nume foarte asemănător, am mai spus, cu Pionul.
(rămîne să vedem ce legătură poate fi între Pion, Pian şi Paioni ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Paionia) )
Cred că numele este compus Tărtă- ria, cel din urmă legat de rîu.
În Ţara Haţegului, pe malul Streiului, există satul Reea.
“Tărtă” este, cred, coradical cu toartă şi turtă, însemnînd probabil ceva asemănător cu “ocol” ori “rotund”.
Tărtăria ar fi deci un cuvînt autohton însemnînd “înconjurat de rîuri”. O “Mesopotamie” în miniatură.
Aceasta e opinia căreia îi acord cel mai mare credit. Bănuiesc că unele părţi din ea sunt incluse în numeroase abordări ale posibilităţilor etimologice pe care le-au întreprins unii pasionaţi.
Se vede clar că Tărtăria este dominată dinspre sud de vîrful Văratec, care face parte din Munţii Şureanu – şi sistemul lor de vîrfuri între care există numeroase raporturi matematice remarcabile.
Acest vîrf e de fapt un platou. Cu Google Earth mi-a fost greu să văd care este (cu oarecare exactitate) vîrful platoului.
El se află într-un aliniament aproximativ cu Măgura Uroiului şi cu Piatra Coziei. Ambele au tot un platou pe vîrf. Dat fiind acest fapt, se poate “forţa” o aliniere, pe care am trasat-o pe o hartă veche:
(Am mai marcat o linie care uneşte vîrfurile Văratec şi Gogele, precum şi un sat cu nume interesant de lîngă Piatra Coziei – Căoi. )
Distanţa aeriană dintre Văratec şi Uroi este de puţin peste 32 km.
Cele 3 vîrfuri- Cozia, Uroi, Văratec- domină valea Mureşului.
Vîrful Văratec se află la răsărit din localităţile Turdaş, Oraştie şi Romos.
Turdaş – după cum spune şi numele, e un important centru al culturii Vinca-Turdaş , ca şi Tărtăria. Turdaş e la vest de Văratic, Tărtăria la nord.
Merită văzut în ce raport sunt catetele triunghiului dreptunghic cu unghiul drept în vîrful Văratec, o catetă spre vest atingînd Mureşul lîngă Turdaş şi cealaltă spre nord atingînd Mureşul lîngă Tărtăria.
Mie mi-a dat raportul aproximativ 16 / 9 = 1, ( 7 ). Dar cursul Mureşului nu era la fel în antichitate.
Mai relevant ar fi raportul distanţelor de la vîrf la siturile arheologice de la Tărtăria şi Turdaş – ele au rămas “pe loc”, ca şi vîrful.
Oare se apropie acest raport de 1,618… ( Numărul de Aur ? ) ? Pe această temă voi reveni.
***
La graniţa dintre munţii Lotrului, Parang şi Şurean se află pasul, vîrful şi rîul purtînd numele Tărtărău.
Rîul pare într-adevăr curbat ca o “toartă”.
Am găsit însă o etimologie propusă de Valer Trufaş în ghidul munţilor Şureanu, colecţia Munţii Noştri, pag. 102:
“Tărtărău derivă probabil de la tartan (tărtănaş) – ţesătură de lînă cu carouri mari.”
Este exact forma şi sensul cuvîntului cuvîntului tartan aşa cum apare la scoţieni ( !! ). Nu ştiam că exact acelaşi cuvînt există şi în româna populară.
Din http://en.wikipedia.org/wiki/Tartan
“Today tartan may be mostly associated with Scotland, however the earliest evidence of tartan is found far afield from the British Isles. According to the textile historian E. J. W. Barber, the Halstatt culture, which flourished between 100 BC to 400 BC, produced tartan-like textiles, some of which were recently discovered, remarkably preserved in Salzburg, Austria.[4] Also, textile analysis of fabric from Indo-European Tocharian graves in Western China has shown it to be similar to the Iron Age Hallstatt culture of central Europe.”
“Tartan, as we know it today, is not thought to have existed in Scotland before the 16th century. By the late 16th century there are numerous references to striped or checkered plaids. It isn’t until the late 17th or early 18th century that any kind uniformity in tartan is thought to have occurred.”
Din http://donaldsons-of-crieff.com/tartan/history.html
“One possible derivation of the word Tartan comes from the Irish tarsna – crosswise & Scottish Gaelic tarsuinn – across. “
The Concise Oxford Dictionary of English Etymology :
“tartan (orig. Sc.) woollen cloth woven in stripes crossing at right angles. XVI. perh. — OF. tertaine, var. of tiretaine cloth half wool, half linen or cotton, of unkn. orig.”
O etimologie din http://en.wiktionary.org/wiki/tartan#Etymology_1
“From French tartane, from Italian tartana, of unceertain origin.”
Cel mai ciudat lucru mi se pare forma identică în care apare acest cuvînt în română şi gaelică.
De un împrumut recent nu poate fi vorba.
Mai avem în română tort (ţesătură) , care cf. DEX provine din latinul tortus. DEX-ul tratează însă tartan doar ca neologism, nu şi ca regionalism foarte probabil vechi.
Am găsit (sper) cîteva imagini ale tartanului în varianta autohtonă românească, purtat de ciobani din Munţii Făgăraşului:
Cel puţin primul poartă tartan.
Sunt curios dacă mantia purtată de daci – cel mai probabil o ţesătură de lînă – avea vreun model în carouri.
Dacii apărau cîndva zidul lui Hadrian din Britania. E posibil ( şi ) ca ei să fi adus tartanul în Scoţia ( ? ).
Pe de altă parte, în Dacia romană au trăit şi soldaţi şi colonişti celţi.
(O paranteză “off-topic”: de ce cămaşa acestui dac are un orificiu exact în dreptul plexului solar ? E o cămaşă “ruptă” sau orficiul era propriu cămăşii, croit intenţionat pentru a lăsa liber acel punct ?)
***
Un posibil radical IE pentru “Tărtăria” :
terkw-
“To twist. 1. Possible variant (metathesized) form *twerk-. a. queer, from Middle Low German dwer, oblique; b. thwart, from Old Norse thverr, transverse. Both a and b from Germanic *thwerh-, twisted, oblique. 2. Suffixed (causative) o-grade form *torkw-eyo-. torch, torment, torque1, torque2, torsade, torsion, tort, tortuous, torture, truss; contort, distort, extort, nasturtium, retort1, torticollis, from Latin torqu
sau, poate:
ter
“To rub, turn; with some derivatives referring to twisting, boring, drilling, and piercing; and others referring to the rubbing of cereal grain to remove the husks, and thence to the process of threshing either by the trampling of oxen or by flailing with flails. Oldest form *ter
( din http://www.bartleby.com/61/IEroots.html )
sursa roderick
0 comments:
Post a Comment