Thursday, October 7, 2010

Mirza Band (Babak Mirzakhani) - Emshab



Share/Bookmark

Vrem ROM Autentic Inapoi 1



Share/Bookmark

Dragostea din tei - opera version

Asereje - opera singers version :) - watch in high quality



Share/Bookmark

Checkmate - Strategy of a Revolution - Part 1



F INTERESANT, TREBUIE VAZUT!


Share/Bookmark

Imnul Romaniei Originalul



Share/Bookmark

timisoara 89-UCIGASUL ILIESCU!!


SA NU UITAM!
Share/Bookmark

Imagini Nedifuzate cu Nicolae Ceausescu

AROMELE COPILARIEI

Share/Bookmark

Dragilor, ce miros, ce gust și cum sună copilăria voastră?
Of LIO iar ma chinuiesti...

Sa vedem...gustul...hmmm visinata imi vine prima in minte...visinata pe care am furat-o la 3 ani de pe masa frumos impodobita, caci ai mei primisera musafiri...fata de masa apretata alba, cu broderii si sparturi pe margini,cu farfurii de Rosenthal si tacimuri de argint, cu pahare de cristal cu picior suflat de aur...acea masa minunata avea pe ea niste pahare de cristal rosu de Bojemia in care era ceva rosu si frumos stralucitor....suc??
Cind musafirii au plecat si ai mei i-au condus la usa, am tras incetisor fata de masa, farfurii pahare tacimuri au cazut si triumfatoare am ajuns la singurul paharel cu licoare rosie care mai era prin mijlocul mesei.
Incintata de minunatul suc rosu, l-am dat pe git si.......am intrat in coma alcoolica.

Au chemat salvarea.Si p'orma eram frumos data afara in curte cind plecau musafirii, sa stau cu mitele si Lola cateaua.
Deci gustul este definitely cel de visinata.

Ce miros?
Cel de zapada proaspata din decembrie cind, ca sa ii usureze treaba lui Mos NIcolae si a lui Mos Craciun nana ma scotea cu forta in curte sa stau sa pazesc poarta sa-i anunt si pe ei cind vine mosul ca sa-l primeasca cum se cuvine....ah gustul deliciilor ce vor sa vie mi-a intrat in creier mixat cu zapada. Si astazi mie cozonacul imi miroase a fulgi de nea si ghiata.

Cum suna copilaria mea? A 'Frere Jacques'

(Frère Jacques, frère Jacques,
Dormez-vous? Dormez-vous?
Sonnez les matines! Sonnez les matines!
Din, dan, don. Din, dan, don.)
cintecul pe care l-am invatat prima data la franceza, la 4 ani; apoi 'Carillon de Vendome'
(Mes amis,
Que reste-t-il
À ce Dauphin si gentil ?
Orléans, Beaugency,
Notre-Dame de Cléry,
Vendôme, Vendôme !)
si 'Sur le pont d'Avignon'









RETETE ECO

Share/Bookmark

-otetul - este un acid care neutralizeaza sarea aparuta in timpul curateniei. Poate fi utilizat pentru toalete, carpete, curatarea agentilor nedoriti de pe sticla si de pe alte produse din casa

-Bicarbonatul de sodiu: un agent de curatare care este sub forma alcalina in mod natural. Poate fi folosit pentru indepartarea petelor si a grasimii, dar este folosit si ca dezinfectant.

-Sarea: este utilizata pentru prevenirea aparitiei furnicilor. Poate indeparta pete din locuinta si mirosurile neplacute.

-Sucul de lamaie: este un dezinfectant sub forma acida in natura. Este excelent ca un acid natural pentru curatare.

-Amoniacul: in chimie este o baza alcalina. Amoniacul este o forma de nitrogen, si este mai sigur fiind biodegradabil si volatile. Este, de asemenea, unul dintre cei mai populari agenti de curatenie.

-
Mucegaiul de pe tavanul din baie, dintre placile de gresie, de sub chiuveta poate fi indepartat si prevenit tot cu o solutie de apa si otet.

Dar nu numai petele de calcar pot fi indepartate cu otet. Urmele de mancare arsa de pe oale, petele de transpiratie de pe haine, urina de animale de pe covor, toate pot fi curatate cu otet.



Ca si bicarbonatul, otetul este un bun odorizant. Daca ai o camera plina de fum sau vapori de vopsea, pune putin otet intr-un bol sau arunca putin in aer pentru a indeparta mirosul.



Sucul de lamaie


Ca si otetul, sucul de lamaie este usor acid si poate dizolva rapid grasimea. De asemenea, poate fi folosit ca inalbitor si odorizant. Foloseste-l pentru a curata si indeparta mirosul de pe tocator, chiuveta de bucatarie, tacamuri. Daca il combini cu sare, poate sa scoata o multime de pete de pe tesaturi sau chiar de pe mainile tale.



Sarea



Ca si bicarbonatul de sodiu, sarea este pe nedrept ignorata. Poate sa curete foarte bine suprafetele albe, smaltuite, cum sunt chiuvetele, cada, toaleta, daca este amestecata cu terebentina pana cand formeaza o pasta. Lasa aceasta pata sa actioneze timp de 15 minute, apoi sterge suprafata cu un burete ud. Pentru a curata grasimea, amesteca sarea cu alcool pur.



Uleiurile esentiale



Pe langa faptul ca improspateaza aerul din camera, unele uleiuri au proprietati antibacteriene. Uleiul de levantica sau din arbore de ceai pot fi folosite pentru a dezinfecta si parfuma obiectele sanitare si podeaua. Ele se pot folosi singure sau se pot adauga in amestecul de apa si otet, apa si suc de lamaie, apa si bicarbonat, etc. La fel de bine se pot folosi pentru a curata si a da luciu mobilierului din lemn.



Uleiul de masline



Ca si uleiurile esentiale, cel de masline se poate folosi cu succes pentru a curata mobila, in locul spray-urilor speciale, scumpe si pline de chimicale. Prepara o solutie din trei parti ulei de masline si o parte otet cu care poti curata orice obiect de mobilier din lemn.



Cartofii



Cartofii taiati in jumatate sunt o solutie buna pentru a indeparta rugina de pe obiectele metalice din bucatarie. Dupa ce freci suprafata cu jumatatea de cartof, sterge cu putina sare sau pune sare direct pe cartof.



Pasta de dinti



Este cunoscuta proprietate pastei de dinti de a curata obiectele din argint. Dar ea poate fi folosita si pentru a indeparta petele de apa de pe mobilierul din lemn. Pune pasta de dinti pe pata, las-o sa se usuce, apoi sterge.



Boraxul



Boraxul este o pudra alba care se gaseste la orice farmacie. Este un produs care indeparteaza mirosurile neplacute, petele si mucegaiul. Se poate amesteca cu otet pentru a forma o pasta care curata petele dificile de pe obiectele din portelan.



Pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor care dau mirosurile neplacute, pune o jumatate de ceasca de borax pe fundul cosului de gunoi.



Peroxidul de hidrogen



Peroxidul de hidrogen se gaseste la farmacie sub forma de pastilute care se dizolva in apa. Cu ceva ani in urma, se folosea impreuna cu apa oxigenata pentru a deschide culoarea parului. Dar poate fi folosit si pentru scoaterea petelor de pe hainele albe, in locul clorului. Dizolva cateva pastilute intr-o ceasca de apa, apoi aplica solutia pe pata. Functioneaza foarte bine pe petele de sange.

COCALARUL SI VINUL SFINTIT

Share/Bookmark






















Cocalarul şi vinul sfinţit


Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.

Când m-am mutat în cartierul Militari apartamentul mi-a fost spart de trei ori în jumătate de an, iar o vecină mi-a şoptit că banda lui Mădălin a fost implicată în cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii i-a bătut şi i-a tăiat cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el era de neatins, iar reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite.

Am înţeles că poliţia era neputincioasă în faţa lui abia la a treia sesizare, când poliţistul de proximitate m-a luat de-o parte şi mi-a spus să o las mai moale cu nemulţumirile dacă vreau să nu o păţesc mai rău. Mădălin era stăpânul zonei, peştele celor mai multe prostituate din cartier şi organizatorul celor mai multe activităţi comune: el repartiza locurile de parcare, el stabilea cine şi când are dreptul să joace fotbal pe terenul şcolii de vis-a-vis, el stabilea care este temperatura optimă în apartamente şi toate reparaţiile şi acţiunile de modernizare a blocurilor din jur depindeau în totalitate de voinţa lui.


După ce mi-a spart a treia oară apartamentul a trebuit în mod firesc să-mi cumpăr altă mobilă. Întâmplarea a făcut ca în momentul descărcării camionului cu mobilă să dau de Mădălin şi de oamenii din banda lui chiar în faţa blocului. Făcându-mă că nu ştiu că ei mi-au spart apartamentul şi că ei ştiu de sesizările mele la poliţie împotriva lor, i-am rugat să mă ajute să urc mobila pe scări pâna la etajul 6, promiţându-le că-i cinstesc pe măsură. Pe cei din banda lui i-a pufnit imediat râsul şi mă aşteptam să reverse asupra mea o serie de înjurături, dacă nu şi o ploaie de pumni şi lovituri. Dar Mădălin le-a spus serios, în mod neaşteptat:

- Haideţi băieţi să-l ajutăm pe dom` profesor.

Odată aranjată mobila în casă, am scos o damigeană de vin de la ţară şi nu m-am lăsat până nu i-am îmbătat. După ce vinul şi-a făcut efectul şi limbile s-au dezlegat, ei au recunoscut că mi-au spart apartamentul, dar mi-au promis că nu vor mai face acest lucru cu mine şi chiar mi-au spus că îmi vor da înapoi o serie din lucrurile mele pe care n-au putut să le vândă la talcioc. Tot bând şi povestind vrute şi nevrute, râzând cu ei şi arătându-mi simpatia faţă de stilul lor de viaţă, am ajuns după câteva ore să devenim apropiaţi. Abia ţinându-se pe picioare, Mădălin s-a ridicat solemn şi a decretat:

- Dom` profesor e de-acum fratele meu şi tre` să spuneţi tuturor băieţilor că cine nu-l tratează ca pe fratele meu va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin.

Simpatia lor faţă de mine nu a dispărut nici după ce aburii alcoolului s-au evaporat. Zilele următoare mi-au oferit cel mai bun loc de parcare din spatele blocului, lucru care m-a îndatorat şi m-a făcut să-i mai invit o dată la un pahar de vin. Promisiunea lor a rămas bătută în cuie şi deşi multe apartamente au mai spart în zonă şi chiar în blocul nostru, de apartamentul meu nu s-au mai atins niciodată şi chiar mi-au adus înapoi un costum, câteva cărşi şi două lenjerii furate în spargerile anterioare. Mă salutau zgomotos cum mă vedeau şi le răspundeam la fel, deşi mi-era jenă de vecinii care se uitau la mine cu severitate, bănuind că m-am băgat în banda lor.

De mai multe ori veneau la uşa mea şi-mi cereau ba o bormaşină, ba cricul de la autoturism, ba să vorbesc la câte-o şcoală cu directorul să nu-l exmatriculeze pe câte-un golan minor din gaşca lor. Mădălin a devenit celebru pe plan internaţional, apărându-i poza în cea mai cunoscută revistă americană de turism, pentru că s-a nimerit să bată la uşa mea tocmai când aveam invitat acasă pe directorul acelei reviste americane; povestindu-i cum l-am cunoscut şi cum m-am împrietenit cu hoţii, jurnalistul a fost impresionat de amestecul neobişnuit dintre ”cei buni” şi ”cei răi”, dintre interlopi şi universitari, făcând din relaţia noastră subiectul unui interesant articol.


Cu vremea întâlnirile noastre s-au rărit, iar eu am început să lucrez mai intens la teza de doctorat despre puşcării. Într-una din vizitele mele de documentare la penitenciarul Rahova am dat nas în nas cu Mădălin. Fusese arestat pentru că spărsese casa liderului Partidului Social-Democrat din sectorul 6. Era deja şmecher – cel mai înalt grad în ierarhia informală a deţinuţilor şi unul din cei mai influenţi puscăriaşi.

Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz. Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă.


Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen.


Eliberarea lui a fost un eveniment pe care banda lui trebuia să-l serbeze cu fast, spre timorarea vecinilor. În spatele blocului s-au întins mesele pline cu bucate, iar grătarele sfârâiau continuu pentru a asigura fripturile şi micii pentru toţi cocalarii zonei. Însuşi Adi Minune şi Vali Vijelie au venit şi au cântat la această petrecere, iar versuri precum: ”puşcărie, puşcărie / urâtă mi-ai fost tu mie” ori ”n-ai venit la vorbitor / curvo vezi că te omor” au răsunat până târziu în noapte. Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. ”Dom` profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept” a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin.


În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească.


Banda lui şi-a continuat activitatea la fel cum şi-o continuase şi în timpul detenţiei lui, dar mai puţin agresivă, mai puţin zgomotoasă. O parte din membrii ei au plecat după integrarea României în Uniunea Europeană în diverse ţări la furat. Cei rămaşi s-au băgat în politică şi i-am văzut în campaniile electorale alături de Traian Băsescu – idolul absolut al lui Mădălin şi al întregii bande. Între timp eu m-am mutat din acel bloc din cartierul Militari, iar amintirea lui Mădălin se ştergea tot mai mult din memoria mea, lăsând locul altor evenimente şi personaje mai actuale.


În săptămâna patimilor din acest an am fost la Muntele Athos împreună cu câţiva prieteni. La izvorul tămăduirii am întâlnit un pustnic român care vorbea câtorva pelerini cu înflăcărare despre Fecioara Maria. M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut.


Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toţi călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui.


L-am privit cu atenţie – era un om foarte slab, cu părul lung prins într-o coadă, cu o barbă pe care şi-o mângâia cu nişte degete foarte lungi şi subţiri. Se diferenţia de ceilalţi călugări şi preoţi întâniţi pe muntele sfânt prin corpul extrem de slab şi ochii foarte pătrunzători. S-a întors spre grupul nostru să ne cuprindă şi pe noi cu privirea.

Se uita pe rând la fiecare dintre noi şi ne spunea câteva vorbe care ne amuţeau prin exactitatea lor: unuia i-a spus că degeaba a încearcat să aibă copii în ultimii 10 ani, căci dorinţa i se va împlini abia peste alţi 3 ani (”ce e scris să apară peste 13 ani, atunci va apare şi orice-ai face nu vei reuşi să scurtezi termenul”). Altuia i-a spus că va continua să-şi înşele nevasta cu secretara lui încă un an, după care se va potoli. Unui prieten i-a descris cu exactitate accidentul de maşină pe care l-a avut în urmă cu un an şi jumătate.


Când a ajuns în dreptul meu m-am aplecat cu smerenie să sărut mâna acelui sfânt, aşa cum făcuseră şi cei dinaintea mea, dar el nu m-a lăsat. M-a privit în ochi şi m-a întrebat:

- Dom` profesor, nu mă recunoşti?

Abia după accentul cu care mi-a vorbit (diferit de cel cu care a vorbit celorlalţi pelerini) mi-am dat seama că Varsanufie este aceiaşi persoană cu Mădălin. Ceafa groasă şi tunsă scurt era acum înlocuită cu o ceafă subţire acoperită de un păr lung, degetele butucănoase pline de inele şi ghiuluri erau acum subţiri şi golaşe, lanţurile de aur de la gât erau înlocuite de un şnur de care avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor mi-a spus că e o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani.

- Mădălin? – l-am întrebat nesigur.

- Varsanufie acum, mi-a răspuns.

M-a rugat să aştept să dea binecuvântarea tuturor pelerinilor. L-am urmărit cu o curiozitate sporită, nevenindu-mi să cred în transformarea unui cocalar în sfânt. După ce prietenii mei şi ceilalţi pelerini din grup s-au depărtat, am pornit să ne plimbăm amândoi pe munte, bucuros de revederea neaşteptată.

- Ştiam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.

- Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?

- Nu dom` profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ţii minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă.


Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire. Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare.


Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină mare ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor.


Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.


La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile şmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Adiţă Frumuşelu.


Ajuns în Bucureşti am mers direct în vechiul meu cartier la cocalarii din fosta lui bandă, lăsându-le câte o sticlă de vin cu rugămintea să o bea în prima zi de Paşti. M-au primit cu bucurie şi mi-au cerut mai multe informaţii despre vechiul lor camarad. Le-am povestit despre întâlnirea cu el şi despre schimbarea constatată, după care ne-am despărţit.


Ieri însă sora lui Sile Şmenaru m-a sunat să-mi spună că toţi 7 au plecat spre Athos. Dacă şi ei se vor călugări mă gândesc foarte serios să aduc câteva tone de vin de pe Muntele Sfânt şi să dau câte o sticlă fiecărui cocalar din România. Aş face ţara mai frumoasă, infracţionalitatea s-ar reduce, iar manelele ar dispărea. I-am spus acest plan unui important lider politic, apropiat al Preşedintelui Traian Băsescu.

- Eşti nebun? – m-a întrebat el. Tu vrei să rămânem fără electorat? Scoateţi ideea asta din cap.

Bruno Stefan,

Lector, Universitatea Politehnica Bucuresti

12 aprilie 2010


Expediţia Pamir2010: romanii ajung pe acoperişul lumii

Share/Bookmark



Expediţia Pamir2010: romanii ajung pe acoperişul lumii

O echipă formată din patru alpinişti români va pleca pe 19 iulie într-o expediţie de o lună în Munţii Pamir, având drept scop ascensiunea vârfului Korzhenevskaya (7105 m), la împlinirea a 100 de ani de la descoperirea acestuia.

Progresia continua

Alpiniştii vor incerca să folosească o strategie de ascensiune diferită de cea practicată de multe ori în munţii înalţi. "Progresia continuă", o metodă în etape, presupune ca toţi membrii echipei să urce împreună şi în acelaşi ritm, fără a merge înapoi în tabăra de bază.

"Atat progresia continua, cat si stilul clasic de ascensiune au avantaje si dezavantaje. Odata ajunsi in tabara de baza vom studia atent traseul si conditiile meteo pentru a hotari care este cea mai buna tactica de abordare a muntelui", spune Radu Simion, unul din organizatorii expeditiei.

Aceasta va fi prima echipă din România care va încerca "progresia continuă" pe un vârf mai înalt de 7000 m.

Ascensiunea românească, ce se va desfăşura în perioada 19 iulie - 23 august 2010, va marca centenarul descoperirii sale. Membrii echipei - Adrian Fako (în vârstă de 22 ani), Lucian Roşu (22 ani), Tiberiu Pintilie (25 ani) şi Radu Simion (33 ani) - au mai făcut expediţii în Alpi şi în Caucaz, urcând, printre altele, vârfurile Mont Blanc (4810 m) şi Elbrus (5642 m).

Pentru expediţia programată pentru această vară, cei patru au făcut pregătire tehnică în Munţii Făgăraş şi în abruptul prahovean şi vor continua cu antrenament de echipă în ture tehnice sau de anduranţă în ţară. (Citeste mai multe despre pregatirile romanilor pe Mediafax).

Acoperisul Lumii

Pamir se află la intersecţia dintre lanţurile montane Karakorum, Himalaya, Tian-Shan, KunLun şi Hindu Kush şi reprezintă unul dintre cele mai înalte lanţuri montane din lume. Termenul "Pamir" provine din limba persana, din pay-I-mehr, care s-ar traduce prin sintagma "acoperişul lumii".



Cea mai mare parte a lanţului montan Pamir se regăseseşte pe suprafaţa statului Tajikistan. Parcul Naţional Tajik, aflat în tratative pentru a intra pe celebra listă a Patrimoniului mondial al siturilor protejate UNESCO acoperă 11% din teritoriul acestui stat. Specifici acestui lanţ montan sunt gheţarii de lungimi colosale (de exemplu, Fedcenko - cel mai lung gheţar din lume din afara zonelor polare, cu o lungime de 77 km), vârfurile de peste 7.000 de metri intrate în circuitul alpinismului mondial, dar şi fauna extrem de rară (leopardul zăpezii, markhorul, oile Marco Polo şi multe altele).

Munţii, căci despre ei vorbim, sunt coloana vertebrală a acestei zone. În Pamir se regăsesc 3 dintre cele mai înalte vârfuri din fosta Uniune Sovietică. În total, sunt 5 vârfuri de peste 7.000 de metri, iar alpinistul care reuseste performanta de a escalada toate cele 5 vârfuri este distins cu titlul de leopard al zăpezii, o distincţie vânată de cei mai mari cataratori din lume. Fiecare varf are povestea lui.

Cei cinci colosi

Khan Tengri, din lanţul montan Tian Shan are o altitudine de aproximativ 7.010 m: desi oficial nu masoara peste 7.000, un strat permanent de 10 m de zăpadă şi gheaţă îl fac, practic, să fie cel mai nordic saptemiar. Mulţi alpinişti considera Khan Tengri (traducerea în limba kazacă: « Muntele ce sângerează ») unul dintre cei mai frumoşi munţi din lume. Cu o formă de piramidă, alcătuit preponderent din marmură, razele soarelui reflectă aici un spectru deosebit de culori, iar la vremea apusului, culoarea de roşu aprins îl face căutat şi de către fotografi, nu doar alpinişti.

*

Korzhenevskaya, un colos de 7.105 m, aflat la graniţa dintre Tajikistan şi Kirghistan, este cel mai puţin cunoscut de către alpinişti. Denumirea muntelui, data de un profesor de geografie rus, vine de la numele soţiei acestuia, Evgenia Korzhenevskaya. Singura posibilitate de a ajunge în tabăra de bază este un zbor de 40 de minute cu elicopterul - accesul in tabara de baza, în ultima perioadă, este strict reglementat din pricina conflictelor din ţările vecine.

*

Vârful Lenin, 7134 m, este considerat a fi unul dintre cei mai uşori şaptemiar din lume. Tocmai din acest motiv, numeroşi împătimiţi ai muntelui vin aici pentru a-şi testa veleităţile. Din păcate, nu toţi sunt la fel de bine pregătiţi, şi, deşi incearca un munte accesibil, datorită frigului extrem sau vânturilor puternice, mulţi nu se mai întorc acasa. Aici s-a petrecut cea mai mare tragedie din istoria cunoscuta a alpinismului. În iulie 1990, o avalanşă uriasa, provocată de un cutremur, a spulberat tabăra avansată 2, ucigând 43 de alpinişti ce se aflau în acel moment în corturi.

*

Vârful Pobeda, 7.439 m, e considerat a fi cel mai greu. Mulţi alpinişti ce râvnesc la titlul de leopard al zăpezii, se opresc aici ca ultimă destinaţie. Numele, în traducere rusă înseamnă Victorie, si face referire directa la bătălia de la Stalingrad. E considerat a fi unul din cei mai dificili munţi din punct de vedere tehnic, rata fatalităţilor fiind foarte ridicată (doar 3-4 echipe reuşesc anual să atingă vârful), datorită condiţiilor extreme şi al pericolului foarte mare de avalanşe.

*

Vârful Comunism, cel mai înalt din fosta URSS, 7.495 m, este impresionant prin dimensiunile sale, realmente dominând aria. Este foarte căutat de mulţi montaniarzi din alte regiuni ale globului, deoarece, la preţuri reduse (1.000 euro) sunt organizate ture montane cu ghizi specializaţi, iar acest lucru atrage precum un magnet turiştii cu bani pasionati de alpinism.

Leoparzii zapezii

Este un vis pentru mulţi alpinişti să devină leopard al zăpezii, vis impartasit si de echipa din România. Adrian Fako, Tiberiu Pintilie, Radu Simion şi Lucian Roşu şi-au propus ca în următorii ani să escaladeze toate cele 5 vârfuri, pentru a castiga mult-ravnitul titlu. "Am început să urcăm de mici, să ne urmărim cu stricteţe visele de la primele trasee. Până acum, am făcut o echipă excelentă şi ne-am testat capacităţile în situaţii limită. Pentru noi, şcoala muntelui reprezintă o adevărată şcoală a vieţii, unde am ales să promovăm spiritul de echipă, respectul faţă de natură, curajul şi perseverenţa", îşi motivează pasiunea cei patru tineri.



Organizarea unei expediţii este, în sine, un obstacol mai greu de trecut decât insasi expediţia, mai ales în contextul crizei actuale. Dar, după îndelungi eforturi şi tratative cu diferiţi sponsori şi parteneri, cei 4 tineri alpinişti au pus toate lucrurile la punct, şi în data de 19 iulie vor pleca din Bucureşti cu destinaţia finală Dushanbe.

După ce vor zbura cu elicopterul 180 km până în tabăra de bază, vor aborda vârful prin Creasta Sudică (Grad rusesc 5A). Climatul muntelui este unul dur si capricios, cu temperaturi ce depasesc de multe ori minus 25 grade Celsius si vanturi de peste 150 km/ora. Mai mult, ninsorile abundente si ceata care cuprinde deseori muntele fac orice tentativa asupra varfului foarte periculoasa si dificila, daca nu chiar imposibila. Sezonul in care pot avea loc ascensiuni este foarte scurt, undeva intre jumatatea lunii iulie si sfarsitul lui august. Acesti factori, cumulati cu dificultatile unei expeditii la mare altitudine, fac din ascensiunea lui Korzhenevskaya o adevarata provocare pentru toti alpinistii.



Traseul va fi abordat cu 5 tabere, la 5.100, 5.300, 5.600, 5.800, 6.100 şi 6.400 m. Pentru ascensiune vor fi folosite 4 tabere intermediare, alese în funcţie de starea zăpezii, gradul de ocupare şi prognoza meteo. Nu vor fi utilizaţi ghizi montani sau porteri.

"Până acum am urcat în siguranţă cu echipa pe toate vârfurile, aceasta este însă prima încercare la o altitudine atât de mare", a declarat Adrian Fako, organizator al expediţiei.



"Ca de fiecare dată, credem în sloganul nostru: nu contează altitudinea, ci contează atitudinea. Fiecare ascensiune este o experienţă definitorie, care ne modelează şi ne pregăteşte pentru următoarele încercări, pe munte şi nu numai. Prin imaginile şi poveştile pe care le vom aduce, publicul poate gusta alături de noi aerul rarefiat şi bucuria atingerii vârfului", a adăugat Adrian Fako.

Pentru mai multe detalii, dar mai ales pentru a urmări parcursul expediţiei accesati site-ul www.pamir2010.com

sursa descopera.ro



Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu, către Nicolae Iorga

Share/Bookmark

Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940


<<



8.9. Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu, către Nicolae Iorga

(26 martie 1938)

Pentru profesorul Iorga

Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr

Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi.

La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.

La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul. [�

Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau:

�i style='mso-bidi-font-style: normal'>Nu aşa veţi rezolva problema evreiască.

Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!�o:p>

Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă.

Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.

Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?

Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români.

Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.

Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.

Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuviinţă.

De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.

�ntre bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare�

Ei bine, nu mai pot!

Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:

Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.

Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.).

Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!

Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.

Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.

Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere.

Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.

Bucureşti, 26 martie 1938

Corneliu Zelea Codreanu

Apud Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din ţara pierdută, Editura Fronde, Alba Iulia-Paris, 1994, pp. 299-300

Istorie - Imperiul Geto-Dacic

Share/Bookmark



Ignorati calitatea imaginii, ascultati ce zice omul asta. Partea a 2-a aici. Partea a 3-a.


(LUNDIUS - ZAMOLXIS PRIMUL LEGISLATOR AL GEŢILOR)

sursa casanoastraromania

Arctica - o frumusete fragila si bolnava

Share/Bookmark


Autor: Marc Ulieriu

no title

Dincolo de Cercul Arctic se intinde un tinut ca de legenda - un taram aspru, in care extrem de putine creaturi, animale sau oameni, sunt in stare sa traiasca, dar de o frumusete inimaginabila: un imens oacean acoperit de gheata si inconjurat de permafrost, un loc mereu identic cu sine insusi, insensibil la scurgerea timpului de milioane de ani... pana de curand. Aproape saptamanal portalul nostru va tine la curent cu schimbarile dramatice prin care trece Arctica, oamenii de stiinta anuntand alarmati topirea gheturilor si catastrofe de proportii, din pricina ireversibilei incalziri globale. Priviti bine aceste fotografii... din nefericire, foarte curand s-ar putea ca nimeni sa nu mai fie in stare sa le refaca pentru ca oceanul alb, neschimbat de milenii, va fi pierit in numai cateva decenii - consecinta a necugetarii omului.

sursa descopera.ro

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites