Misterul ceremoniei de incoronare a regilor britanici

Westminster Abbey

- "Regii Apocalipsei", asa anuntau parapsihologii britanici nunta viitorului rege al Marii Britanii, Printul William, cu Kate Middleton. In cazul in care va ajunge rege, incoronarea lui se va face pe misteriosul mozaic care prezice "Sfarsitul timpului", din Catedrala Westminster -



Cand urmatorul rege al Marii Britanii va fi incoronat, el va trece prin sacra ceremonie obligatorie prin care au trecut si predecesorii sai. Ca si acestia, exact inaintea asezarii coroanei pe cap, noul monarh va fi uns cu ulei sfintit, avand crestetul acoperit de o panza, astfel incat cei prezenti la incoronare sa nu vada acest ritual rezervat doar regilor.

Dupa miruirea cu ulei, traditia spune ca Sfantul Duh intra in trupul celui ales, transformandu-l intr-o fiinta divina. In cazul in care viitorul rege va fi William, incoronarea lui va fi inca mai speciala, urmand sa se desfasoare deasupra mozaicului care reprezinta centrul Cosmosului si despre

care se spune ca semnifica sfarsitul timpului.

Mozaicul a fost creat la porunca regelui Henry al III-lea, in 1268, dar nu a mai fost implicat in ceremoniile de incoronare vreme de 150 de ani, ramanand, in tot acest timp, acoperit. In prezent, se lucreaza la refacerea mozaicului, astfel ca urmatorul rege - si ultimul al treptei de timp in care traim, conform specialistilor in coduri religioase - va sta, simbolic, in mijlocul Cosmosului.

Un astrolog vedic, Sade Sati, a observat ca ascendentul in Sagetator de pe harta nasterii Printului William indica, pe mozaicul din Catedrala Westminster, exact centrul galactic, deci, o semnificatie cosmologica.


Mozaicul Cosmati

Mozaicul Cosmati

�

Henry al III-lea a comandat mozaicul in 1268. Lucratorii au venit de la Roma, condusi de mesterul Odoricus, aflat in slujba familiei Cosmati, care i-a imprumutat si numele. Mozaicul Cosmati din Westminster Abbey este socotit unic, desi stilul a fost folosit de nenumarate ori in constructiile religioase italiene. Este unic, pentru ca este singurul care poarta inscriptii, iar acestea contin un cod ce poate fi descifrat doar de initiati.

Familia Cosmati era renumita pentru inventarea unei tehnici deosebite de mozaicare. In primul rand, folosea tesere neregulate, de diferite forme si marimi geometrice, care difera foarte mult de stilul antic roman, preferat la acea vreme. Stilul Cosmati difera foarte mult si de restul mozaicului din Catedrala Westminster, pus tot in secolul 13, dar in traditie englezeasca.

Mozaicul Cosmati are 7,58 metri patrati (numere care pot insemna ceva pentru cei care vor sa descifreze mesajul) si este format din triunghiuri, cercuri, patrate, dreptunghiuri, hexagoane. Rondoul central este facut din tesere de onix, in rest folosindu-se porfir, serpentina verde si marmura galbena. Surpriza o constituie teserele de sticla colorata opaca, rosie, turcoaz, albastru cobalt, alba, nefolosite in alte stiluri de mozaicare.

Teserele de sticla sunt asezate pe un pat de marmura neagra de Purbeck. Atat folosirea teserelor de sticla, cat si folosirea ca baza a marmurei negre constituie elemente de unicitate ale lucrarii.



Un portal spre o alta lume


Lucratorii din familia Cosmati au adus tesere din templele si palatele romane antice, pentru a perpetua valorile Imperiului Roman. Porfirul purpuriu simbolizeaza regalitatea Egiptului antic, fiind culoarea preferata a faraonilor.

�

Serpentina verde era extrasa in antichitate din minele spartane, fiind un simbol al vietii. Marmura galbena a fost adusa din Tunisia si subliniaza aurul solar, energia vietii cosmice, iar alabastrul sugereaza venele translucide care unesc Pamantul cu Universul.

Folosirea simbolurilor teologice si a formelor geometrice sugereaza misterele ritualului. Crucea care imparte mozaicul marcheaza atat centrul Universului, cat si centrul Pamantului. Dumnezeu, Omul, Timpul si Universul se reunesc in perfectiunea eternitatii. Trinitatea este simbolizata de triunghiuri.

Din punct de vedere al Timpului, trei sunt coordonatele-cheie: inceputul, mijlocul si sfarsitul, adica cele trei elemente care caracterizeaza viata pe Pamant. Multiplul de 3 (sugerat de inscriptie) formeaza cele 9 sfere ale firmamentului, care, rotindu-se, creeaza muzica divina.

Mozaicul a fost pozitionat in fata Marelui Altar, imbinand Microcosmosul si Macrocosmosul, Pamantul si Raiul. Din punct de vedere al ocultistilor, Mozaicul Cosmati este un portal spre o alta lume.


Enigmele cuprinse in inscriptii


In cartea sa "Cosmati si romanitatea in Anglia", Paul Binski sublinia ca acesti misteriosi mesteri in arta mozaicului foloseau proportii sacre mai putin utilizate, despre care s-ar putea scrie un roman. Un alt autor, David Howlet, care s-a ocupat, la randul sau, de inscriptiile din Westminster Abbey, este de parere ca, desi ele au fost traduse, mesajul lor este departe de a fi inteles, deoarece inca nu au fost descoperite cheile de cod.

Floricelele rosii, galbene si albastre, care inconjoara centrul Universului

�

Iata cateva transcrieri ale inscriptiilor din Mozaicul Cosmati, cu traducerea lor ad litteram:
"+XPI: MILLENO: BIS: CENTENO: DUODENO: CUM: SEXAGENO: SUBDUCTIS: QUATUOR: ANNO:"
"O mie doua sute doisprezece, plus 60 (egal 1272, data mortii lui Henry al III-lea) minus 4 (egal 56, anii lui de domnie)"


TERTIUS: HENRICUS: REX: URBS: ODORICUS: ET: ABBAS:
"Regele Henry al III-lea, orasele, Odoricus si Abatele"


"HOS: COMPEGERE: PORPHYREOS: LAPIDES:"
"Au pus laolalta pietrele de porfir"


SI: LECTOR: POSITA: PRUDENTER: CUNCTA: REVOLVAT: HIC: FINEM: PRIMI: MOBILIS: INVENIET: SEPES: TRIMA: CANES: ET: EQUOS: HOMINESQUE: SUBADDAS: CERVOS: ET: CORVOS: AQUILAS: IMMANIA: CETE: MUNDUM: QUODQUE: SEQUENS: PREEUNTIS: TRIPLICAT: ANNOS:
"Daca cititorul reflecteaza cu atentie la ceea ce se reveleaza aici, el va descoperi sfarsitul "primum mobile"; gardul viu traieste trei ani,
adauga in rand caini, si cai si barbati, cerbi si corbi, vulturi, monstri uriasi de mare, lumea; fiecare, din cei care urmeaza, tripleaza anii celor dinainte."


"SPERICUS: ARCHETIPUM: GLOBUS: HIC: MONSTRAT: MACROCOSMUM":
"Aici este o sfera perfect rotunda, care releva modelul etern al Universului."


Cine sunt protagonistii


In volumul "Modele de gandire", scriitorul englez Richard Foster insista pe misterioasa aprobare a regelui Henry al III-lea de a fi folositi mesteri din familia Cosmati, desi nu vazuse niciodata vreo lucrare de-a lor.

Henry al III-lea

�

Mozaicul a fost creat special pentru a avea o functie in ceremonia de incoronare, deci nu putea fi lasat pe mainile oricui. Tocmai de aceea, crede Foster, au fost folositi mesteri apropiati de Papalitate, care cunosteau tainele ritualurilor sfinte, asa cum era si o ceremonie de incoronare.

Foster da si numele complet al mesterului care a condus lucrarea: Petru Oderisi, cel care i-a sculptat mormantul Papei Clement al IV-lea din San Francesco si care semna de regula cu "Petru, cetatean roman". Italienii il numesc Pietro Oderisius. Abatele din inscriptie, nenumit, este Richard de Ware, care, in 1260, s-a dus la Anagni, pentru a primi de la Papa Alexandru al IV-lea confirmarea pentru a fi abate de Westminster.

Chiar si anul 1260 are o semnificatie aparte pentru papalitate: marcheaza cei 1260 de ani de suprematie papala, profetita de Daniel, conform careia din mare aparea "bestia investita cu putere de catre dragon" sa supuna lumea! Multi clerici socotesc anii profetici incepand cu anul 538, cand gotii lui Odoacru si Teodoric au fost alungati din Roma. Exact in 1798, Papa Pius al VI-lea a fost luat prizonier de francezi, sfarsindu-se astfel profetia.

Deci, in anul cu conotatii profetice, 1260, abatele De Ware se duce la Papa si se intoarce in Anglia cu trimisi ai familiei Cosmati, pentru a realiza mozaicul. Interesant este ca acesti Cosmati, erau originari din Anagni, centrul istoric al protolatinilor, care se considerau de origine geta.


Sfantul Gheorghe, patronul regilor britanici


Calugarul medieval Richard Sporley, de la Westminster Abbey, a incercat sa dea o interpretare mozaicului.

�

Considera ca "primum mobile" reprezinta lumea aceasta, finita, ale carei trepte de evolutie se masoara in multipli de trei, dupa cum indica inscriptia. Cel mai interesant simbol de pe mozaic sunt dragonii de apa, fiintele primordiale nascute din ape si care aveau atribute divine, simbolizand nemurirea.

Monarhii, in momentul asezarii lor pe tron si in momentul ungerii cu uleiurile sfinte, iau pe umerii lor intregul Univers si isi asuma responsabilitatea pentru "primum mobile". Ca Domn al Pamantului, regele poate amana Apocalipsa, intermediind pentru pamanteni la Tatal ceresc.

De-acum, istoria acestui paviment devine extrem de interesanta, pentru ca intra in scena Sfantul Gheorghe, cel care, atentie!, dupa cum spun legendele celtice, supune dragonul, nu il omoara, cum gresit este reprezentat in icoane. Regii englezi sunt patronati de Sfantul Gheorghe, cavalerul din Capadochia, de origine daco-geta!

Asa cum el a supus dragonul care ameninta lumea unde salasluia, tot asa un rege al Angliei trebuie sa supuna dragonul celest, haosul, pentru a proteja lumea pamanteana si a o pastra in armonia creata de Dumnezeu. "Desi Sfantul Gheorghe nu era unul din neamul lor, regii britanici sunt canonizati, atribuindu-li-se puterile sfinte si calitatile magice ale acestuia, inclusiv abilitatea de a lecui si de a proteja regatul de rau", scria John Sharp, Arhiepiscop de York.


Piatra de incoronare, adusa de la Marea Neagra


Un alt accesoriu obligatoriu pentru incoronarea regilor britanici se numeste "Piatra Scone". Povestea ei este foarte stufoasa si are o gramada de versiuni. Prima data a fost folosita la incoronarea regelui irlandez Eochaide. Piatra este purpurie si are dimensiunile: 66 cm x 66 cm x 26, 67 cm.

La capete are doua belciuge de fier, probabil pentru a fi carata mai usor. In "Religiile pagane ale Insulelor Britanice" (de Ronald Hutton) este scris ca Lia-Fail - "Piatra virtutii" - a fost adusa in sud-vestul Scotiei de niste colonisti cimerieni, veniti in 330 i.C, de la Marea Neagra, dislocati din teritoriul ocupat de sciti.

Piatra adusa din tinutul de la Marea Neagra, pe care a fost incoronat Eochaide, a fost tinuta o vreme la Tara, in Albion, unde se incoronau regii celtici. Apoi a fost dusa de Sf. Columba si cei 12 discipoli ai sai, in 563, in Insula Iona, de unde i-a izgonit pe preotii druizi, infiintand un centru monahal.

Sf. Columba a fost si el un imblanzitor de dragoni, printre cei domoliti aflandu-se si celebrul monstru din Loch Ness (fapt relatat in cronici), care si-a dat obstescul sfarsit cu capul pe aceasta piatra.


Inelul si pintenii Sfantului Gheorghe

Inelele de incoronare. Cel din mijloc a apartinut lui William al IV-lea

�

Alte accesorii in ceremonia de incoronare sunt inelele cu crucea Sfantului Gheorghe. Cel mai utilizat este cel facut pentru Regele William al IV-lea. In centru, inelul are un safir albastru, peste care sunt prinse cinci rubine in forma crucii Sfantului Gheorghe, inconjurata de diamante.

Pintenii Sfantului Gheorghe, simbol al cavaleriei, sunt din catifea rosie, cu terminatii sub forma unor serpi de aur, asemanatori cu cei de pe bratarile dacice. Inainte, chiar erau atasati la incaltari in timpul ceremoniei, dar acum doar se ating cu ei gleznele suveranului.

• Adina Mutar

sursa formula as

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

COLINDE SI OBICEIURI VECHI(tracice)romanesti

Read More

O zeitate a culturii Vinča-Turdaş. Numele “Tărtăria”

Am ajuns de ceva vreme să-mi pun întrebări asupra posibilităţii existenţei unei filiaţii spirituale între cultura Vinca-Turdaş şi cultura geto-dacică.

Pentru mulţi “filodaci” această filiaţie e evidentă, tot atît de evidentă pe cît de imposibilă le apare ea istoricilor şi lingviştilor consacraţi. Citînd dintr-un interviu acordat de Sorin Olteanu:

“Tăbliţele de la Tărtăria datează de pe la 7000-7500 dinainte de Hristos, deci nu pot avea nici o legătură cu dacii, care aveau să apară mii de ani mai târziu. Nu ştim cărui popor au aparţinut şi nici dacă sunt făcute aici sau aduse din altă parte. Ce este evident este faptul că nu există o continuitate între acele tăbliţe şi vreo scriere ulterioară, pentru că altfel ar fi trebuit să găsim şi texte intermediare.”

***

M-au surprins asemănările dintre reprezentarea plastică a unei divinităţi a culturii Vinča

şi reprezentările de pe spatele coifului de la Coţofeneşti:

Forma capului şi a ochilor este exact aceeaşi la zeitatea reprezentată în statueta Vinca, la oficiantul sacrificiului reprezentat pe obrăzarul coifului de la Coţofeneşti şi aşa-numitele “animale fabuloase” de pe apărătoarea de ceafă (cînd le-am privit la muzeul din Bucureşti mi se păreau asemănătoare unor…maimuţe înaripate ). Toţi au nasul/ciocul orientat în sus, nu în jos, cum l-ar avea o zeitate-pasăre. Să fie vorba de o mască rituală ? Pe coif apare slab evidenţiată o proeminenţă ceva mai jos de nas, probabil gura.

Ciocul indoit în jos se evidenţiază la grifonii reprezentaţi în partea inferioară a apărătorii de ceafă.

Foarte probabil statueta-divinitate Vinča avea aripi. E posibil ca aceeaşi divinitate să fie reprezentată şi pe coiful traco-getic.

***

(numele Tărtăria)

Din cîte se vede, Tărtăria este înconjurată din toate părţile de rîuri.
Unul din ele este Pianul, nume foarte asemănător, am mai spus, cu Pionul.

(rămîne să vedem ce legătură poate fi între Pion, Pian şi Paioni ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Paionia) )

Cred că numele este compus Tărtă- ria, cel din urmă legat de rîu.
În Ţara Haţegului, pe malul Streiului, există satul Reea.

“Tărtă” este, cred, coradical cu toartă şi turtă, însemnînd probabil ceva asemănător cu “ocol” ori “rotund”.

Tărtăria ar fi deci un cuvînt autohton însemnînd “înconjurat de rîuri”. O “Mesopotamie” în miniatură.

Aceasta e opinia căreia îi acord cel mai mare credit. Bănuiesc că unele părţi din ea sunt incluse în numeroase abordări ale posibilităţilor etimologice pe care le-au întreprins unii pasionaţi.

Se vede clar că Tărtăria este dominată dinspre sud de vîrful Văratec, care face parte din Munţii Şureanu – şi sistemul lor de vîrfuri între care există numeroase raporturi matematice remarcabile.

Acest vîrf e de fapt un platou. Cu Google Earth mi-a fost greu să văd care este (cu oarecare exactitate) vîrful platoului.
El se află într-un aliniament aproximativ cu Măgura Uroiului şi cu Piatra Coziei. Ambele au tot un platou pe vîrf. Dat fiind acest fapt, se poate “forţa” o aliniere, pe care am trasat-o pe o hartă veche:

(Am mai marcat o linie care uneşte vîrfurile Văratec şi Gogele, precum şi un sat cu nume interesant de lîngă Piatra Coziei – Căoi. )

Distanţa aeriană dintre Văratec şi Uroi este de puţin peste 32 km.

Cele 3 vîrfuri- Cozia, Uroi, Văratec- domină valea Mureşului.

Vîrful Văratec se află la răsărit din localităţile Turdaş, Oraştie şi Romos.

Turdaş – după cum spune şi numele, e un important centru al culturii Vinca-Turdaş , ca şi Tărtăria. Turdaş e la vest de Văratic, Tărtăria la nord.

Merită văzut în ce raport sunt catetele triunghiului dreptunghic cu unghiul drept în vîrful Văratec, o catetă spre vest atingînd Mureşul lîngă Turdaş şi cealaltă spre nord atingînd Mureşul lîngă Tărtăria.
Mie mi-a dat raportul aproximativ 16 / 9 = 1, ( 7 ). Dar cursul Mureşului nu era la fel în antichitate.
Mai relevant ar fi raportul distanţelor de la vîrf la siturile arheologice de la Tărtăria şi Turdaş – ele au rămas “pe loc”, ca şi vîrful.
Oare se apropie acest raport de 1,618… ( Numărul de Aur ? ) ? Pe această temă voi reveni.

***

La graniţa dintre munţii Lotrului, Parang şi Şurean se află pasul, vîrful şi rîul purtînd numele Tărtărău.

Rîul pare într-adevăr curbat ca o “toartă”.

Am găsit însă o etimologie propusă de Valer Trufaş în ghidul munţilor Şureanu, colecţia Munţii Noştri, pag. 102:
“Tărtărău derivă probabil de la tartan (tărtănaş) – ţesătură de lînă cu carouri mari.”

Este exact forma şi sensul cuvîntului cuvîntului tartan aşa cum apare la scoţieni ( !! ). Nu ştiam că exact acelaşi cuvînt există şi în româna populară.

Din http://en.wikipedia.org/wiki/Tartan
“Today tartan may be mostly associated with Scotland, however the earliest evidence of tartan is found far afield from the British Isles. According to the textile historian E. J. W. Barber, the Halstatt culture, which flourished between 100 BC to 400 BC, produced tartan-like textiles, some of which were recently discovered, remarkably preserved in Salzburg, Austria.^[4] Also, textile analysis of fabric from Indo-European Tocharian graves in Western China has shown it to be similar to the Iron Age Hallstatt culture of central Europe.”

“Tartan, as we know it today, is not thought to have existed in Scotland before the 16th century. By the late 16th century there are numerous references to striped or checkered plaids. It isn’t until the late 17th or early 18th century that any kind uniformity in tartan is thought to have occurred.”

Din http://donaldsons-of-crieff.com/tartan/history.html
“One possible derivation of the word Tartan comes from the Irish tarsna – crosswise & Scottish Gaelic tarsuinn – across. “

The Concise Oxford Dictionary of English Etymology :

“tartan (orig. Sc.) woollen cloth woven in stripes crossing at right angles. XVI. perh. — OF. tertaine, var. of tiretaine cloth half wool, half linen or cotton, of unkn. orig.”

O etimologie din http://en.wiktionary.org/wiki/tartan#Etymology_1

“From French tartane, from Italian tartana, of unceertain origin.”

Cel mai ciudat lucru mi se pare forma identică în care apare acest cuvînt în română şi gaelică.
De un împrumut recent nu poate fi vorba.

Mai avem în română tort (ţesătură) , care cf. DEX provine din latinul tortus. DEX-ul tratează însă tartan doar ca neologism, nu şi ca regionalism foarte probabil vechi.

Am găsit (sper) cîteva imagini ale tartanului în varianta autohtonă românească, purtat de ciobani din Munţii Făgăraşului:

Cel puţin primul poartă tartan.

Sunt curios dacă mantia purtată de daci – cel mai probabil o ţesătură de lînă – avea vreun model în carouri.

Dacii apărau cîndva zidul lui Hadrian din Britania. E posibil ( şi ) ca ei să fi adus tartanul în Scoţia ( ? ).
Pe de altă parte, în Dacia romană au trăit şi soldaţi şi colonişti celţi.
(O paranteză “off-topic”: de ce cămaşa acestui dac are un orificiu exact în dreptul plexului solar ? E o cămaşă “ruptă” sau orficiul era propriu cămăşii, croit intenţionat pentru a lăsa liber acel punct ?)

***

Un posibil radical IE pentru “Tărtăria” :

terk^w-

“To twist. 1. Possible variant (metathesized) form *twerk-. a. queer, from Middle Low German dwer, oblique; b. thwart, from Old Norse thverr, transverse. Both a and b from Germanic *thwerh-, twisted, oblique. 2. Suffixed (causative) o-grade form *tork^w-eyo-. torch, torment, torque¹, torque², torsade, torsion, tort, tortuous, torture, truss; contort, distort, extort, nasturtium, retort¹, torticollis, from Latin torqure, to twist. (Pokorny terk- 1077.) “

sau, poate:

ter-¹

“To rub, turn; with some derivatives referring to twisting, boring, drilling, and piercing; and others referring to the rubbing of cereal grain to remove the husks, and thence to the process of threshing either by the trampling of oxen or by flailing with flails. Oldest form *ter₁-, with variant *tre₁-, contracted to *tr-.”

( din http://www.bartleby.com/61/IEroots.html )

sursa roderick

Read More

UR AR TU-LOCUL DE UNDE VIN ZEII

UR AR TU(lacul VAN) in SE Marii Negre(of course)...ai nostri

Read More

UNA ALTA

Despre tehnici ortodox isihaste asemanatoare cu practicile vipassana din buddhism aici

Salutul AUM si creearea spatiului spiritual interior aici

Purificarea cu apa sarata (buna pentru sinuzita sau detoxificari) aici

Tehnici de protectie yoga aici

Metode simple de purificare şi energizare a apei aici

Inchinare divinitatii si uniunea cu cimpul divin aici

Despre orasele subterane aici

Valea regilor traci aici

Read More