Revelaţii esoterice fundamentale despre cele şapte tărâmuri ale infernului

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Chiar dacă unele ființe umane sceptice și ignorante consideră că infernurile nu există, ne facem datoria să punctăm în cele ce urmează câteva elemente inițiatice referitoare la tărâmurile infernale.

Cele 7 tărâmuri infernale sunt niște sui generis„chinurile veșnice ale Iadului”). În aceste lumi infernale apar trăiri bizare și chinuitoare ce sunt foarte asemănătoare cu ceea ce experimentăm cu groază în stările așa-zis clasice și ciudate de coșmar. locuri și spații distincte ce există în zonele inferioare ale Universului Astral.

Cele 7 tărâmuri infernale prezintă anumite frecvențe specifice tainice, predominante de vibrație, și în interiorul lor, energia enigmatică a timpului se scurge și se manifestă din ce în ce mai lent, ceea ce face ca timpul petrecut acolo să fie simțit ca o veșnicie (vezi expresia:

• Una dintre caracteristicile principale ale celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiei iubirii, atât în ambianța acelor tărâmuri îngrozitoare, cât și în universul lăuntric al tuturor ființelor care ajung și apoi sunt obligate să rămână, fără încetare, numai acolo, pentru o anumită perioadă de timp, ce este întotdeauna (și fără nicio excepție) direct proporțională cu faptele lor rele, cu greșelile grave, cu gândurile malefice și cu intențiile rele sau, altfel spus, în strânsă legătură cu păcatele grave pe care le-au săvârșit în timpul existenței lor pământești (fizice). Datorită modului în care sunt structurate infernurile, energia iubirii nu poate fi invocată acolo și nici nu poate fi simțită vreodată.

• A doua caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiei speranței, atât în ambianța acelor tărâmuri îngrozitoare, cât și în universul lăuntric al tuturor ființelor ce sunt obligate să rămână acolo. Aceasta explică de ce genialul Dante, a plasat în opera sa „Divina comedia”, drept deviză la poarta Infernului, celebrul său dicton: „Lăsați orice speranță voi, cei care intrați aici!”

• A treia caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este prezența constantă și chiar excesivă a energiilor subtile ale fricii iraționale, fără obiect, ale angoasei, ale groazei, ale unor suferințe puternice, constante și sfâșietoare ce provoacă fără încetare dureri, chinuri, regrete înfricoșătoare și tensiuni acute, insuportabile.

• A patra caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența luminii divine, iar aceasta face ca acolo să existe o semi-noapte fără de sfârșit, în care predomină culoarea maron-gălbui cu o nuanță infectă.

• A cincea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este ambianța bizar-apăsătoare pregnant tensionantă în cadrul căreia predomină ceva preponderent ostil și, totodată, amenințător.

• A șasea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale este absența completă și neîncetată a energiilor bucuriei, fericirii, veseliei, plăcerii elevate, mulțumirii, păcii profunde, tihnei și odihnei. Toate acestea sunt înlocuite de prezența în exces a opusului lor.

• A șaptea caracteristică a celor 7 tărâmuri infernale – și care este cea mai cumplită – este imposibilitatea totală și neîncetată de a-L simți, fie chiar și pentru o fracțiune de secundă, pe DUMNEZEU. Aceasta atrage după sine imposibilitatea de a-I cere vreodată, în acele lumi teribile, sprijinul, ghidarea sau ajutorul.

Toate acestea se petrec deoarece în timpul existenței sale pământești ființa respectivă, care a ajuns în Infern, a provocat, a întreținut și apoi a făcut să crească anumite schimburi energetice rele sau foarte rele, distrugătoare ce s-au acumulat apoi în mod gradat în universul său lăuntric datorită acțiunilor rele sau foarte rele, a păcatelor și a greșelilor foarte grave pe care le-a săvârșit, fie cu voie, fie fără voie.

Este important să reținem că toate aceste păcate grave sau, altfel spus, greșelile mari pe care ființa umană le săvârșește sunt întotdeauna cumulative, iar atunci când ea ajunge în ceea ce am putea numi PUNCTUL CEL FĂRĂ DE ÎNTOARCERE, ea își primește apoi, în mod ineluctabil, în momentul morții, răsplata binemeritată a tuturor răutăților și păcatelor pe care le-a săvârșit, iar locul ei obligatoriu și inevitabil va fi, pentru o anumită perioadă de timp, acel Infern dintre cele 7 pe care îl merită.

În Infernul respectiv ea va rămâne o perioadă de timp ce este direct proporțională cu numărul și gravitatea păcatelor mari și foarte mari pe care le-a acumulat în timpul existenței pământești.

Este necesar să știți că la ora actuală există o mulțime de mărturii concludente referitoare la ființe care au fost duse de îngeri pentru a experimenta pentru foarte scurte perioade de timp ceea ce se petrece în unele dintre aceste tărâmuri infernale.

Experiențele respective sunt zguduitoare și trebuie să știți că atunci când ființa umană respectivă ajunge deja în Infern, nimeni și nimic nu o mai poate ajuta să scape de acolo.
La întrebarea firească cum de este posibil să existe tărâmurile infernale, răspunsul ce poate fi oferit este că fiecare ființă umană, atunci când face greșeli grave sau foarte grave, atunci când săvârșește păcate mari, acumulează în felul acesta în universul ei lăuntric energii infernale care o vor face apoi să suporte consecințele răutății ei și astfel, acea sărmană ființă umană va avea apoi parte, pentru o anumită perioadă de timp, exact de răul pe care l-a săvârșit și pe care după moarte îl merită.

Fragment preluat din cartea „De la agonia încercărilor spirituale la extazul comuniunii cu Dumnezeu – Cum am trecut cu succes unele teste spirituale majore cu ajutorul lui DUMNEZEU și prin susținerea Ghidului spiritual” de Radu Ionescu Heroiu

Citiți și:
Stările de criză sunt, alături de încercările spirituale, nişte modalităţi necesare de trecere de la o etapă evolutivă la alta
Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace
Karma Yoga

yogaesoteric
7 aprilie 2011

Posted in: scoaterea din iad,spiritualitate,yoga esoteric