Savant German: Cea mai veche scriere din lume este CEA DE LA TARTARIA

Daniel Roxin: Savant German: Cea mai veche scriere din lume este...: Un mare savant german, Harald Haarmann, specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istori...

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

Crucea cu raze de la Tartaria, cel mai vechi simbol religios al lumii

In anul 335, crestinii ortodocsi au preluat imaginea ca semn al Invierii! Complexul de cult de la Tartaria este un izvor de cunoastere transmisa neintrerupt de peste 7000 de ani. Printre alte simboluri, a daruit omenirii „crucea cu raze, odor veselitor al Cuvantului”

Arheologul italian Marco Merlini a observat ca la Tartaria (sus) s-a trecut la alt cult decat cel de tip matriarhal de la Parta (jos).

Cultura Tartaria s-a dezvoltat in mileniul V i.C. in arealul actualului judet Alba, de-a lungul malului stang al Muresului si a fost descoperita de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa.

Religia practicata este una solara, evidentiata de simboluri sacre care dainuie pana in prezent, atat in forma imagistica, dar si ca forme de ritual ramase in traditia folclorica romaneasca.

Ceea ce deranjeaza cel mai mult pe istoricii ”clasici” este stramutarea primei civilizatii din spatiul mesopotamian – asa cum se instituise la nivel international prin recunoasterea primordialitatii civilizatiei sumeriene – in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Tablitele confectionate din lutul autohton, acoperite cu semne pictografice, gasite langa un schelet, devanseaza istoria cu peste un mileniu, fiind anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk, datate la 3300 i.C.

Profesorul italian Marco Merlini, unul dintre cei mai renumiti arheologi contemporani ai Europei, a avansat ipoteza ca „Tartaria marcheaza o tranzitie de la un cult de tip matriarhal, al Mamei Primordiale, zeita a fecunditatii, la o alta forma de cult”.

Altarul Taurului Solar

Un alt simbol sacru primordial, scarita „H”, indica divinitatea

Observatia profesorului Marco Merlini este foarte valoroasa si se poate dovedi printr-o comparatie cu alta descoperire extraordinara de pe teritoriul tarii noastre, aceea a sanctuarului numit de arheologi ”Casa cerbului” de la Parta, din manoasa lunca a Timisului, unde au inflorit asezari sedentare in aceeasi perioada, mileniul V i. C.

Sanctuarul, o constructie facuta din lut si nuiele, in care comunitatea isi venera zeitatea duala, era compartimentat in doua camere, cea a altarului si cea in care se aduceau ofrandele.

In camera altarului se afla un soclu de forma paralelipipedica, lucrat din lut, pe care erau asezate doua statuete care faceau corp comun, dar aveau doua capete, unul de taur, iar celalalt un cap de femeie cu fata acoperita de o masca rituala.

Aceasta alaturare dintre taur si femeie simboliza forta creatoare. Era un cult al fecunditatii si fertilitatii, venerat in organizarile de tip matriarhal.

Placuta dreptunghiulara de la Tartaria reprezinta un astfel de sanctuar, cu sala altarului care adaposteste zeitatea duala, in centru, precedata de camera in care avea loc ablutiunile (dreapta) si urmata de camera unde se aduceau ofrandele (stanga).

Zeitatea duala din camera altarului de la Tartaria difera de cea de la Parta doar printr-un simbol: in dreapta capului taurin nu mai apare femeia cu masca ritualica, ci crucea cu raze (vezi foto)!

S u.Re.Anu

Sumerul mesopotamian, crucea cu raze era simbolul zeului suprem ANU

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretarile care s-au dat simbolurilor de pe placutele de la Tartaria sunt multiple, multi sugerand ca nu pot fi puse in corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau sa apara o mie de ani mai tarziu.

Numai ca in Sumerul mesopotamian au aparut ca scriere deja structurata! Conform scrierii sumeriene, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”.


Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Casta preoteasca a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns in peregrinarile misionare.

Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana. Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tartaria este cel mai vechi si cel mai enigmatic zeu al timpurilor de inceput.

Este reprezentat cu doua fete privind in directii opuse si a fost venerat, dupa cum s-a dovedit arheologic, pentru prima data pe aceste meleaguri, in sanctuarul de la Tartaria. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara.

El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic (vezi foto). In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat.

Crucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei (vezi foto fragment de ceramica, din colectia cercetatorului Vasile Rudan), iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice.

Ion, fiul lui Saue

Pe icoanele de sticla, mesterii populari ii infatiseaza pe Sfintii Constantin si Elena intre Sfanta Cruce cu raze

Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei.

Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor.

Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut (vezi foto).

Casta razboinicilor

O contopire a celor doua simboluri, taur si Soare, a fost descoperita in satul Cumpana

Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor (vezi foto).

Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian si identic pe un sigiliu sumerian, reprezentand trei credinciosi care aduc ofrande in templul zeului Anu! (vezi foto).

Vedem, deci, acest simbol transmis in timp si spatiu de casta preotilor Zeului-Soare, apoi de colegiile militare, iar ulterior de colegiile funerare, care l-au folosit pe cruci pana in sec. XIX, dupa cum se poate vedea in cimitirul din Argedava si din Scaieni.

Ipoteza halucinanta a runelor maghiare

Crucea cu raze se regaseste pe multe vase ceramice antice din Muntii Orastiei, pana in Muntii Buzaului

E bine de amintit ca pe Internet circula „istoria” halucinanta a unor cercetatori maghiari, cum ca toate simbolurile descrise mai sus fac parte din ”scrierea runica maghiara”.

Sandor Forrai a si publicat un volum intitulat ”Scrierea runica ungureasca antica”, in care ”identifica” runele maghiare (?) cu simbolurile aparute in cultura Tartaria, Turdas – Vinca! Maine-poimaine vom citi in ”analele” unor astfel de cercetatori despre vechimea naucitoare – 7000 ani – a prezentei maghiare in acest areal!

Noroc cu Muzeul Virtual organizat la Departamentul XIV al Primariei din Roma, care acorda un amplu spatiu unui studiu, cu expertize competente, asupra artefactelor si asupra scheletelor gasite ”in situm” la Tartaria si care au confirmat existenta aceleiasi tipologii umane ca a populatiei care a trait intotdeauna pe aceste meleaguri.

Si care „a inventat pentru prima data in istoria civilizatiilor scrierea sacra, ca mod de comunicare cu Zeul Soare”, dupa cum se exprima cercetatoarea americana Maria Gimbutas.

Sfanta Cruce cu raze la cre stini

Pe crucile din secolul trecut din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Invierea

La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata.

Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul 335, de cand episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Cristos.

In Acatistul Sfintei Cruci, in Icosul 2, imparateasa Elena i-a adus acest minunat si incarcat de semnificatii cant de slava, care nu poate sa nu ne aminteasca de vechimea si importanta religioasa a simbolurilor „H” si crucea cu raze, „odor veselitor al Cuvantului”:

”Bucura-te, semnul adevaratei bucurii/
Bucura-te, izbavirea vechiului blestem/
Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa/
Bucura-te, cea ce Te-ai aratat cu stele inchipuita / Bucura-te, Cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului /
Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte aratata („H”)/ Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita /
Bucura-te, rana demonilor, cea mult suspinata / Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului /
Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii /Bucura-te, Cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor /
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc /
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!”.

ADINA MUTAR via marea enciclopedie a getodacilor

Publicat de pintilie nicolae

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

Read More

O zeitate a culturii Vinča-Turdaş. Numele “Tărtăria”

Am ajuns de ceva vreme să-mi pun întrebări asupra posibilităţii existenţei unei filiaţii spirituale între cultura Vinca-Turdaş şi cultura geto-dacică.

Pentru mulţi “filodaci” această filiaţie e evidentă, tot atît de evidentă pe cît de imposibilă le apare ea istoricilor şi lingviştilor consacraţi. Citînd dintr-un interviu acordat de Sorin Olteanu:

“Tăbliţele de la Tărtăria datează de pe la 7000-7500 dinainte de Hristos, deci nu pot avea nici o legătură cu dacii, care aveau să apară mii de ani mai târziu. Nu ştim cărui popor au aparţinut şi nici dacă sunt făcute aici sau aduse din altă parte. Ce este evident este faptul că nu există o continuitate între acele tăbliţe şi vreo scriere ulterioară, pentru că altfel ar fi trebuit să găsim şi texte intermediare.”

***

M-au surprins asemănările dintre reprezentarea plastică a unei divinităţi a culturii Vinča

şi reprezentările de pe spatele coifului de la Coţofeneşti:

Forma capului şi a ochilor este exact aceeaşi la zeitatea reprezentată în statueta Vinca, la oficiantul sacrificiului reprezentat pe obrăzarul coifului de la Coţofeneşti şi aşa-numitele “animale fabuloase” de pe apărătoarea de ceafă (cînd le-am privit la muzeul din Bucureşti mi se păreau asemănătoare unor…maimuţe înaripate ). Toţi au nasul/ciocul orientat în sus, nu în jos, cum l-ar avea o zeitate-pasăre. Să fie vorba de o mască rituală ? Pe coif apare slab evidenţiată o proeminenţă ceva mai jos de nas, probabil gura.

Ciocul indoit în jos se evidenţiază la grifonii reprezentaţi în partea inferioară a apărătorii de ceafă.

Foarte probabil statueta-divinitate Vinča avea aripi. E posibil ca aceeaşi divinitate să fie reprezentată şi pe coiful traco-getic.

***

(numele Tărtăria)

Din cîte se vede, Tărtăria este înconjurată din toate părţile de rîuri.
Unul din ele este Pianul, nume foarte asemănător, am mai spus, cu Pionul.

(rămîne să vedem ce legătură poate fi între Pion, Pian şi Paioni ( vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Paionia) )

Cred că numele este compus Tărtă- ria, cel din urmă legat de rîu.
În Ţara Haţegului, pe malul Streiului, există satul Reea.

“Tărtă” este, cred, coradical cu toartă şi turtă, însemnînd probabil ceva asemănător cu “ocol” ori “rotund”.

Tărtăria ar fi deci un cuvînt autohton însemnînd “înconjurat de rîuri”. O “Mesopotamie” în miniatură.

Aceasta e opinia căreia îi acord cel mai mare credit. Bănuiesc că unele părţi din ea sunt incluse în numeroase abordări ale posibilităţilor etimologice pe care le-au întreprins unii pasionaţi.

Se vede clar că Tărtăria este dominată dinspre sud de vîrful Văratec, care face parte din Munţii Şureanu – şi sistemul lor de vîrfuri între care există numeroase raporturi matematice remarcabile.

Acest vîrf e de fapt un platou. Cu Google Earth mi-a fost greu să văd care este (cu oarecare exactitate) vîrful platoului.
El se află într-un aliniament aproximativ cu Măgura Uroiului şi cu Piatra Coziei. Ambele au tot un platou pe vîrf. Dat fiind acest fapt, se poate “forţa” o aliniere, pe care am trasat-o pe o hartă veche:

(Am mai marcat o linie care uneşte vîrfurile Văratec şi Gogele, precum şi un sat cu nume interesant de lîngă Piatra Coziei – Căoi. )

Distanţa aeriană dintre Văratec şi Uroi este de puţin peste 32 km.

Cele 3 vîrfuri- Cozia, Uroi, Văratec- domină valea Mureşului.

Vîrful Văratec se află la răsărit din localităţile Turdaş, Oraştie şi Romos.

Turdaş – după cum spune şi numele, e un important centru al culturii Vinca-Turdaş , ca şi Tărtăria. Turdaş e la vest de Văratic, Tărtăria la nord.

Merită văzut în ce raport sunt catetele triunghiului dreptunghic cu unghiul drept în vîrful Văratec, o catetă spre vest atingînd Mureşul lîngă Turdaş şi cealaltă spre nord atingînd Mureşul lîngă Tărtăria.
Mie mi-a dat raportul aproximativ 16 / 9 = 1, ( 7 ). Dar cursul Mureşului nu era la fel în antichitate.
Mai relevant ar fi raportul distanţelor de la vîrf la siturile arheologice de la Tărtăria şi Turdaş – ele au rămas “pe loc”, ca şi vîrful.
Oare se apropie acest raport de 1,618… ( Numărul de Aur ? ) ? Pe această temă voi reveni.

***

La graniţa dintre munţii Lotrului, Parang şi Şurean se află pasul, vîrful şi rîul purtînd numele Tărtărău.

Rîul pare într-adevăr curbat ca o “toartă”.

Am găsit însă o etimologie propusă de Valer Trufaş în ghidul munţilor Şureanu, colecţia Munţii Noştri, pag. 102:
“Tărtărău derivă probabil de la tartan (tărtănaş) – ţesătură de lînă cu carouri mari.”

Este exact forma şi sensul cuvîntului cuvîntului tartan aşa cum apare la scoţieni ( !! ). Nu ştiam că exact acelaşi cuvînt există şi în româna populară.

Din http://en.wikipedia.org/wiki/Tartan
“Today tartan may be mostly associated with Scotland, however the earliest evidence of tartan is found far afield from the British Isles. According to the textile historian E. J. W. Barber, the Halstatt culture, which flourished between 100 BC to 400 BC, produced tartan-like textiles, some of which were recently discovered, remarkably preserved in Salzburg, Austria.^[4] Also, textile analysis of fabric from Indo-European Tocharian graves in Western China has shown it to be similar to the Iron Age Hallstatt culture of central Europe.”

“Tartan, as we know it today, is not thought to have existed in Scotland before the 16th century. By the late 16th century there are numerous references to striped or checkered plaids. It isn’t until the late 17th or early 18th century that any kind uniformity in tartan is thought to have occurred.”

Din http://donaldsons-of-crieff.com/tartan/history.html
“One possible derivation of the word Tartan comes from the Irish tarsna – crosswise & Scottish Gaelic tarsuinn – across. “

The Concise Oxford Dictionary of English Etymology :

“tartan (orig. Sc.) woollen cloth woven in stripes crossing at right angles. XVI. perh. — OF. tertaine, var. of tiretaine cloth half wool, half linen or cotton, of unkn. orig.”

O etimologie din http://en.wiktionary.org/wiki/tartan#Etymology_1

“From French tartane, from Italian tartana, of unceertain origin.”

Cel mai ciudat lucru mi se pare forma identică în care apare acest cuvînt în română şi gaelică.
De un împrumut recent nu poate fi vorba.

Mai avem în română tort (ţesătură) , care cf. DEX provine din latinul tortus. DEX-ul tratează însă tartan doar ca neologism, nu şi ca regionalism foarte probabil vechi.

Am găsit (sper) cîteva imagini ale tartanului în varianta autohtonă românească, purtat de ciobani din Munţii Făgăraşului:

Cel puţin primul poartă tartan.

Sunt curios dacă mantia purtată de daci – cel mai probabil o ţesătură de lînă – avea vreun model în carouri.

Dacii apărau cîndva zidul lui Hadrian din Britania. E posibil ( şi ) ca ei să fi adus tartanul în Scoţia ( ? ).
Pe de altă parte, în Dacia romană au trăit şi soldaţi şi colonişti celţi.
(O paranteză “off-topic”: de ce cămaşa acestui dac are un orificiu exact în dreptul plexului solar ? E o cămaşă “ruptă” sau orficiul era propriu cămăşii, croit intenţionat pentru a lăsa liber acel punct ?)

***

Un posibil radical IE pentru “Tărtăria” :

terk^w-

“To twist. 1. Possible variant (metathesized) form *twerk-. a. queer, from Middle Low German dwer, oblique; b. thwart, from Old Norse thverr, transverse. Both a and b from Germanic *thwerh-, twisted, oblique. 2. Suffixed (causative) o-grade form *tork^w-eyo-. torch, torment, torque¹, torque², torsade, torsion, tort, tortuous, torture, truss; contort, distort, extort, nasturtium, retort¹, torticollis, from Latin torqure, to twist. (Pokorny terk- 1077.) “

sau, poate:

ter-¹

“To rub, turn; with some derivatives referring to twisting, boring, drilling, and piercing; and others referring to the rubbing of cereal grain to remove the husks, and thence to the process of threshing either by the trampling of oxen or by flailing with flails. Oldest form *ter₁-, with variant *tre₁-, contracted to *tr-.”

( din http://www.bartleby.com/61/IEroots.html )

sursa roderick

Read More

REVOLUTIA ROMANA-JURAMINTUL TINERILOR VLAHI

Acum aproae 20 de ani, in 1989 Revolutia Romana incepea. Adevarata revolutie, cea purtata in inimi de toti cei care nu mai suportau tirania, de cei care au iesit sinceri si cu spirit de sacrificiu in strazi, de cei care au murit pentru ca noi sa fim liberi. VOM MURI SI VOM FI LIBERI a fost strigatul Revolutiei si este adevaratul imn al Romaniei, cel scris cu singe in inimile noastre. "Mamaliga romana nu explodeaza" era comanda sintactica repetata over and over ca sa ne modifice ADN-ul, cel ce poarta genele eroilor din vechime. NU, noi nu sintem un popor de lasi, ci un popor de eroi civilizatori, care au dat lumii primul alfabet(vezi tablitele de la Tartaria), primele legi (ale lui Manu), primii zei (cuplul Dheus -Anagkhi),si ai carui urmasi obsedati de onoare si vitejie au impinzit lumea. Ca ofranda pentru toti cei care au murit pentru gloria acestui petec de pamint, care impreuna cu Ungaria si Nordul Bulgariei alcatuieste chakra Anahat a lumii, dupa cum spunea lama Tanpai Rimpoche, reproduc mai jos legamintul tinerilor luptatori vlahi, din secolul12, document ce face parte din Codex Rohonczy.

“O viaţă de om, a Dryadelor băutură pentru jertfă. Urmaşii să ne primească! Sa nu primea­scă vechile proorociri ale Dryadelor anuale. Cavalerii, cu strigăte de biruinţă, în templele din tei ale Soarelui pierdut ¹⁾ sa nu primească pizma! În acest fel tămăduirea în templu nici unul dintre cavaleri, pentru urmaşi, să nu o primească! şi a ta căciula, marea ta caciulă ²), a ta şi a marilor insoţitori cu căciula îndoită ³), pe calea păcii tale, ca un munte nemuritor în încercările deosebite şi mari, în acest fel va răspunde mântuitorului mare şi folositor! Jertfa oii la triumful cel mic s-o distrugă! Tinerii la 15 ani, băutura Soarelui, în haine de mătase, să nu o ia! Ofranda lui Bachus să nu o primească! Să nu primească prin Klio jertfa către Soare!⁴ ). din lemn, templu Soarelui să nu ridice! să nu se jertfeasca în templu pe sine, prin tragere la sorţi! Cu tei, porc-mistreţ sau oaie să nu jertfească cerului în templul de lemn sau să aşeze în templu mirosul marilor ofrande către cer prin mâncare pentru morţi! Strigătul Bacantelor să nu-i momească prin tragere la sorţi pentru moarte! Templul e mort! Aripa unei oştiri are putere dublă dacă nu crede în zeii răsăriteni urăşte vrăjitoria, beţia şi arderea pe sine zeilor; şi fiii nu vor îngrăşa pământul în răsărit şi aripa oştirii nu va avea soarta lui Tityos dacă nu crede în Kotis a cerului, care îmbogăţeşte cu proviziitemplul desrădăcinat, fapt care nu se împleteşte cu puterea armatei. Să nimicim templul, ca să tămăduim sângele otrăvit care ne dezgustă! Convingerea primeşte-o pc calea ispăşirii! Importanta ta hotărâre să-ţi umple calea! Cu strigăt de şoim umple puternic făgăduiala şoimului tău!⁵) Cu strigăt de şoim umple puternic făgăduiala!⁶) Adaugă generaţiei tale o inimă sănătoasă făgăduită, ca şoim sănătos, ţării care te-a crescut! Drumul desfrânării să te dezguste a căpăta; umple cu fapte multe calea şoimului; umple cu iscusinţă drumul generaţiei tale şi drumul tău, al generaţiei tale, să fie calea dezgustării de a umple o viaţă de om cu băutura generaţiei Soarelui sau a pune abnegaţie pentru a merge spre unire cu preoţii romani!⁷)

Şi marea căciulă a păcii, a luptătorului din tine, cum merge în acelaşi timp hrana din aceiaşi mamă, rugăciunea războinicilor ascult-o! În acelaşi timp umple căciula! Soarele loveşte-l! Nimiceşte băutura, jertfirea pe tine insuţi şi marea pază pune-o la cale aici! Ţine căciula, şi marea căciulă va fi cu tine în loviturile importante! Tiara de tei, cuşma Soarelui e
moartă.

Ţine cu ceilalţi căciula înaltă! Fii hotărât!

Dacă strălucita căciulă va fi nehotărâtă, apărarea sa, apărarea sa va fi împotriva sa. Mergi cu fapte în încercări ori cu cavaleria, cu căciuli încercate şi cu strigăt de şoim, cu căciula îndoită!

Importantă caciulă să înlăture băutura de orz pentru generaţia ta! Căciula ta în acelaşi timp să umple apărarea municipiului tău cu toţi deodată şi căciula să aducă folos! Căciula ta împreună cu ai tăi să izbească, aducând folos! Pentru sine să înveţe a nu lovi marea iubire, în­treaga viaţă, Dryadele întunecate ce ameninţă să nu primească marele strigăt al bacantelor, vai, în apărarea sa, a soţiei şi urmaşilor, să nu primească. Vai, ţie, dacă lupţi pe jumătate! Prăpastia vestitei căciuli va fi pe jumătate pentru armată. Atunci, vai, strigătul bacantelor va sfărâma fiii cu vinul fiert, fiii vor sfărâma apărarea lor! Vai, strigătul bacantelor atunci îi va vicleni! Preoţii romani folosesc tragerea la sorţi ca şi sângele stricat. Garanţia alegerii tale este armata şoimilor! Urmaşii să capete îndoială asupra tragerii la sorţi! Soarele loveşte apărarea; sângele stricat e sprijinit pe templul mort; povara templului te convinge să loveşti Soarele îndoindu-te de templu. Preoţii romani folosesc, vai, şi marele templu mort, lovesc în urmaşi, organizează armata, Vai, cu intrebuinţare rea în răsărit pentru templul de lemn, lovind în ai săi. Vai, dacă veţi bea în templu prin tragere la sorţi prin beţişoare! Şoimii templelor născuţi⁹) să se îndoiască de templu că marele templu e mort! Băutura, povara templului, vai, armata şi marea îndoială, preoţii romani le folosesc ca pe corăbiile cu două rânduri de vâsle, astfel, vai, vai, să bea armata şoimilor! Urmaşi, loviţi tragerea la sorţi! Când templul buciumă, urmaşi, loviţi tragerea la sorţi! Şi puterea obştei să fie judecată de căciula ta în ale tale drumuri fireşti; ogorul tău, din al obştei, să fie importanta ta învăţătura! Adevărata invăţătura să făurească metal pentru şoimi! Obştea atât de însemnată pentru şoimii tăi să fie tot aşa preţuită şi adunarea armatei pentru tine, ca şi semănatul; şi recoltele importante să umple înalta aşezare! Puneţi copaci în apărarea sa! Sa radem loviturile setei semănăturilor aşezate astfel în obştea şoimilor tăi, semănând copaci aspri templului care doreşte ca o viaţă de om, prin Driadele încovoiate, încovoiate să apere Soarele Său”.

Read More