Modelul femeii vitale și armonioase cu forme pline, rotunde și atrăgătoare

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Starea de vitalitate a femeii, revenită la modă în 2010

Femeile vitale și armonioase, cu forme pline, rotunde și atrăgătoare au devenit în prezent din ce în ce mai căutate de o mare parte din revistele și publicațiile de modă, fiind acum preferate celor excesiv de slabe. Modelele feminine cu forme generoase au dovedit că în 2010 moda este pregătită să primească şi femeile apetisante în paginile revistelor de specialitate, cât și pe podiumurile prezentărilor de modă.

Mai mult, în mai multe state de pe glob a fost interzisă defilarea pe podium a manechinelor care nu au un index al masei corporale (acesta este raportul între greutatea în kilograme şi înălţimea în centimetri) de cel puţin 18. Aceasta înseamnă că pentru a intra în barem, un model de 1,75 metri ar trebui să cântărească cel puţin 57 de kilograme. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că persoanele care au un index al masei corporale mai mic de 18,5 sunt subponderale.

Cazurile tragice ale manechinelor decedate din cauza lipsei de alimentație au zguduit publicul și au determinat până la urmă autoritățile să ia unele măsuri pentru a stopa această tendință maladivă de a impune un „standard de frumusețe” ce este în dezacord cu parametrii ce caracterizează starea de sănătate a unei ființe umane.

S-au înfometat până la moarte

În august 2006 modelul Luisel Ramos a leşinat imediat după ce a părăsit podiumul de prezentare în timpul săptămânii de modă din Uruguay. Tânără de 22 de ani a murit imediat ce a părăsit podiumul, deoarece inima i-a cedat în urma subnutriției. Luisel Ramos adoptase cu 3 luni înainte de eveniment o dietă bazată numai pe salată verde şi Cola dietetică! În luna februarie a anului următor, sora acesteia în vârstă de 18 ani, modelul Eliana Ramos, a murit și ea în urma unui atac de cord cauzat tot de malnutriţie.

Se pare că agenţia de modelling le spusese celor două surori că au potenţial însă trebuie să slăbească și mai mult dacă vor să facă o carieră în lumea modei. S-a aflat ulterior că Luisel Ramos cântărea aproximativ 44 de kilograme (la o înălţime de 1,75 metri) aceste dimensiuni fiind catalogate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept semn de inaniţie.

Tot în anul 2006 modelul Ana Carolina Reston, de 21 de ani, a decedat în spital în urma complicaţiilor cauzate de anorexie. În momentul morţii ajunsese să cântărească 38 de kilograme la 1,72 m. Fotomodelul israelian Hila Elmalich, a murit și ea la 32 de ani din cauza anorexiei. A fost găsită în comă de un fotograf la locuinţa sa. Deşi dusă de urgenţă la spital, Hila nu a mai putut fi salvată. Când a murit, avea doar 22 de kilograme!!! la înălțimea de 1,72 metri.

Concediată pentru că ar fi fost „prea grasă”, cu 54 de kilograme la 1,74 metri

Greutatea trupului a constituit întotdeauna o problemă pentru manechine, care au fost de-a lungul vremii obligate să se înfometeze, pentru a fi cât mai slabe datorită standardelor aberante impuse de casele de modă. Chiar și după tragicele morți ale modelelor din America de Sud și Israel, acest gen de presiuni asupra femeilor din industria modei au continuat. În 2009 fotomodelul Filippa Hamilton a fost concediată de casa de modă Ralph Lauren pentru că în viziunea lor deformată ea ar fi fost „prea grasă”, deşi modelul avea numai 54 de kilograme la o înălţime de 1,74 metri (cu patru kilograme mai puțin decât ar fi fost necesar pentru o greutate normală)!!! Mai mult, respectiva casă de modă a folosit o fotografie de-a Filippei, prelucrată pe calculator, în care aceasta arăta extrem de slabă, talia, șoldurile și coapsele fiindu-i foarte mult îngustate, pentru a promova în mod insinuant o imagine extrem de slabă a acestei femei.

Modele pentru femei normale

Revistele și prezentările de modă, precum și întreg universul media a ajuns să fie inundat de imaginile unor femei subnutrite, care sunt doar piele și os, și ale căror trupuri sunt lipsite de forme. Nu e de mirare că din ce în ce mai multe tinere suferă de anorexie sau bulimie, deoarece se ghidează în viața lor după imaginile anormale ale unor astfel de modele. Nevoia de a vedea modele de femei cu dimensiuni normale cu care femeile care le privesc să se poată identifica se poate observa şi în succesul de care se bucură modelele feminine de „mărime plus” precum Crystal Renn şi Inga Eiriksdottir.

Povestea lui Crystal Renn este semnificativă: ea şi-a început cariera de model la 14 ani, pe vremea când era dispusă să îşi pună în pericol sănătatea de dragul faimei internaţionale, acceptând la acel moment să aibă si ea un trup slab și lipsit de forme. Însă, după cum aceasta declara, avea palpitaţii, era atât de slăbită încât leşina atunci când mergea un pic mai mult, iar oasele i se vedeau prin pielea ce începuse să capete nuanţe de gri și vinețiu. Însă la un anumit moment dat a ales să fie sănătoasă astfel încât a renunţat la dietele drastice și a reconsiderat modul de a se hrăni şi s-a orientat ferm către o carieră ca model feminin armonios, așa-zisul model „mărime plus”. Se pare însă că în această ipostază se bucură de un succes mult mai mare ca înainte. După cum declară chiar ea în lucrarea autobiografică „Hungry” („Înfometată”) „în timp ce oraşului nebun încă îi place să se uite prosteşte la femeile ultra slabe există un apetit firesc și natural care este din ce în ce mai mare în lumea modei pentru formele naturale pe care le are trupul unei femei vitale care este împlinită trupește în mod armonios atunci când ea nu este privată de mâncare”.

Povestea ei şi a altora ca ea contrazic tiparele absurde pe care cel mai adesea tinde să le impună în mod aberant industria modei. Femeile s-au chinuit îndeajuns de mult să se modeleze după fanteziile şi preferinţele stupide ale designerilor obsedați de modele slabe și descărnate, şi evident aceasta nu a adus decât probleme de sănătate și tulburări psihice majore în rândul femeilor tinere, care au acceptat să își constrângă trupul să devină extrem de slab. Standardul de frumuseţe aberant pe care acești creatori de modă l-au impus este anormal și a generat o mulțime de drame în rândul femeilor. Este momentul ca designerii să-şi reinventeze muza trecând de la „femeia schelet” la „femeia vitală cu forme pline și armonioase”.

Australia luptă să interzică manechinele slabe

La începutul acestui an ministrul australian pentru tineret, Kate Ellis, a propus un plan redutabil pentru a recompensa revistele de modă şi designerii care optează pentru modele cu un aspect al trupului vital și armonios, care este în mod evident mult mai sănătos şi care refuză retuşările exagerate şi nerealiste. Ea a declarat că revistele nu ar trebui să prezinte publicului modele excesiv de slabe şi ar fi bine să renunţe la imaginile modificate pe calculator în care trupul femeilor este retușat pentru a apărea mai slab decât este în realitate. O echipă de experţi în domeniul sănătăţii va lucra timp de şase luni pentru a elabora în mod amănunţit un „manual de utilizare“, pe care atât revistele de modă, cât şi designerii vor trebui să-l respecte pentru a se bucura de aprobarea generală. Ellis a declarat în acest sens că „această aprobare vine din partea populaţiei, care va primi împuternicirea oficială de a le împărtăşi reprezentanţilor din modă, frumuseţe, media şi modelling ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat să vadă în ceea ce privește modelele feminine “.

Manechinele slabe nu vând produsele cărora le fac reclamă

La scurt timp după inițiativa lui Kate Ellis, psihologul Phillippa Diedrichs, de la Universitatea din Queensland a realizat un studiu amplu ale cărui rezultate demonstrează că manechinele slabe nu cresc vânzările produselor pe care le promovează. Mai mult chiar, vânzările la produsele promovate de acestea pot scădea. În schimb, clipurile în care apar femei mai plinuţe încurajează cumpărătorii să-şi achiziţioneze produsele.

„Pentru ca ceva să se transforme, trebuie realizate cercetări mai ample, care să convingă specialiştii din domeniul sănătății şi autorităţile, dar şi persoanele din industria modei, care iau deciziile. Unii oameni spun că modelele slabe vând mai bine produsele şi că de aceea sunt folosite în reclame. Cercetarea arată contrariul și anume faptul că ceea ce impresionează în mod pozitiv opinia marii majorități a oamenilor sunt modelele feminine cu trupuri vitale și armonioase, cu forme pline și rotunde. Înțelegând în mod just această realitate faptică, putem să ne modificăm perspectiva asupra imaginilor pe care le vedem și le putem încuraja pe femei să urmărească să se simtă mult mai bine în pielea și în formele lor naturale, dacă ele se simt vitale și dacă au forme trupești rotunde și armonioase”, a declarat Dietrich.

Femeile scheletice nu mai sunt... la modă

Organizatorii Săptămânii Modei de la Madrid au interzis din 2006 folosirea manechinelor cu un index corporal mai mic de 18 pentru prezentări. Noile reguli aplicabile în Spania nu cer decât ca modelele să aibă o greutate normală pentru a putea apărea în defilările de modă.

„Industria modei trebuie să promoveze frumuseţea, iar utilizarea de manechine extrem de slabe este de natură să afecteze încrederea tinerelor fete în ele însele”, a declarat Tessa Jowell, care a cerut organizatorilor versiunii britanice a evenimentului să ia aceleaşi măsuri precum colegii de la Madrid. Organizatorii britanici au respins însă categoric aceasta iniţiativă şi au decis că nu le vor spune designerilor cum să îşi organizeze prezentările. În ciuda refuzului primit din partea organizatorilor evenimentului „London Fashion Week”, autorităţile engleze primesc un sprijin puternic din partea organizaţiilor medicale și a vedetelor pentru a promova modelul femeii vitale și armonioase cu forme pline și rotunde.

Şi primarul oraşului italian Milano, Letizia Moratti, a declarat că va încerca să impună o interdicţie similară pentru evenimentul ce are loc anual în acest oraș. De asemenea și Consiliul designerilor de modă din America (Council of Fashion Designers of America/CFDA) a demarat campania „Sănătatea este Frumuseţe”: „CFDA le transmite designerilor, stiliştilor şi directorilor de casting să nu lucreze cu modele care nu au vârsta necesară, cu fete prea slabe şi să fie responsabili atunci când aleg și promovează un anumit standard de frumusețe feminină”.

Modelele vitale transformă lumea modei în 2010

În prezent, revistele de modă se întrec într-o nouă provocare: vor să arate că femeile, chiar dacă nu se conformează standardelor de slăbiciune impuse până de curând de casele de modă, sunt frumoase. La începutul acestui an cinci modele pline și armonioase au pozat în pictoriale provocatoare într-o ediţie specială a V Magazine. Fotograful norvegian Solve Sundsbo a mărturisit că este încântat de această experienţă: „Mă bucur că am avut ocazia să arăt că se poate să fii frumoasă şi sexy în afara interpretărilor înguste care în mod normal ne definesc”.

În ultimele luni, supermodelul Lara Stone a devenit celebră datorită formelor sale mai pline și armonioase prin comparație cu majoritatea modelelor excesiv de slabe din Marea Britanie. De asemenea, în luna septembrie, designerul britanic Mark Fast, a creat o adevărată „nebunie” în presă cu prezentarea sa din cadrul London Fashion Week, în care a folosit modele cu forme pline, în urma acestei decizii fiind părăsit de stilistul său a cărui concepție era tributară femeii slabe.

După ani de zile în care modelul standard 90-60-90 făcea carieră, Marie Claire din Franţa uimește cu noul său număr din iunie în care apar nurii unor modele feminine plinuțe („plus-size”). Vitale și irezistibile, atrăgătoare şi chiar provocatoare, modelele Marie Claire pozează fără niciun fel de teamă în costume de baie sau topless oferind privitorilor deliciul unor forme pline și atrăgătoare. Modelele feminine vitale devin din ce în ce mai prezente în atenția și preocupările oamenilor. Se poate spune astfel că ele reprezintă o mare recucerire a viziunii asupra frumuseții feminine, care beneficiază în zilele noastre de o redefinire pozitivă, ce este plină de sens.

Material preluat din Programul taberei spirituale yoghine de vacanţă, Costineşti 2010

Posted in: femei frumoase,fotomodele,modele slabe