În Dying To Have Known, regizorul Steve Kroschel, un veteran al filmelor Disney, BBC şi IMAX, se angajează într-o odisee de 52 de zile, traversând neobosit continente şi oceane, din New York, în San Diego şi Alaska, din Japonia în Spania şi apoi Mexic, incitat fiind de o declaraţie a Charlottei Gerson, fiica octogenară a dr. Max Gerson, privind eficacitatea terapiei tatălui ei.
Aceasta a fost minimalizată sau interzisă de peste 80 de ani - în tratarea cancerului şi a oricărei forme de boală cronică degenerativă, afirmaţie pe care realizatorul şi-a propus să o verifice prin mărturii şi pe baze ştiinţifice.
Aceasta a fost minimalizată sau interzisă de peste 80 de ani - în tratarea cancerului şi a oricărei forme de boală cronică degenerativă, afirmaţie pe care realizatorul şi-a propus să o verifice prin mărturii şi pe baze ştiinţifice.
Filmul, care a avut premiera în Manhattan, la New York International Film Festival, este onest şi convingător, fiindcă înregistrează declaraţiile experţilor, exact aşa cum au fost făcute, fără cosmetizare, declaraţiile pro sau contra, documentate sau nu, relevând tot mai clar prezenţa unei misiuni, constând în promovarea mândră a terapiei nutriţionale a cancerului, aflată încă sub semnul controversei.
Se spune că cel mai bun film, este cel care nu ţi-ai dori să se mai termine şi, pentru un documentar, este o reală surpriză îndeplinirea acestui criteriu, deşi degajă deopotrivă tristeţe şi optimism, tristeţe pentru milioanele de victime ale unor tratamente medicamentoase barbare, destinate să umple buzunarele asasinilor chimici şi ale complicilor cu diplome medicale.
Totusi simtim şi optimism, fiindcă, până la urmă, există o rază de speranţă, chiar dacă o legislaţie criminală, Codex Alimentarius, încearcă să ne rupă tocmai de legătura noastră cu natura, singura capabilă să ne refacă sănătatea, ruinată de agresiunile nenumărate ale mediului terestru, infestat de lăcustele corporatiste, confirmând că, respingerea prin lege a unei terapii naturiste, nu este o simplă întâmplare, ci o strategie de genocid, ce durează de secole.
Totusi simtim şi optimism, fiindcă, până la urmă, există o rază de speranţă, chiar dacă o legislaţie criminală, Codex Alimentarius, încearcă să ne rupă tocmai de legătura noastră cu natura, singura capabilă să ne refacă sănătatea, ruinată de agresiunile nenumărate ale mediului terestru, infestat de lăcustele corporatiste, confirmând că, respingerea prin lege a unei terapii naturiste, nu este o simplă întâmplare, ci o strategie de genocid, ce durează de secole.
Unul dintre scepticii bine plătiţi, medic de vedete, dr. Dean Edell, afirma:
"Aşa convingi ştiinţa, aşa avansezi, aşa am ajuns unde suntem azi".
Nimic mai adevărat, doar că, acel "savant de cârpă", privea această afirmaţie ca pe un motiv de laudă.
Unde am ajuns ?
Ce anume considera, acel individ, că ar putea fi contabilizat drept progres ?
Ne putem lăuda, oare, cu dezastrul medical actual, când cancerul a devenit o epidemie ce loveşte în 50% din cazuri, când, nu cu multă vreme în urmă, pacienţii cu cancer erau adevărate curiozităţi, din cauza manifestării foarte rare a fenomenului, în 2% din cazuri cum se afirmă undeva în documentar ?
Doctorii preferă spună că un cancer se poate vindeca singur sau pot sugera subtil, incompetenţa unor oncologi, care au pus diagnostice eronate de cancer, decât să recunoască incapacitatea lor de a vindeca această boală, prin comparaţie cu terapiile naturiste, reaua lor credinţă fiind de necontestat, în condiţiile în care există, acum, sute de mărturii ale unor pacienţi, care au supravieţuit vreme de zeci de ani, unor boli aşa-zise terminale: cancer, scleroză în plăci ş.a.m.d., dacă am contabiliza doar cei 1.500 de pacienţi vindecaţi la momentul dispariţiei lui Gerson.
Un alt "corifeu" al prostiei şi îngâmfării bine plătite, dr. Wallace Sampson, vorbea cu tupeu de marele profit făcut de medicina alternativă, exagerând de peste cinci ori costurile reale - în opinia realizatorului documentarului - având fiul bine plantat în Societatea Americană a Cancerului, ce este finanţată aproape exclusiv de industria farmaceutică.
El afirma că s-ar lăsa convins de validitatea rezultatelor unei astfel de terapii, dacă i s-ar putea demonstra unde au greşit, ei savanţii, vreme de 50 de ani, deşi susţin că ştiu totul despre cancer.
El afirma că s-ar lăsa convins de validitatea rezultatelor unei astfel de terapii, dacă i s-ar putea demonstra unde au greşit, ei savanţii, vreme de 50 de ani, deşi susţin că ştiu totul despre cancer.
Vreţi să ştiţi cu cât a exagerat, de fapt, individul ?
Fiindcă am ajuns la acest punct, îmi permit chiar să-l contrazic pe regizor şi vă invit să vizitaţi, voi înşivă, acest site, unde, la centrul din Ungaria, de lângă Budapesta, tratamentul costă 5.500 dolari pentru două săptămâni, incluzând o taxă de 25% impusă de guvernul ungar, deci valoarea reală e de 4.125 dolari, pentru două săptămâni, de peste şapte ori mai mică decât "estimarea" traficantului de droguri cu titlu de medic emerit, care se temea că lumea este prea "jumulită", de cei ce ne aduc aminte să trăim sănătos.
Voi continua să folosesc atât în text cât şi în subtitrare, termenul de drog, în loc de cel de medicament, din motivele pe care le-am expus în articolele privind drogurile psihiatrice, asupra cărora nu mai revin şi tot ca într-unul din acele articole, îmi permit să atrag atenţia şi asupra excepţiilor notabile ale profesiei medicale, precum dr. Marsha Angel din New England ar cărei articol, "Is academic medicine for sale ?", sugerează un răspuns ferm, afirmativ, mafia medico-farmaceutică fiind plaga ultimului secol.
Merită amintit, desigur şi excelentul chirurg dr. Caldwell Esselstyn din Cleveland, încă un medic ce a avut curajul să treacă peste prejudecăţi şi "adevăruri", încastrate pe vecie în tomurile medicale, relevând importanţa dietei vegetariene în eradicarea bolilor cardio-vasculare, prin refacerea naturală a mecanismelor de apărare ale organismului.
Nici un medic nu a fost judecat, vreodată, pentru pacienţii morţi sub tratament sau operaţie, din incompetenţă sau neglijenţă sau ambele, dar cei ce se abat de la medicina alopată, sunt imediat supuşi presiunii judiciare, dirijate de nulităţi ca acel dr. Steven Barrett, o "autoritate" în frauda medicală.
Etichetare pe care nu aş contesta-o, totuşi, fiindcă cine poate fi mai calificat să recunoască un coleg, dacă nu hoţul însuşi ?
Nu au intervievat nici un pacient, nu au analizat nici un caz - ci au intervievat "câţiva pacienţi trataţi de alţi doctori", conform declaraţiei tâmpe a "competentului" Barrett - nu au vizitat niciodată vreo clinică Gerson şi au tras suveran şi complet cretin, fireşte, concluzia finală... nu există terapie Gerson.
Îmi permit chiar să le dau aparent dreptate, fiindcă sunt câţiva termeni care au ajuns să mă deranjeze - agricultură convenţională, medicină tradiţională şi chiar terapie vegetariană - fiindcă omenirea este tare atinsă de uitare, când foloseşte mecanic asemenea noţiuni.
Convenţională este agricultura practicată vreme de zeci de mii de ani de strămoşii noştri, care omiseseră să deschidă fabrici de azotaţi sau să cumpere erbicide sau plante modificate genetic de DuPont sau Monsanto;.
Tradiţională/vegetariana este un termen ce poate fi asociat mai degrabă cu "meniu" decât cu "terapie", meritul fantastic al lui Max Gerson fiind acela al verticalităţii, al curajului şi al hotărârii, pe care le-a plătit cu preţul vieţii, de a ne aduce aminte nouă, uitucilor, cum ar trebui, de fapt, să mâncăm, evitând cu grijă, în totalitate, gunoaiele de la supermarket, strălucitor ambalate şi la fel de toxice ca şi ambalajul.
Toxica este si medicina practicată de la Esculap şi până la spiţerii Evului Mediu, care au început să se joace iresponsabil cu retortele lor, ajungând să ne intoxice cu reziduurile lor chimice, botezate "medicamente", chimizarea fiind singura căreia i s-ar putea ataşa termenul de "alternativă"
Tradiţională/vegetariana este un termen ce poate fi asociat mai degrabă cu "meniu" decât cu "terapie", meritul fantastic al lui Max Gerson fiind acela al verticalităţii, al curajului şi al hotărârii, pe care le-a plătit cu preţul vieţii, de a ne aduce aminte nouă, uitucilor, cum ar trebui, de fapt, să mâncăm, evitând cu grijă, în totalitate, gunoaiele de la supermarket, strălucitor ambalate şi la fel de toxice ca şi ambalajul.
Toxica este si medicina practicată de la Esculap şi până la spiţerii Evului Mediu, care au început să se joace iresponsabil cu retortele lor, ajungând să ne intoxice cu reziduurile lor chimice, botezate "medicamente", chimizarea fiind singura căreia i s-ar putea ataşa termenul de "alternativă"
Cât de penibil şi trist sună expresia, "legume organice", fiindcă am ajuns să acceptăm pleonasme vegetale, într-o vreme în care, ceea ce băgăm în gură, e la fel de natural şi hrănitor, ca bomba atomică.
Pe măsura derulării filmului, detractorii şi scepticii vor repeta obsedant, argumentul lor forte, netestarea placebo a terapiei Gerson, pe care nici nu se grăbesc s-o facă, de altfel, fiindcă declaraţiile lor doar maimuţăresc limbajul ştiinţific, în căutarea unei credibilităţi ieftine.
Ceea ce pare a fi argumentul lor forte este, de fapt, punctul lor cel mai slab, dacă ţinem cont că, majoritatea procedurilor medicale, nu au fost vreodată testate, în acest mod, dacă ar fi să ne referim, strict în cazul de faţă, la radioterapie, deşi cred că nu era mare lucru de inventat o falsă sală de iradiere, care să rivalizeze cu luminile sclipitoare ale unei nave interstelare imaginată de Gene Roddenberry.
Dacă nu am făcut o astfel de testare, când vorbim de o singură variabilă, în cazul Gerson, nu cumva este ridicol să soliciţi o testare placebo ?
Cum am putea testa oare variabilele multiple inerente unui tratament nutriţional, precum terapia Gerson ?
Cu sucuri vegetale placebo ?!
Şi de ce am mai avea nevoie de testări când, lipsită de toxicitate fiind, orice om s-ar supune unei asemenea diete, fără să fie nevoie de aprobări ministeriale, ceea ce au şi făcut, de altfel, dovadă stând sertarele pline de dosare cu pacienţi, vindecaţi de medicii ce au avut curajul să încalce regulile penibile ale profesiei.
Negarea acestor evidenţe se poate traduce numai prin aroganţă, sfidare sau chiar nesimţire, fiindcă toţi aceşti vraci cu diplome, se ştiu a fi protejaţi de legi făcute de unii asemenea lor - gunoaiele parlamentare mondiale, aservite banului.
Când va testa vreodată comunitatea medicală, catastrofa lor de vaccin antipoliomielitic, pe două seturi a câte 100.000 de copii, folosind doar ser fiziologic pe un set şi aşteptând, mai apoi, câţiva ani, ca să constate care paralizează primii ?
Niciodată !
Vor verifica doar rapoartele medicilor alopaţi şi exact acelaşi lucru ar trebui să facă, dacă ar fi cinstiţi şi în cazul terapiei Gerson.
Desigur că, diagnosticul de cancer, este spaima societăţii "civilizate", dar când o terapie naturală, netoxică, se bucură de sprijinul unor somităţi de bună credinţă ca profesorul Universităţii Cornell, nutriţionistul Colin T. Campbell, considerat unanim ca o autoritate supremă în domeniu sau profesorul medic - şi supravieţuitor Gerson, totodată - dr. Yoshihiko Hoshino, cred că este momentul de a fi analizată cu foarte mare atenţie.
Mă tem că această dorinţă a mea este utopică, în condiţiile în care, în SUA, într-un studiu al Societăţii Americane a Cancerului, intitulat sugestiv "Impactul economic al cancerului - 2009", totul este contabilizat mercantil, fiind urmăriţi şi cuantificaţi parametri de genul "Costuri indirecte ale morbidităţii - datorate reducerii productivităţii muncii, prin boală" sau "Costuri indirecte ale mortalităţii - datorate pierderii productivităţii muncii, prin deces prematur", la un ritm apreciat la 1.500 de decese zilnice, în acel an.
Incitat fiind de motive personale, am căutat eu însumi pe net, cândva, referinţe legate de un tratament nemedicamentos dar eficace, al cancerului şi, cam toate cercetările mele de atunci, m-au condus inevitabil către cărţile terapiei Gerson, foarte populare, dacă ţin cont de viteza foarte mare cu care s-au descărcat din torente.
De aceea nu mă miră deloc faptul că, o ţară ca Japonia, a ajuns să fie atât de implicată în această direcţie şi, tocmai la Fukushima, se afla clinica japoneză ce era pe cale de a dovedi, comunităţii medicale internaţionale, că terapia Gerson este viabilă, acum mai mult ca oricând şi, fiindcă nu cred în coincidenţe, mă întreb, hazardat poate, dacă dezastrul de la Fukushima nu-şi are pe undeva sorgintea şi în această onestitate medicală, la nivel de naţiune, care ne-ar fi ajutat să scăpăm mai repede de tirania Big Pharma, fiindcă oamenii de afaceri japonezi investesc în clinici Gerson, unde vând sănătate şi nu hamburgeri McDonalds.
"Audierile Pepper-Neely, 1-3 iulie, 1946, Congresul SUA, au fost atât de cenzurate, încât au dispărut complet din înregistrări. Mi-a luat ceva vreme să descopăr un microfilm la o bibliotecă satelit.
Trebuie să fi avut o susţinere politică masivă, pentru a şterge lucruri din arhiva Congresului, plus toate copiile din bibliotecile depozitare din ţară. Abia după aceea, am descoperit în arhiva noastră o înregistrare făcută prin grija Fundaţiei Gerson, mult mai nouă însă."
Trebuie să fi avut o susţinere politică masivă, pentru a şterge lucruri din arhiva Congresului, plus toate copiile din bibliotecile depozitare din ţară. Abia după aceea, am descoperit în arhiva noastră o înregistrare făcută prin grija Fundaţiei Gerson, mult mai nouă însă."
"Cenzurat, fiindcă a vindecat cancerul"
S.J. Haught
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
0 comments:
Post a Comment