Ţuica este o băutură alcoolică tradiţională românească obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică şi distilarea prunelor (diverse soiuri), întregi sau zdrobite, ori a sucului obţinut din prune, în prezenţa sau în lipsa sâmburilor:
a) fermentarea prunelor se realizează în căzi din lemn sau în cuve de fermentare ori în vase din inox, în funcţie de zona în care s-au produs prunele, de soi, de tehnologia specifică aplicată;
b) distilarea se face în cazane din cupru cu ardere directă sau în instalaţii de distilare, la o concentraţie alcoolică de maximum 86% vol., astfel încât produsul distilării să aibă o aromă şi un gust provenind de la fruct sau fructe; redistilarea la aceeaşi tărie alcoolică este autorizată;
c) având un conţinut în substanţe volatile mai mare sau egal cu 200 de grame la hectolitrul de alcool 100% vol.;
d) având un conţinut în acid cianhidric, în cazul ţuicii obţinute din prune cu sâmburi, de maximum 7 grame la hectolitrul de alcool 100% vol.;
e) având un conţinut maxim în alcool metilic de 1.200 de grame la hectolitrul de alcool 100% vol.;
f) în funcţie de durata de învechire, denumirea produsului „ţuică” poate fi înlocuită cu denumirile:
- „ţuică bătrână” obţinută din distilate învechite minimum 3 ani;
- „ţuică extra” obţinută din distilate învechite minimum 7 ani;
g) în zonele geografice Maramureş şi Oaş, ţuica poate fi denumită „horincă” sau „turţ”;
h) folosirea la fabricarea ţuicii a produselor îndulcitoare, aşa cum au fost definite in art. 2 pct. 2, nu este permisă;
i) folosirea la fabricarea ţuicii a substanţelor aromatizante, preparatelor aromatizante, coloranţilor, alcoolului etilic de origine agricolă sau a distilatului de origine agricolă, aşa cum au fost definite în art. 2 pct. 4, 5, 7, 11 si 12, nu este permisă;
j) combinarea (cupajarea), aşa cum a fost definita in art. 2 pct. 17, este permisă;
k) concentraţia alcoolică minima este diferită în funcţie de procesul tehnologic de obţinere tradiţional zonei, dar nu mai mică de 24% vol. la comercializare pentru consum;
l) depozitarea, păstrarea şi învechirea produsului se realizează în vase din lemn, inox sau din sticlă.
Tuica, medicament sau otrava
Primele bauturi distilate au fost fabricate de eschimosi in urma cu 3000 de ani, prin fermentatia unor alge. Licoarea avea multiple utilizari terapeutice. La noi, traditionala tuicǎ de pruna, de o tarie intre 22-25 grade era odinioara folosita in vindecarile miraculoase ale unor boli de inima, de stomac si biliare.
Combate bolile de inima
Biochimistii americani au dovedit ca o enzima prezenta in cactusul Karroll viridis enoae, este regasita in tuica de pruna, in cantitati de 8 ori mai mari. Enzima are rolul de a reduce depunerile de colesterol pe arteridele capilare coronariene, vasele care aduc sangele la inima.
Este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea arterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile).
Consumarea zilnica a 32,12 ml tuica de pruna este o eficienta metoda de a reduce probabilitatea de aparitie a unor boli de inima datorate arterosclerozei. Acest tip de profilaxie are un pret de 14.000 de ori mai mic decat in cazul unei medicatii naturiste cu extract de cactus, ambalat in SUA.
Antianemic
Cercetatorii germani au descoperit ca in extractele distilate de pruna exista 6 tipuri de substante cerute de celulele rosii sanguine, rapid absorbabile in stomac, o data cu vaporii de alcool. Aceste substanţe, prezente din abundentǎ in tuica, pot creste cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen).
In plus, ţuica de pruna are un bogat conţinut in fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele rosii. Dar acest lucru nu inseamna nici pe departe ca anemia se previne cu tuica, in lipsa unei alimentatii corespunzatoare recomandate de medic. Dimpotriva, un consum zilnic de tarie de pruna poate avea efecte nefaste chiar si pentru un organism sanatos.
Reglarea functiilor hepatice
Tuica de pruna slaba contine o anumita cantitate de vitamine A,B,C,D1 si D2, nedegradate termic si absorbabile intestinal, cu o eficienta crescuta, atunci cand temperatura bauturii este apropiata de cea a sangelui (37,5C).
Acesta este un motiv pentru care tuica de pruna fiarta, nu foarte fierbinte, este, in ciuda celor crezute, benefica functiilor hepatice, avide in anotimpul rece de vitamine si saruri (sunt exclusi) cei care sufera de afectiuni hepatice cauzate de alcoolism).
Se recomanda tuica de pruna slaba in dischinezii biliare, probleme de decongestionare hepatica (disfunctii ale ficatului cauzate de slaba irigare cu sange a acestuia), constipatii cauzate de factori alimentari.
Precautii:
1. Tuica de pruna poate avea efecte magice pentru sanatate numai in conditiile in care este preparata curat.
2. Nu se recomanda ca „terapia cu tuica” sa devina un obicei. Aceasta „traditie" se poate usor transforma intr-un viciu extrem de periculos.
3. A mari doza terapeutica de tuica poate conduce la alcoolism. Priviti tuica drept un medicament si aveti fata de ea atitudinea care se impune.
Terapia cu „suc de pruna”
Mic dejun
Este total exclus a se consuma orice fel de tarie inainte sau dupa micul dejun. Exceptie fac cei care sufera de forme nespecifice de tahicardie (cresterea frecventei batailor inimii) si hipertensiune netratabila, datorita unui stres psihic puternic.
Acestora li se indica sa consume 30-40g slanina, urmata de un paharel de maximum 40 ml de tuica fiarta de pruna, „data peste cap”. Persoanele care lucreaza in conditii de temperaturi scazute li se recomanda 50-60 ml „pruna” dupa un mic dejun bogat in grasimi.
Dejun
Tuica de pruna slaba (nu alte tarii) este indicata ca aperitiv inainte de servirea mesei. Alcoolul si mai ales, sarurile minerale, favorizeaza absorbtia unor elemente benefice, prezente numai in fructul de pruna, inainte de inceperea dejunului.
Din acest motiv, este absolut necesar ca tuica sa fie servita cu 10-15 minute inainte de masa de pranz (care poate contine elemente ce pot bloca absorbtia unor principii active proprii, regasite numai in tuica de pruna.).
Cantitatea ideala de tuica de 22-24, servita a aperitiv nu trebuie sa depaseasca 50-60 ml pentru barbati si 25-35 ml pentru femei. Nu se recomanda servirea de vinuri tari in timpul dejunului si nici dupa dejun.
Cina
Inainte de cina, se poate servi un paharel de tuica de pruna ceva mai tare (30-35), maximum 50 ml pentru barbati si 40 ml pentru femei, bautǎ incet, inainte cu 20-25 minute inainte de masa. Nu este recomandat a se consuma nici un fel de bauturi distilate dupa servirea mesei de seara.
0 comments:
Post a Comment