greu imi e sa ma despart
de-al tau sin de iarba verde
si de flori de liliac"
Cam asa ma lamentam prin anii'80 dupa ce intr-o zi nefasta de august, Ceausescu a trecut prin fata casei noastre de pe Dristor si a fact un semn de taiere cu mina.
Nu am inteles atunci pe loc ce inseamna, insa in 2 luni avea sa ne vina condamnarea la morte-demolarea.
Inca mai am traumatisme si acum dupa atita timp, si uneori noaptea ma trezesc plingind, sau ma scol cu mirosul parfumului de liliac in nari.
Gradina mea era cea mai mare de pe strada..avea un hectar...era creeata in doua trepte: cind intrai pe poarta urcai pe un delusor si aceasta urcare avea in sine ceva initiatic-era ca si antecamera unui tarim misterios, un tunel sacru prin care trebuia sa urci pentru a te obisnui cu vibratiile rarefiate ale gradinii misterelor.
In stinga era o mica pajiste cu copaci si in spatele lor tunelul tainic cu lacramioare unde, cind eram suparata ma ascundeam pentru a nu fi gasita-pe marginile sale uneori erau zambile albastre parfumate, altadata flori de forsythia aurii.
In dreapta cararii din pietre albe scinteietoare erau tufe de lalele si mai departe, alti copaci.
Sus, pe platou unde era casa invaluita in frunze de iedera, domnea regeste un nuc sub care era o cismea cu apa proaspata intotdeauna. In spatele nucului-unde nana ma avertizase sa nu adorm niciodata ca imi ia energia- era via cu struguri albastri de Hamburg si apoi ciresii, visinii, piersicii si merii.
In spatele curtii era un alt corp de case si alti copaci, printre care isi avea cotetul catelusa Lola care, in momentul in care am fost demolati, a fost dusa de nana la tara, departe de Bucuresti, dar care s-a intors dupa 2 luni jigarita si nemincata ca sa moara in casuta ei( am incercat sa o luam cu noi dar nu a vrut, s-a lasat efectiv sa moara de foame).
Intrarea in regatul fermecat se facea printr-un portal strajuit de doi lilieci, liliecii mei fermecati, unul alb, batut si unul mov, care au fost primii ce au fost taiati(m-am legat efectiv de ei, dar bestiile i-au taiat).
Mi-e dor de frumoasa mea gradina...
(m-a inspirat postul asta
si m-a facut sa scriu acest post)
poze de aici
si aici
si aici
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
de-al tau sin de iarba verde
si de flori de liliac"
Cam asa ma lamentam prin anii'80 dupa ce intr-o zi nefasta de august, Ceausescu a trecut prin fata casei noastre de pe Dristor si a fact un semn de taiere cu mina.
Nu am inteles atunci pe loc ce inseamna, insa in 2 luni avea sa ne vina condamnarea la morte-demolarea.
Inca mai am traumatisme si acum dupa atita timp, si uneori noaptea ma trezesc plingind, sau ma scol cu mirosul parfumului de liliac in nari.
Gradina mea era cea mai mare de pe strada..avea un hectar...era creeata in doua trepte: cind intrai pe poarta urcai pe un delusor si aceasta urcare avea in sine ceva initiatic-era ca si antecamera unui tarim misterios, un tunel sacru prin care trebuia sa urci pentru a te obisnui cu vibratiile rarefiate ale gradinii misterelor.
In stinga era o mica pajiste cu copaci si in spatele lor tunelul tainic cu lacramioare unde, cind eram suparata ma ascundeam pentru a nu fi gasita-pe marginile sale uneori erau zambile albastre parfumate, altadata flori de forsythia aurii.
In dreapta cararii din pietre albe scinteietoare erau tufe de lalele si mai departe, alti copaci.
Sus, pe platou unde era casa invaluita in frunze de iedera, domnea regeste un nuc sub care era o cismea cu apa proaspata intotdeauna. In spatele nucului-unde nana ma avertizase sa nu adorm niciodata ca imi ia energia- era via cu struguri albastri de Hamburg si apoi ciresii, visinii, piersicii si merii.
In spatele curtii era un alt corp de case si alti copaci, printre care isi avea cotetul catelusa Lola care, in momentul in care am fost demolati, a fost dusa de nana la tara, departe de Bucuresti, dar care s-a intors dupa 2 luni jigarita si nemincata ca sa moara in casuta ei( am incercat sa o luam cu noi dar nu a vrut, s-a lasat efectiv sa moara de foame).
Intrarea in regatul fermecat se facea printr-un portal strajuit de doi lilieci, liliecii mei fermecati, unul alb, batut si unul mov, care au fost primii ce au fost taiati(m-am legat efectiv de ei, dar bestiile i-au taiat).
Mi-e dor de frumoasa mea gradina...
(m-a inspirat postul asta
si m-a facut sa scriu acest post)
poze de aici
si aici
si aici
cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0
17 comments:
Înţeleg. Am trecut prin experienţa demolării unei case ...
ce poveste trista...
orasula asta a fost masacrat...dar a supravietuit...dar oamenii nu pot si nici nu trebuie sa uite...
superbe flori...
a@tdoru-trist...niciodata nu ne revenim oricit de frumos e apartamentul pe care l-am fi primit
@pandhora-stii care e ironia? ultima parte a strazii de fapt popa nan e intacta, pentru ca a venit revolutia
Gradina din suflet, n-o poate demola nimeni.
O zi mununata !
>:D<
ce de primăvară aici!!! superbe flori, reuşite pozele!
@nima-adevarat, multumesc la fel
@papornita-macar florile sa ne aduca aminte de frumusete
Ce special e liliacul:D
CLM-intr-adevar chiar mi l-am pus pe desktop
:D:) Ador liliacul! :D
Toti avem o gradina a inimii noastre – pe care o stim – si la care fiecare din noi ajunge in felul lui, la timpul lui. Am descoperit slabiciune acolo unde credeam ca sunt tare si m-am regasit puternica acolo unde crezusem ca sunt slaba…
Am gasit boboci pe ramurile pe care le credeam uscate. Si am inteles ca ca fiecare lucru isi are anotimpul lui.
IMAGINILE CU FLORI SUNT SUPERBE.
'Si am inteles ca ca fiecare lucru isi are anotimpul lui'
frumos spus
Amintiri, amintiri!! Eu de cate ori ajung in Ploiesti vad locul copilariei, "pi şentrul" Ploieştiului, în faţa Palatului Administrativ, unde acum e un parc si "Statuia Libertatii" pe care acum au dat-o jos sa o refaca.
da mihaela, Lumea e in miscare...YI JING
Daca mai era inca un an presedinte ceausescu, si gradina mea de la tara, unde am stat pana la 18 ani, era demolata. Se ajunsesera la aproape 1 km de noi cu constructia de blocuri.
ce noroc ai avut..bravo
multumesc, ma onoreaza faptul ca ti-a placut fotografia mea.
multumesc pentru ca surprinzi frumusetea
Post a Comment