Dupa ce initial am pornit gresit spre Chiajna, am ocolit malul drept al Dambovitei, ne-am intors in oras ca sa ajungem pe Calea Giulesti, la capatul lui 44, in cartierul Giulesti-Sarbi.
Si-acolo zacea, pe un camp locuit de gunoaie si pazit de ciori, Manastirea Chiajna sau ceea ce a mai ramas din ea dupa o istorie bolnava si cutremuratoare. Manastirea a fost finalizata in timpului domnului fanariot Nicolae Mavrogheni, construita in stil neoclasic, avea dimensiuni impunatoare pentru acea vreme.
Oamenii locului spun ca ar fi blestemata, am fost intrebati : "Dar ce sa vedeti acolo? Sunt numai gunoaie si ruine" si-apoi un localnic ne-a sfatuit "Nu e bine sa va duceti, dar e treaba voastra".
Legenda spune ca ar fi blestemata. Preotii nu au slujit niciodata in ea, fiindca turcii au bombardat-o inainte sa fie sfiintita, crezand ca acolo e mai degraba o cetate. Cu toate astea, batrana nu s-a lasat distrusa si a ramas in picioare pana la cutremurul din '77 cand turla i s-a prabusit.
Acum, din zidurile groase mai cad caramizi la trecerea trenului din apropiere, iar rromii din zona profita si isi umplu carutele cu bucati din ruina.
Una dintre legende spune ca ca insusi mitropolitul Tarii Românesti, Cozma, a murit din cauza ciumei chiar in aceasta biserica. Clopotul ei ar fi fost aruncat in apele Dambovitei, si dupa spusele unor localnici, se aude batand in noptile cu luna plina. Oamenii locului spun ca noaptea se vad lumini miscandu-se din interiorul manastirii, dar nimeni nu are curajul sa se duca acolo.
O alta legenda, presarata si cu un filmulet pe internet Bucuresti,13, este cea a celor doi studenti la Politehnica, Ionut Bidescu si Marian Tudose, care au disparut in decembrie 1995 dupa ce s-au dus sa filmeze ruinele manastirii. In cele din urma, s-a constatat ca filmuletul nu a fost decat un proiect de facultate al unor studenti la regie, dar a avut un succes teribil pe internet, fiind inspirat de "The Blair Witch Project".
Ne-am speriat putin avand in vedere peisajul dezolant si campul pe care a trebuit sa-l parcurgem de vreo jumatate de km ca sa ajungem la ruine. Am trecut pe langa o centrala de gaz, un puternic miros de mercaptan, iar mai sus se afla cimitirul crescut la poalele gropii de gunoi, unde vacile pasteau printre PET-uri si bocanci aruncati, alaturi de cateva oi si capre imprietenite cu cainii din zona.
Niste copiii se jucau aruncand in aer sticle pe care le spargeau cu o bata, iar vreo doi homelesi selectau atent noua colectie de gunoaie. Ne-am continuat drumul calcand pe oase de vaci, pantofi de dama, suzete de copii si portofele, dar ne-am oprit la vederea unui stol de ciori care se unduia, prinzand forme ciudate mai ceva ca in Pasarile lui Hitchcock.
Ne-am scuturat din nou de fiori si ganduri negre si am pasit timid pe una dintre usile ruinii. O buna ascunzatoare pentru infractori si drogati, un loc unde nici politistii nu intra, dar o locatie perfecta pentru ritualuri satanice si vrajitorii care-ti ridica parul pe tine.
Mi-am amintit de filmul Bucuresti 13, si-am vazut si noi o cioara moarta, probabil ca nu aceeasi, fotoliile din imagini, roase de vant si timp, crapaturile din manastire folosite uneori de alpinisti la diverse exercitii.
Odata ajuns in interiorul ei, incerci sa fii atent la detalii dar preferi sa stai cu ochii-n patru, fiindca un sentiment de frica si panica ti se instaleaza automat in inima. Poate ca era doar efectul psihologic al legendelor sau vantul care suiera prin gaurile zidurilor si ploaia care se pornise, dar am preferat sa plecam cat mai repede de acolo.
Cupola era preferata ciorilor care ne priveau suspicioase, pe unii pereti am vazut 1-2 tag-uri, iar intr-o crapatura mai mare se observa cenusa unui foc destul de recent, ambalaje si resturi aratau ca unii oameni trec des pe acolo.
Ceea ce ar fi putut fi un lacas de cult s-a transformat intr-o legenda urbana, intr-un loc blestemat sau nu, intr-o ascunzatoare a talharilor si a boschetarilor, unde lesurile devin pranzul ciorilor si cainilor.
Exista mai multe intamplari nefericite si stranii legate de acest loc, mai ales in noptile cu luna plina. Vizitatorii s-au ales cu cefalee (dureri de cap), eruptii cutanate, boli diareice, numeroase infectii la nivelul pielii sau chiar si scabie, poate fiindca manastirea este blestemata cu adevarat sau mai degraba de la gunoaiele care impanzesc zona.
Deja celebra
Manastirea a ajuns un material bun pentru studentii la regie, pentru manelistii care vor sa impresioneze pe youtube, pentru jurnalisti si pentru fotografii pasionati de mistere si senzatii tari.
Altcineva nu se mai ingrijeste de ea, manastirea Chiajna asteapta sa i se sfarseasca agonia si sa se prabuseasca libera sub pliscurile ciorilor, sfidand istoria, spre nepasarea autoritatilor romane
Sursa: wikipedia
via metropotam.ro
1 comments:
Mersi!!!
Post a Comment