Urmaşii africani ai creaturilor de pe Sirius

Misterioasa populatie a dogonilor din Mali cunoaste de secole secrete deslusite abia de astronomia moderna Misterioasa populatie a dogonilor din Mali cunoaste de secole secrete deslusite abia de astronomia moderna News Team News Team a publicat 685 de texte pe sferaonline.ro NASA recunoaște existența planetei X A mai murit o limbă pe Terra Ruşii vor să devieze asteroidul Apophis Târg şi expoziţii de vintage şi hand-made Planeta Roşie a fost albastră mai multe... varianta print Studiul Cosmosului, asa cum il intelegem astazi, presupune existenta unei aparaturi sofisticate, de la telescoape de mare putere la computere capabile sa execute mii de operatiuni in timp record, dar si a unor cunostinte aprofundate de matematica. Cu toate acestea, nenumarate descoperiri arheologice, din toate colturile lumii, au scos la iveala faptul ca popoarele antice erau in stare sa efectueze calcule astronomice complexe fara acest arsenal al tehnicii moderne, proiectind cladiri sau intregi asezari in functie de pozitia astrelor. Unul dintre cele mai fascinante exemple este cel al dogonilor, un trib african, care si astazi traieste in conditii primitive, dar ai carui membri au de mii de ani cunostinte avansate despre stele pe care astronomii au inceput sa le studieze cu adevarat abia in ultimele decenii. (J.P.) Informatiile despre Sirius, cuprinse in traditia orala a acestui trib din Mali, in vestul Africii, au fost subiectul mai multor lucrari si sint si astazi un motiv de aprige controverse in lumea stiintifica. Surprinzatoarea poveste a dogonilor a ajuns in atentia opiniei publice internationale la mijlocul secolului trecut gratie initiativei a doi antropologi francezi, Marcel Griaule si Germaine Dieterlen, de a contacta aceasta populatie. Dogonii, astazi in jur de 300.000 de suflete, traiesc intr-o regiune prea putin ospitaliera din Mali, raspinditi pe o fisie de 200 de km de-a lungul asa-numitelor stinci din Bandiagara. Cele circa 700 de sate ale dogonilor strajuiesc maluri abrupte ale acestui teritoriu arid cu culmi de piatra ce ating pina la 600 m inaltime. Francezii au studiat, timp de 30 de ani, acest popor, cistigindu-le treptat increderea. Cei doi au ajuns prima oara in zona Bandiagara in 1931, dar abia in perioada 1946-1950, inteleptii tribului au decis ca merita sa li se dezvaluie secrete ancestrale, lucruri pe care nici membrii de rind ai comunitatii nu le stiau in totalitate, ocazie cu care antropologii au descoperit cit de familiari erau acesti "primitivi" cu harta cosmica, in mod special cu steaua Sirius, aflata la 8,6 ani-lumina de Pamint. Lectiile oamenilor-pesti In mitologia acestui trib, civilizatia a luat nastere pe Pamint gratie unor creaturi extraterestre, jumatate-om, jumatate-peste, numite Nommo. Mituri creationiste are fiecare popor, insa legendele dogonilor se disting de altele similare prin datele lor privind Cosmosul, pe care le aflasera cu mii de ani in urma de la acei stramosi veniti din cer. Astfel, ei i-au relatat lui Griaule ca Luna este uscata si stearpa, ca Saturn este inconjurat de inele si ca Jupiter are patru Luni mari. Ei stiau, de asemenea, ca planetele se misca pe orbite eliptice in jurul Soarelui. Cele mai interesante lucruri povestite de dogoni se refera insa la Templu in Arou-by-Ibi, Bandiagara, Mali Sirius, ei afirmind ca de pe aceasta stea sau, in tot cazul, din aceasta zona a galaxiei proveneau misteriosii Nommo. Dogonii i-au explicat ca Sirius este un sistem cu trei stele, nu doar una (cea vizibila cu ochiul liber). Sirius A, numita de ei sigi tolo, este cea mai mare si mai stralucitoare, punindu-le in umbra pe celelalte. In jurul ei graviteaza Sirius B (po tolo), despre care ei spun ca este cel mai greu corp de pe bolta, fiind compus dintr-un metal alb numit sagala. Mica stea parcurge o orbita eliptica in jurul lui Sirius A in 50 de ani. Cea de-a treia stea din sistem, Sirius C (emme ya) e de patru ori mai usoara decit po tolo si graviteaza pe o orbita mai larga in jurul lui Sirius A. In fine, aceasta stea are la rindul ei un satelit, numit "steaua femeilor". Reprezentari ale acestor stele se pot vedea pe masti traditionale, vechi de sute de ani. Enigmatica "pitica rosie" Ceea ce este uimitor la aceasta relatare este faptul ca Sirius B este invizibila cu ochiul liber si a fost descoperita abia in 1862 de astronomul american Alvan Clark. In 1926, oamenii de stiinta au stabilit ca Sirius B este ceea ce in limbajul de specialitate se numeste o "pitica alba". O caracteristica a acestor stele pitice este aceea ca sint alcatuite dintr-o materie de o densitate incredibila. Potrivit calculelor, un centimetru cub din aceasta materie (cam cit un cub de zahar) cintareste o tona. De asemenea, faptul ca Sirius B parcurge o orbita in 50 de ani a fost calculat abia in 1926, iar alte caracteristici mentionate de dogoni, cum ar fi aceea ca la un moment dat a imprastiat materie in jurul sau, au fost descoperite abia dupa 1950, dupa ce Griaule publicase prima sa lucrare pe aceasta tema. Afirmatiile privind existenta lui Sirius C ramin in continuare un mare mister. Astronomii nu au identificat deocamdata o astfel de stea, dar, in 1995, doi astronomi au publicat intr-o revista de prestigiu, "Astronomy and Astrophysics", un studiu in care afirma ca aceasta ar putea exista. In articol se spune ca in sistemul Sirius se manifesta o serie de perturbari, ce ar putea fi explicate de existenta unei a treia stele, care, sustin ei, ar putea fi o "pitica rosie". Descrierea unui ceremonial al tribului Dogon, Bandiagara, Mali > Filiera egipteana Griaule a murit in 1956, dar, in 1965, cartea la care lucra a fost publicata sub ingrijirea colegei sale, Germaine Dieterlen. Titlul sau era "Vulpea palida", referinta la credinta dogonilor ca acest animal este sacru si are puteri divinatorii, oamenii aflind raspunsuri la intrebarile care ii framinta "citind" urmele lasate de labele sale pe nisip. Relatarile incredibile ale francezilor ar fi ramas in obscuritate daca ele nu ar fi fost reluate in 1976 de britanicul Robert Temple, in volumul "Misterul lui Sirius". Temple se declara convins ca dogonii aveau toate aceste date de la enigmaticii Nommo si stabileste o paralela cu creaturile om-peste descrise de mitologia sumeriana. Tentativa de a stabili o legatura intre mitologia dogonilor si traditia sumeriana sau cea egipteana este justificata, avind in vedere ca acest trib nu a locuit dintotdeauna pe teritoriul stincos din Mali, unde, dupa cit se pare, au ajuns abia in 1490. Este foarte probabil, afirma Temple, ca ei sa fi migrat din Egipt spre Libia, pentru a ajunge dupa multe peregrinari in Mali. Creaturi om-peste apar in multe mitologii, inclusiv la egipteni. De asemenea, lucrarile arheologice din Egipt au scos la lumina un calendar ce dateaza din anul 4.221 i.Hr., calculat in functie de rasaritul lui Sirius, calendar ce se intinde pe o perioada de 32.000 de ani. Scepticii contraataca Succesul de care s-a bucurat cartea a facut ca subiectul sa intre in atentia multor "sceptici de serviciu", care contesta teoria ca acea populatie primitiva ar fi putut avea astfel de cunostinte de sute si mii de ani. Parerile sint impartite. Cei mai multi sustin ca toate presupusele relatari si traditii sint o insailare a cunostintelor de care dispuneau antropologii francezi, care s-au prefacut doar ca le-au cules de la inteleptii dogoni. O alta idee este ca, fiind admirat de dogoni, Griaule i-a facut pe dogoni sa aprobe politicos propriile sale teorii, ca si cum ar fi fost parte a traditiilor lor milenare. Cu toate acestea, Griaule este si astazi considerat un antropolog respectabil, pentru bogatia de informatii strinse despre populatiile primitive. Poate din aceasta cauza, multi ii acuza nu pe francezi, ci pe dogoni de mistificare. Savantul Carl Sagan a atacat relatarile despre acest trib african si nemaivazutele lor cunostinte, intrebind cum se face ca asa-zisii extraterestri le-au vorbit doar despre astre si lucruri cunoscute, cum ar fi inelele lui Saturn si Lunile lui Jupiter si nu le-au destainuit nimic despre alte zone neexplorate ale galaxiei. Sagan s-a declarat convins ca dogonii aveau astfel de informatii de la negustorii si misionarii care mai treceau prin zona si au integrat aceste noi elemente in traditia lor. Ipoteza sa este destul de ciudata, fiind greu de crezut ca un negustor care poposeste intr-un modest sat dogon pentru un scurt ragaz n-ar gasi un subiect mai potrivit de conversatie decit obscura stea Sirius B, despre care putini locuitori ai "lumii civilizate" au auzit. Teoria reputatului astronom american a fost vehement combatuta atit de Robert Temple, cit si de Germaine Dieterlen. Temple declara, in 1990, ca liderii religiosi din Mali i-au confirmat ca primii misionari au patruns in teritoriul dogonilor abia in 1949, cind studiul lui Griaule era practic incheiat. Pe de alta parte, partenera antropologului francez a catalogat acuzatiile de mistificare drept absurde, aratind, intr-un reportaj difuzat de BBC, un obiect dogon de cult, vechi de patru sute de ani, pe care se pot vedea clar Sirius si stelele care orbiteaza in jurul sau. Controversele pe acest subiect continua si, la ora actuala, singura sansa a suporterilor acestui mit al dogonilor care cunosc tainele cerurilor de a dovedi ca toata aceasta poveste este reala ar fi identificarea stelei Sirius C. Un camin neprimitor Inspirati de dezbaterile aprinse pe aceasta tema, in 1977, doi cercetatori americani au monitorizat semnalele care parvin din zona sistemului Sirius. Echipamentele a doua observatoare americane au monitorizat, timp de o luna, aceasta parte a galaxiei, concluzia fiind aceea ca nu exista semnale radio ce ar putea fi emise de o sursa inteligenta. Savantii cred ca acest lucru nu e de mirare, conditiile din acea zona fiind destul de putin prielnice vietii, cel putin judecind dupa cunostintele de care dispunem la ora actuala. Conform teoriilor privind evolutia stelara, cu cit un astru este mai mare si mai stralucitor, cu atit se stinge mai repede. Intr-un trecut indepartat, Sirius B a fost mai masiva si mai stralucitoare decit Sirius A. Apoi, s-a transformat intr-o stea "gigantica rosie", marindu-si foarte mult volumul, precum si emisia de energie, reactiile nucleare scapind de sub control. Energia si radiatiile pe care le-a imprastiat ar fi pirjolit toate lumile din jurul sau. Dupa ce Sirius si-a consumat energia, a inceput sa se micsoreze. In timpul acestui proces s-a produs si acel fenomen de imprastiere a materiei, care a fost "suflata" spre Sirius A. In urma cu 30 de milioane de ani, Sirius B a devenit o "pitica alba" si a inceput sa emita niste radiatii slabe, extrem de daunatoare pentru orice forma de viata ce ar fi existat pe astrele din jur. Din aceste motive, astronomii cred ca in sistemul Sirius nu ar putea sa existe viata, prin urmare nici acei Nommo nu ar fi putut veni din acea zona. Altii spun insa ca Universul ne mai rezerva inca multe surprize.

Posted in: dogonii,enigme,sirene