Relatia noastra se coroda. Cel putin asta simteam eu. Fara voia mea incepusem sa ma plictisesc. O priveam cu alti ochi si nu intelegeam de ce. La intalniri ma duceam cu inima stransa, incercam chiar sa le evit. Uneori ma purtam de-a dreptul grosolan cu ea, in dorinta de a o face sa sufere, doar doar va rupe ea relatia, pentru ca eu nu aveam puterea necesara. Abia cand prietenii si familia mea mi-au spus ca m-am schimbat am inceput si eu sa-mi pun intrebari. Intrebari la care nu gaseam nici un raspuns. Constatam doar ca prezenta ei imi era dezagreabila.
Intr-o zi a venit pe la noi bunica mea din partea tatalui. Nu o mai vazusem de vreo 2 ani. Ea locuieste intr-un satuc din Bistrita, iar distanta asta prea mare m-a facut, treptat, sa ma duc tot mai rar pe la ea. Eu eram plecat atunci si am ajuns acasa abia pe seara. Numai ce am intrat pe usa ca, in clipa cand m-a vazut a spus:
“ Domnie, baiete draga, tu ii fii deochiat rau da tat.” Atat a spus bunica si mi-a facut semnul crucii. A inceput sa-mi descante dar eu nu aveam rabdare. Dar nici ea nu s-a lasat. Mi-a cerut o camasa si a luat-o cu ea acasa, sa o duca la o baba descantatoare. Dupa mai putin de 2 saptamani s-a intors cu camasa si mi-a dat sa o pun pe mine. Baba ii spusese ca cineva mi-a facut farmece puternice, de rau. De voie, de nevoie, ca sa-i fac pe plac bunicii mi-am pus camasa si am dat drumul la TV sa ma uit la un film.
Aveam impresia ca toata lumea are ceva cu mine. Nu a durat mult pana sa incep sa ma cert cu ai mei. Si la un moment dat, intr-o clipa de furie oarba, mi-am smuls medalionul de la gat. Ca prin farmec m-am linistit, ca si cum nu s-ar fi intamplat absolut nimic. Stateam in mijlocul sufrageriei si ma uitam prosteste la medalionul care zacea pe covor. Atunci bunica s-a aplecat si a luat medalionul. Am intins mana sa-l iau dar ceva din mine parca ma oprea. Bunica l-a invelit intr-o bucata de panza neagra si a legat panza cu niste sfoara rosie. Ma simteam atat de obosit, de parca nu ma mai odihnisem de zile intregi. M-am scuzat de la ai mei si m-am dus la culcare.
A doua zi bunica mi-a relatat ce ii spusese ei baba la care fusese. Ca o femeie incercase sa-mi lege dragostea. Dar ca nu era vorba despre prietena mea ci despre o cu totul alta persoana. Iar legarea se facuse cu ajutorul talismanului pe care eu il purtam permanent. Am sunat-o pe prietena mea. Ne-am intalnit. I-am povestit tot ce se intamplase si am intrebat-o de unde avea medalionul. I-l daduse cea mai buna prietena a ei, confidenta ei, persoana in care avea cea mai mare incredere, spunandu-i ca ne va feri de necazuri si ca voi avea tot timpul gandul indreptat numai catre ea.
Abia acum intelegea si ea, in parte, purtarea mea. Si abia atunci si-a dat seama ca prietena ei nutrea pentru mine ganduri nu tocmai curate si ca facuse tot posibilul sa ne desparta - ei spunandu-i o gramada de neadevaruri despre mine, mie spunandu-mi ca merit o fata mai buna decat cea langa care eram. Am mers impreuna la un preot sa ne spovedim si sa scapam de farmecele pe care ni le facuse prietena noastra. Iar de atunci am promis ca niciodata nu voi mai purta la gat altceva decat o cruciulita de argint pe care preotul mi-a dat-o in biserica. Iar la ora actuala suntem fericati si asteptam sa vina vara viitoare ca sa ne casatorim.
0 comments:
Post a Comment